Ionut Mavrichi, purtator de cuvant al Patriarhiei, despre VACCINARE si OBLIGATIVITATE. “Militam foarte clar pentru DREPTUL parintelui de a DECIDE informat”
Biserica Ortodoxă Română (BOR) susține programele publice de vaccinare care urmăresc scopuri terapeutice. Efectele secundare pot genera ezitări şi rezerve ale unor părinți, care trebuie adresate şi discutate în detaliu cu personalul medical, a transmis recent Patriarhia Română, prin intermediul unui comunicat de presă.
BOR susține însă că părinții trebuie să primească asigurări ferme, din partea autorităților și a companiilor farmaceutice. Pe de altă parte, orice intervenție medicală obligatorie încalcă anumite libertăți, afirmă, la RFI, Ionuț Mavrichi, purtător de cuvânt al Patriarhiei. În tot acest context, BOR mai transmite că preoții care se opun public, deschis, vaccinării o fac fără mandat oficial:
Ionuț Mavrichi: Biserica a susținut întotdeauna programele de vaccinare. A recunoscut întotdeauna că reprezintă un pas foarte important în medicina modernă. Raportarea nu poate fi decât una pozitivă, subliniind în același timp faptul că ezitările părinților cu privire la riscurile sau efectele secundare care sunt menționate inclusiv în prospectele medicamentelor sunt cumva firești. Trebuie adresate și discutate personal și în detaliu cu cei avizați, adică cu personalul medical. Și pe de altă parte trebuie să existe și asigurări din partea autorităților competente și a companiilor farmaceutice asupra faptului că vaccinurile provin de pildă din surse sigure. Și trebuie încă o dată stabilite responsabilitățile. Și ale producătorilor și ale autorităților publice pentru erorile medicale și efectele secundare ale vaccinurilor, în cazul în care acestea apar.
Reporter: Responsabilitățile sunt deja stabilite de lege.
I.M.: Există vreun exemplu pe care dvs. îl cunoașteți de părinte care a câștigat în instanță un proces împotriva unei companii farmaceutice?
Rep.: În unele țări.
I.M.: În alte țări, da. De aceea când dvs. spuneți că sunt precizate aceste responsabilități mă întreb dacă cineva le-a clamat în instanță vreodată.
Rep.: N-aș intra pe acest palier cu discuția. V-aș întreba dacă mesajul Patriarhiei a fost transmis și către preoții din țară. De pildă din comunitățile unde se înregistrează foarte multe cazuri de rujeolă.
I.M.: Mesajul a fost transmis pe de o parte către opinia publică, către presă. Iar pe de altă parte a fost postat pe site-ul agenției de știri a Patriarhiei Române, pe basilica.ro, de acolo fiind preluat de către presa locală bisericească și sigur că preoții au acces, sunt informați cu privire la poziția oficială a Bisericii.
Rep.: N-a fost transmisă o circulară către preoți, să le vorbească sau să-i îndemne pe enoriași să se informeze și eventual să-și vaccineze copiii…
I.M.: Nu. A fost suficientă informarea aceasta pe cale digitală. Nu cred că se pune problema să existe preoți care să nu aibă acces la internet.
Rep.: E posibil să existe și preoți care la acest moment se opun vehement vaccinării?
I.M.: Dacă există preoți care se opun vaccinării, o fac fără mandat al Bisericii. Biserica nu se poate exprima cu privire la probleme eminamente medicale. Dar poate trage semnale de alarmă atunci când apar probleme sociale. Dar pe de altă parte Biserica trebuie să respecte la rândul ei dreptul constituţional la libertatea de exprimare şi la libertatea de opinie. Nu poate interveni…Nu doar preoţi s-au exprimat. Înţeleg, din ce am văzut şi eu în media, că există şi persoane fizice care militează împotriva vaccinării. Biserica s-a delimitat de aceştia. Nu se pune problema ca să aibă ei vreun mandat din partea Bisericii.
Rep.: Dvs personal şi apoi Patriarhia în sine, priviţi legea vaccinării ca un instrument care posibil ar putea să încalce anumite libertăţi?
I.M.: Există instanţe internaţionale care au declarat cu mulţi ani în urmă că orice intervenţie medicală obligatorie încalcă…Fără îndoială că obligativitatea unui act medical încalcă după părerea…dar nu e vorba aici de părerea Bisericii. După părerea legislaţiei internaţionale. Totul a început de exemplu cu procesul de la Nurnberg…
Rep.: Vorbim de lucruri totuşi diferite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii invocă necesitatea vaccinării. O autoritate a statului, un minister, face o campanie de vaccinare. Aduce vaccinuri şi le distribuie. Nu sunt acestea giruri suficient de puternice pentru a convinge că e nevoie de vaccinare?
I.M.: Sigur că da. Dar în acelaşi timp a forţa părinţii…trebuie în primul rând juriştii să le spună dacă acel lucru constituie sau nu încălcarea unei libertăţi. Milităm foarte clar pentru dreptul părintelui de a decide informat.
Rep.: Ştiţi prea bine cum este situaţia în multe regiuni din România. Ştiţi care este gradul de acces la informaţie. În realitate poate că lucrurile stau un pic altfel şi informarea nu este atât de uşor de făcut.
I.M.: Informarea cu privire la vaccinuri nu cade în responsabilitatea Bisericii, ci a Ministerului Sănătăţii.
Rep.: Aţi fi deschişi la o discuţie cu cei de la MS şi punctual, la o eventuală colaborare?
I.M.: Există în acest domeniu un protocol semnat (…) care e de câţiva ani în vigoare.
Rep.: În contextul acestei epidemii de rujeolă, acest protocol s-a activat?
I.M.: Unul din demersurile pe care Biserica le-a făcut în acest sens este tocmai că mesajul de susţinere făcut public acum câteva zile. Expresia acestui dialog şi a acestui protocol.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
M.S. isi pune trompetele sa latre in ograda BOR. Cumva… Omerta ar cauta sa-si faca propaganda totalitara prin gura Bisericii si a preotilor de parohie . Sper ca au inteles mesajul transmis de Mavrichi. Pana acum BOR a avut o pozitie cat se poate de corecta si echilibrata si nu s-a lasat atrasa in capcane.
mda, pare (dupa placerea mea) putin mai bine, dar nu cred ca e suficient. Reporterul vorbeste de cei care sunt impotriva vaccinarii, când, de fapt, e vorba de cei care sunt impotriva vaccinarii obligatorii. Mie mi se par doua lucruri diferite, iar parintele Mavrichi nu pare sa faca o distinctie clara aici.
Spuneam mai pe la începutul acestui “scandal” (ca acum toate sunt scandaluri) ca este absolut incorect sa se hotarasca prin lege obligativitatea vaccinarii, (sau orice fel de fortare administrativa) chiar daca vaccinurile sunt 100% benefice in acest moment. Pentru ca dupa ce intra legea in vigoare, orice scelerat din minister ajuns pe functie poate sa schimbe schema de vaccinare sau sa importe vaccinuri test pentru schema existenta. Exact asta se intampla acum, si se intelege de ce se grabesc cu legea asta si preseaza atat. Am vazut la stiri ca au cumparat un nou vaccin care va fi introdus in schema obligatorie de la 1 septembrie. Deci nici nu au terminat cu ROR-ul ca acum trec la noul vaccin pneumococic.
As fi vrut sa aud din partea Bisericii Ortodoxe Romane ceva de genul: pe cei care nu doriti sa va vaccinati copii, pentru ca este dreptul vostru sa decideti in privinta unei proceduri medicale, Noi, BOR va sustinem (si cum). Restul, e spalare pe maini, retorica pura.
Bine, hai să vă povestesc experiențele mele cu vaccinurile. Nu ale altcuiva, nu din auzite, ale mele.
Prima experiență de care îmi aduc aminte este de pe la 5 ani (ai mei). Eram la grădiniță și au venit să ne vaccineze „anti-gripal”. Eram un copil bolnăvicios, făceam o dată la două luni febră și amigdalită, dar acum se întâmpla să fiu sănătos și prezent la grădiniță. Erma deci obișnuit cu injecțiile, polidinul era ceva obișnuit și chiar penicilina. Mama mi le făcea și noaptea în somn, nici măcar nu se mai obosea să mă trezească, și nici eu nu mă mai trezeam. La șase ani mergeam singur singurel la policlinică să îmi facă doamna doctor injecția și mă întorceam șchiopătând acasă. O săptămână pe piciorul stâng, o săptămână pe piciorul drept…
Deci, vaccinul nu îmi provoca nici un sentiment, eram obișnuit. Dar mi-a provocat cea mai puternică gripă de care îmi pot aminti, și de la vârsta de 5 ani și până astăzi e ceva vreme, dar amintirea acelei gripe nu s-a diminuat nicicum. Trei săptămâni în plus de medicamente, antibiotice febră mare și injecții. Atât m-a ținut acea gripă, trei săptămâni.
Sigur, vaccinul se face cu niște precauții, ar spune orice medic. Aproape sigur acele precauții nu s-au luat în cazul meu. Dar se poate, nu-i așa? Când perioada de incubare a unui virus este de 24-48 de ore în care nu există nici un simptom, cine poate spune dacă vaccinul nu vine de fapt să întărească boala și nu să o prevină? Cum ar fi de exemplu un vaccin ROR făcut unui copil, sau om adult, care are deja în el virusul varicelei (vărsat de vânt)? Acest virus are o perioadă de incubație de 21-27 de zile, timp în care nu există nici un simptom.
A doua amintire este din armată. (Cred că îmbătrânesc, aduc din nou în discuție acest episod din viața mea).
Într-o zi ne încolonează pe platou în fața unității și suntem anunțați că mergem la vaccinare. „Ce vaccin, ne face, bă? Ce vaccin…?” Aflăm într-un final de la infirmieri că e vorba de două vaccinuri, unul anti-tetanos și unul anti-difteric. „La ce ne folosesc?” „Pai dacă vă tăiați în baionetă…?”
Intrăm la infirmerie. În holul de la intrare ni se spune să ne dezbrăcăm până la brâu și să intrăm încolonați câte unul în camera de vaccinare. Bun. Așa facem. Intru în camera de vaccinare dezbrăcat până la brâu, iar acolo erau doi infirmieri, militari în termen și ei, care ne luau în primire. Unu pe stânga, unu pe dreapta. Doi infirmieri, două seringi, două înțepături în același timp. Doare, sigur că da. Și pe stânga și pe dreapta, ambii umeri simt că îmi explodează. „Semnează că ai fost vaccinat.” Abia am ținut pixul în mână.
Bine, e normal să doară. Dar o săptămână după aceea și eu și toți colegii mei am avut mâinile de vată. Și am făcut febră. Toți. Eram totuși scoși la instrucție după programul normal. Dar nu ne ieșea nimic. Sincer, țara asta a fost binecuvântată că nici un dușman nu a încercat să o cotropească în săptămâna de după vaccinarea noilor recruți. A, nu știați că s-a făcut la toți cam în același timp? Nici eu, dar am aflat asta în prima permisie când m-am văzut cu prietenii și foștii colegi de școală.
Dar nu s-a terminat aici. După o luna și ceva, cică rapelul doi, aceleași vaccinuri. Tot pe platou în fața unității, încolonați, dar cu și mai puțin chef și cu mult mai multe înjurături printre dinți. La fel, ne-am dezbrăcat până la brâu. La fel am fost îndemnați să intrăm încolonați printre Scila și Caribda care abia așteptau să ne înțepe iarăși. Normal, acum ne cam codeam, unii intrau apoi se întorceau, alții intrau și se loveau de cei mai puțin curajoși care încercau să dea bir cu fugiții. S-a creat o mică vânzoleală de care am profitat: am mers direct și am semnat. ”Ai făcut, mă, vaccinul?” „Da, să trăiți dom sergent, am și semnat!”.
Săptămâna următoare m-am simțit bine, și bine mă simt și astăzi că l-am fentat pe vaccin.
Mai târziu au venit copiii. Pe băiat l-am luat direct vaccinat din maternitate. BCG. Crede cineva că i s-au făcut ceva investigații înainte să vadă dacă e OK să fie vaccinat? Dacă citiți la precauții, nu prea vă mai vine bine… Dar eu nu cred că s-a uitat nimeni la mai mult decât greutatea copilului la naștere. Deci, un an de zile a avut acea pustulă la umăr. Un an. Cică doar foarte rar poate avea 4-6 luni… Dar, oricum, crede cineva că s-a eradicat tuberculoza odată cu BCG-ul pe care il avem toți, chiar toți, unii și de două ori? Treceți pe la Marius Nasta…
Dar și fata, și cu ea am ce povesti. O luasem de la bunici, era vacanță, dar era ziua ei și am vrut să-i ofer o surpriză. I-am cumpărat bicicletă și am mers în parc să se plimbe. După primele ezitări, normale, a venit curajul. Și odată cu curajul neștiinței a venit și accidentul. Repede, la spital, la Grigore Alexandrescu. Medicii foarte îndatoritori. Dar neapărat, vaccin. Anti-tetanos. „La ce bun, zic, îl are deja. E în schemă”. N-am reținut motivația, doar că pentru un om care gândește – așa cred eu despre mine, în mândria mea – nu a fost deloc convingător. „Bine, să nu credeți că sunt Gică Contra, fie și anti-tetanos”. „A avut febră în ultima săptămână? A tușit? A strănutat? I-a curs nasul? A… nu mai știu ce x la puterea a 3-a?”. „Cam multe întrebări, spun, pentru un vaccin așa de inofensiv și mult uzitat (toți copii care ajungeau acolo erau vaccinați). Măcar e românesc?” „Nu.” Evident, am refuzat, am semnat și am plecat acasă. Slavă Domnului, copilul a fost bine.
Dar adevărata poveste am lăsat-o la final. O vreme am trăit în țara aia mult lăudată și înjurată în același timp, luată de model pentru „așa da” sau pentru „așa nu” în egală măsură.
Înainte să plecăm din țară am tradus și legalizat tot ce se putea numi act. Am trecut și pe la medicul de familie și am luat scrisoare medicală scrisă olograf și parafată la final. Am tradus-o și pe aceasta. Scria acolo medicul nostru ce vaccinuri i-a făcut fetei și la ce dată au fost făcute rapelurile. Am ajuns apoi în țara mult iubită și hulită. După ce ne-am instalat și ne-am tras cât de cât sufletul am mers la inspectoratul lor școlar să înscriem copilul la școală. E simplu la ei, totul e declarat pe propria răspundere, completezi un formular și gata, îți spun ei ce și cum, cu ce autobuz de unde și până unde și la ce ore. Mai puțin actele medicale cu mențiune la vaccinări. Asta nu mai e pe propria răspundere, asta trebuie dovedit în fața unui medic de la ei.
Bine, mergem la medic. Îl văd și acum pe doctorul Sanchez. 35-40 de ani (poate 45, ca ei sunt bine hrăniți și arată bine), halat albastru, nelipsitul stetoscop, complet chel, cu fața mică și, ca orice mexican, puțin oacheș. Îi întindem hârtiile traduse. El însă vede în dosarul pe care îl aveam cu noi și scrisoare medicala scrisă olograf. Pe aceea o vrea, nu-l interesează traducerea. Chiar nu-l interesează, indiferent cât de mult insistăm noi, eu și soția. „Termenii medicali sunt aceiași, indiferent de limbă. Prefer o hârtie cu semnătura unui medic”. Bravo, așa da!
Citește, pune mână pe un post-it și scrie ceva. ROR-ul, ultimul rapel, acela trebuia făcut. „Dar noi am primit asigurări că suntem la zi cu vaccinarea…” „Așa și este, ne-a liniștit. Dar la voi în țară nu se face (nu se făcea atunci) ROR-ul. Fata nu are anti-rubeolicul. Mergeți la vaccinări, îl face și primește o fișă cu care puteți merge la școală.”
Mergem. Era o sală de așteptare pentru toți cei care veniseră pentru tratamente ambulatorii și injecții, inclusiv vaccinuri. Tragem bon de ordine și așteptăm civilizat să ne vină rândul. Pe spătarul fiecărui scaun era un buzunar cu informări despre vaccinuri. Ce sunt, la ce folosesc și ce precauții trebuie să fie luate sau ce efecte adverse pot avea.
Ne vine rândul și intrăm. Suntem preluați de o asistentă care ne duce la un calculator. Acolo ne cere fișa medicală. Pățiți, o întindem pe cea olografă. „Nu aveți o traducere?” „Ba da, ne scuzați, doctorul Sanchez a preferat-o pe aceasta. Și ne-a spus să vă arătăm acest bilețel semnat de el. A zis că trebuie făcut anti-rubeolicul”. Doamna asistentă se uită la post-it, ia fișa medicală tradusă și începe să completeze un formular în calculator. Termină de completat, și dă print. „Anti-polio. Acesta este vaccinul pe care trebuie sa-l facă fata dumneavoastră.” „Bine, dar doctorul Sanchez a scris ROR, vedeți vă rog biletul!” „Știu ce a scris doctorul Sanchez, dar eu am de completat aici o fișa medicală. Nu am rubrici separate pentru vaccinul anti-rubeolic si ROR, în fișa pe care mi-ați dat-o scrie că a făcut vaccinul anti-rujeolic și pe cel anti-oreion, dar eu nu am cum sa le trec separat, nu am rubrică pentru asta. Doar dacă nu cumva vreți să nu le mai trec deloc…” „Nu, nu, e bine, lăsați, dar de ce vaccinul anti-polio? Pe acesta l-a făcut pe tot…” „La voi în țară se face alt fel de vaccin, de la altă firmă. Probabil că și la alte date, alte vârste. Da, aveți toate rapelurile, doar că nu sunt făcute conform schemei noastre, am completat aici… și aici…, vedeți?… și la final nu îmi dă bine, programul zice că trebuie făcut vaccinul anti-polio. Noi nu vă obligăm, dar dacă vreți la o școală publică vă trebuie fișa aceasta completată conform schemei noastre.„
Pentru o școală privată, desigur, nu aveam bani. Dacă i-am fi avut, n-am fi fost acolo, nu-i așa?
Așa că ne-m făcut cruce, ne-am rugat Maicii Domnului să ne ajute și fie ce-o fi, asta e, fă fetițo anti-polio. ROR-ul nu-l are nici până astăzi.
Dar, și asta e cel mai important: ne-am încadrat în schemă. De fapt, asta și contează pentru sistem.
Eu v-am spus.
@Titus L
“pe cei care nu doriti sa va vaccinati copii, pentru ca este dreptul vostru sa decideti in privinta unei proceduri medicale, Noi, BOR va sustinem (si cum)”
In ce priveste exercitarea dreptului la decizie a parinilor, ai restrans ipoteza numai la cei care nu doresc sa le fie vaccinati copii, Dar in acest sens al exercitarii dreptului la optiune, exista si o pozitie a celor care doresc sa isi vaccineze copiii. Sa nu cadem in capcana asta!
Mie mi se pare extrem de importanta precizarea purtatorului de cuvant al Patriarhiei din care reiese clar ca Biserica se pronunta in favoarea unui drept firesc, natural al oricarui parinte de a decide in legatura cu vaccinarea propriului copil (intr-un sens sau in celalalt) si asta nu oricum, ci numai in cunostinta de cauza (“Milităm foarte clar pentru dreptul părintelui de a decide informat.”).
Iar parintele a raspuns la o intrebare parsiva la care nu prea i s-a dat loc de intors: “Organizaţia Mondială a Sănătăţii invocă necesitatea vaccinării. O autoritate a statului, un minister, face o campanie de vaccinare. Aduce vaccinuri şi le distribuie. Nu sunt acestea giruri suficient de puternice pentru a convinge că e nevoie de vaccinare?”
Evident ca reporterul nu se astepta la o asemenea precizare atat de transanta referitoare la “dreptul părintelui de a decide informat”, in conditiile in care intrebarea continea o ipoteza ce parea de neinlaturat (OMS si autoritatile considera ca este necesara vaccinarea) si fiindca raspunsul primit nu a fost cel asteptat, acesta a cotit-o parsiv, pt a lipsi de efecte raspunsul primit. Ca ar fi cam greu cu informarea in anumite regiuni (adica o fi el un drept de a decide, cum ziceati dvoastra, parinte, dar daca nu avem o informare reala, efectiva despre vaccinare, nu ar fi mai bine sa ne vaccinam si sa lasam discutiile astea despre necesitatea vaccinarii).
Dusmanii Bisericii nu pot accepta ca BOR sa se pronunte transant in problema obligativitatii vaccinarii, in sensul ca pozitia oficiala a BOR sa fie explicit si fara echivoc in favoarea dreptului parintilor de a decide in legatura cu vaccinarea propriului copil, pozitie care echivaleaza cu o pronuntare transanta impotriva obligativitatii vaciinarii.
De aceea cred ca se va incerca nu numai sa se dilueze aceasta pozitie ci si sa se submineze fatis acest raspuns. Poate chiar sa fie tagaduit caracterul oficial al raspunsului, in sensul ca parintele, facand precizari in legatura cu pozitia oficiala a BOR poate a mers cam departe cu nuantarea, despre care s-ar putea spune ca ii apartine. Cert este ca, daca BOR a luat-o pe calea asta, m-as bucura sa nu dea un milimetru inapoi, ci sa continue sa sustina ferm si fara echivoc dreptul de optiune al parintilor astfel incat sa isi faca auzita vocea ori de cate ori este nevoie. Doamne ajuta sa fie asa!
Am ascultat inregistarea interviului de pe site-ul RFI. Cred ca este prelucrata. Raspunsurile parintelui la anumite intrebari par ca sunt mai detaliate findca intreruperile desi sunt puse, unele, in sarcina vorbitorului, nu cred ca apartin acestuia. De altfel nici transcrierea intrebarilor nu este completa. Nu ca m-ar mira dar parca nici furaciunea sa fie chiar asa pe fata.
Rep.: Dvs personal şi apoi Patriarhia în sine, priviţi legea vaccinării (n.a. portiunea care exista pe inregistare dar nu este preluata la transcriere fiind o precizare suficient de clara in legatura cu obligativitatea vaccinarii: “legea care ii va obliga pe parinti sa isi vaccineze copii”) ca un instrument care posibil ar putea să încalce anumite libertăţi?
I.M.: Există instanţe internaţionale care au declarat cu mulţi ani în urmă că orice intervenţie medicală obligatorie încalcă…Fără îndoială că obligativitatea unui act medical încalcă după părerea…dar nu e vorba aici de părerea Bisericii.
Aici cred ca s-a produs la ambele intreruperi o CENZURARE A RASPUNSULUI si implicit o TRUNCHIERE a acestuia. Prima intrerupere nu e naturala nu cred ca apartine vorbitirului fiindca se aude foarte clar un inceput de continuare si intreuperea este brusca. Oricum in transcriere ideea din propozitia urmatoare nu apare intr-o secventa naturala de continuare a raspunsului de la propozitia anterioara. Iar la a doua intrerupere la transcriere se face o legatura fortata de continuare a raspunsului prin cuvantul “parere” desi daca asculti inregistrarea cu atentie realizezi ca parintele nu a lasat fraza asa.
Daca citim acest raspuns nu reusim sa intelegem ce anume INCALCA o interventie medicala obligatorie. Si parintele sigur a dat un raspuns complet.
Rep.: Vorbim de lucruri totuşi diferite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii invocă necesitatea (n.a “imediata a”) vaccinării. O autoritate a statului, un minister, face o campanie de vaccinare. Aduce vaccinuri şi le distribuie. Nu sunt acestea giruri suficient de puternice pentru a convinge că e nevoie de vaccinare?
I.M.: Sigur că da. Dar în acelaşi timp a forţa părinţii…trebuie în primul rând juriştii să le spună dacă acel lucru constituie sau nu încălcarea unei libertăţi. Milităm foarte clar pentru dreptul părintelui de a decide informat.
Pe inregistare intre aceste doua propozitii (“unei libertăţi. Milităm”) este o intrerupere brusca, pauza nu este naturala, este nefireasca, iar propozitia urmatoare incepe foarte abrupt, practic fara respiratie.
Rep.: Aţi fi deschişi la o discuţie cu cei de la MS şi punctual (n.a “strict in acest dosar”), la o eventuală colaborare?
I.M.: Există în acest domeniu un protocol semnat (…) care e de câţiva ani în vigoare (n.a “nu se pune problema sa nu existe astfel de dsicutii”).
Referitor la paranteze cred ca si aici exista o taiere la montaj fiindca se aud urmatoarele cuvinte cu intreruperi in secvente prin care se incearca sa se induca ideea ca sunt naturale “de Ministerul…….. Sanatatii …..si….. Patriarhiei” (exista chiar si un dezacord evident care arata ca sunt taieri si alaturari de text), lasanu-se de inteles ca taierile nu ar fi relevante relevante, insa relevanta unui pasaj trebuie sa o decida ascultatorul.
Rep.: În contextul acestei epidemii de rujeolă, acest protocol s-a activat?
I.M.: Unul din demersurile pe care Biserica le-a făcut în acest sens este tocmai că mesajul de susţinere făcut public acum câteva zile. Expresia acestui dialog şi a acestui protocol.
Si aici sunt erori de transcriere, raspunsul parintelui este: “Unul din demersurile pe care Biserica le-a făcut în acest sens este tocmai că prin mesajul făcut public acum câteva zile este mesajul de sustinere a acestei campanii. Expresia acestui dialog şi a acestui protocol.”
Intre cele doua propozitii apare iar o intrerupere brusca, iar continuarea este doar in aparenta naturala.
@Catalin:
pe cei care vor sa isi vaccineze copiii, cine ii impiedica, cine ii forteaza sa nu o faca? Cei care nu vor sa-si vaccineze copiii nu au pus o clipa problema ca nimeni sa nu mai fie vaccinat. Insasi ideea asta e cel putin ciudata. Eu insumi nu sunt impotriva vaccinarii, ci impotriva vaccinarii la gramada, inutil si impotriva firii. Sunt boli pentru care dobandim imunitate in mod natural, dar care astazi trebuie vaccinate sub amentarea de a-ti pierde copiii. (Asa cum am povestit mai sus as mai putea sa povestesc cum apar la copii boli infectioase noi despre care nici medici pediatri cu experienta habar n-au, oare de ce, dar asta e alta poveste). M-as simti mai bine daca as sti ca exista o autoritate (asta nu inseamna o institutie a statului, ci o institutie care poate reprezenta legitim), in care am incredere, care sa vrea fie alaturi de mine, nu cu vorba, ci cu ceva concret, de exemplu o casa de avocatura, intr-o lupta care este dreapta. Sunt curios daca in sustinerea asta a dreptului de a decide informat, vreun inalt ierarh, patriarhul insusi, de ce nu, va merge la curtea Constitutionala sa denunte samavolnicia, vor fi alaturi de mine in Piata Victoriei sa protesteze stand drept in fata jandarmilor, sau se vor opri la declaratii de presa, si doar atunci cand ii intreaba cineva.
Avand in vedere ca prin legea vaccinarii se incalca drepturi fundamentale ale omului, precizate si in Constitutie, alte legi, conventii internationale etc., legea trebuia atacata la Avocatul Poporului, Curtea Constitutionala si la alte institutii europene si internationale cu competente in domeniu.
Responsabilii la nivel oficial care propaga incompatibilitatile privind drepturile omului/incalcari ale drepturilor omului, inclusiv prin declaratii calomnioase si jignitoare la adresa parintilor care nu-si vor vaccina copiii sau a celor care exprima parari contrare celor pro-vaccinare, trebuie trasi la raspundere in fata instantelor competente.
Trebuie stabiliti si responsabili la nivel personal: adica ministrul X, ministrul Y, etc. etc. Nu statul este responsabil; compensatiile platite de stat (si daca vor fi sau mai bine zis pentru cine va avea castig de cauza din procesul cu statul…..) sunt de fapt platite tot de noi, contribuabilii la bugetul statului. Daca s-ar stabili responsabilitati la nivel personal pentru politicieni si doctori, s-ar da dovada de responsabilitate si se poate avea o incredere mai mare in oficialitati
S-a introdus obligatoriu si Cardul de sanatate, sub presiune si frica; nu s-a rezolvat nimic in sistemul public de sanatate (nu se vede nicio schimbare in sistemul medical public in ciuda asigurarilor ferme ca prin card se vor economisi bani si prin acestia se va contribui la modernizarea sistemului medical….). Este bine sa ne gandim la rezultatele concrete ale initiativelor legislative (exprimate in date reale si nu trucate prin statistici si alte mijloace moderne)