“PROBELE” BISERICII. Indemnuri la apararea Bisericii, a moralitatii si a vietii de familie, dar si avertismente asupra gravitatii PACATULUI SMINTELII, in special din partea clericilor/ STRATEGIA ÎNNOROIERII episcopilor si preotilor BOR sau: CALOMNIATI, CALOMNIATI, CA CEVA TOT RAMANE. Cine si de ce se bucura de CADEREA PREOTILOR? “Prin susținerea Referendumului pentru Familie, Biserica Ortodoxă Română a zgândarit cuibul de viespi al conservelor totalitar-bolșevice”
“Unde vom ajunge? Vom vedea noi. Dacă cei în vârstă credem că nu vom ajunge să vedem sau să primim pedeapsa, ne înșelăm. Dacă cei tineri credeți că veți scăpa să nu treceți prin momente deosebit de grele, iarăși vă înșelați. Nu criza economică, nu criza financiară sau alte crize prin care trece lumea sunt greutățile cele mai mari, ci greutățile care cu adevărat apasă asupra neamului și amenință existența lui sunt păcatele pe care noi le săvârșim, le îngăduim și le acceptăm uneori cu nepăsare”.
***
Tribuna:
Pastorala ÎPS Laurențiu Streza pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului
[…]
‘Probele’ Bisericii
Observăm (și) astăzi atitudini de felul acesta, care încearcă să pună Biserica la probe. Suntem gata să dăm probele credinței pentru că noi le-am dat, nu cei care judecă astăzi Biserica.
Dumneavoastră, credincioșii, vă cunoașteți preoții, vă bucurați de lucrarea care se săvârșește prin mâinile lor, deși nu ei săvârșesc lucrările sfinte, ci Hristos. Noi suntem nevrednici, și o spunem la Sf. Liturghie: ‘Nimeni din cei legați cu pofte și cu desfătări trupești nu este vrednic să vină, să se apropie și să-Ți slujească Ție, Împăratul slavei, căci a sluji Ție este lucru mare și înfricoșat chiar și pentru cetele îngerești, dar, totuși, din iubirea Ta de oameni te-ai făcut om…’, deci din iubire de oameni a acceptat și ne-a dăruit nouă posibilitatea de a sluji o lucrare pe care El o împlinește, nu noi.
Deci dacă noi ca persoane suntem cu păcatele noastre fiecare, la fiecare Sf. Liturghie preotul vine în fața celorlalți preoți și cere iertare și ne îndeamnă pe toți să-i cerem iertare lui Dumnezeu pentru ca să putem primi iertarea adevărată, să ne iertăm unii pe alții, dar să ne ierte și Dumnezeu pe noi. Există însă o limită! Într-o istorioară din Pateric un părinte care era smerit întru toate a primit toate batjocurile care au venit asupra lui și a acceptat totul, dar în momentul în care i s-a spus ‘ești eretic’, a spus, asta nu, până aici.
Noi, vă rugăm să fiți înțelegători, să înțelegeți și să judecați cum știți dvs., în credința în care v-ați născut și care ați crescut. Dar în momentul în care este în pericol credința noastră, în momentul în care este în pericol moralitatea și spiritualitatea moșilor și strămoșilor noștri, pe care am primit-o ca dar de la Dumnezeu, trebuie să reacționăm.
Cu tact pastoral Biserica, așa cum afirma Întâistătătorul Mitropoliei Olteniei, Mitropolitul Irineu, își ia răniții din linia întâi a frontului, îi așează pe targă și îi duce în spatele frontului pentru a-i îngriji, indiferent de slujirea pe care o au în Biserică. E un mare dar că ne-am născut ortodocși, nu ne lăudăm că suntem numai noi singurii pe pământ, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-am născut ortodocși și vrem să apărăm credința ortodoxă.
Are Dumnezeu o judecată mai presus de orice altă judecată
Sf. Apostol Petru a luat ramura de finic din mâna Maicii Preacurate și i-a atins pe toți cei care erau orbi, cei care au orbit datorită necredinței lor. Și l-a atins și pe cel căruia i-au rămas mâinile agățate de sicriul Maicii Domnului și s-a vindecat.
Astfel a rămas atmosferă de bucurie, toți preamărindu-L pe Hristos, mulțumindu-I lui Hristos pentru Maica Preacurată și pentru mijlocirile ei. Tot așa trebuie să facem și noi. Să ne rugăm pentru cei ce ne ocărăsc, să ne rugăm ca Dumnezeu să-i întoarcă, pentru că nu vom încerca să facem nicio acțiune, să judecăm noi sau să ne lăsăm în seama judecătorilor acestei lumii.
Are Dumnezeu o judecată mai presus de orice altă judecată și totuși ne rugăm ca Dumnezeu să aibă milă de noi, să ierte nedreptățile noastre, ale fiecăruia, începând de la cel mai mare și până la cel mai mic credincios al Bisericii. Suntem, într-adevăr, în stare să spunem că ‘păcatul meu și frica mea este pururi’, după cum spune Psalmistul, iar în fața Sf. Altar mărturisim că ‘dintre păcătoși cel dintâi sunt eu’. Deci nu te poți apropia de Sf. Împărtășanie dacă nu spui că dintre păcătoși tu ești cel dintâi. Pentru că altfel te mândrești și mândria te îndepărtează de Dumnezeu.
Maica Domnului este modelul curăției și al vieții de familie
Maica Domnului, pe lângă faptul că este mijlocitoarea noastră la tronul ceresc, este și modelul curăției și al vieții de familie. Ea este și maica mamelor noastre. Curăția fecioriei a fost dublată, în cazul ei, de darul sfânt al maternității, cu care Dumnezeu a învrednicit această ființă, care se numește femeie. Dumnezeu i-a dat femeii, de când a creat-o, această menire, pentru ca prin ea să se continue lucrarea aceasta sfântă, perpetuarea ființei umane. Noi știm cu toții, și simțim lucrul acesta, că existența noastră, prin rânduiala lui Dumnezeu, se datorează acestei ființe din familie, care este mama ce ne-a născut în lumea aceasta.
Rețineți, vă rog, două lucruri, două chemări sfinte: Fiți apărătorii curăției și ai sfințeniei vieții de familie. Învățați pe copiii Dvs. să înțeleagă și să păstreze în curăție ceea ce Dumnezeu a rânduit, anume ca tinerețea să fie o perioadă de puritate. Tinerii care-și păstrează curăția fecioriei lor până în clipa în care primesc binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Căsătoriei dau naștere la copii binecuvântați și Dumnezeu totdeauna îi va ocroti, pentru că Dumnezeu nu Se va lăsa dator niciodată.
Și a doua chemare sfântă o adresez mamelor, îndemnându-le să-și cinstească statutul binecuvântat hărăzit de Dumnezeu la creație, și anume nașterea de fii. Dacă pe toate căile astăzi sunt promovate plăcerile trecătoare, provocatoare spre desfrânare, dacă frica de sărăcie face ca oamenii de astăzi să se ferească de nașterea de prunci, apelând uneori și la cel mai greu păcat înaintea lui Dumnezeu care este avortul, pruncuciderea, și dacă gândim că totul este permis, vai, nouă, ce va fi în ziua judecății, în care fiecare dintre noi, nu numai mamele, ci și tații, vom da socoteală în fața lui Dumnezeu, ce-am făcut cu tinerețea noastră, ce-am făcut cu familia noastră.
Cu toții trebuie să ne îngrijorăm astăzi văzând că familia creștină este într-o stare de criză. Vreau să vă mărturisesc că semnez zilnic, cu durere în suflet, cereri pentru divorțuri pronunțate deja în instanța civilă. Cei ce sunt într-o astfel de situație cer binecuvântare pentru a doua căsătorie și noi le-o dăm pentru că ei sunt deja împreună și pentru ca păcatul să nu continue și cu voia noastră le dăm binecuvântare. Se înregistrează tot mai puține cununii și foarte multe divorțuri. Unde vom ajunge? Vom vedea noi. Dacă cei în vârstă credem că nu vom ajunge să vedem sau să primim pedeapsa, ne înșelăm. Dacă cei tineri credeți că veți scăpa să nu treceți prin momente deosebit de grele, iarăși vă înșelați. Nu criza economică, nu criza financiară sau alte crize prin care trece lumea sunt greutățile cele mai mari, ci greutățile care cu adevărat apasă asupra neamului și amenință existența lui sunt păcatele pe care noi le săvârșim, le îngăduim și le acceptăm uneori cu nepăsare.
În momentul în care într-o familie, chiar tacit sau cu îngăduință, tinerii trăiesc împreună fără să primească binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, de unde să ne așteptăm noi la prunci sănătoși, de unde să ne așteptăm la nepoți și copii care să ne binecuvânteze bătrânețile noastre? Toți suntem în mod egal responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă împrejurul nostru.
Dacă noi am fi mai buni, dacă noi am încerca prin tot ceea ce facem să-i sfătuim pe copiii noștri să se ferească de păcat și să ne împotrivim noi înșine până la sânge păcatului, lumea noastră ar fi mai bună și speranța de mântuire mai sigură. Trebuie să ne implicăm într-o lucrare de stăvilire a oricăror stări și păcate contrare moralei creștine, să ne împotrivim și să acționăm împreună prin iubire, prin solidarizare împotriva păcatelor care bântuie astăzi, a stării acesteia de indiferență față de tot scandalul și imoralitatea ce sfidează bunul-simț. Este păcat să ne retragem, să nu ne implicăm în ceea ce se întâmplă rău în jurul nostru. Dacă nu ne interesează ce se întâmplă cu vecinul nostru, vom ajunge cu timpul să nu ne mai pese nici de cele ce se întâmplă în familia noastră.
Suntem cu toții o familie binecuvântată de Dumnezeu și familia aceasta se numește Sfânta Biserică. Maica Domnului este chipul Bisericii, este imaginea vie a Sfintei Bisericii. Dacă ea L-a purtat în pântece pe Mântuitorul lumii, Biserica ni-l oferă pe Hristos, Mântuitorul lumii, în Taina Euharistiei și ne bucurăm când veniți să vă împărtășiți.
Ne bucurăm că încercați să vă pregătiți pentru lucrul acesta, pregătindu-i și pe prunci, aducându-i de mici să se împărtășească, pentru că ei nu au păcate responsabile. Obligându-ne noi să-i aducem la Împărtășanie pe prunci, să ne pregătim pe noi înșine pentru acest moment. Când observăm că unii copii se sperie de Împărtășanie, ne dăm seama că părinții i-au adus mai rar pe la biserică. Se sperie copiii și de medicament, dar în cazul Împărtășaniei se sperie de ‘Pâinea vieții’. Dar dacă mama se împărtășește ea mai întâi, atunci și copilul îi va urma pilda.
Să spunem, așadar, cu toții: ‘Întru Naștere, fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare, mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile Tale izbăvești din moarte sufletele noastre’. Deci Maica Domnului, cea care nu a murit, ci s-a mutat din moarte la viață, care a rămas cu noi, este mijlocitoarea noastră și ne poate mântui din moarte sufletele, adică nu ne scutește pe noi de a muri, de a trece dincolo în ceea ce este rânduit pentru fiecare dintre noi, ci ne scoate pe noi din moartea păcatului, din îndepărtarea de Dumnezeu, din moartea spirituală. Maica Preacurată este Maica Vieții. Chemați-o în rugăciuni, faceți mijlociri către ea, luați-o ca pildă de mamă!
În această zi de prăznuire, Maica Preacurată să fie alături de noi și să mijlocească pentru ca fiecare în parte să dobândim mântuirea.
***
Pr. Florin Stan (Parohia Înălțarea Domnului, Tg. Lăpuș):
Cuvânt la Schimbarea la Față. Despre Rai și despre sminteala adusă de unii clerici (06 august 2017)
[Ascultați de la min. 16:40]
[…] Şi ce-i mai dramatic este că alţii, care sunt puşi să slujească, L-au trădat pe Hristos şi au devenit precum Iuda şi au adus sminteală în rândul credincioşilor. Ăsta este cazul preoţilor şi al episcopilor care, pe lângă faptul că ar trebui să-şi facă datoria, uneori îi smintesc pe credincioşi. Şi este mare păcatul acesta, pentru că spune Mântuitorul: “Vai lumii din pricina smintelilor. Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Mai bine ar fi de şi-ar lega o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare decât să smintească pe unul din aceştia mici”.
Noi, preoţii, noi, episcopii, avem parte de multă cinste din partea credincioşilor. Credincioşii ne numesc părinţi, ne sărută mâna, primesc binecuvântare şi aşteaptă să le dăm binecuvântare, ne dau toată cinstea, îşi împart rodul muncii lor cu noi şi ne dau daruri ca să putem să fim liniştiţi şi să ne ocupăm de păstorirea turmelor. De aceea sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat, în păcate nu numai strigătoare la cer, ci şi împotriva firii. Şi este mare osânda pentru astfel de oameni. De aceea spune Mântuitorul că mai bine şi-ar lega o piatră de moară de gât şi s-ar arunca în mare decât să smintească pe alţii.
Credincioşii ne dau multă cinste, dar şi noi, dacă nu ne facem datoria, aducem multă sminteală credincioşilor. De aceea Mântuitorul este foarte categoric cu sminteala. Îi înţelege pe păcătoşi. Înţelege că suntem oameni cu slăbiciuni, dar nu înţelege că suntem făţarnici, nu înţelege ca suntem parşivi, nu înţelege când perseverăm în rău, nu înţelege când pozăm în oameni ai binelui şi facem fapte ale răului. De aceea Mântuitorul a fost foarte categoric cu fariseii. Pe toţi i-a înţeles, pe toţi i-a iertat, dar cum i-a criticat pe farisei n-a criticat pe nimeni. De altfel, a fost singura categorie. Şi ce zice Mântuitorul? Aviz tuturor celor care ar putea să smintească. Zice: Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege?
Deci Mântuitorul ne spune tuturor celor care putem să fim pricină de sminteală că, dacă ne sminteşte ceva, mai bine să fim ciungi, mai bine să renunţăm la acel organ, la ochi, la mână, la picior, la orice, decât să smintim pe cineva. Sf. Ap. Pavel spune: Decât să mănânc carne şi să smintesc pe cineva şi să ardă el în foc, mai bine să nu mănânc carne niciodată. Deci a sminti pe cineva este foarte grav pentru că îi tai şansa de la Împărăţia lui Dumnezeu, îl îndepărtezi de tot de la Împărăţia lui Dumnezeu şi mai cu seamă pe cei tineri, care încă n-au suficient discernământ şi care încă nu fac diferenţă între Biserică şi slujitor, care pun încă semn de egalitate între slujitor şi Hristos şi, în felul acesta, văzând păcate mari, ei se îndepărtează de Biserică, se îndepărtează de Dumnezeu. De aceea mare este păcatul acesta. Şi Mântuitorul vrea ca nimeni să nu se smintească.”
***
Stiri pentru viata:
Ivona Boitan, publicitar şi scenarist bucureştean: „Fără preoţi ţara asta, şi aş risca să spun lumea întreagă, nu ar fi azi decât un mare mall”
Lecţii greşite de uitare
Acum că a trecut marea furie referitoare la homosexualitatea preoţilor, acum că uite până şi Patriarhul Daniel a zis că-i pare rău că Biserica în ansamblul ei a avut de suferit, acum că s-a mai aşternut praful de Xanax pe noi, aş vrea să vă spun câte cevauri mărunte, dar care poate merită luate în calcul.
Pentru fiecare preot care a căzut, decăzut, s-a împiedicat sau i s-a pus piedică, există cel puţin o sută de preoţi care şi-au lăsat sângele, dinţii, oasele în pământul acestei ţări. Despre ei nu vorbeşte nimeni înafara Bisericii. Dar ei sunt acolo, fie că le spuneţi eroi, sau legionari, sau sfinţi ai închisorilor, ei există în dosare, sunt număraţi pe capete şi îngropaţi la grămadă, care pe unde, dar există. Cei mai mulţi, tineri “frumoşi” şi ei, până în 30 de ani. Dar asta e, nu s-a făcut procesul comunismului, să ne fie de bine! Trăim iarăşi şi iarăşi aceeaşi placă. Rezistenţă, avem! Activişti, avem! Limbaj de lemn, mamă, mamă, compensează toate defrişările. Corupţie, avem…
Revenind la căderea preoţilor şi la grandoare înaintaşilor pe care ne străduim din răsputeri să-i uităm. Nu ne place să ne raportăm la modele mari că asta ne face laşităţile mai vizibie. E simplu să urli pe canalele ăstea care de multe ori sunt canalizări, să urli că x sau z dintre preoţi a dat-o de gard. Decât să ţii cont că fără preoţi ţara asta, şi aş risca să spun lumea întreagă, nu ar fi azi decât un mare mall.
Problema este că nu ai habar ce e acela un preot până nu te loveşti frontal de unul. Până nu simţi pe pielea ta ceea ce e o taină, până nu simţi că tocmai de aceea e o taină fiindcă nu poate fi explicată, fiindcă depăşeşte axa oxoy a minţii noastre…Până atunci te poţi bucura că un preot e demonstrat sodomit, pederast sau mai ştiu eu cum…. Dacă însă ai această întâlnire, măcar o dată, nu poţi decât să plângi ca după unul care a fost pe culmea culmilor, şi-n loc să-şi ia zborul, a găsit o groapă cu gunoi şi s-a înmormântat în ea.
Ceea ce este cu adevărat înspăimântător este bucuria pe care o resimt unii şi alţii atunci când se înnoroiază o faţă preoţească. Au aşa o exaltare de ai impresia că în meciul cu Dumnezeu au băgat gol în minutul 90. Dumnezeu joacă mereu în prelungiri, însă ca să înţelegi asta trebuie să treci prin nişte căderi şi scăderi. Trebuie să ai nişte dureri până la os, să te simţi pe marginea prăpastiei, pe muchia golului tău…
Bucuria căderii cuiva, a oricui, dovedeşte platitudine spirituală, emoţională, intelectuală. Toţi marii atei care defilează cu haştagrezist ar trebui să afle de vremurile când omului îi era aşa frică de Dumnezeu că nu îndrăznea nici să ridice ochii la averea altcuiva… Dar uite aşa, fără Dumnezeu ne întoarcem la vechea lege, şi cerem dinte pentru dinte, şi drept pentru drept, şi libertate pentru libertate.
Dacă ai avea de ales între a fi iubit din tot sufletul, cu tot cugetul, cu tot spiritul şi de a-ţi avea iubirea la picioare din dragoste, sau de primi aceste acte de iubire, normat, ce ai alege? Ar dori oare un soţ să-l iubească soţia pentru că a luat-o pe inventar, a semnat vasăzică pentru ea de primire sau fiindcă îl iubeşte? Cam aşa cu noi azi. Vrem norme, şi legi, şi milităm pentru ele, dar fugim de iubirea şi mila pentru aproapele nostru.
Cred că nu există nimic mai josnic decât bucuria pentru necazul altuia, necaz din care tu nu câştigi nici o para chioară.
***
Ivona Boitan:
Minciuna o avea picioare scurte dar calomnia fuge binişor
Mai ştiţi jocul acela din copilărie, cu aş mânca o portocală, de ce una şi nu două, de ce două şi nu nouă?
Treaba merge aşa. S-a dovedit că un episcop a luat-o razna, deci s-a creat un precedent, de ce unu şi nu cinci, de ce nu toţi …. Chair aşa, de ce? Cine sau ce ne poate împiedica în ziua de azi să ne aruncăm dejecţiile la mii de kilometri? Nimeni şi nimic. Avem doar la îndemână toate aceste canale media, ele pentru asta au şi fost făcute, sunt canale de manipulare şi profit. La fel ca televiziunile.
În perioada anilor 50, era suficient să spui ceva despre cineva, că era săltat, tuns, ras şi tocat, dus la troika, şi trimis 25 de ani undeva departe, allinclusive, cu program de relaxare şi timpi de meditaţie. Celor mai mulţi dintre ei aşa de mult le-a plăcut încât nu au mai venit niciodată acasă.
Şi pe vreea aceea, cei mai mult erau săltaţi preoţii.
Preoţii au deranjat toate regimurile, din totdeauna, tocmai prin puterea nemărginită pe care o au. Iisus le-a zis de la început că-i trimite ca pe nişte miei în gura lupilor….Ei îţi ţin în mână nu corpul ci sufletul, şi oricât de hedonist ai fi, ştii că sufletul tău e aceea parte din tine care te va însoţi şi atunci când trupul te lasă. Între duhovnic şi fiul lui duhovnicesc e un cordon ombiical care creşte şi se lungeşte, în timp. Devii din ce în ce mai liber, dar şi din ce în ce mai ascultător. Aşa că metoda asta de a denigra pe cineva , nu e nouă, Puterea de propagare însă este mult amplificată. Într-o fracţiune de secundă ştirea negativă ajunge la mii de oameni, ca şi când cohorte de babe bărfitoare ar fi pornite instantaneu, în toate colţurile lumii.
Pe cine mai interesează adevărul?
Pe cine să intereseze că un preot, sau un episcop, se trezeşte, se roagă, slujeşte , catehizează, se roagă, mănâncă, priveghază, se culcă….Pe nimeni, bineînţeles. E aşa de plicitsor că ne ia căscatul numai când auzi primul cuvânt, “se roagă”. Dar dacă începi şi-i torni în timpan că s-a culcat nu cu un băiat, ci cu mai mulţi, şi nu doar un preot oarecare, ci un episcop, şi nu cu un băiat oarecare, ci cu un alt episcop…şi uite aşa, iese ştirea, gogonată, gata de savurat.
Apoi nu mai faci nimic, laşi miştocarii prăpădiţi să-şi facă treaba. Se pornesc maşinăriile de miştocărit cu toate motoarele, se dă drumul la fumigena cu umor, se fac caricaturi şi…se aşteaptă. Apoi intră în luptă cavaleria indignaţilor, altă categorie, la fel de rea, dacă nu mai rea decât miştocarii. Ăştia care nu trec o dată la biserică, dar se indignează instantaneu că vai, cum, …of..oh…nu pot ă cred…chair aşa…vai… ”Indignarea ne place, indignarea e bună, indignarea ne face să ne simţim superiori. Muşchii lor de indignaţi sunt gata să aprere dreptatea, narurelul lor simţitor de vedetă a icilor şi a marilor ecrane nu poate suporta aşa ceva… De fapt sunt tot nişte vuvuzele ale răului, la fel ca miştocarii. Apoi intră în horă şi cei care teoretic nu cred, au nevoie de informaţii suplimentare, hai să le zice ceata “cercetătorilor .”dar cum s-a întâmpat, dar cum era…” Şi uite aşa, bomba cu rahat a explodat. Miştocarii, cu indignaţii şi cu cercetătorii par să triumfe.
La fel de întămplă şi cu cu procurorii şi judecătorii, înainte de a fi probată orice nevinovăţie, omul e uns cu rahat de sus până jos. La fel se întămplă şi cu medicii. Şi cu profesorii. Şi cu călătorii în tren. Şi cu bonele. Practic nimeni nu e scutit. Ai o vendeta cu cineva, gata, scrii pe Fb, dacă ai şi un filueţ şi o poză, oricât de neclar ar fi, e perfect! Suntem în plină vânătoare de vrăjitoare şi nu ne dăm seama!
Dacă afli un lucru rău, oricare ar fi el, despre doi oameni, oricare ar fi ei, ce crezi că e mai bine să faci.
1 Să faci mişto.
2 Să bărfeşti cât poţi.
3 Să suni un prieten să-i spui şi lui.
4 Să iei o piatră să dai în ei.
5 Să mai adugi tu de la tine încă trei rele.
6 Să îţi aduci aminte de alte situaţii similare.
7 Să cercetezi cu lux de amănnte
8 Să încerci să-ţi ocupi mintea cu altceva?
Timp de gândire, până la Judecata de Apoi.
Daniel Gheorghe
Imi este tot mai evident că, prin susținerea Referendumului pentru Familie, Biserica Ortodoxă Română a zgandarit cuibul de viespi al conservelor totalitar-bolșevice păstrate în umbră în ultimii 27 de ani.
Atacul la adresa Bisericii este parte a unei strategii oculte care vizează lichidarea creștinismului peste tot în lume și înlocuirea sa cu o ideologie pozitivista, asa zis “progresista” și materialist-atee in care sunt negate dreptul la viață și dreptul la libertate.
Această impresie mi-a fost întărită citind mai devreme pe un site niște elucubrații la adresa PS Sebastian, unul dintre cei mai conservatori, decenți și verticali episcopi ai BOR din ultima vreme. Instigarea la ură, minciuna și pervertirea realității rămân armele predilecte ale adepților oricărei forme de gândire totalitara. Relativizarea valorilor fundamentale ale familiei și moralei publice reprezintă un atentat la adresa siguranței naționale și o punere sub semnul întrebării a viitorului acestui popor.
Să stăm drepți alături de Biserica Ortodoxă și de toate cultele religioase din România, care în aceste vremuri tulburi în care întunericul este considerat a fi lumină, rezistă în fața atacului frontal la adresa valorilor civilizației ultimilor 2000 de ani întemeiate pe Scriptura, libertate și demnitatea omului! Cu Dumnezeu înainte!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Imbucuratoare pastorala trimisa de IPS Laurentiu, un ierarh cu afinitati ecumeniste. Au inceput sa constientizeze pericolul sinodalii nostri, riscam sa disparem ca neam, parintele Nicolae Tanase o spune de zeci de ani. E nevoie de o apropiere intre cler si mireni, batalia nu e pierduta, trebuie sa renunte la turnul de fildes in care s-au izolat, cei din fruntea BOR, iar mirenii sa se roage mai mult. Cu noi este Dumnezeu!
Daca te iei dupa ziare, homosexualii sunt cei mai buni oameni. Daca tot dupa ziare te iei, homosexualii sunt cei ma rai oameni. Depinde de profesie. Daca te iei dupa un crestin adevarat, homosexualitatea e ceva urat inaintea Domnului, insa oricine are dreptul la pocainta. In prima ipostaza ei ii incurajeaza pe homosexuali spre pierzanie, iar in a doua le repugna ideea ca e posibil ca acestia sa fie recuperati intru Hristos, devenind astfel ei, ziaristii, slujitorii diavolului.
Numai niste dusmani adevarati ai Bisericii sau niste oameni complet mamonizati ar fi publicat laturile cuiva, care se pare ca si-a pierdut mintile, despre cei doi episcopi si hula incredibila privitoare la Sfantul Munte. Cineva si-a batut joc de acest om ca sa-i poata folosi numele, sau el a facut o avere ca sa permita sa se spuna asa ceva in numele lui sau a razbunarii lui. In orice caz, unii raman cu impresia ca toti ierarhii sunt cuplati intre ei si, in concluzie, si multi dintre calugari sau preoti sunt homosexuali.
@Ileana
In cazul lui Pomohaci, desi s-a considerat nevinovat, si a facut același gest de retragere pentru pacea Bisericii, a fost caterisit. In cazul lui PS Corneliu și pr. Ionut Ursac, și eventual a altora implicați, Sinodul si-a terminat cercetarea canonică înainte să stabileasca limpede daca este sau nu cazul de caterisire. Se pare ca nici in cazul respectivului preot pensionat nu s-a stabilit limpede, asa cum era cazul, vinovatia sau nevinovatia. Prin urmare aceasta calomnie este doar inceputul, urmează fără îndoială ca si PS Corneliu Onilă si mulți alti frustrati care n-au obținut suficient prin santaj pana acum sa-si ridice glasul cu noi dezvaluiri care mai de care mai grozave la adresa altor ierarhi.
Sinodul ar trebui pe de o parte să mustre cu fermitate calomniile fără dovezi, iar unde sunt dovezi, să le cerceteze cu responsabilitate și să stabilească limpede dacă e cazul de caterisire sau nu. Altfel hulitorii ierarhilor se vor înmulți ca ciupercile, la fel și cei care se smintesc, nestiind ce să creadă, ce vor ajunge să creadă absolut orice minciună, oricât de gogonată
“Urmare acuzaţiilor exprimate în ultima vreme la adresa mea, de către o parte a mass-mediei, aduc la cunoștința clerului şi credincioșilor pe care îi păstoresc, precum şi a opiniei publice, această
P R E C I Z A R E
Ca orice om, nu sunt nici eu fără de greșeală sau fără slăbiciuni,
dar, în frica Domnului şi având conștiința curată, vă încredințez pe toți
că Dumnezeu m-a păzit și nu am săvârșit în viața mea
păcatul desfrâului împotriva firii, de care sunt învinuit.
Așa să-mi ajute Dumnezeu, după cum mărturisesc adevărul,
dar păzească-se de judecata Lui cea dreaptă calomniatorii mei!
† Sebastian
Episcopul Slatinei şi Romanaților”
http://www.episcopiaslatinei.ro/2017/08/18/precizare-ps-sebastian/
Iata si cine aduce acuzatiile:
https://www.gazetanoua.ro/index/art/t/biserica-lui-corceagu-cuibusor-de-nebunii
@ ingrid:
Din informatiile noastre, episcopul Corneliu s-a purtat, de data asta, spasit si si umil, nu a amenintat si nu a santajat, iar Sinodul a acceptat solutia asta, pentru a stopa scandalul acesta aici, fiindca altfel trebuia sa se ajunga in Consistoriul Arhieresc si ar fi iesit mai urat nu doar pentru impricinat, ci si pentru imaginea BOR. Acum ii ramane de facut pocainta la manastire, daca mai are o urma de frica de Dumnezeu, o data ce a pierdut cam totul omeneste.
@Ingrid
totusi, sunt niste dovezi aici.
Mie mi se pare f bine ca ies lucrurile astea la iveala, chiar cu pretul unei zgaltaieli de imagine. Diferenta intre calomniatori si denuntatori este simplu de facut dupa un criteriu clar: probele. Ca si unii si altii pot fi fustrati, ei insisi pacatosi etc., asta e alta discutie, si persoana respectivilor nu anuleaza necesitatea adevarului si a primenirii.
Mi se pare ca la nivel de sinod s a procedat cu cap si discernamant: Pomohaci din cate stiu nu a dat semne de pocainta. Corneliu inteleg ca s a aratat mai smerit, desi ramane neclar ce intelege el prin ‘pacat impitriva firii’ cand sustine atat de decis ca nu l a infaptuit, desi din inregistrari rezulta altceva.
E normal ca pedeapsa sa fie diferita, pt ca, la fel ca in drept, pedeapsa se individualuzeaza in functie de circumstantele si datele personale.
Aa, acum vad ca e vorba de PS Sebastian, chiar eram uimita! De-aia ziceti voi de calomniatori… Credeam ca va referiti la Pomohaci sau Corneliu
Da, scz Ingrid, de acord cu mesajul tau. Eu il citisem fara sa stiu de cazul PS Sebastian, pe care l-am confundat din eroare cu episcopul Corneliu. Da, asa e, o distinctie simpla intre cazurile cu probe si cele fara si o atitudine publica deschisa si ferma sunt cele mai bune solutii.
Raman insa la impresia ca nu intamplator ingaduie Dumnezeu asta. Din surse f credibile stiu ca exista multe probleme in BOR, de la modul in care sunt desemnati preotii pana la retelele partinice din facultatile de teologie s.a.. Eu insami am fost solicitata intr-un caz in care minciuna si adevarul se impleteau asa de iscusit incat cu adevarat era f greu sa scoti mizeria la iveala (si ma refer la o situatie din sanul Bisericii noastre, din pacate). Sunt sigura ca vom trece peste asta, dar impresia mea este ca zgaltaiala asta are rostul ei profund si f bun.
Ok, deci din informațiile frățiilor voastre, până acum PS Corneliu șantaja cu dezvaluiri la adresa a doi ierarhi al căror nume începe cu C, eventual și a altora, iar de data asta s-a abținut.
Chiar și aici pe site s-a dat credit că va fi adevărat ceva cu privire la cei doi, deși fără probe, ca n-au apărut încă cele 8 filmulețe, măcar să vedem eventualele calomnii ale lui Corneliu împotriva lor. E posibil să fi fost ceva adevărat dacă au fost atâtea bâlbâieli în declarațiile MMB și Patriarhie referitor la cazul PS Corneliu…..
Între timp ca să nu se mai știe ce e calomnie gogonată și ce e bârfă cu substrat de adevăr, au ajuns unii să acuze în mass media un număr de 25-27 de ierarhi de homosexualitate…
De „spășit, umil, smerit” la PS Corneliu, ce să zic, il știu gata să și leșine la comandă, E bine totuși că au reușit să-l convingă să adopte această poziție și rămână în Biserică, în mănăstire, că sunt destui răspopiți în zonă cu bisericile lor proprii……
„si ar fi iesit mai urat nu doar pentru impricinat, ci si pentru imaginea BOR”. Imaginea BOR? Vai de capul ei.
Din soluția dată, doar atât rămâne în cugetul credincioșilor, ca Sinodul protejeaza pe unul ca PS Corneliu Onilă în acelasi mod în care l-a si promovat episcop, spre deosebire de unul ca Pomohaci, pe care-l cateriseste, deși ambii s-au retras din preoție înainte de caterisire și ambii s-au declarat nevinovați. Diferența între cei doi este că Pomohaci a reușit să atragă o masă mare de naivi ca într-o sectă, iar PS Corneliu n-a reușit niciodată să atragă pe nimeni, nici cu slujbele, nici cu predica.
Ce imagine si ce incredere se poate avea in preotii din zona Husilor care în atatia ani n-au gasit o metodă de protectie a copiilor din seminar, de semnalare a situației grave către Sinod? Sinodul reacționează numai dacă intervine presa tabloidă? Atunci slavă Domnului că există această presă și se mai poate face astfel curățenie în Biserică….
Ce imagine și ce încredere în Sinod, dacă nu are mijloacele necesare pentru a sesiza la timp o astfel de nebunie, si respectiv nici nu are mijloace de cercetare a unui ierarh, trebuie să le formuleze acum? Poate măcar acum ierarhii vor fi suficient de zguduiți să îndrepte lucrurile…..
Asta si incurajeaza astfel de murdarii oribile de cea mai joasă speta ca cea impotriva Ep Sebastian, și cele împotriva a 25-27 ierarhi despre care circula articolele jegoase tot legat de presupuse relații împotriva firii pe facebook si peste tot.
Să luăm ca exemplu un articol ca acesta: http://www.vremeanoua.ro/dezvaluiri-despre-orgiile-petrecute-intre-zidurile-palatul-episcopal
lăsând la o parte „dezvăluirile”
din păcate ilustrează foarte bine anumite realități despre viața duhovnicească din Huși.
Cine sunt ”duhovnicii Mina, Emilian, Arsenie, Timotei, Iosif si Silvan” la care autorii articolului se revendică a fi fost ucenici și cu ce se deosebesc de alți preoți din oraș? Pr. Mina Dobzeu nu are nevoie de introducere. Pr. Emilian nu l-am cunoscut, dar era vestit că ar fi ținut predici extraordinare, foarte lungi, și era f iubit de credincioși, fusese mutat în zona Buhuși. Pr. Arsenie de asemenea nu il stiu personal, probabil este tot dinainte de 1997. Pr. Timotei Condurache și Pr Iosif Doboș au slujit la catedrală, apoi pentru că nu prea mai încăpeau, au fost mutați la Măn. Schimbarea la Față. Și la ei era întotdeauna arhiplină Biserica, desi marea majoritate parcurgeau pe jos cei 3,5 km, in fiecare duminică și sărbătoare, preferau sa facă asta decât să meargă la orice Biserică din oraș; vocea la amândoi, slujbele negrăbite și mai ales predicile scurte dar cu bun simt ale pr. Iosif aveau căutare. Tot in aceeasi perioadă s-a remarcat la Episcopie și pr. Silvan Hulea, un copil călugăr hirotonit la 20 de ani, curand după seminar, desigur, fără cunoștințe teologice serioase, sau experiență duhovnicească, sau fundament puternic în credință, dar sinceritatea și efortul de a face slujbe și predici acceptabile au fost apreciate de credincioși. Pr. Iosif Doboș (cu facultate de teologie si conservator, ucenic a pr. Galeriu), cel mai rasărit din ultima perioadă, a murit în 2005-2006. Tot în jur de 2006, pr. Silvan a ieșit din calugărie și preoție după o văduvă, de a smintit tot orașul, și după cum se vede și-a făcut propria Biserică și își continuă nebunește opera de sminteală. Pr Mina Dobzeu e bătrân, nu se pune problema să ți-l iei duhovnic, să te spovedești cu toată inima, iar de Sfânta Liturghie, nu se pune problema.
In rest, desi sunt 11 biserici ortodoxe, 2 catolice, este cam pustie viața duhovnicească în Huși, fie oamenii aceia au văzut mult prea multe și sunt prea scârbiți să facă slujba și predica minim atrăgătoare, fie sunt toți aleși unul și unul dintre necredincioși, fie atâta pot și ei…..
Dacă unul ca Silvan, despre care este adevărată toată sminteala prezentată în articol, a fost considerat în mod real în opinia publică (cunosc opinia publică din oraș personal) unul dintre cei mai buni duhovnici din Huși, vă dați seama că Biserica în acea zonă are mare nevoie de un ierarh sufletist și de preoți care să sprijine urma de credință rămasă după atâtea sminteli.
Acum s-a adăugat și sminteala și bănuiala ca cei schimbați de Corneliu în oraș, au fost schimbați eventual pe criterii de homosexualitate sau pedofilie….
Dacă nu se intervine, poate se și desființează Seminarul teologic din lipsă de doritori și de preoți formatori.
Eu am inteles ca, daca in familie tatal este dominat de mama, adica ea are cu mult mai mult autoritate, atunci se poate ca fetita sa caute sa se insoteasca mai tarziu cu cineva care corespunde profilului barbatesc si sa se simta atrasa de femei, pentru ca modelul de autoritate in familie a fost mama, iar la baieti invers, sa caute profilul unei fiinte supuse, feminine, dar pentru ca tatal a corespuns fisei postului, atunci el isi cauta perechea in randul brabatilor. Cred ca asta ar putea avea o influenta pana la un anumit punct. Poate este ceva adevarat in teoria asta, dar asta inseamna ca in tari precum Grecia, unde am inteles ca femeile sunt foarte autoritare, in sanul familiei sa fi fost si pe timpuri, inainte de era LGBT, extrem de multi homosexuali. Dar sunt homosexuali si in tarile arabe, unde femeia e discreta, deci undeva scrataie teoria. Cele mai periculoase sunt insa pepinierele de homosexuali, pentru ca am inteles ca cineva poate fi pervertit la asa ceva si poate ramane capushat sau contagios de patima asta pe viata.
@Ingrid
Eu n-am inteles ca PS Coneliu santaja ierarhi, ci ca a fost rautacios cu unii preoti din eparhie. Bine ca Pomohaci nu a fost pe langa febletea babelor si preot pilot de formula 1 sau astronaut sau primul in charturile de pe MTV, ca ne stia toata planeta.
Am certa parere ca ne-a servit tangalachi pe tava un material ca sa judecam pana ne iese pe nas. Acum am citit in Cotidianul ca niste cretini deja fac un film despre viata de seminar a unui regizor, care taman acum si-a amintit ca a invatat la Seminarul Ortodox din Roman. Tainele slujite de preoti, inclusiv pacatosi, sunt valabile pana la caterisire. Deci, daca Domnul face atata iconomie cu noi, iar acum noi ne dam ochii peste cap si suntem foc de suparati, ceva nu este in regula cu noi, pentru ca razbunarea e a Domnului, nicidecum a noastra. Mie imi pare sincer rau de PS Corneliu. I-am citit si parcursul vietii si cred ca greseala imensa pe care a facut-o, a fost sa mearga inapoi la Vaslui. Sa ma ierte vasluienii, dar Vasluiul, din ce citesti in presa, a dat si oameni de valoare, dar si pe multi i-a tinut cu fata la pamant, incat situatia din judet e deplorabila din punct de vedere material, inregistrandu-se insa si grave abateri de la conduita morala. Nu stiu in care parte a globului mai ai sansa ca femeie sa fii violabila si dupa 80 de ani. Un episcop care n-ar fi fost originar de acolo, ar fi intrat poate mai tare cu bata in ei si ar fi fost si mai atent la propria-i tinuta. Dar Dumnezeu face mereu gesturi de dragoste fata de noi, chiar daca noi atunci cand se intampla nu le putem descifra. Desi pare ca Dumnezeu l-a lasat din brate, de fapt acum l-a prins mai puternic.
Eu mereu am vrut un duhovnic paranormal si mereu l-am cautat, dar mi-am dat seama ca problema e la mine, nu la duhovnic. Am citit si faptul ca mirenii nu sunt obligati sa faca ascultare neconditionata de duhovnic, adica chiar in toate problemele, intrebandu-l tot la 3 secunde pe duhovnic ce sa faca, inclusiv la cele mai lipsite de importanta lucruri. Pentru asta exista manastire, ca sa-ti tai voia cu totul. Asa ca mi-am luat si acceptat calitatea de mireanca si ma duc sa ma spovedesc la Catedrala, la preotul care este de rand.
http://www.estica.eu/article/tristeti-britanice/
http://www.estica.eu/article/conservatorismul/
@Ileana
In Vaslusi sunt si foarte foarte mulți oameni deosebiți, greșești generalizând, nu este anturajul vinovat în acest caz. Am copilărit în Huși, până la 18 ani, m-am spovedit la Iosiv Doboș de la 16 ani la 19 ani, și în copilărie la pr. Mina, apoi am mai vizitat casa bunicilor și oamenii de acolo și după ce am mers la facultate. Acolo în Huși m-am format, nu în desfrâu, beție. Iar viol am fost păzită de Dumnezeu. Mai degrabă în Iași și în București am avut parte de nenumărate reacții golănești pe stradă, fără să fiu indecent îmbrăcată. E adevărat, este foarte foarte mare sărăcie în zonă, mai ales de când s-a desființat industria (Petalul Huși, exporta agregate petroliere și nu numai în întreaga lume în timpul comunismului; fabrica de textile, fabrica de încălțăminte, etc, pe atunci nu era sărăcie în Huși) și este normal să apară fel de fel de cazuri. Zona Vaslui, mai mult decât Huși sau Bârlad, este preferată de țigani dintotdeauna. Dar oricum, marea majoritate a oamenilor, cel puțin pe când era înfloritor, erau oameni așezați, cu gospodării frumoase și foarte primitori. În 1997 când a venit Ep. Corneliu la Episcopie era un climat duhovnicesc extraordinar. Era un grup de preoți călugări care radiau de credință și de trăire. Întâi a venit Ep Ioachim, oarecum destul de plăcut la slujbe și la predică, mare propovăduitor împotriva avorturilor, dar a venit cu sminteli precum nuntă în post, Manastirea Schimbarea la Fata, a fost facută cu altarul la apus, din directiva lui, in ciuda opoziției preoților. A scos încălzirea centrală prin podea de lemn de la Episcopie și covoarele și a pus peste tot marmură și calorifere lângă pereți, de nu se mai putea deloc sta în genunchi la Episcopie, decât daca doreai neapărat să-ți înghețe fluierele picioarelor până la durere, a schimbat dverele de la Episcopie cu unele transparente, la fel și noul acoperământ de pe Sfânta Masă era transparent. Pe Pr. Timotei și Pr Iosif i-a mutat la Schimbarea la Față, că predica pr Iosif il eclipsa, veneau puhoi la pr Iosif, iar la el veneau, dar mai puțini. Pr Iosif n-a mai încăput în nici o mănăstire, că era bolnav rău în ultima perioadă, in varsta și incurabil, nu se astepta nimeni sa supraviețuiasca pana in 2006. A fost cules de pe drum la propriu de credincioși, și in ultimii 10 ani a locuit la o văduvă bătrână cu mai mult de 25 ani mai în vârstă, a împărțit femeia casa, intrări separate, i s-a dat danie. De acolo, din oraș il luau anumiți credincioși cu masina în fiecare duminică și sărbătoare și îl duceau să slujească la Mănăstirea Schimbarea la Față împreună cu Timotei cu care se înțelegea f bine. Dacă în copilărie erau 5-6 călugări cu tot cu Pr. Mina care spovedeau la Episcopie, curând după ce am început eu să merg la Biserică din proprie inițiativă (pasti 1997) a rămas la Episcopie singur doar pr Silvan, pe atunci de 24 de ani și duhovnic plin, că pr. Mina nu mai putea decat cu greu, să participe in altar la o parte din slujbe si atunci fără să se îmbrace preot, neglijat la Episcopie, dar a preferat să-și ducă așa cricea decat să stea pe la credincioși. Ajunsese așa de pustie episcopia (de călugări, nu de credincioși), încât după ce plecau seminariștii în vacanță nu mai avea cine să răspundă la strană, și trebuiau să meargă femeile în vârstă ca la o biserică de mir. Ep Corneliu a fost calugărit și făcut preot în toamna anului 1997, de la inceput același comportament, slujbe de mantuială, lunecos in vorbe și atitudine, Oricum tot Silvan ramasese sa duca greul cu spoveditul, spovedea de dimineata pana seara si nu mai termina. Era in felul lui credincios si daca ar mai fi ramas langă el din preoții vechi care sa-l creasca si sa-l indrume…. ar fi fost bine. Văduva Ing Neamtu care se spovedea la Silvan și cu care s-a încurcat în final, si ea credincioasă în felul ei. Mulți ani au fost lucrurile ok, ispita a venit cu timpul. Între timp ea a făcut danii mari Episcopiei, un teren mare, si mulți bani pe care s-a zidit o Biserică. Odată cu venirea lui Corneliu, smintelile au sporit exponențial, mult mai mult decat in timpul Ep. Ioachim, căruia i se datorează dispersarea duhovnicilor vechi de la Episcopie. Ep Corneliu a adus cu timpul mereu alți și alți preoți călugări după chipul și asemănarea lui, de care colectivitatea nu a putut să se lege sufleteste. Si iată că s-a ajuns la ce s-a ajuns. Normal că și mie îmi pare foarte rău de Ep. Corneliu, făptura lui Dumnezeu, cum să nu te doară, dar fără îndoială necredința și patimile au fost starnite dinainte de venirea sa ca episcop vicar.
scuze de greșeli, am scris in graba si sunt obosită
Mulțumesc Doamna Ingrid pt comentariile Dv .
@Ingrid
Eu am o parere foarte buna despre romani in general si nu cred ca la Vaslui sunt alte categorii de oameni. Insa duhovnicete vorbind, tocmai ai adus vorba despre o delasare si eu ma gandeam ca, daca ar fi fost numit un episcop din alta parte, poate se mai misca ceva si inainte si nu numai inapoi. Din descrierea ta inteleg ca problema a plecat de la episcop. Ceea ce e grav. Atunci cand cineva staruie in pacate va incerca sa-i traga si pe ceilalti in jos, ca sa ajunga la subnivelul lui. Asta-i regula, cu putine exceptii. Ce incercam eu sa spun este ca poate si mediul de acolo, unde se fac si abuzuri de putere, asociat cu faptul ca episcopul nu era corp strain, deci nu-i sarea nimic suspect in ochi in ceea ce priveste situatia din societate, au dus la acest rezultat. Ma gandesc ca nu i-ar fi mers chiar asa de lin in alta parte. Frecventa cu care apar stiri de un anumit fel despre Vaslui, oglindeste totusi faptul ca e vorba de o conducere, dar si de o pastorire disfunctionala, nu ca oamenii ar fi de de o calitate inferioara, ci ca au fost lasati de izbeliste.
Să urâm păcatul și să i iubim pe păcătoși! Și să intetim rugăciunea, fraților!