MOASTELE SFANTULUI NECTARIE ADUSE DIN EGHINA LA BUCURESTI DE SARBATOAREA SFANTULUI DIMITRIE CEL NOU

18-10-2012 4 minute Sublinieri

  • Basilica: 

Moastele Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina, vindecatorul de boli, vor fi aduse spre inchinare la Bucuresti in perioada 24-30 octombrie 2012

Sfântul Nectarie Vindecătorul de boli la Bucureşti de Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou

Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:

Ca în fiecare an, la Sărbătoarea Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor – 27 octombrie, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Patriarhia Română face demersuri pentru aducerea de sfinte moaşte păstrate în alte Biserici Ortodoxe Surori, spre a fi venerate de zecile de mii de pelerini, care participă la pelerinajul anual, organizat pe Colina Patriarhiei în Bucureşti.

Anul acesta, 2012, credincioşii şi pelerinii care vor veni să se închine la moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Ocrotitorii Catedralei patriarhale, vor avea posibilitatea să cinstească şi moaştele Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, vindecătorul de boli, care vor fi aduse la Bucureşti în perioada 24 – 30 octombrie 2012.

Sfântul Ierarh Nectarie este unul din cei mai iubiţi şi căutaţi sfinţi din Grecia de astăzi. S-a născut la 1 octombrie 1846, în orăşelul Silivria din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie, fiind al treilea copil din cei şapte pe care i-au avut părinţii săi Maria şi Dimos Kefalas. Primii ani de şcoală i-a făcut în orăşelul natal, dovedindu-se un copil inteligent şi dornic de învăţătură, foarte atras de biserică şi sfintele slujbe, după cum informează doxologia.ro.

În 1868, la vârsta de 20 de ani, părăseşte Constantinopolul şi pleacă în insula Hios. Aici, în satul Lithi, s-a ostenit ca învăţător timp de 7 ani, educându-i nu numai pe elevi, ci şi pe săteni, îndemnându-i la evlavie şi virtute, dându-le exemplu de viaţă plăcută lui Dumnezeu, ducând un trai simplu, mai mult ascetic, în înfrânare şi lucrarea virtuţilor. În 1873, părăseşte satul şi vine la Mănăstirea „Nea Moni“ („Noua Mănăstire“), pentru a se consacra vieţii monahale. După o ucenicie de trei ani, este tuns în monahism cu numele de Lazăr, în ziua de 7 noiembrie 1876.

În ziua de 15 ianuarie 1877, a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Grigorie de Hios, prilej cu care i se schimbă numele din Lazăr în Nectarie. În ziua de 23 martie a anului 1885, este hirotonit preot de către Patriarhul Sofronie al Alexandriei, iar pe 6 august, duhovnic şi mare arhimandrit pe seama Reprezentanţei patriarhale de la Cairo. În ziua de 15 ianuarie a anului 1889, este hirotonit Mitropolit de Pentapole, în biserica Sfântul Nicolae din Cairo.

Toţi creştinii, nu doar din Cairo, ci şi din tot Egiptul, îl priveau cu admiraţie şi vorbeau cu mult respect despre el, zicând: „Iată-l pe cel mai vrednic slujitor al Domnului; iată-l pe cel care este vrednic de scaunul patriarhal al Alexandriei!“ Popularitatea de care se bucura Sfântul în rândul maselor largi de credincioşi a avut urmări nefaste pentru dânsul, căci i-a umplut pe unii de otrava invidiei. Aceştia au început să-l defăimeze pe Sfântul Nectarie în faţa Patriarhului Sofronie. Eforturile Sfântului de a se dezvinovăţi au fost zadarnice. A fost alungat definitiv din Egipt. Părăseşte Egiptul şi ajunge la Atena în anul 1889. Cu mare greutate reuşeşte să obţină un post de predicator la Evia.

Dreptcredincioşii de aici, ca şi cei din Alexandria, nu încetau să dea însă slavă lui Dumnezeu pentru că trimisese în mijlocul lor un asemenea propovăduitor al adevărului Său.

În luna martie a anului 1894 i se încredinţează conducerea Seminarului Teologic „Rizarion“ din Atena. Instalarea lui oficială ca director a avut loc pe data de 13 martie 1894. Ajuns director al Seminarului, Sfântul se osteneşte cu dumnezeiască râvnă pentru a sădi dragostea de Domnul în sufletele elevilor săi, dar şi pentru a le îmbunătăţi pregătirea teoretică, pentru a le asigura tot ce era necesar ca ei să devină vrednici slujitori ai altarului şi luminători ai poporului. Noul director a restabilit bunele obiceiuri, purtându-se atât cu elevii, cât şi cu profesorii, ca un părinte plin de dragoste şi câştigând respectul şi admiraţia tuturor. Părintele director le era un exemplu viu şi cu neputinţă de dat uitării.

În paralel cu munca deosebit de ostenitoare de la seminar, Sfântul îşi continuă şi activitatea ca duhovnic, slujitor al Bisericii şi mare iubitor de săraci. În luna iulie a anului 1898, imediat după încheierea anului şcolar, Sfântul vizitează pentru prima dată Muntele Athos, unde rămâne o lună întreagă, trecând pe la cele mai de seamă mănăstiri şi schituri. În 1904, bolnav deja, Sfântul se pensionează după o slujire de 14 ani, care avea să rămână veşnic în amintirea tuturor celor pe care îi îndrumase. Sfântul Nectarie se retrage definitiv în insula Eghina şi se consacră, pentru tot restul vieţii, cu aprobarea Mitropolitului Teoclit al Atenei, ridicării mănăstirii, căreia îi dă hramul „Sfânta Treime“. Cuviosul urmărea cu străşnicie respectarea rânduielilor Sfinţilor Părinţi şi a celorlalte reguli monahale, îngrijindu-se de deplina respectare a poruncilor lui Hristos.

A interzis orice lucru nepotrivit şi, ca un părinte iubitor, a sădit în sufletele maicilor frica de Dumnezeu, evlavia, cucernicia, dragostea faţă de aproapele, ascultarea de Biserica lui Hristos, el însuşi trăind ca un călugăr şi ascet desăvârşit, cumpătat la mâncare, simplu în purtări, fără răutate, smerit şi blând cu inima. Începând cu anul 1919, suferinţele trupeşti ale părintelui încep să se intensifice. Nimeni n-a ştiut de boala lui până în 1919, când a mers să se închine unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului, aflată într-o mănăstire situată nu departe de „Sfânta Treime“. Aici a rămas în jur de două săptămâni în rugăciune, meditaţie şi reculegere. Domnul îi descoperise că peste puţin timp îl va lua la Sine.

Pe 20 septembrie, la stăruinţa maicilor, este internat, pentru tratament, în spitalul Areteio din Atena, unde va rămâne cincizeci de zile. Pe data de 8 noiembrie a anului 1920, după o scurtă suferinţă, fericitul său suflet a intrat în pacea fără de sfârşit a Domnului. Era în vârstă de 74 de ani. Cinstitele sale moaşte începuseră deja să izvorască mireasmă preafrumoasă; de pe faţă i se prelingea mir. Îndată a fost dus la Eghina, la mănăstirea ridicată de dânsul, pentru a fi înmormântat acolo. În anii ce au urmat după îngropare, mormântul Sfântului Nectarie a fost deschis în repetate rânduri. Trupul său a fost găsit întreg şi neatins de stricăciune, răspândind mireasma sfinţeniei ca un vas ales al Duhului Sfânt.

Fragmente din moaştele Sfântului Nectarie, ca şi ale multor altor sfinţi, au fost împărţite mai multor biserici. Pe data de 2 septembrie a anului 1953, părţile din moaşte care fuseseră dăruite spre binecuvântare au fost din nou adunate, în prezenţa Mitropolitului Procopie, precum şi a numeroşi clerici, monahi şi credincioşi simpli. Mireasma cerească ce a umplut îndată întregul ţinut nu poate fi descrisă în cuvinte. În 1961, Sfântul Nectarie a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, având ziua de prăznuire 9 noiembrie.

Sfântul Ierarh Nectarie este cunoscut ca un sfânt vindecător. Credincioşii de pretutindeni se închină sfintelor sale moaşte din Eghina (Grecia), dar şi de la Mănăstirea ‘Radu Vodă’ din Bucureşti. Dragostea lor faţă de Sfântul Taumaturg este nemăsurată, acesta ajutându-i în necazuri şi boli. Ori de câte ori simt nevoia, oamenii vin şi îşi pleacă genunchii la rugăciune cu convingerea că sfântul îi ajută şi le schimbă vieţile în bine. […]

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Pagini Ortodoxe

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “MOASTELE SFANTULUI NECTARIE ADUSE DIN EGHINA LA BUCURESTI DE SARBATOAREA SFANTULUI DIMITRIE CEL NOU

  1. Dar nu inteleg de ce insista sa aduca celelalte parti de moaste din Eghina,cand noi avem la Manastirea Radu Voda,o particica din ele?

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare