Mass-media “romaneasca”: SUPRAEXPUNERE MEDIATICA A PARADELOR GAY, IGNORARE A MARSULUI PENTRU FAMILIE/ Noul limbaj totalitar/ TEOLOGIE “PENALA” SAU IUBIRE VENALA?/ Virgiliu Gheorghe la Iasi – conferinta audio: CE TREBUIE SA STIM CA SA NE SALVAM FAMILIA?

5-06-2014 8 minute Sublinieri

VIRGILIU GHEORGHE – conferinta la Iasi: CE TREBUIE SA STIM CA SA NE SALVAM FAMILIA? (1 iunie 2014)

  • Doxologia:

Primim de la cititori: Marşul celor neluaţi în seamă

Chiar înainte de a pleca în coloană, la Marșul pentru Familie, organizat de Asociația Familia Tradițională pe 1 iunie 2014, am auzit un cameraman spunând: „Bă, ăştia sunt mai mulţi ca la Pungeşti!”. M-a bucurat să aud asta, ştiind cât de mult şi-au dorit organizatorii să ajungă la inima oamenilor şi să-i determine să intre, pentru cîteva ore, în rândul celor ce susţin o familie în sensul ei tradiţional: femeie, bărbat şi copii.

Nu mi-am imaginat că acţiunea va fi preluată de CNN sau de Le Monde, aşa cum nu mi-am imaginat că vor fi doar comentarii pozitive. În fond, orice manifestare publică îşi asumă posibilitatea de a fi aplaudată sau incriminată. Totuși, nici nu mi-am imaginat că, în media, cu excepţia câtorva timide comentarii locale, va fi o linişte totală asupra evenimentului.

Sfârşit de oboseală, la ştirile de după miezul nopţii am luat telecomanda și am mutat din program în program, în speranţa că voi prinde vreo ştire despre Marşul de la Iaşi. Nimic. Toate ştirile despre 1 iunie erau o combinaţie de copii şi politicieni. Se mai vorbea despre protocolul încheiat între BOR şi Ministerul Educaţiei, privitor la profesorii de religie, care vor avea nevoie de un aviz din partea Bisericii. Deși protocolul a fost pus la dispoziția presei la două minute de la semnare, un anume post tv deconspira, cică, secretoasa înţelegere. Mai mult decât atât, un domn de la o asociaţie umanistă avea alocat un foarte larg spaţiu, pentru a comenta această ultimă „conspiraţie” între cele două instituţii.

Nedumerirea mea nu vine din combinaţia copii-politicieni, nici din supravegherea atentă a relaţiilor inter-instituţionale. Nici măcar din faptul că unui singur om, de la o singură asociaţie umanistă, i se alocă pe un post naţional atâtea minute. Nedumerirea mea vine din faptul că niciun post naţional nu a găsit măcar 30 de secunde pentru a arăta ce au făcut, la Iaşi, câteva mii de oameni (estimările optimiste au depăşit cu mult cifra de 8.000 de participanţi, cele mai pesimiste nu au scăzut nicicum sub 6.000).

O zi mai târziu, un prieten mă anunţa că pe Gândul au apărut deja ştiri depre evenimentul Gay Pride, care anul acesta se va numi Bucureşti pride și va fi organizat pe 7 iunie. Mă aştept ca, în zilele ce urmează să fie o avalanşă de ştiri pe această temă – care reia povestea drepturilor minorităţilor. Spunând asta, ştiu că deja mi-am făcut o groază de duşmani, care m-au pus imediat la zid ca fiind intoleranat, homofob, medieval. Am şi eu, însă, câteva întrebări:

–         De ce eu sunt medieval, homofob, intolerant când îmi apăr valorile proprii, nici măcar spunând ceva împotriva altei scări de valori, iar cei ce mi le terfelesc pe ale mele şi protestează la acţiunile mele paşnice sunt moderni, toleranţi, europeni?

–         De ce vorbim despre minorităţi discriminate şi nu şi despre o majoritate discriminată? Pentru că eu aşa mă simt. Pentru că nu cred, spre exemplu, că Bucureşti, capitala ţării mele, este o capitală a homosexualilor.

–         Cum ar trebui să se simtă cei peste 8.000 de oameni care nu au scandat nimic împotriva cuiva, ci doar au venit cu copii lor şi s-au bucurat de ideea unei familii compuse din bărbat, femeie şi copii – dar niciun post naţional nu a semnalat atitudinea lor? 

–         Oare, pentru a se sesiza presa, ar trebui să ne comportăm să ieşim cu bâte? Să vorbim agresiv? Oare nu mai este în ţara noastră loc pentru acţiuni decente?

Aş încheia cu o întâmplare care mi-a fost povestită de cineva, cu puţin timp în urmă. În Anglia, la o oră de educaţie sexuală obligatorie în şcoli, unor elevi de 11 ani li s-a prezentat un film video cu un orgasm sado-masochist. O fetiţă din clasă a fost extrem de bulversată de acest film. Tatăl fetiţei a protestat faţă de ceea ce se petrecuse, drept pentru care a fost arestat… Comentariile sunt de prisos! (Daniel Palade)

Redefinirea căsătoriei sau desfiinţarea realităţii printr-o scamatorie conceptuală

Când eram în facultate, la orele de lingvistică, învăţam despre funcţia denominativă sau referenţială a limbajului. De exemplu, cuvântul „munte” desemnează o realitate exterioară, obiectivă. Şi, dacă spun „Muntele are 1.200 de metri”, nu emit o opinie, ci un enunţ neutru-informativ.

Acelaşi statut ar trebui să îl aibă şi propoziţia: „Căsătoria este uniune legală, liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii” (DEX 2009). Până acum, familia şi căsătoria erau centrate pe o realitate obiectivă: relaţia bărbat-femeie şi procrearea şi creşterea copiilor.

Unii pretind azi că această definiţie trebuie extinsă pentru a include şi cuplurile de acelaşi sex şi, de aceea, propun redefinirea căsătoriei pe baza ideii de iubire. Iubirea nu poate fi discriminatorie, toţi au dreptul la ea, susţin aceştia.

Ce fac ei? O manipulare lingvistică şi conceptuală. Fac o scamatorie cu un cuvânt, căruia îi neagă funcţia referenţială, negând implicit şi realitatea socială pe care acesta o desemnează. Astfel, golesc termenul de conţinut şi îl înlocuiesc cu o semnificaţie relativă, pur subiectivă.

Dar să vedem care ar fi consecinţele. Dacă definim căsătoria în funcţie de iubire – noţiune subiectivă  şi schimbătoare, spre deosebire de realitatea obiectivă constituită de familia naturală–, înseamnă că aceasta nu va trebui să acopere doar cuplurile de acelaşi sex, ci şi relaţiile de iubire între mai multe persoane.

Pentru că, până la urmă, iubim mulţi oameni şi multe lucruri, nu? Ne iubim părinţii, ne iubim slujba, unii chiar au mai mulţi parteneri de relaţii intime. Dacă folosim iubirea ca fundament al căsătoriei, ce îi împiedică pe aceştia din urmă, de exemplu, să ceară şi ei recunoaştere legală pentru poliamorie, adică extinderea definiţiei căsătoriei pentru a cuprinde oricâte persoane, de orice sex?

Când înţeleg căsătoria drept consfinţirea unei relaţii de dragoste, ce mă opreşte să mă căsătoresc cu canarul din colivie, fiinţa pe care poate că o iubesc cel mai mult pe lumea asta?

Practic, această redefinire a căsătoriei scoate din ecuaţie copiii şi, în realitate, nici măcar nu centrează definirea căsătoriei pe iubire, ci pe relaţiile strict sexuale şi pe pretenţia partenerilor ca acestea să le fie recunoscute în mod oficial.

Aşadar, sexualitatea prezentată sub masca iubirii şi introdusă în (re)definirea căsătoriei, duce la o pantă alunecoasă, care desfiinţează căsătoria însăşi şi, odată cu ea, şi noţiunea de familie.

Deja există grupuri în SUA care cer recunoaştere oficială pentru practici care, dacă le cauţi prin cărţi, constaţi că în principal desemnează realităţi istorice de  mult apuse sau pur şi simplu sunt lipsite de relevanţă conceptuală (poliamoria):

poligamie– „formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală, întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană, în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei” (cf. DEX)

poliandrie– „formă istorică de organizare a familiei (întâlnită astăzi numai la unele triburi primitive) în care o femeie poate să se căsătoreascăîn același timp cu mai mulți bărbați” (cf. DEX)

poliamorie–„alegerea unor persoane de a trăi alături de mai mulţi parteneri fără ca relaţia să fie legalizată” (cf. adevarul.ro)

Ca orice totalitarism, şi noua ideologie a „căsătoriei pentru toţi” îşi inventează un nou limbaj. Sau o nouă modalitate de a folosi limbajul, făcând diverse scamatorii între funcţia denominativă şi cea emotivă a acestuia. Dacă prin Cuvânt s-a creat lumea, tot prin cuvânt se poate reinstaura o nouă realitate, o „minunată lume nouă”. Aceasta din urmă o va parazita pe prima cu pretenţia de a o desfiinţa (scopul este de a o recrea, mai corectă politic). Dar realitatea nu va putea niciodată fi desfiinţată în totalitate, ci doar în conştiinţele unora. Depinde ce cuvânt primeşte fiecare în sine. Primejdia este că azi e tot mai greu să distingi Cuvântul adevărat din şuvoiul de limbaj care ne inundă!

autor: Ștefania Armanca (http://stiripentruviata.ro/)

pr.Constatin STURZU: Provocările creştinismului: între teologia “penală” à la Andrei Pleşu şi “iubirea” venală made by Conchita Wurst

În cel mai recent articol al său, “Teologia «penală»”, domnul Andrei Pleşu manifestă o indignare vehementă vizavi de o afirmaţie a Patriarhului Irineu al Serbiei ortodoxe, care ar fi decretat, nici mai mult, nici mai puţin, că devastatoarele inundaţii care au atins Serbia, Bosnia şi Croaţia sunt “rezultatul mâniei dumnezeieşti faţă de travestitul Conchita Wurst (care a câştigat concursul «Eurovision») şi faţă de devierile sexuale în general”. Pornind de la o atare declaraţie, autorul memorabilelor volume “Despre îngeri” şi “Parabolele lui Iisus” se declară consternat de faptul că un ierarh ar sesiza, în logica Proniei divine, aplicaţii practice ale unui principiu al teologiei “penale” – “Dumnezeu pedepseşte pe cei păcătoşi” – de genul: “travestit austriac victorios în nord, la Copenhaga – ergo ploi devastatoare în sud. Homosexuali euforici (preponderent în vestul neortodox) – ergo 50 de morţi în Serbia”. Evident, nu mă pot declara decât solidar cu revolta domnului Pleşu, dacă aşa stau lucrurile. Numai că, după cum aflu de la Părintele Cleopa Stepanovici, un sârb adoptat de câţiva ani buni de Iaşii Sfintei Parascheva, poziţia Întâistătătorului Serbiei ortodoxe nu a fost consemnată corect de presă.

Sigur că şi Patriarhul Irineu şi alţi ierarhi din ţara vecină, precum Mitropolitul Amfilohie, îşi declară îngrijorarea pentru propaganda deşănţată dusă în favoarea unor păcate strigătoare la cer, precum este şi pederastia, respectiv pentru impactul în viaţa de zi cu zi al acestor campanii mediatice. Dar poziţia acestor ierarhi este, în esenţă, una de genul: “Aceste inundaţii catastrofale reprezintă plata păcatelor noastre, ale lumii de azi. Decăderea morală atrage întotdeauna cu sine efecte devastatoare în societate şi în natură. O întreagă istorie poate confirma acest lucru. Că astăzi se încurajează păcatul, în diverse forme, nu e un secret pentru nimeni. Iată, spre exemplu, ce se promovează la nivelul unei Europe reprezentată de personaje precum cel de la Eurovision. De asemenea, şi în ţara noastră, Serbia, se pregăteşte o paradă gay, care va promova păcate împotriva firii, ca şi cum acestea ar ţine de o altă normalitate”. Sigur, nu veţi regăsi nicăieri, redată ad literam, această declaraţie. Dar substanţa mesajului Patriarhiei sârbeşti se situează în cadrele acestor fraze. Ce a reţinut presa din discuţia cu Patriarhul (parţial, cea sârbă, dar mai ales cea de limbă engleză)? Evident, ce era mai scandalos şi mai comercial. Adică a rezumat totul în ceva de genul: “Patriarhul Irineu declară: inundaţiile sunt produse de Conchita Wurst”. Dă bine, nu-i aşa, ca headline? Presa din afara ţării nu este cu mult mai brează decât cea de la noi, încât nici nu e de mirare că se procedează aşa. Eu însumi, ca purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Iaşilor, m-am trezit adesea că, dintr-o declaraţie mai consistentă, se extrage ceva particular sau se pun cap la cap idei din fraze diferite, care orientează lucrurile spre o cu totul altă zonă decât cea descrisă de cuvintele mele, cele neciuntite.

Patriarhul sârbilor este suspectat de scriitorul român că şi-ar fi încălcat limitele competenţei, oferind o explicaţie “sadică” pentru dezastrele naturale ce au cuprins Balcanii şi făcând, astfel, un deserviciu Dumnezeului iubirii creştine: “Uciderea a 50 de drept-credincioşi sârbi, din cauza derapajelor austriece, daneze, sau globale nu ilustrează, cred, «stilul» dumnezeiesc”. Trecem repede peste faptul că nu se prea poate spune, cu exactitate, cam care mai este “stilul” de lucru al lui Dumnezeu într-o lume care a luat-o binişor razna. Sigur că mânia veterotestamentară şi asprimea cu care se pedepsea, la poporul ales, păcatul – inclusiv prin pedeapsa cu moartea! – s-a topit în fluida şi jertfelnica iubire cristică. Ne-am aştepta, logic, ca pe măsură ce se scurge timpul, să aprofundăm această iubire şi să fie pe pământ numai pace şi armonie. Numai că nici omenirea nu dă semne că s-ar deschide către acest tip de iubire – cea dumnezeiască -, nici Biblia nu încetează a ne semnala că vremurile de pe urmă vor fi mai grele decât cele de la începuturi. Însuşi Mântuitorul avertizează fără echivoc asupra acestui aspect: “Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile” (Marcu 13, 19-20). Iar cartea, prin excelenţă, dedicată acestor vremuri de pe urmă – Apocalipsa, nu redă relaţia omului cu Dumnezeu – sau, mai degrabă, a lui Dumnezeu cu omul – în termenii galeşi ai telenovelelor siropoase. Dimpotrivă, sunt taxate prompt şi fără menajamente toate rătăcirile celor ce nu vor să se pocăiască, să lepede adică faptele cele rele şi să se întoarcă spre Dumnezeu.

Nuanţele pedagogiei divine

Are dreptate domnul Pleşu, de la înălţimea catedrei sau de la masa de scris, să conchidă, delicat: “Nu cred că a lupta, creştineşte, împotriva păcatului, înseamnă, pur şi simplu, a stimula, sadic, spaima de pedeapsă“. Poziţia aceasta (corectă!) tinde să se intersecteze însă, în contextul actual, cu numeroase alte opinii, mai ales din mediul intelectual, care susţin că nu e creştin cel care înfierează, în vreun fel, păcatul. Mai ales după încununarea, la Eurovision, a femeii cu barbă (sau a bărbatului care a pozat în femeie), s-au făcut auzite voci de genul: “Creştinismul este iubire. Lăsaţi-i în pace pe homosexuali, travestiţi, bisexuali etc. Dacă vă legaţi de ei înseamnă că nu ştiţi ce este aceea iubire. Toţi au dreptul să trăiască aşa cum vor ei. Dacă vă pronunţaţi împotriva a ceea ce practică ei, înseamnă că sunteţi plini de ură, că nu sunteţi ai lui Hristos. Or, pedagogia divină, analog celei umane, are mai multe nuanţe decât o sugerează jucăuşa “iubire” fără graniţe şi fără discernământ promovată de LGBTetc. Exemplu concret: violatorului nu i se spune în sala de judecată, în virtutea iubirii, că va fi liber indiferent ce a făcut sau ce va face, ci este condamnat la închisoare ca o şansă de a reflecta asupra faptelor sale, de a se căi şi, mai ales, de a nu mai face, între timp, alte victime, în cazul în care ar umbla nestingherit prin lume. Este, aceasta, o probă de sadism? Sau: dacă avertizezi un alcoolic că, dacă nu încetează a mai bea atât de mult, în fiecare zi, îşi va distruge ficatul şi poate chiar va muri de ciroză, înseamnă că “stimulezi spaima de pedeapsă”? Nu cumva abia aşa dai dovadă de iubire responsabilă, arăţi că îţi pasă de bietul om, afectat de o adicţie aşa de cumplită?… Până şi studiile ştiinţifice arată că există influenţe de netăgăduit asupra materiei (mai ales asupra apei) din partea gândurilor sau cuvintelor omului, din partea a tot ceea ce el face, bun sau rău, cu iubire sau cu ură. Ce semănăm în lume, aceea culegem. Iar cine seamănă vânt – spune românul – culege furtună!

Teologia creştină ne-penală (adică ortodoxă) a susţinut dintotdeauna că există o notă de plată a păcatului. Finalmente, plata păcatului este moartea (sufletească, mai ales). A iubi nu înseamnă a primi tâmp, mereu cu braţele deschise, orice îţi zvârle lumea ca fiind “bun de iubit”. A iubi nu înseamnă a consimţi la violarea bunului simţ de către manifestările unei lumi venale, nici a încuraja beţia celor dependenţi de gradele tot mai mari ale corectitudinii politice, adevărat “opiu al popoarelor”. Când a fost nevoie, Hristos a pus mâna pe bici şi a alungat de la Sine pe cei ce neguţătoreau în numele lui Dumnezeu şi care aveau, la vremea aceea, aparenţele unor stimabili apărători ai adevăratei credinţe. Nu regăsim în Evangheliile sinoptice, ci chiar la însuşi Evanghelistul iubirii lui Dumnezeu, la Ioan, următorul pasaj: “Şi, făcându-şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie“(Ioan 2, 15-16).

Creştinismul este plasat astăzi între ispita unei iubiri edulcorate, exorcizate de orice idee de pedeapsă – de ideea, adică, a existenţei unor consecinţe ale faptelor noastre (a se vedea noua pedagogie a lui “să nu spui NU niciodată copilului“), respectiv între justificarea oricărei plăceri, oricărei patimi în numele iubirii “fără frontiere”. A iubi creştineşte a devenit, astăzi, o raritate şi, adesea, chiar ceva periculos şi de neînţeles pentru mulţi. Paradoxul este că ajungem azi, adesea, creştini fiind, să fim urâţi în numele… iubirii creştine! Nimic nou sub soare: “Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte” (Ioan 35, 19).


Categorii

Homosexualitate, Parintele Constantin Sturzu, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Virgiliu Gheorghe

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Mass-media “romaneasca”: SUPRAEXPUNERE MEDIATICA A PARADELOR GAY, IGNORARE A MARSULUI PENTRU FAMILIE/ Noul limbaj totalitar/ TEOLOGIE “PENALA” SAU IUBIRE VENALA?/ Virgiliu Gheorghe la Iasi – conferinta audio: CE TREBUIE SA STIM CA SA NE SALVAM FAMILIA?

  1. Ne indreptam cu repeziciune spre” familia politic corecta”, sintagma, mai nou promovata si de Michelle Obama

  2. ​​​HN.ro: “Numarul nou-nascutilor din 2013 a fost de sub 180.000, cel mai mic nivel al natalitatii de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial” “Alte explicatii au fost date de Silvia Pisica, Directia generala de demografie si statistica sociala. “Majoritatea covarsitoare a celor care au plecat sunt in varsta medie de 25-45 de ani, adica varsta la care se fac copii. Pe de alta parte, sa ne amintim ca pe vremuri casatoriile se faceau la 22 de ani. Varsta la care un cuplu se gandeste sa faca copii s-a mutat spre 30 de ani. Numarul mediu de copii /cuplu e in scadere.Cand a fost baby-boomul dupa decretul dat de Ceausescu, au fost 575.000 de nou nascuti”, a spus Silvia Pisica.”
    ..la care se mai adauga si aceasta, tot via HN.ro: “Romanii au avut in 2013 un venit mediu de 895,9 lei/luna si au cheltuit 811,3 lei”.

  3. Va semnalez un articol al lui Mircea Platon, care pune intr-o perspectiva mai larga ofensiva de „de-culturare” la care suntem supusi:
    http://www.cotidianul.ro/despre-cum-onegeurile-drona-inabusa-gandirea-democratica-si-creeaza-natiuni-de-unica-folosinta-237896/

  4. Sa fim seriosi…In era informatizarii nu s-a aflat de mars.Oricat ar incerca ziarele si televiziunile sa taca,vorbeste facebook-ul,acesta arma cu doua taisuri a diavolului.Cat despre mars ,numai de bine.Daca fiecare sfidare a cetateanului ar fi urmata de astfel de marsuri in care am vazut pastori in mijlocul turmei ar fi greu de guvernantii nostrii.

  5. @ Constantin:

    Da, puteti sa va suparati oricat si sa ne vorbiti de rau de acum, dar nu dorim sa facem propaganda unor grupari diversioniste si extremiste. Daca ne intelegeti, bine, daca nu… iertati-ne, dar tot asa ramane.

  6. Pingback: PARADA HOMOSEXUALITATII SI DEZASTRUL DEMOGRAFIC AL ROMANIEI/ Comisia Europeana, Ambasada SUA, dar si cea a …Ungariei, SUSTIN GAY FEST/ Romania intre RUSIA si SUA. Ortodoxie, geopolitica si imperialism cultural. ”PHOENIXUL” lui Conchita Wurst: SI
  7. TRANSCRIERE PARTIALA CONFERINTA dl prof dr Virgiliu Gheorghe de la linkul pe care l-ati dat:

    „…vad tineri si [imi dau seama ] ca nu au habar ce-i asteapta maine: drame personale cumplite, deznadejde, depresie, lucru care nu este greu de banuit in conditiile in care 1 din 4 persoane in societatea noastra ajunge la depresie iar 30% din tinerii din Bucuresti aveau o tentativa de sinucidere (statistica de acum cativa ani), in conditiile in care in Europa (Elvetia, Franta) procentul celor care sufera de boli psihice creste de la an la an – imi spunea un prieten care este psihiatru in Elvetia si lucreaza ca psihoterapeut intr-un spital de psihiatrie ca cea mai mare problema acolo, permanent, sunt PATURILE. Spunea ca ii parcheaza, ca si la noi, pe culoare pentru ca nu mai au spatii suficiente.

    Iar bolile acestea psihice, stiti, greu sa vindeca, daca se vindeca, pentru ca atata timp cat nu se rezolva problema care a generat boala psihica, ea nu se poate vindeca. Poti s-o tii asa, in adormire, cu niste narcotice, cu niste anestezice, dar boala sta inlauntru si se agraveaza-se agraveaza pana la nebunie. De aceea probabil se pregateste cu atata ravna legea pt eutanasie pentru ca o sa fie oameni care intr-adevar nu vor mai dori sa traiasca in conditiile in care i-a adus societatea actuala.

    Familia este cea mai importanta in viata noastra, de cand ne nastem pana murim.
    Din observatiile mele perosnale (si nu numai), bolile psihice si psihologice se datoreaza unui istoric traumatizant in viata de familie, unor frustrari, unor lipsuri suferite de-a lungul timpului, care chiar daca n-au fost constientizate foarte bine la momentul respectiv (moment mascat de cultura video-audio) au lucrat in noi si ne trezim ca suferim fara macar sa stim cauza acestor suferinte…Am gasit peste tot tineri care reprosau (din discutii) comportamentul parintilor, absenta parintilor din viata de familie. Eu atata i-am rugat : sa faca efortul sa-i ierte fiindca daca nu-i iarta vor ramane cu o problema psihologica care s-ar putea sa se agraveze.

    Cand un copil are parte de o viata de familie sanatoasa, cand parintii il sustin emotional (mai ales mama) in primii 4-5-6 ani de viata, acel copil va avea o sanatate emotionala buna si o inteligenta emotionala foarte buna care este mai importanta decat IQ (IQ=coeficient de inteligenta) !
    Cu un IQ mediu vin toti pe lume; autistii de ex au un IQ foarte ridicat dar asta nu inseamna ca se vor realiza in viata !
    Nu IQ ci inteligenta emotionala te ajuta sa te realizezi in viata: adica sa ai o rezistenta la stresul social, sa ai o capacitate de a depasi situatii, de a te adapta usor situatiilor noi, capacitatea de a comunica usor cu oamenii, de a fi un om deschis, pozitiv, incat ceilalti sa te placa sa te indrageasca – lucrurile acestea se petrec inca din primii ani petrecuti in familie.
    Titlul conferintei era cum sa salvam familia, dar de fapt este cum sa salvam familia copiilor nostri fiindca bazele pe care le punem acum vor ramane [pt ei toata viata] !

    Plecarea [in viata] conteaza foarte mult.

    ………………………………………………………………….

    „Se duce un razboi real, extrem de agresiv, impotriva familiei, prin aproape toate mijloacele sociale si culturale.

    Familia traditionala in care existau niste randuieli care te sprijineau, te calauzeau, te ghidau pe drumul cel bun, nu-ti dadeau voie sa iesi in afara decat daca faceai un efort, aceste randuieli DISPAR.
    Viata societatii traditionale era centrata pe familie (nunta, botez, moarte).
    Intr-o societate traditionala rolurile erau mult mai bine statuate, nici nu se punea problema ca cineva sa fie altfel, sa se procedeze altfel…
    Se transmitea din generatie in generatie, primeai de la bunici, de la parinti – cum sa te descurci, cum sa faci. Astfel incat oamenii ajungeau la varsta la care trebuia sa-si faca o familie, se casatoreau si atunci se descurcau foarte usor pentru ca totul in jur le vorbeau de familie, puneau intrebare (fata: „Cum sa ma descurc, mama?”) aveau cui sa puna intrebarile si primeau sfaturi bune. Existau legaturi comunitare, cu rude, cu prieteni
    Nu era greu sa-ti creezi o familie, nu iti trebuia o stiinta anume

    Ceea ce nu se intampla in societatea actuala in care ABSOLUT totul este impotriva familiei.

    Eu nu cred in conspiratii, sunt un om optimist, dar cand am citit cartile lui Willhem Reich am inteles ca tot ce traim acum a fost programat inca din anii 1930-1950
    Pentru el (W. Reich) un scop este daramarea familiei.
    El spune ca familia patriarhala si credinta sunt cele pe care se intemeiaza statul. Le-ai distrus = ai controlat individul si l-ai predat societatii.

    1.Citez pe W. Reich: „Aceasta fixatie a copilului in interiorul triunghiului parental (tata-mama-copil) face dificila daca nu imposibila revolta sociala si revolutia sexuala la varsta adolescentei. De aceea propun scoaterea copilului din sanul familiei si incredintarea lui colectivitatii”

    Se fac eforturi tot mai mari la nivel european (si-o sa vedeti in curand ca si la noi in tara) pentru „predarea” copilului la varste cat mai mici: 2 ani jumatate (Portugalia, Spania), 4 ani (Belgia)..Sa se coboare cat mai mult. Nu mai ingaduie femeii dupa nastere sa stea cu copilul mai mult de 6 luni (Belgia). Vreau sa va spun ca este esential ca femeia sa stea in preajma copilului pana la 3-4-5-6 ani, este foarte important cat mai mult ! De aceea eu nu recomand serviciu pt femei in aceasta perioada la mai mult de 4h/zi

    2.W. Reich spune ca distrugerea familiei este sinonima si impulsionata de revolutia sexuala.
    Sa stiti ca anul trecut, in vara, Guvernul Romaniei si-a luat angajamentul fata de ONU sa introduca obligatoriu ore de educatie sexuala in scolile din Romania.
    Asta fara ca noi sa fim intrebati…
    Pentru ca aceasta educatia sexuala sustine masturbarea inca de la varsta de 4 ani (si sub 4 ani…) !!
    Uite ce spunea in anii 1940 Reich:
    „Inhibarea sexuala la varste mici are ca principal efect predispozitia tanarului spre relatii monogame, pe cata vreme eliberarea sexuala ii face incapabili de a se angaja in casatorii durabile“ , „Calea de a distruge familia este de a pune capat represiuniii sexuale si de a stimula ideatia sexuala” (care se face astazi prin toata mass-media; iar ideatia sexuala se face prin excitatie sexuala, ca daca aduci pe oameni la excitatie sexuala ei nu se mai pot controla. Wilheim Reich: „Deteminati-i sa inceapa pentru ca nu o sa se mai poata opri!”)

    Trebuie sa stiti ca pana la sfarsitul primului razboi mondial nu exista termenul de TINERI. El a fost construit pentru a se pune bazele acestei revolutii a tinerilor. Pentru ca parintii in mod evident se opuneau si atunci ce-au spus?: ii adunam pe tineri, le propunem acest obiectiv („eliberarea” sexuala) si cream o revolutie; vom folosi energia sexuala asa cum in trecut marxistii au folosit energia claselor proletare pentru a declansa revolutia (bolsevica)

    3. W. Reich: ”nu numai ca trebuie incurajate avortul si divortul, dar trebuie ca guvernul sa sustina mamele singure” (adica pensia alimentara – asta nu exista pana atunci ! )
    „Divortul este cel care ajuta esential crearea noii ordini [sociale], pentru ca celor care vor proveni din astfel de familii le va fi foarte greu sa-si faca familii in vietile lor adulte.”
    …………..

    In mod real exista un razboi nedeclarat in media dar desfasurat foarte precis si cu competenta impotriva familiei.
    Problema noastra fundamentala este ca nu suntem constienti de el si ne comportam ca si cum am fi in vacanta. , ca si cum lucrurile ar functiona si vor functiona bine.
    Cei care se streseaza cu stirile din societate (sitrile de la ora 5) nu vor mai avea energie sa se streseze pentru stirile importante din viata lor.

    W.Reich chiar spune ca mama nu va renunta usor la copilul ei, de aceea trebuie lucrat discret prin schimbarea mentalului feminin. Si au reusit…Din pacate femeia a fost cea mai lovita in sec XX, convinsa sa se comporte (iertati-ma!) ca o femeie usoara, spunandu-i ca aceasta este singura modalitate prin care ea se poate realiza ca femeie.

    Deci intram in viata de familie cu gandul ca lucrurile vor merge de la sine, ca pe vremea parintilor si bunicilor nostri.
    Dar lucrurile nu merg de la sine…
    Acest mestesug al vieturii in familie nu mai este cunoscut, nu mai este pus in lucrare…

    Ce este important pt noi?: ce este important si pt ceilalti. Dar pe acesti ceilalti nu ii mai intalnim fizic, ci ii vedem la televizor !
    Ce promoveaza acolo?:
    -consumul ca obiectiv al vietii
    -divertismentul ca obiectiv al vietii
    -spectacol
    -putere
    Deci :
    -a trai pentru a consuma
    -a trai pentru a ne distra,
    -a trai prin spectacol adica a fi vazut, a fi apreciat (practic nevoia reala de a ti se acorda atentie ca persoana – deviata in narcisism)
    – a avea putere, de a domina

    ………………..

    Oamenii resimt azi lipsa relatiilor personale din viata lor – este o tragedia aceasta !
    Aceste cursuri de dezvoltare personala (pe care nu vi le recomand! unele sunt magie aplicata) iti dezvolta increderea in sine, nu stima de sine ci increderea in sine – sa domini, care nu este in nici un caz relatie personala…

    Lucrul axial in lumea aceasta pentru om este sa i se acorde atentie.

    Oamenii se casatoresc pentru a fi impreuna.
    Necazul este tot ce se intampla azi ne face sa fim cat mai putin impreuna sau, chiar cand suntem impreuna, sa nu fim
    Relatia personala in familie trebuie intretinuta, hranita, are nevoie de prezenta !
    Apoi trebuie comunicare, mai ales femeia simte nevoia de comunicare
    Mediile (TV, internet, etc) s-au inserat in articulatia dintre noi si ceilalti

    Pana nu coboram inlauntru nostru si in celalalt nu o sa ne cunoastem reciproc si nici pe noi insine.

    Am constatat ca fundamental in procesul de comunicare este COMPATIMIREA.
    Cei care au capacitatea de a compatimi usor comunica foarte usor, empatizeaza f. usor ! Si nu numai atat – ceilalti sunt foarte deschisi sa le vorbeasca si sa comunice cu ei (fiindca oricare dintre noi cauta oameni care sa fie deschisi cu noi, sa nu ne judece si sa compatimeasca cu noi)
    Compatimirea este balsam pentru om !

    Si cum dobandesti compatimirea, mintea compatimitoare?
    Se dobandeste de mic, dar pentru copilul care a stat mult pe calculator este foarte greu…
    Omul care sta mult pe calculator si in mediul virtual nu mai poate fi launtric si se distrug niste energii, niste mecanisme de a compatimi
    In general violenta virtuala reduce oxitocina, reduce capacitatea de compatimire – majoritatea bolilor psihice provin din incapacitatea omului de a se mai deschide..

    […]

    „Fiecare barbat doreste ca femeia lui sa fie cat mai femeie (si invers, fiecare femeie doreste ca barbatul ei sa fie cat mai barbat!), si cu cat ea este mai feminina se simte mai atras de ea!

    Dar ce inseamna ca barbatul sa fie cat mai barbat ? : sa aiba muschii cat mai mari?
    Si ce inseamna ca femeie sa fie cat mai femeie? : sa aiba parul blond si picioare lungi?
    Din pacate, crescuti cu astfel de modele mediatice, multi tineri ajung sa creada lucrurile acestea, de aceea se tot duc la sala sa faca muschi, ii vezi cu pachetele de substante (hormoni) care ii ajuta sa faca muschi, etc. Fiindca ei asa se realizeaza ca barbati ! Asa au fost conditionati sa creada !
    Iar femeile se vopsesc pe fata, etc.
    Suntem infestati de media ….

    DE FAPT :
    Femeia ce doreste?: ea simte nevoia sa fie protejata de barbat, sa se simta pretuita, sa se simta respectata si mai mult decat atat, sa se simta IUBITA de barbat.
    Femeia vrea sa simta responsabilitatea barbatului pentru ea [si pentru copil], sa o trateze barbatul ca pe o PERSOANA si nu ca pe un obiect (eventual un obiect de satisfacere sexuala pentru barbat).

    Barbatul ce doreste?: sa simta ca femeia ii acorda incredere, ca il urmeaza (il lasa pe el sa fie barbat, sa hotarasca macar in punctele-cheie), sa se simta ingrijit, sa simta ca femeia ii vine in intampinare discret, delicat, afirmandu-si nevoia de a fi protejata (deoarece astfel el se simte util)

    Caracteristicile barbatului [adevarat] sunt:
    -responsabilitatea
    -stapanirea de sine
    -curajul
    -puterea de a infrunta riscul
    -puterea de a se lupta pentru familie
    -femeia sa propuna, el sa dispuna

    Caracteristicile femeii [adevarate] sunt:
    -delicatetea
    -discretia
    -concentrare pe detaliile vietii de familie (ea vede detaliile, nu el)
    -concentrare pe stari afective (relationare afectiva), femeia cultiva climatul emotional in care amandoi se simt ca acasa in familie. Ea cultiva relatia afectiva cu sotul, are aceasta arta de a-l face sa se simta bine in familie, ea impodobeste relatia (nu sa se aseze la TV si sa uite de tot…)
    -nevoia de a fi ascultata

    Alienarile (schimbarile) care se intampla de la aceste caracteristici fundamentale:

    – barbatul crescut de mama ca un bibelou, fara nici un fel de incercari, avand totul la dispozitie, neinvatat sa lupte, devine foarte slab si neasumativ. Nu este dispus sa-si asume responsabilitatea de familie fiindca NICI NU POATE. Barbatia n-o castigi de azi pe maine („m-am casatorit si m-am facut barbat!”). Barbatia are nevoie de incercari, incercari mai mari…sa simta ce inseamna durere. Ii tinem pe copii foarte protejati si cand vor trebuie sa intre in arena sunt total nepregatiti. Luati o pasare din colivie si dati-i drumul, in cel mult 2 saptamani va muri…Baiatul nu se mai transforma in barbat! Cand da de greu, el cedeaza psihologic !
    -a doua problema este stapanirea: mai ales trupeste. Devine nestapanit (mancare, bautura, sex), nu mai are autoritate si atunci femeie incepe sa-l dispretuiasca.
    […]
    In momentul in care femeia ii acorda incredere si ii lasa prioritate in anumite decizii, atunci barbatul se simte barbat si se simte util.
    Nu cred in solutia ca femeia isi obtine prin revolutie drepturile, ci prin insinuare (asa cum a facut-o dintotdeauna)

    -egoismul: sa ne punem in locul celuilalt, sa nu intram invaziv in viata celuilalt, sa il respectam ca persoana si ca prezenta, sa ii dam toata libertatea. Sa nu pretindem!
    Egoismul ne face sa pierdem spiritul de jertfa. Intr-o familie unde barbatul si femeia nu se jertfesc, nu se construieste nimic.

    -asteptarile false; ar trebui sa facem mintii noastre un „refresh” ca la calculator, sa stergem toate asteptarile formate in urma orelor de vizionare filme, etc; prin vizualizare consolidam MODELE, tot ce vedem ne formeaza! Avem un comportament conditonat de ceea ce vedem, fara sa stim, fara sa ne explicam
    Fratilor, orice expunere la media (video) ne manipuleaza !!!
    Este o programare mentala: omul isi doreste ceva care nu exista (oamenii din filme n-au trait asa, nu traiesc asa, asa o viata nu se poate duce! este o poveste de nu-ma-uita, nu functioneaza asa ceva in viata reala), si daca totusi isi realizeaza , il distruge !
    Fara schimbarea mintii (=pocainta, metanoia) nu vom avea nici o sansa in viata de familie.

    Daca cei care vad multe filme se asteapta ca viata de familie sa fie un divertisment, o distractie continua, vor avea parte de suferinta.
    Viata de familie este o cruce! Daca se asteapta sa fie o cruce, vor avea multe bucurii!
    Deci depinde cum te asezi tu cu mintea !
    Daca iti pui in minte ca va fi greu, vei descoperi ca sunt foarte multe lucruri minunate
    Daca iti pui in minte ca va fi extraordinar de placut, va fi plin de placeri si tu vei fi acolo o mica zeitate slujita de sot (sau sotie, eventual de soacra sau de altii), vei constata ca lucrurile stau altfel si vei fi foarte nefericit.
    Sa nu ne cream asteptari false.
    Trebuie sa existe o minima cunoastere (a sotilor) inainte sa se casatoreasca. Sa ne intrebam : „Mai, ce face asta?, ce vrea el in viata..?”

    ORICE perversiune distruge familia ! ; nu trebuie sa ma credeti pe mine, urmariti in timp.
    Orice schimbare/malformare a relatiei naturale intre un barbat si o femeie (perversiuni, anticonceptionale, avorturi, prezervative etc) in timp submineaza relatia respectiva.

    -monotonia
    Traind intr-o lume a distractiei ce pare permanenta, viata de familie pare foarte monotona pentru ca nu e ca-n film : femeia arata la fel in fiecare zi, barbatul vine la fel de obosit in fiecare zi, pare cenusiu…Tocmai pentru ca suntem obisnuiti cu lucruri stralucitoare care vin din dinafara (mereu la TV ceva vine si te trage de maneca…), noi nu mai suntem capabili sa construim. Intr-o viata de familie trebuie SA CONSTRUIM ATMOSFERA, sa fim activi si prezenti. Dar din cauza semi-absenteismului acesta, asteptam ca cineva din afara sa vina sa ne traga… Viata de familie pare monotona, se plictisesc si cauta distractii. Cautam sa ne distram fiindca n-am putut sa construim ceva impreuna.

    -erotismul
    Problema cu erotismul este ca blocheaza accesul la persoana: cand un barbat se apropie de o femeie, daca ea il incita sexual, el nu o mai percepe ca persoana ci va dezvolta comunicarea dintre ei incat sa-si atinga obiectivul, pentru ca relatia aceea i-a produs o excitatie (care duce la anxietate).
    Astazi din cauza acestei culturi a erotismului in care parca femeile concureaza ca sa atraga cat mai mult („sa ma vada si pe mine ca exist!”, scurtez rochia, mai desfac un decolteu, etc sunt o multime de metode), femeia NU se prezinta ca persoana , deci NU este tratata ca persoana. Asta se intampla!

    Pentru ca fortele acestea erotice sunt exceptional de puternice asupra mintii barbatului in special (creierul barbatului este sensibil la acest stimul) si o obtureaza !
    El, barbatul, nu mai ajunge la femeie ca persoana. Din timpul lui Freud se cunoaste lucrul acesta!, a fost analizat/studiat, de un secol se stie…nu se spune lucrul acesta.
    Femeia isi pierde sansa de a dezvolta o relatie sanatoasa, iubitoare, care sa-i asigure fericirea in viata de familie.

    Prin patologia aceasta a „agatatului”, femeile sunt amagite sa stea pana la 30 de ani sa-si faca cariera (dar in acest timp doctorul le spune ca trebuie sa aveti si voi relatii, psihologii le spun dar sa nu va implicati emotional ca veti suferi.. ) si atunci aceste relatii sunt niste relatii spotive, sport sexual ! Dar la un moment dat cand vor sa intrerupa „antrenamentul” si sa treaca la o viata personala constata ca nu mai pot sa faca lucrul acesta fiindca s-au invatat sa se comporte intr-un anumit fel si barbatii s-au invatat sa le perceapa intr-un anumit fel, NU MAI POT FI IUBITE. S-a terminat.
    Deci : femeia cand isi dezvolta mijloacele de seductie, isi risca foarte mult posibilitatile de a fi iubita de un barbat. Chiar daca va intra intr-o relatie de concubinaj (pe termen mai scurt) sau de dependenta sexuala (pe termen mai lung) si vor construi si o familie (ca na, toti suntem dependenti…) n-o s-o multumeasca. Fiindca modul in care o trateaza barbatul va fi dominat de componenta sexuala si nu de relatia personala.

    -autoerotismului
    Copiii incep masturbarea astazi de la 11 ani, fiindca sunt expusi !
    Acesta este cel mai mare dusman al vietii de familie, fiindca devii dependent de placerea ta egoista si devii posedat de fantasme erotice.

    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

    Dumnezeu este Cel care poate sa salveze familia.
    De aceea am spus ca este inceputul epocii familiei crestine [si disparitia familiei traditionale].

    Nu o sa mai existe familie in afara relatiei de credinta.

    N-o sa mai existe!…o sa existe, dar o sa divorteze dupa 1 an, 2, 3 ..5 ani (spune statistica)
    N-o sa mai fie.
    Pentru ca noi nu mai avem nici un prieten in societate, avem o multime de dusmani.
    Prietenul nostru ramane singur Dumnezeu care ne poate ajuta in sustinerea familiei. ”

  8. Pingback: Virgiliu Gheorghe: INTRE EDUCATIA PENTRU VIATA SI EDUCATIA PENTRU MOARTE [conferinta VIDEO] | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare