Interviu cu actorul american Jonathan Jackson despre convertirea la ortodoxie (TRADUCERE INTEGRALA)

18-04-2012 8 minute Sublinieri

Interviu realizat pe 27 febr. 2012:

(…)

Am crescut asa pana la varsta de 9 sau 10 ani, cand ne-am mutat la Los Angelessi am primit un rol in serialul “General Hospital”, povesteste Jackson. Cand ne-am mutat in LA nu am avut acolo o biserica. Iar eu si fratele meu, care e si el actor si membru al formatiei noastre Enation, ascultam inregistrari ale predicilor aproape in fiecare seara. Era “biserica” noastra.

Asa ca, de la 11 la 15 ani, nu am prea fost la biserica, ci doar ascultam aceste inregistrari noaptea. De la 12 sau 13 ani, am inceput si sa citesc carti de apologetica crestina. Cateva slujbe m-au impresionat foarte mult pe cand aveam vreo 13 ani, iar aceasta m-a determinat sa am o relatie cu Dumnezeu mai profunda. Am inceput sa citesc pe C.S. Lewis [scriitor si apologet crestin – n.n.] – “The Great Divorce” (“Marele Divort”), dar si alte carti. Toate aceste lucruri m-au directionat pe aceasta cale. Insa inca nu vedeam ce rost are sa ma duc la biserica. Il iubeam pe Dumnezeu, pe Iisus, insa biserica era un concept care ma deruta. Ma gandeam ca pot citi carti, pot asculta inregistrari, mi se parea lipsit de sens sa particip la slujbe.

Pe de alta parte, nu doream sa apartin unei anumite confesiuni, imi doream sa fac parte din marea familie crestina, insa nu stiam ce inseamna asta cu adevarat. Apoi, cand am implinit 17 ani, am inceput sa cautam grupuri de persoane credincioase, neconfesionale, charismatici. Pana acum cativa ani, nici macar nu stiam ce inseamna catehismul. Dupa ce ne-am obisnuit cu aceasta miscare charismatica, timp de 2 ani jumate am facut un fel de biserica la noi acasa. Eu si fratele meu, impreuna cu parintii si un pastor cu care tineam legatura, in weekend-uri in care invitam cu 50 – 60 de persoane care lucrau in industria actoriei.

Dupa ce m-am insurat (cu 10 ani in urma, pe cand aveam 20 de ani), m-am mutat la Washington. Cred ca multe persoane care fac parte din miscarea charismatica, ar putea fi atrase de Ortodoxie, si datorita unor elemente de tip rational – pentru ca alte confesiuni protestante se feresc de Duhul Sfant, de tot ce are legatura cu lumea mistica si de supranatural, ei neavand traditia Bisericii – dar si pentru posibilitatea de a-L intalni pe Dumnezeu, de a intelege cine e. Multi dintre ei ar gasi raspunsuri in vechea credinta (ortodoxie). Cu siguranta acesta a fost cazul meu.

Cum s-a intamplat tranzitia mea spre ortodoxie? Ei, bine, in 2007 am fost trimis sa turnez un film in Romania: The Dark is Rising. Am stat acolo cam trei luni si jumatate. Am avut un rol important, interesant este insa ca la montaj personajul interpretat de mine a fost taiat. Dar cred ca am fost trimis acolo pentru un alt motiv.

Am fost insotit de sotia mea si de cei doi copii pe care ii aveam atunci. Am stat la Bucuresti, dar nu acolo am aflat despre ortodoxie. Pe atunci eram de parere ca orice religie veche trebuie sa fi fost una de tip opresiv, aveam aceasta prejudecata. Am fost insa in cateva biserici ortodoxe. Mici, cu mult aur… erau lucruri complet straine pentru mine. Sotia mea este italianca, botezata in religia catolica, si amandoi gandeam atunci la fel despre ortodoxie; era un soi de verisor mai ciudat. Nici macar nu m-am gandit sa aprofundez. Era doar o chestie usor bizara.

Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in Romania a fost sa vizitam o biserica ortodoxa, iar cand am iesit am fost jefuiti de niste tigani. A fost un fel ciudat de “Bun venit”, insa Romania este o tara superba.

La un moment dat, am avut o pauza de filmari de o saptamana si, dat fiind faptul ca sotia mea este italianca, ne-am gandit sa mergem la Roma, pentru ca nu era prea departe. Eram deja la Bucuresti de vreo doua luni. Am fost la Roma si acolo mi-am dat seama ca este mult mai mult de descoperit despre crestinism decat crezusem pana atunci. Ma asteptam, sa merg la Roma si sa simt ca e un spatiu religios opresiv. A fost exact invers. Locuiam la cateva strazi distanta de Catedrala Sfantul Petru si a fost magic, dar nu stiam de ce. In Colosseum e o cruce imensa, care ne-a impresionat puternic. Sa fii in prezenta unor martiri crestini ! Una e ce citesti in carti, si alta e sa fii acolo, sa iti dai seama cum e. Calatoria aceea a fost cea care a trezit ceva in mine, un moment in care mi-am spus ca trebuie sa aflu mai mult despre religia si istoria crestina. M-am intors in Romania si am comandat o carte despre istoria crestinismului de Justo Gonzales. Desi era protestant, am aflat cate ceva. A fost ceva radical pentru mine, pentru ca odata deschisa acea usa, iti spui: “stai putin…”

Dar mai toate cartile pe care le citisem erau despre catolicism si protestantism. Nimic despre ortodoxie.

Am petrecut trei ani cautand carti despre istoria crestinismului si nu am dat peste aproape nimic legat de Biserica din Est, pentru ca toate sunt scrise de istorici din Vest. Am inceput sa descopar ce consideram a fi biserica istorica. Si singura optiune conducea catre biserica Romei. Am citit Chesterton, Papa Paul al II-lea, Henry Newman… Dar erau lucruri despre romano-catolicism cu care nu puteam sa fiu de acord, lucruri ca infaibilitatea papei, mai ales cat de tarziu aceasta a devenit doctrina oficiala, pentru ca eu cautam o continuitate a credintei.

Dupa trei ani am ajuns la un punct de cotitura. Am fost cu sotia mea la cateva slujbe catolice, probabil vreo 12 in acea calatorie, dar abia cand am fost la o slujba ortodoxa m-am simtit ca intr-una a vechii credinte. Eram pe punctul de a trece la romano-catolicism, insa ramasesera cateva lucruri importante cu care sufletul meu nu se impaca. Asa ca ma rugam lui Dumnezeu sa-mi arate o a treia usa.

Imi spuneam, rugandu-ma la Dumnezeu, “Nu mai inteleg protestantismul, pentru ca, dupa mine, o casa care se divide nu poate rezista. Exista deja 23.000 de confesiuni, mii si mii de confesiuni doar in America… Cum se potriveste aceasta cu unitatea vechii credintei din primii 1000 de ani? Biserica Universala era una singura. Pana si biserica Romei s-a divizat, ei se considera ca fiind biserica adevarata. Dar in unitate sta esenta credintei.

Si m-am rugat… Am avut multe nopti in care m-au framantat acestea, nopti “negre” sufletesti, o cautare chinuitoare a adevarului, pentru ca imi doream cu disperare unitatea credintei vechi [credinta primara – n.n.], si totusi era ceva in credinta romano-catolica care nu rezona cu mine. Cealalta optiune era sa raman protestant. Dupa trei ani am ajuns la sfarsitul acelei cautari, pana la urma m-am rugat spunand ca, probabil, in acest punct in care ma aflam, intrucat nu pot imbratisa pe deplin romano-catolicsimul, presupun ca voi fi nevoit sa raman protestantul care eram, unul “fara franciza”.

Si nu stiu cum s-a intamplat, dar mi-a venit urmatorul gand: inainte de a renunta sa mai caut vechea credinta, trebuie sa studiez Marea Schisma. Imediat ce am cercetat aceasta, toate mi s-au luminat. Toate lucrurile au inceput sa se potriveasca. Nu stiu cum s-a intamplat, a fost ca intr-o ceata totul. Prima carte pe care am citit-o a fost a parintelui ortodox John Anthony McGuckin. Nu puteam sa o las din mana, o citeam si noaptea. Au urmat 4 ani in care am studiat, am citit invataturi despre ortodoxie. Am continuat sa citesc “Calea ortodoxa” de episcopul Kallistos Ware, “For the life of the world” (“Pentru viata lumii”) de Alexander Shmemann – o carte fenomenala, pe urma “Becoming an orthodox” (“Devenind ortodox”) de Peter Gillquist, “Muntele Tacerii – In cautarea spiritualitatii Ortodoxe” de Kyriacos Markides, iarasi o carte fenomenala… o numeroasa lista de carti incredibile pe care le citesc de atunci, foarte profunde.

Apoi am dat cautare pe Google dupa biserici ortodoxe si am gasit cateva grecesti. Prima oara cand am intrat intr-una, nu era nimeni acolo. Doar o doamna mai in varsta. Usile erau inchise, am batut si ea m-a lasat sa intru. I-am spus ca ma uit doar, caci nu stiu prea multe, si m-a invitat inauntru. M-am vazut singur acolo in biserica, inconjurat de icoane imense, lucruri complet necunoscute pentru mine. M-am uitat sus si, vazand icoana Creatorului, primul lucru care mi-a venit in minte a fost o exclamatie(nepotrivita) de surprindere: “Holly …”. Si m-am gandit pe urma “probabil nu trebuia sa spun asta”, dar am fost atat de… ULUIT de ceea ce simteam… A fost momentul in care am realizat ca daca in bisericile catolice simteam ca ma intorc in Evul Mediu, aici simteam ca sunt cu adevarat in Biserica originara, fiind in prezenta acelor icoane.

Un alt lucru interesant este ca visasem odata, desi nu fusesem niciodata acolo, ca intru intr-o biserica ortodoxa foarte frumoasa. Iar biserica in care merg acum este exact ca cea aparuta in vis. Ce a fost interesant, era acea senzatie foarte vie despre cum este sa fii intr-o biserica ca aceasta [ortodoxa] inainte de a intra in vreuna. Dar cand am intrat in acele biserici grecesti, senzatiile erau diferite fata de cea experimentata in vis. Am tot cautat pe net si am gasit biserica pe care o frecventez acum, catedrala Sfanta Maria din Silver Lake. Cand m-am uitat la poza de pe web, am avut acelasi sentiment pe care il experimentasem in vis. Am sunat si am vorbit cu un preot, parintele John, si el tot convertit si tot din statul Washington ca si mine. Am avut cateva intalniri cu dansul. Prima mea participare la o slujba ortodoxa acolo a fost. Eram singur, si ce e interesant e ca primul gand cand am pasit in biserica a fost “Fugi, pleaca de aici! Nu trebuie sa fii aici.” Si m-am gandit ca e straniu pentru ca stiam in inima mea ca acela e locul in care ma trimisese Dumnezeu. Am inceput sa transpir. A fost ceva intens, ma simteam foarte neconfortabil, lumea de acolo imi era straina. Dar dupa aceea, am simtit ca Duhul Sfant imi zice: Ramai pana la sfarsit! Dupa care m-am incurajat singur: “Pot sa fac asta, pot sa fac asta!Primele 45 de minute au fost insa foarte dificile.

[Parintele care ia interviul actorului spune ca a intalnit la multi care vin prima oara aceasta reactie, de disconfort initial, de respingere, si povesteste o intamplare cu un ateu care venise la slujba dupa o fata, si care dupa 20 de minute a iesit in fuga.]

Ma gandeam ca acel gand de a pleca nu vine de la mine, caci ma miram “Ce se intampla?! Nu cred ca e de la Dumnezeu acest gand…” Apoi, ceva s-a intamplat, intregul loc s-a transformat. Parca s-au deschis portile Raiului. Am trecut de la o extrema la alta, m-am trezit ca imi curg lacrimile, eram foarte impresionat. Ce m-a impresionat atunci a fost ceva ce n-am mai vazut nicaieri, oamenii rugandu-se cu atata smerenie. Mi-a taiat respiratia… sa vad oameni rugandu-se “Doamne, miluieste! Doamne, miluieste! Era o pocainta conexata la o stare de bucurie, de legatura cu Dumnezeu, o smerenie fericita, a Invierii. Nu mai vazusem asa ceva, si in timp ce lacrimile imi curgeau pe obraji, imi spuneam, rugandu-ma, ca tot ceea ce imi doresc este sa fiu acolo cu acei oameni, parte din Biserica – ca trup al lui Hristos, nu mai imi pasa de nimic altceva. De acolo inainte nu a fost usor, dar acesta a fost cu siguranta un moment de revelatie.

Am adus-o apoi si pe sotia mea. Cand a fost prima oara in biserica, inainte de a participa la Slujba, era cam speriata in timp ce inainta spre Altar, uitandu-se la icoane. E adevarat ce se spune, ca nu judecam noi imaginea reprezentata in icoane, ci pare ca ele ne judeca pe noi, si chiar asa se simte. Oamenii trebuie sa inteleaga ca pentru cei care au crescut facand parte dintr-o confesiune protestanta sau romano-catolica, ortodoxia e vazuta din exterior ca si prin lentile, dupa experienta fiecaruia din confesiunea lui. Nu vreau sa fiu prea polemic, dar sunt diferente destul de mari in ceea ce priveste traditia si felul in care este privita mantuirea. Aceasta a experimentat si sotia mea, vedea lucrurile prin lentile si era mai ezitanta la inceput. Dar eu eram sigur, stiind si tot ce citisem, am discutat cu ea. Acum si ea este cu tot sufletul in Biserica Ortodoxa. Odata a plans pentru ca nu a reusit sa ajunga la Slujba, voia mult sa fie acolo…

Cum i-a influentat credinta cariera artistica?

Am inceput sa fac actorie de la 11 ani si, impreuna cu fratele meu, mi-am pus problema cum vor interfera cele doua. M-am gandit ca Iisus a vorbit in parabole si atunci cand abordez un rol incerc sa portretizez caracterele in asa fel incat oamenii sa se priveasca in ele ca intr-o oglinda. Actoria inseamna un fel de intalniri. Majoritatea rolurilor mele sunt intunecate, dar incerc sa le portretizez neintrand in zona intunecata, ci in lumina.

Cum se impaca smerenia, care e calea ortodoxiei, cu statutul de star caruia fanii ii spun cat de minunat este?

Rugaciunea lui Iisus ajuta foarte mult.

Cand eram mic ma trezeam in fiecare dimineata si il rugam pe Dumnezeu sa imi dea intelepciune, dar doar proportional cu virtutea umilintei. Nu vreau intelepciune fara smerenie. C.S. Lewis spunea: “cu cat cineva este mai smerit, cu atat isi da seama de mandria in care se afla”, si pentru mine una din cele mai mari transformari pe care le-am avut, a fost in urma unei predici pe care am ascultat-o cand eram mic. Se referea la mandrie. Pana atunci nu realizasem cat de mandru si nerecunoscator obisnuiam sa fiu si mi-am amintit despre ce mai obisnuiam sa spun in trecut, glume pe seama lui Dumnezeu, judecati pe care le faceam la adresa altora, ganduri oribile de judecata… pana atunci nici nu realizasem ca facusem toate acestea. Sigur ca de multe ori gresesc, judec oamenii, dar nu imi pierd nadejdea. Nu am raspunsul la intrebarea asta, dar stiu ca in fiecare zi a mea de pacatos, Iisus este cu mine si are mila de mine. Si daca cuiva i se pare ca este spiritual sau sfant, sa citeasca viata unui Sfant si va vedea ca inca mai are o eternitate pana sa descopere ce inseamna credinta.

Faima e o cruce, pe unii ii inghite. Faima e ridicola si e total opusa Imparatiei, in care trebuie sa intram asemeni unui copil. Ma rog mereuDoamne, ajuta-ma sa raman mereu in prezenta Ta“. Nu e nicio alta cale de a ramane deschisi catre Harul lui Dumnezeu fara smerenie.

Traditia ortodoxa, viata Sfintilor, doctrina, teologia ortodoxa, ajuta pe calea smereniei. Ce m-a uimit tare, a fost la prima Slujba la care am participat, cand am vazut pe parintele John, in mijlocul slujbei, ca s-a plecat catre noi si si-a cerut iertare de la cei prezenti. Asta m-a uimit foarte mult, pentru ca in Vest tot ceea ce stim despre preoti era doar faptul ca sunt niste intermediari care se gasesc deasupra celorlalti. Aici e ceva cu totul diferit, preotia orotodoxa se bazeaza pe smerenie, si pe ideea de a sluji pe oameni. Sunt in aceeasi “barca” cu noi.

De Pasti, cu voia lui Dumnezeu, urmeaza sa fiu botezat impreuna cu sotia si copiii, in Sambata Mare.

Referitor la experienta pe care am avut-o in ceea ce priveste participarea mea si a familiei mele in Biserica, doream sa spun urmatorul lucru. Copiii mei adora sa mearga la Slujbe. Prima oara cand au participat, erau absolut uimiti. Cred ca a invata credinta prin participare directa, caci toate simturile sunt active in timpul unei slujbe ortodoxe, mirosul de tamaie, sunetul, icoanele – adica elementul vizual… pentru un copil de 6-7 ani, toate acestea au un mare impact, a lua parte la acestea. Baietelul meu cel mai tanar, de 1 an jumate, in fiecare dimineata cand se trezeste abia asteapta sa mearga in coltul in care sunt icoanele sa sarute icoanele si sa isi faca cruce. Legatura dintre icoana si fiinta lui Dumnezeu intrupat e foarte profunda pentru mine. Sa imi vad copii experimentandu-l pe Dumnezeu, nu doar din invataturi, ci intalnindu-L in modul direct, este ceva cu totul special.

Intrebat ce mesaj trasmite pentru fanii lui sau altii care il asculta, si care nu au nicio idee despre crestinismul ortodox, actorul spune: Ortodoxia e cel mai frumos lucru pe care il poti trai.” Este potrivita pentru intreaga lume. Daca cineva se simte atras de Hristos, atunci pot spune ca ortodoxia este casa perfecta, aici te simti “Acasa”, este casa perfecta, o binecuvantare si o transcendenta, chiar daca la inceput, acelora care vin din alte traditii, li se va parea putin straniu la inceput. Pentru mine calatoria aceasta este similara cu acel moment din Evanghelie (Ioan 6:53), cand Iisus le spune ucenicilor Sai “daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi” si majoritatea lor atunci nu l-au inteles si l-au parasit, ramanand doar cei 12 Apostoli, dintre care unii au raspuns “Greu este cuvantul acesta!“. Si Iisus le-a spus: “Nu vreti si voi sa va duceti?” (Ioan 6:67). Desi nu intelegeau pe deplin, au spus: “la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice.” (Ioan 6:68). Cam asa este… chiar daca pare ciudat si sunt dificultati, este o frumusete transcendentala si o comuniune cu Dumnezeu, care nu as da-o pentru nimic in lume. E vorba de o vechime de 2000 de ani, este crestinismul originar (veritabil). Este o comuniune cu Dumnezeu si cu Sfintii Sai, cand ne adunam la Sfanta Liturghie nu doar ca ne rugam impreuna, dar ne unim cu Cerul, ca Trup al lui Hristos. A participa la aceasta experienta, e ceva ce nu se poate descrie in cuvinte. Aceasta este Biserica istorica”.

Aflat in turneu cu formatia sa Enation, Jonathan Jackson lucreaza si la cartea “Acting in The Spirit” in care exploreaza o alta cale de a te apropia de actorie. “Actoria ca o ruga, ca o intalnire. Povestesc experienta mea, insa nu este ca si cum eu as avea raspunsurile”, mai marturiseste actorul.


Categorii

1. ȘTIRI, Convertiri, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Interviu cu actorul american Jonathan Jackson despre convertirea la ortodoxie (TRADUCERE INTEGRALA)

  1. Ati oprit comentariile la articolul “CONVERTIREA ACTORULUI AMERICAN Jonathan Jackson LA ORTODOXIE”? Sau ce se intampla?

  2. @ Nou si vechi:

    Da, era si cazul sa le oprim.

  3. De fapt ideea asta era: cred ca v-ati grabit cu articolul asta cu Jonathan si voi si celelalte situri ortodoxe. Mai trebuie asteptat si vazut ce va face pe viitor ca deocamdata mai are destule rataciri. Nu e de promovat. Un om care intra pe site si citeste articolul o sa zica ca e in regula Jonathan odata ce este prezentat in lumina favorabila pe un site ortodox cunoscut.

  4. Pingback: Jonathan Jackson, actorul convertit la ortodoxie, premiat la EMMY, isi face cruce si multumeste Sfintei Treimi si monahilor de la Athos! [VIDEO] - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. Pingback: MIHAI COADA despre luptele duhovnicesti ale unui actor credincios si razboiul impotriva poporului roman: “NU SFATUIESC PE NICIUN TANAR SA DEA LA TEATRU” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  6. Pingback: PARINTELE SAVA DE LA MANASTIREA OASA - americanul convertit la Ortodoxie si calugarit in Romania (VIDEO "In premiera" si text "Formula As") - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: CONVERTITI CONTEMPORANI LA ORTODOXIE dau marturii vii si puternice despre intoarcerea lor "ACASA", in singura Biserica adevarata: "Ortodoxia e o trezire" - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  8. Pingback: Parintele Rafail Noica: OMUL, PRIN FIRE, ESTE ORTODOX (II). “Nu te poate convinge omul, nu cauta convingere de la om; incepe cu rugaciunea, cere-I Domnului sa convinga inima ta. GUSTATI SI VEDETI CA BUN ESTE DOMNUL!” -
  9. Pingback: Povestea convertirii la Ortodoxie a unei cititoare: INTOARCEREA ACASA - Recomandari
  10. Pingback: DE LA BOX si DE LA ACTORIE la Dumnezeu si la PREOTIE. Marturiile extraordinare ale PARINTELUI CONSTANTIN TRAISTARU, sportivul care si-a gasit adevarata vocatie cu ajutorul minunat al Cuviosului Dimitrie cel Nou si PARINTELUI OCTAVIAN DABIJA (Paris –
  11. Pingback: POVESTEA CONVERTIRII UNEI ACTRITE DE TEATRU AMERICANE sub inraurirea ortodoxiei românesti: “Dumnezeul meu, dă-mi urechi ca să-Ţi ascult che­marea, de oriunde mă aflu şi oriunde mă îndrept!” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare