Mai poate fi numita Romania Gradina Maicii Domnului? “INCA NE MAI TINE DUMNEZEU, DAR PANA CAND?”
- Doxologia/ Irina Nastasiu: România, grădina Maicii Domnului?
La mijlocul veacului al XV-lea, un călugar român pe nume Iosif, care se nevoise în peşterile din Valea Iordanului, şi-a luat ucenicii şi s-a întors în locurile natale, retrăgându-se pe Muntele Bisericanilor din judeţul Neamţ, unde va ridica un schit. În 1498, biserica a fost jefuită şi incendiată de turci, iar Iosif împreună cu cei nouă călugari a vrut să plece la Muntele Athos, cunoscut drept „Grădina Maicii Domnului”. Cei zece monahi n-au apucat a face mulţi paşi, că au fost opriţi de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a coborât plină de lumină din crengile unui stejar şi le-a spus: „Rămâneţi pe loc, căci şi aici este Grădina Mea”. Călugării au găsit apoi, în scorbura stejarului, o icoană a Maicii Domnului, păstrată până astăzi. Pe acel loc ei au înălţat o bisericuţă din lemn, iar după câţiva ani, cu ajutorul voievodului Ştefan cel Mare şi al urmaşului său, Ştefăniţă Vodă, a fost zidită Mănăstirea de piatră de la Bisericani.
Despre vieţuirea pustnicească şi în mari nevoinţe a Cuvioşior Iosif şi Chiriac de la Bisericani (canonizaţi pe 3 octombrie 2008 şi pomeniţi pe 1 octombie, odată cu prăznuirea “Acoperământului Maicii Domnului”) nu ne-au rămas prea multe informaţii. Se ştie că, din dorinţa de a respecta ritualul oriental al slujbelor neîntrerupte deprins la Sfântul Munte, Cuviosul Iosif şi ucenicii lui slujeau neîncetat, în nopţile de miercuri spre joi şi sâmbătă spre duminică, făcând priveghere, motiv pentru care li s-ar fi spus “bisericoşi” sau “bisericani”, denumire ce s-a extins şi asupra aşezării monahale pe care ei au întemeiat-o. Continuator al lucrării duhovniceşti a Cuviosului Iosif, Cuviosul Chiriac a arătat o nevoinţă mult mai aspră şi o vieţuire mult mai retrasă, „gol şi ticăloşit în munte şase zeci de ani”, aşa cum arată Sfântul Ierarh Dosoftei.
Mai poate fi numită România Grădina Maicii Domnului?
Credinţa şi rugăciunea neîncetată a sutelor de sihaştri de la Bisericani – dar şi a miilor de sfinţi anonimi, ale căror moaşte stau la temelia ţării noastre – au făcut odinioară din România o adevărată Grădină a Maicii Domnului. Azi, însă, lucrurile nu mai stau deloc aşa. Obişnuim să deplângem moartea victimelor din cele două Războaie Mondiale, dar despre cele peste 22 de milioane de copii ucişi fără milă în pântecele mamelor nu pomenim aproape nimic. Manualele şcolare prezintă copiilor ororile războiului văzut, dar despre războiul nevăzut dus împotriva pruncilor nevinovaţi nu face referire niciun manual din România. Ba mai mult decât atât, elevii sunt instruiţi cum să se pregătească să ucidă, prin contracepţie şi avort, fiinţele plăsmuite şi dăruite de Dumnezeu. Iar pervertirea deplină a instinctului matern face ca femeile, înzestrate cu darul naşterii de prunci, să se coboare din demnitatea lor, ajungând mai rău decât necuvântătoarele. Căci până şi acestea din urmă sunt capabile de sacificiul suprem pentru puii lor.
„Nu știi pe cine omori; el nici nu se poate apăra de lucru acesta; nu știi, lașule?! Era un împărat care a cucerit pe alt împărat, și a vrut să omoare tot neamul împăratului, după ce a intrat în palatele lui. Și într-o cameră a descoperit un copil mic. Copilul, când l-a văzut, a ridicat mâinile spre tiran, râzând și astfel l-a dezarmat complet. Ei, vedeți? Copilul, în pântece, nu poate să se apere. S-a demonstrat că fătul simte pericolul, simte cuțitul ucigaș și se rotește puternic, într-un strigăt mut, dar nu se poate nicicum apăra. Va să zică, este ființă! El nu se poate apăra, și tu îl ucizi cu atâta cruzime și cu dezinvoltură… Poate să iasă un preot, poate să iasă un mare despicător de idei… Nu știi pe cine omori. Avortul a devenit un obicei, iar acum statisticile însumează cifre îngrozitoare.”(Părintele Arsenie Papacioc)
Cum să mai fie România o Grădină a Maicii Domnului, când tot pământul bălteşte de sânge nevinovat şi tot văzduhul se cutremură de strigătele mute ale sutelor şi miilor de făpturi sfârtecate cu sânge rece?! Dintr-o patrie a credinţei şi sfinţeniei, România a devenit patria avortului, în care fiecare dintre noi ducem în spate câte un copil mort, şi cu toţii purtăm pe conştiinţă povara grea a nepăsării în faţa tuturor acestor crime. Căci toate se petrec zi de zi, chiar sub ochii noştri, la doi paşi de noi, cu zâmbetul pe buze şi cu gândul la preocupările cotidiene. Ştim că acum, chiar acum sute de copilaşi, aşa cum sunt ai noştri şi aşa cum am fost şi noi, cei iubiţi, doriţi şi aduşi pe lume, se luptă în felul lor să scape de o pedeapsă nedreaptă, devenind victimele celui mai cumplit război pe care l-a scornit mintea omenească.
«Vine câte unul pe ecrane şi zice cu emfază: „Poporul nostru creştinesc”… Care popor creştinesc? Acela care înoată până la gât în sânge de prunci? Îl auzi pe altul rostind: „România, Grădina Maicii Domnului!” Care? Maica Domnului ocroteşte o ţară scăldată în sânge nevinovat? Cum poţi crede aşa ceva? Alţii evocă „mănăstirile noastre”… De acord, dar nu sunt ale noastre, sunt ale strămoşilor, noi n-am făcut decât să le întinăm prin păcatele pe care le săvârşim. » (Părintele Nicolae Tănase)
Şi ne-ar fi şters demult Dumnezeu de pe faţa pământului, dar pentru rugăciunile sfinţilor noştri mucenici, ale pustnicilor neştiuţi de nimeni, pentru jertfele martirilor din lagăre şi închisori şi, mai ales, pentru rugăciunile Maicii Domnului, încă mai existăm ca neam. Încă ne mai ţine Dumnezeu, dar până când?!
„Noi ne lăudam că suntem ortodocşi, dar câte avorturi avem? Suntem aproape prima ţară de pe Glob cu avorturile. Mie mi-e ruşine să zic că sunt ţară ortodoxă şi sunt prima la avorturi. Sau ţi-e ruşine să zici că suntem ţară ortodoxă, când auzi câte crime şi câte omoruri se fac. Ar trebui mai multă credinţă ortodoxă şi trăire reală. Şi dacă suntem plini de păcate şi de patimi, să ne punem la picioarele Mântuitorului, că El ne ridică, ne scoate. Dar până nu ne punem sincer acolo, slabă nădejde că România e Grădina Maicii Domnului.”
(Părintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Mărturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011)
Nota noastra:
Foarte patrunzator editorial, insa incomplet, in opinia noastra. Romania nu mai este Gradina Maicii Domnului nu doar pentru avorturi, desi acest flagel ar fi de ajuns pentru a atrage urgia lui Dumnezeu. Insa chiar si avorturile sunt, poate, un simptom grav al bolii reale care ne macina sufletul: necredinta, racirea inimii, nesimtirea duhovniceasca, egoismul, gregarismul, intr-un cuvant, salbaticirea acestui neam si netrebnicirea sa.
Am ajuns opusul acelui popor din teologia parintelui Dumitru Staniloae, caracterizat de smerenie, blandete si cuviinta. Un popor asezat in randuiala, pasnic si doritor de pace, strain de tiranie, silnicie si cruzime, asa cum il vedea Mircea Vulcanescu. Vedem, in schimb, un chip hâd care se ițește tot mai mult de undeva din beciurile intunecate. Chipul “omului nou”, reeducat lent, noviolent, dar si auto-reeducat intru cruzime si lasitate, intru cinism si des-franare, pervertit, ticalosit:
- Ceausescu “razbunat”: OMUL NOU, REEDUCAT FACE LEGEA ASTAZI. E delator si calomniator, lingusitor cu cei mai puternici si tiranic cu cei mai mici
- TICALOSIREA GENERALA si DRAMELE TACUTE: “Omul e mai tare decât dracu’! Pe diavol nu-l vad in stare sa-si manipuleze meschin si pervers odraslele…”
- CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS
- Eseu profetic despre ce ne asteapta: LITURGHIA NEAGRA A LUI CAIN pregatita de semintele rautatii, urii si razvratirii aruncate pretutindeni acum…
- Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”
Legaturi:
- Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMANIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!”
- SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMANILOR – PREDICI AUDIO: “Incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sfantul Andrei?” CUM NE-AM INTRISTAT APOSTOLUL?
- Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!”. DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
- Parintele Arsenie si RUGACIUNEA PENTRU PACE
- SE POATE LUA SI DE LA NOI…
- PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la noi)
- PILDA LUCRATORILOR VIEI IN ACTUALITATE. Meditatie duhovniceasca si predici audio de la Man. Putna si Sihastria Putnei. MOSTENIREA DE CARE NE BATEM JOC SE VA LUA SI DE LA NOI!
- PARINTELE ADRIAN FAGETEANU (video): “Divide et impera e sistemul diavolului si al slugilor lui… Sa se parasca unii pe altii, sa se vanda unii pe altii. Acest sistem il aplica ei peste tot”. SI DESPRE ANTIHRIST, LEPADARE, PRIGOANA
- “E o vreme de pustiire a neamului!” – VECHI CUVINTE ALE PARINTELUI IUSTIN MAI ACTUALE CA ORICAND/ Parintele Iustin – sfaturi catre maicile de la Diaconesti, in 2003 (VIDEO): “Nu trebuie sa ne temem! Cand va veni tavalugul de distrugere a crestinatatii, se va intra in matca, nu scapa nicio manastire!”
- Interviul saptamanii: PARINTELE IUSTIN (video) – CUVINTE TARI SI DUREROASE: “Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei. Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam pe noi!“
- PARINTELE IUSTIN – “Cuvant cu putere multa” despre PERVERTIREA ROMÂNILOR: “Omul nostru se lasa mintit, cauta senzationalul, daca un lucru nu i se prezinta ca iesit din comun, umflat, mincinos, nici nu-l ia in seama” (VIDEO)
- Cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…
- MIHAI BURACU: PITESTI DUPA PITESTI. Cum s-a inmultit samanta satanica a comunismului dupa 1989? “Asistam neputinciosi la o a doua internationalizare (globalizare), sora geamana cu internationalizarea rosie”
- Istoricul Alin Muresan despre FENOMENUL PITESTI SI URMARILE LUI DE AZI: “Atunci se facea cu ciomagul, acum se face mai frumos, dar esenta nu e diferita”
- PETRE TUTEA – icoana nobletii de a fi ortodox si roman
- Tudor Gheorghe despre decaderea Romaniei si rusinea de a fi roman
- TUDOR GHEORGHE (video). Inca izvorasc izvoarele harului si ale frumusetii, dar noi… in fiecare zi NE BATEM JOC de darurile milei lui Dumnezeu…
- O convorbire memorabilă cu fiica unui mucenic, Măriuca Vulcanescu: “Ne târâm şi nu ştim cui să plăcem mai mult..”
- Asediul final al culturii Mortii asupra Bisericii, familiei si scolii. CUM ARE LOC “INDOBITOCIREA CIVILIZATA SI ASISTATA TEHNOLOGIC” SI OMORAREA IN MASA A SUFLETELOR, SUB OCHII NOSTRI ADORMITI?
- GASTILE VIRTUALE: “Cum gandesti cu propriul cap, cum vin oamenii Nasului sa te puna la punct…”
- PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!”
- CUM SE OMOARA COPIII NENASCUTI SI CU CE CONSECINTE ASUPRA FEMEILOR? Reportaj fara anestezie despre avort: “E URGIE!”
- Statistica avortului in Romania: FIECARE ROMAN POARTA CATE UN MORT IN SPATE – UN PRUNC AVORTAT. Ne mai miram ca am ajuns ”defaimare inaintea neamurilor”?
- Articolele saptamanii (1): CUM S-A AVORTAT ROMANIA SINGURA: E o intreaga lume pe care am avortat-o, o intreaga istorie care ar fi aratat cu totul altfel
- IEUD (jud. Maramures), “leaganul copiilor”, LOCUL UNDE TOTI COPIII ERAU LASATI SA VINA PE LUME – azi, un paradis in destramare. Cum a slabit credinta? (video)
gregarismul?..de cand pana cand?
@enkidu:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/04/05/un-fenomen-bizar-si-nelinistitor-psihoza-inghesuielilor-la-promotiile-din-supermarketuri/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/04/14/romanii-continua-sa-se-calce-in-picioare-pentru-mancare-la-cozile-umilintei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/12/22/parintele-teofan-de-la-nera-bucuria-trebuie-traita-ascetic-familia-ortodoxa-interviu-libertate-dumnezeu-revolutie-decembrie-1989-rugaciune-iad-apostazie/
De-ar mai citi si altii (care zic ca totul e bine) aceste informatii, ar trebui sa se faca mai cunoscut acest site.
Neocomunistii au aceasta caracteristica a militantismului, culmea desi au numai idei care nu sunt acceptate de oameni ex. neascultarea de nimeni, , violenta din filme, muzica proasta degradanta, sodomia, libertinajul ,avort, promovarea egoismului, relativismul valorilor etc, nimeni nu e de acord dar, ei insista si promoveaza prin media aceste idei, prin filme, reclame insidioase, gesturi ale “cantaretilor”, prin zvonuri false cum ca si altii accepta modul de viata gresit. Asa faceau si comunistii bombardau cu ideologii oamenii, asta e o caracteristica a lor.
In fata acestei tragedii care cuprinde tara incepi sa cauti cauze si zici: pervertirea oamenilor prin difuzarea exemplelor gresite! ASTA NE-A DISTRUS.
E o ispita foarte mare si de care nu se vorbeste, aceea in care esti pus sa faci putin bine, ca apoi sa crezi ca esti cum trebuie. Este suficient sa dai niste bani cuiva si apoi crezi ca ai facut si alte fapte bune si ca te vei mantui. lE VEZI PE TOATE IN ROZ. ASTA E ISPITA! Si ce se va intampla, mintea sa agata de ceea ce este bun fara sa vada si amploarea raului facut de propria persoana. Adica zici, avem manastiri, dar nu stii ce lucruri cauta tinerii, ce violenta se gaseste in jocurile de pe calculatoarele lor, ce muzica scalambaita si cu consecinte in comportamentul lor, le place.
Si asta ar fi o cauza pentru care unii isi acopera ochii sa nu vada raul care indispune ci doar faptele bune ale catorva, ca apoi sa stea linistiti…si nu vreau sa judec.
Dar daca vezi in Vechiul Testament, sunt foarte multe atentionari, mustrari, pedepse, spuse de prooroci si de lege, sunt plangeri ale celor sfinti pentru raul facut de popor, deci ei constientizau ca ceva nu era bun, sunt cautate greselile pentru a fi indreptate. La fel sfintii parinti mentioneaza raul care nu trebuie facut. Mantuitorul atrage atentia fariseilor asupra unor greseli, la fel si poporului, motivul pentru care in vechime poporul ales era parasit era tocmai greseala facuta de multi. Nimeni nu sta cu ochii spre ceva linistitor cand dusmanii ataca cetatea din care faci si tu parte. Asa cum un parinte de copil mustra negresit o fapta rea a copilului si nu se agata de vre un bine facut inainte.
Trebuie sa ai simtul dreptatii si atunci cauti sa opresti amploarea raului facut la indemnul diavolului. Mai periculoasa este o deversare de petrol in mare, decat frumusetea valurilor, poluarea trebuie oprita.
Toate aceste indemnuri la rau facute tinerilor nu raman fara consecinte, cine isi imagina amploarea manelelor, a imaginilor indecente prezente in multe locuri, a felului de a vorbi rautacios arogant.
Trebuie atras atentia asupra raului care ne distruge.
http://www.cotidianul.ro/nadasul-un-sat-furat-cu-biserica-si-cu-cimitir-cu-tot-217633/
Aci nu e vorba de etnie ci de spaga.
Nu avem si noi un urmas al Sfantui Ilie sau al Sfantului Ioan Gura de Aur sa mustre pe aceia de vor pe atatia oameni nevoiasi sa ii lase pe drumuri luandu-le si putinul care il au?
Eu as zice as: poporul nu mai are educatia legii crestine.
De ce?
Pentru ca preotii nu mai sriu legea, nu stiu ce sa invete.
Poporul roman este fara de INVATATORI SI PREOTI !!!
In comparatie cu duhoarea din Vest avem un pic de aer al Gradinii Maicii Domnului. Ne-a casunat pe bietele femei, dar nu avem solutie. Nu putem sa ne rugam destul de fierbinte pentru ele incat sa salveze Dumnezeu pruncii pe care ar vrea ele sa-i dea pieirii. Dumnezeu tine lumea si Sfanta Liturghie si pentru pruncii care totusi se nasc in aceasta tara, nu doar pentru sfintii din trecut. Majoritatea femeilor recurge la acest act din nestiinta grava. Foarte putine, cred eu, ca fac avorturi gandind ca ucid un suflet. Cand nu ai notiunea de suflet, iar acest neajuns e asociat cu incultura crasa, uneori, e foarte greu sa ai discernamant in asemenea cazuri. Femeia se gandeste doar la viitorul ei sumbru, gandindu-se ca nu o va sprijini nimeni in efortul de a creste acel copil singura. Vorbesc de cazurile cand femeia nu e sprijinita de barbat, sau e sprijinita doar ca sa faca avort. Haideti sa le oferim celor care nasc o prima, ca in Japonia, o pensie pe viata mamicilor pentru cel putin 4 copii, ca in Grecia. Sa boteze pe al 3-lea copil Patriarhul, ca in Georgia. Haideti atunci sa facem ceva ca sa nu ramanem la stadiu de popor crestin observator si judecator. Aici se fac avorturi multe pentru ca femeile nu iau pilula anticonceptionala, sau pe cea de a doua zi, dar si aceea e tot crima, daca nu ma insel. Astfel se explica numarul mare de prunci care sunt zamisliti, dar ucisi din pacate. Povesti horor cu avorturi auzeam cand eram copil pe la bunica. Povesteau babele intre ele cum si cate avorturi au facut. Adica din 10 mai faceau doar vreo 4 copii. M-a impresionat o assitenta de la maternitate care povestea cum o femeie a strazii a nascut, a venit apoi sa-i faca actele copilului si l-a dat spre adoptie, fericita. Nu si-a abandonat copilul, pentru ca nimeni nu punea presiune asupra ei, ca in alte cazuri de abandon in maternitate, si a inteles perfect ca daca a dus pana la termen sarcina in canal, bebelusul nu-l putea creste in acele conditii. Si pentru copilul acela ne mai tine Dumnezeu azi, dar si pentru cei abandonati, dar nascuti.
@admin:
Google imagini “black friday”, “black friday madness”.
Nu cred ca e o caracteristica a noastra. Poate a omului caruia i se potriveste “Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup”.
Nu preotii sunt de vina pt. avorturi,sau nu in masura in care sunt acuzati.Boala provine din alta parte,lipsa totala de educatie, data de mame,fetelor ,incepand cu varsta de 11 ani(asta nu inseamna ca tatii sunt absolviti).Mamele ar trebui sa le explice ce inseamna o impreunare haotica,la intamplare,si nu cea legiuita.Judecand drept,poporul nostru,nu a avut o asemenea educatie niciodata(si in alte privinte).Innainte,cand medicina era empirica,din 10 copii traiau 5,si asta tot din lipsa de cunoastere.Aceasta lipsa de educare a copiilor ,noi,am mostenit-o,transmitand-o din generatie in generatie.Mamele sau tatii, se trezesc ca fetele au proleme,si vor sa le “rezolve”,nestiind,sau ignorand,SUFLETUL pe care-l vor ucide.Din egoism.Aceasta boala isi are radacini in lipsa credintei in Dumnezeu si ajutorul Lui.DOAMNE AJUTA.
* Nu cred ca e o caracteristica a noastra ca romani.
@enkidu:
Pai nici celelalte nu sunt. Sunt simptomele bolii care ne macina, nu sunt trasaturi care sa ne reprezinte cu adevarat. Ca in cazul unui om desfigurat de pacat, nu? Instrainat de propria-i fire, rost, sine.
@enkidu:
caracteristica sau nu, inteleg ca detinem un loc fruntas la avorturi.
Dar ii dau dreptate Ilenei. Nu vreau sa fac pe feminista :), dar barbatii romani au si ei un rol masiv in povestea asta. In Romania exista un soi de “cult” al barbatului, inoculat fetelor implicit inca din copilarie de mamele lor care au mostenit modelul de la bunici samd.. Femeia este educata sa puna mana pe un barbat cu orice pret si apoi sa “il tina” cu orice pret. De aici obsesia asta de a seduce care le bantuie pe fetele noastre. Am asistat de multe ori, de ex., la spectacole internationale sau am avut si alte ocazii sa compar: romancele noastre mizeaza enorm pe cartea seductiei! Si sunt aproape obsedate sa placa. Iar ca sa isi tina langa ele barbatul odata castigat, sunt dispuse sa faca si avort atunci cand distinsul n-are chef de copii. In plus, copiii se fac tot mai des in afara casatoriei, pt ca nunta a devenit un adevarat protocol monstruos, barbar si costisitor pe care tinerii nu isi permit sa il sustina. Si atunci nunta e amanata sine die, iar cand in sfarsit se face, fermecatoarea mireasa nu mai este demult la fel de imaculata pe cat ii e voalul.
Toti cei care ati fost plecati at observat fara doar si poate care e atitudinea barbatilor in familie prin “alte parti” (care in anumite privinte ne-ar putea servi drept model, si ar fi bine sa recunoastem odata asta). Familiile au CEL PUTIN 2 copii, iar barbatul ingrijeste de ei cot la cot cu nevasta – asta chiar si dupa divort. Si e normal sa fie asa intr-o lume in care si femeile au inceput sa aiba servici si nu isi mai pot permite sa sustina singure gospodaria.
Din pacate mentalitatea barbatilor de aici este aceea ca odata ce ajung acasa trebuie serviti pt ca ei “aduc banu'”, desi femeia are la randul ei o slujba, chiar daca mai prost platita dar nu mai putin solicitanta, iar de cum ajunge acasa o asteapta treburile casnice care nu sunt deloc atat de simple pe cat par. Tatii de aici sunt mult mai putin responsabili ca parinti – si vorbesc ca una care a avut prilejul sa “se imbibe” de astfel de experiente (nu ale mele, ale altora).
Ce vreau sa spun este ca, asa cum spune Ileana, sunt judecate exclusiv femeile, ceea ce nu e corect, pt ca barbatii au o implicare mai mare decat ne imaginam in povestea asta!
Exista insa si un lucru pozitiv: am observat la mai tinerele generatii – mai ales cei educati – o tendinta de a schimba modelul patern. Adica o mai mare responsabilizare a tatalui si implicare a lui in cresterea copiilor.
Bineinteles, exista si exceptii, ba chiar si situatii complet opuse, nu neg, dar tiparul “de baza”… asta e.
Gradina mea chiar daca se umple toata de buruieni tot gradina mea ramane. Chiar daca s-ar putea la un moment dat sa-i dau foc sau sa o sap ca sa o curat.
@enkidu:
Subscriem. Nu am dat acest material ca sa ne delimitam, facem parte din aceasta gradina, nu avem aere elitiste.
@admin
Nu m-am gandit niciodata ca ati avea aere elitiste. De parte de mine gandul asta. Nu trageti in pianist. Doar ca parca prea era multa pucioasa, urgie si blestem in partitura interpretata.
In 10 randuri scrise in nota de inceput avem:(flagel, urgie, grav, macina, necredinta, racirea , nesimtirea , egoismul, gregarismul, salbaticirea, netrebnicirea, opusul, tiranie, silnicie, cruzime hâd, intunecate, reeducat,cruzime, lasitate,cinism, des-franare, pervertit, ticalosit)toate vizand romanii.
Eu stiu ca noi ca neam nu suntem in cel mai fericit moment al vietii noastre, ca e vremea lui “scapa cine poate” dar nici nu suntem gunoiul lumii.
@enkidu:
Fiecare mesaj are contextul sau semnificativ. Daca era vorba despre deconstructia Romaniei sau a identitatii romanesti, atunci pozitia noastra era cu totul alta. Aici insa discutam despre o anume superficialitate prea des raspandita printre noi, cei din Biserica, conform careia nu ne lasa Dumnezeu, indiferent ce am face, adica, nu-i asa, sa nu fim pesmisti, sa fim optimisti, think positive! In opinia noastra, gandul pe care ar trebui sa-l avem este ca in ciuda rautatilor noastre care ne-ar osandi la Iad, in ciuda faptelor noastre, Dumnezeu inca isi arata cu noi indelunga sa rabdare si mila…
Altfel, da, nota a fost prea concentrata, poate. Asta din cauza timpului si a grabei…
Oare care parinte (grec, am senzatia) a spus despre poporul sau ca
Domnul i-a lasat sub turci, ca sa-i salveze de catolici si de
protestanti? Vedem azi foarte bine incotro a dus acel duh al
vestului, care a inceput cu strambarea credintei, si care a dat in
schimb iluzia cunoasterii superioare, la inceput a crestinismului, cam
din vremea caderii Romei de la credinta si pana la Sf Grigorie
Palamas, si mai apoi, treptat, lamurindu-si supusii ca ‘adevarul’
propovaduit de el, prin mijloacele lui, e mai presus de credinta (care
e ridiculizata pe fata astazi), dandu-le stapanirea in imparatia sa
prin progresul tehnologic. Duhul care a observat ca educatia eficienta
a omului inconstient, si chiar a celui mai putin inconstient, nu se
face cu forta, ca pe vremea terorii romane din sec I-III, ci cu
convingerea ca obtii ceva superior, care devine iubit, si apoi iubit
mai presus de orice, adica patima care te stapaneste. Se pare ca
momeala asta a fost pentru vest, de la inceput si pana astazi,
cunoasterea si stapanirea. ‘Superioare’, fireste, dupa cum e si
taticul lor, al minciunii, care le-a inventat, caci de fapt
cunoasterea la care ne indeamna e in afara de Dumnezeu, ca sa nu zicem
impotriva Lui, dupa cum se vede clar mai recent, iar stapanirea e fara
iubire, caracterizata de uraciunea vicleniei fata de aproapele, gata
sa mearga pana la genocid ‘umanitar’, frumos justificat in vorbe si in
acte.
Noua ni s-a oferit insa, in ultimii 20-30 de ani, momeala inferioara,
de mana a II-a, a iluziei de a putea fi si noi asemenea omului
superior, vestic, care a venit la inceput cu o infatisare de ‘iubire’
pentru fratii din est, in care ni s-a dat sa gustam din fructul placut
la prima vedere al bunastarii vestice, pentru care oamenii, odinioara
crestini Ortodocsi, care inca aveau credinta parintilor drept lumina
calauzitoare in viata, dar acum slabiti de comunism, si in cunoastere
si in practica, si-au abatut privirea de la Dumnezeu si au inceput sa
alerge, cu draga inima, dupa drogul mult iubit. Chiar si dintre cei
care ar vrea sa fie crestini, daca majoritatea timpului si-o pierd in
alergarea dupa cele materiale, dupa o viata moderna ‘demna’, ce va
ajunge pana la urma inima acelora sa iubeasca mai mult, pe Domnul sau
pe mamona? Daca un suflet cat un pumn, care nu se poate apara, nici
vorbi, pare a sta in calea imparatiei lumii acesteia, cum sa nu fie
acesta inlaturat fara probleme, in milioane de cazuri, de cate cei
care au inlaturat pentru bunastare milioane de frati ai lor in secolul
XX? Cum va fi oare in adevar crestinismul nostru, care alergam dupa
iluzia inselatilor, altfel decat murdar, intinat, al compromisului si
al uraciunii?
Iar iluzia asta a inselatilor, e doar o oglindire a iluziei initiale,
date vestului, ca doar satana nu avea niciodata ca scop decat
dominarea completa a celor care-l asculta, nicidecum ridicarea la
statut de parteneri a celora pe care ii uraste de moarte, fara ca ei
sa-si dea seama de asta de fapt, unii crezand poate ca urmeaza o viata
crestina. La fel si vestul, care vedem ca vrea sa stapaneasca lumea
toata, si s-o alinieze la dogma duhului sau spurcat, nu vrea de fapt
sa ne introneze deopotriva cu el in stapanirea ‘bunurilor’ sale, caci
cum ar face-o, de vreme ce scopul de la inceput nu a fost cel
propovaduit noua, iar ‘bunurile’ dupa care am ajuns sa tanjim sunt in
mare parte spurcate de asuprirea popoarelor mai mici, neajutorate, in
randul carora trebuie de fapt sa ne aliniem tot mai fidel? Iubirea
asta de om, si valorile astea ale spiritului vestic cuceritor, ca sa
nu zic nimicitor, sunt oarecum de felul celora de la radioul faimos
din est, in care am primit iubire, si bunuri, si stapanire, numai ca
iubirea nu e de la vest pentru rest, ci pentru ce se poate stoarce de
acolo, iar bunurile trebuie sa ni se ia, nu sa ni se dea, iar
stapanirea nu e a noastra, ci a legilor care ni se dau de pus in
practica spre distrugerea noastra ca popor, mai intai spirituala, iar
apoi trupeasca. Si nu e de mirare, caci ne-am mutat din vremea in care
foloseam, dupa putere, modelul “lepadand minciuna, graiti adevarul
fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare”, si luam
de bun, ca pe o normalitate stindardul conducatorilor de pe multe
meleaguri “folosind minciuna, graiti iubirea fiecare cu aproapele sau,
caci unul altuia suntem vrajmasi”. Urmarile nu mai necesita
comentarii.
intre autoflagelare incrancenata si narcisism euforic, exista si o cale de mijloc: realismul pus pe fapte. Si eu imi iubesc tara, dar o iubesc in pofida defectelor, nu facandu-ma ca nu le vad. Asta nu e iubire, e…reverie.
I meant no offense.
Nu este folositor sa vorbim de rau poporul roman, o fac altii prea mult. Mai bine sa propunem modele demne de urmat.
@ Cosmin:
Pai daca atata am inteles, ca am vorbit de rau “poporul”, inseamna ca intr-adevar n-avem nicio sansa nici sa constientizam ceva, nici sa ne pocaim. Sa ne uram somn usor, atunci.
@admin,
subscriu.Ca sa-ti vindeci boala trebuie sa o constientizezi.Afli cauza si combati(vindeci)efectul.DOAMNE AJUTA.
Maica Domnului ne iubeste. Aici, in Banat, cand au venit primii svabi, la sfarsitul secolului 18, familiile primilor colonisti adusi cam de pe tot teritoriul lingvistic german, mai putin din nord, aveau si pana la 10 copii, cum era si firesc. Imperiul KKanian insa i-a obligat la un moment dat, sa treaca la sistemul unu sau doi copii, ca sa nu faramiteze loturile de pamant primite. Primul mostenea totul, al doilea il faceau preot, iar daca aparea si al treilea, acela devenea sluga in casa primului. Acest sistem l-au preluat, mai cu moderatie totusi, si banatenii si a inceput o adevarata masacrare a pruncilor. Aici inca mai e valabila casatoria de proba. Adica daca nu se potrivesc (la pat presupun) se despart si o iau de la inceput cu alti parteneri, si aceasta o mostenire ne-a ramas tot de la colonisti. In ciuda faptului ca am primit toate aceste influente negative, a ramas totusi in picioare Biserica Ortodoxa, care secole de-a randul a fost bine reprezentata pe aceste teritorii si de Biserica Ortodoxa Sarba. Ceea ce pot sa spun e ca locuind la internat cu zeci si sute de svabi in timpul generalei si al liceului german absolvit, am auzit doar vorbe de dispret la adresa romanilor, niciodata spuse in fata. Termenul folosit era “dreckiche Walache” (in dialect), adica romani jegosi. Si bisericile ortodoxe erau vazute ca “jegoase” si intunecate. Acum imi explic de ce am refuzat sa vorbesc germana in afara orelor de clasa si cu colegii de internat. Am lucrat apoi dupa absolvire facultatii la un proiect de cercetare nemtesc si a venit un cercetator din Germania, dar de origine chiar din satul meu, daca nu ma insel, si a sarit de fund in sus: “Am ajuns sa lucreze romanii la proiectele noastre”? Aveau o oroare profunda de tot ce este romanesc. Dar locul nu i-a mai rabdat. Acum sunt mame care au mai multi copii si nu se uita nimeni chioras la ele, cum se uitau la familia noastra, de intelectuali, dar cu trei copii. Ma gandesc ca daca am fi locuit in alta zona am fi avut mai multi frati. Am aflat ca si la mine, al treilea copil a fost o mica mnca de lamurire ca sa ma nasc totusi. Dar s-ar putea ca toate trei, ca suntem fete, sa-i multumim celui care a dat decretului ca ne-am nascut. Mama le-a nascut pe surorile mele in facultate si ma gandesc ca, daca era avortul legal, sa nu-i fi trecut prin cap sa aiba copii un pic mai tarziu, cum fac femeile acum. Ar fi multe de povestit, dar stim ca Dumnezeu nu doarme, si ne mai putem si relaxa cateodata. Decreteii trebuie sa dea slava ca s-au nascut si pot sluji, asa acum pot lui Dumenzeu si patriei, pastrand traditiile. Ca asta ar trebui sa facem toti.
Scuzati virgulele nepuse. Nimeni de aici n-a vrut ca nemtii sa plece, dar se pare ca nemtii de dincolo aveau nevoie de forta de munca, pe care au cumparat-o de la statul roman. La fel, noi romanii (cam un sfert din clasa erau romani) mergeam la scolile nemtesti din zona, mai mult pentru ca asa vroiau parintii. Unii faceau doar ciclul primar, altii si gimnazial, altii si liceul in limba germana. Am intalnit nemti (familii)in Germania foarte inimosi si care au venit si in Romania sa viziteze tara, dar nici o clipa nu mi-a trecut prin cap ca as putea ramane eu pe dincolo. Eu provin dintr-un sat in care, pe vremea nasterii mele, majoritatea era formata din populatie germana, dar in satele unde nemtii nu formau majoritatea respectul si apropierea fata de romani erau altfel conturate, zic eu. Probabil altfel era si situatia in Transilvania, unde nemtii au fost colonizati din secolul XII. Sextil Puscariu s-a dus sa ancheteze locuitori ai unui sat din Transilvania pentru Atlasul Lingvistic Roman. A anchetat un nene si la sfarsitul anchetei lingvistice, il striga nevasta pe saseasca. Informatorii pentru atlas trebuiau sa fie romani cu contact lingvistic cat mai redus cu alte limbi sau limba literara. Il intreaba de ce vorbeste nevasta nemteste si el spune ca e sas, dar vorbea neaos romaneste. La noi la scoala veneau copiii de nemti cu o romana aproape inexistenta. Toate popoarele au plusurile si minusurile lor si nu vreau sa se inleaga ca am ceva cu nemtii. Am ilustrat doar iconomia dumnezeiasca si cum s-a intarit, prin plecarea nemtilor, ortodoxia pe la noi. Noi insa trebuie sa dam slava ca am ramas ortodocsi si sa pretuim asta, dar sa nu ramanem la nivel de propaganda.
+++ DOAMNE AJUTA!
Mda…. GRADINA MAICUTEI DOMNULUI,se presupune a fi o gradina plina cu flori proaspete, serafic nuantate.., imbietor de mirositoare…..,cu parfumurile lor ridicandu-se in spirale spre cer precum tamaia din cadelnite spre inalta catapeteasma…, cu copaci maiestuosi si umbrosi, care imbratiseaza cu ramurile lor, tandru, intreaga vesnicie….,cu zumzet de albine ce roiesc incantate si febrile dand sarutari florilor intalnite pe cale…, cu fluturi leganandu-si aripile in dansuri mangaietoare.., soptindu-si unii altora iubire si credinta…, cu libelule si buburuze ce se daruiesc si ele fericite aceleiasi depline armonii.., cu pasari albe si colorate ce coboara lin, poposind pe ramuri vesnic inverzite de atata binecuvantare.., si paraiasul care aduce cu sine, iarasi si iarasi.., povestea lui eterna de iubire pentru toate din jur si pentru intreaga Creatie…..; si, nu departe de toate aceste atat de minunate si sfinte lucruri, o bisericuta veche din lemn, unde, intr-o tacere si pace depline, in Sfantul Altar, coboara mereu, cu lacrimi de jale in ochii cei preafrumosi si in nesfarsita agonie pentru aceste neam romanesc, MANTUITORUL HRISTOS…+
Si-acum, ma-ntreb dragii mei frati.., cati dintre noi, ne mai simtim a fi aidoma acestor flori.., acestori copaci…, albinelor, fluturilor, libelulelor, buburuzelor si pasarilor din aceasta.., atat de MINUNATA GRADINA ?!
Vi se pare ca Romania noastra, mai seamana cumva cu toate aceste lucruri ??? Da, Romania era parte din aceasta minunata gradina, pe vremea adevaratilor voievozi si domnitori.., “Si eu imi apar saracia si nevoile si neamul!”…, pe vrenmea Sfintilor si duhovnicilor care, s-au dus, rand pe rand, la DOMNUL, acolo unde le este locul, pacea, linistea si fericirea deplina!….
Si noi, aici, cu ce am mai ramas??? Pentru toti acei carora nu li s-au inchis pe deplin ochii sufletelor …, stiu si simt ca, GRADINA MAICUTEI DOMNULUI ARATA CU TOTUL ALTFEL DECAT ACEASTA TARA….cel putin, deocamdata!
Concluziv, haideti sa nu ne mai arogam drepturi jalnice si obraznice, sa mai indraznim care cumva sa mai numim aceasta tara :”Gradina Maicii Domnului” ca riscam sa o intristam si sa o suparam, tocmai pe CEA CARE ESTE ULTIMA NOASTRA NADEJDE DE MANTUIRE SI SALVARE din mizeria in care ne-am bagat sub toate formele si la orice nivel, cu voie sau far’ de voie!!! +…si, pe romaneste limpede spus, “vai de capul nostru.., amarati ce mai suntem (!)”….., DUMNEZEU SA AIBA MILA SI IERTARE PENTRU NOI…
DOAMNE, IARTA-NE SI NE MILUIESTE! +++