“Nu avem de vanzare parinti”…/ CAMPANIE PENTRU INTERZICEREA COMPLETA A AVORTULUI IN POLONIA/ Barbatul care avorteaza/ ZVASTICA ROZ SI SUSPECTA FERVOARE PRO-GAY/ Genocidul fetitelor nenascute din China si India (Stiri si recomandari FAMILIE 2 iulie 2011)

2-07-2011 21 minute Sublinieri

Un alt fel de copil fara parinti sau copilul caruia nu-i lipseste decat dragostea

Una dintre cele mai triste realitati sociale ale zilelor noastre este inmultirea cazurilor de copii fara parinti. Pe langa cazurile tipice, de copii parasiti dupa nastere sau de copii care si-au pierdut parintii in accidente tragice, apare tot mai evidenta o a treia categorie, ce nu presupune neaparat absenta fizica a parintilor din viata copiilor, cat absenta dragostei adevarate, jertfelnice, in relatiile dintre ei. Fara dragoste sincera si curata, simpla prezenta fizica devine nelucratoare, in esenta, pentru buna crestere a copilului.

Tatal si mama sunt, in chip firesc, primii educatori ai copiilor, un rol la care nu pot renunta. Se pare ca parintii de astazi incearca uneori sa ignore acest fapt. Si nu numai ca, frecvent, cauta ajutor si sprijin in alta parte, ci doresc chiar sa fie inlocuiti in acest rol de neinlocuit.

“Facem totul pentru a fi siguri ca nu-i lipseste nimic copilului nostru. Ii indeplinim orice capriciu, doar pentru a-l vedea fericit”.

Cuvinte ca acestea sunt rostite des de multi parinti care, aparent, incearca sa poarte de grija copiilor lor – oferindu-le mancare sanatoasa, vitamine si tonice, jucarii sofisticate si jocuri, haine de firma si accesorii, excursii si tabere -, dar uita cel mai important lucru: ca ei sa se iubeasca reciproc si sa ramana impreuna. Unii ca acestia pierd din vedere ca acel copil caruia nu-i lipseste decat dragostea poate fi copilul cu de toate, dar fara nimic.

Insasi Taina Casatoriei trebuie sa se intemeieze pe dragostea jertfelnica, si nu pe alte substitute ale ei (iubire de sine sau sentimentalism de moment) sau alte interese, iar parintii sunt datori sa vegheze continuu asupra pastrarii si sporirii ei. Dragostea, nu se naste spontan in sufletul sotilor, nu vine de nicaieri, ci reprezinta darul lui Dumnezeu, in urma efortului personal de a iubi (ca expresie a vointei), de a manifesta iubirea, de a o concretiza in fapta fata de celelalt. Iubirea dintre soti, se intretine asadar prin har, smerenie si jertfa de sine.

Aceeasi iubire trebuie sa stea la baza aducerii pe lume a copilului si a cresterii lui. Darul nasterii de prunci oferit de Dumnezeu omului, este totodata minunatul dar de a pregusta, dupa asemanare, ceva din calitatea de Parinte si Tata a lui Dumnezeu. Tatal Ceresc da omului posbilitatea de a deveni parinte tocmai pentru a progresa continuu in aceasta iubire jertflenica. Astazi este ingrijorator faptul ca pana si in familiile crestine a ajuns sa predomine jertfirea constienta a celuilalt (imi jertfesc sotul, sotia, copilul, pentru un alt scop) iar nu jertfirea de sine. Aceasta cale, a compromisului, nu aduce insa decat lucruri negative in viata de familie.

Desi o vorba din vechime spune ca “dragostea este oarba”, dragostea adevarata, din contra, este abila si patrunzatoare. Cu atat mai mult, dam dovada de “orbire”  atunci cand nu suntem capabili sa iubim. Numai prin iubire parintii pot sa descopere fiecare copil, ca persoana unica, de neinlocuit. Numai prin iubire curata cunoastem ca fiecare copil, nu ne apartine de drept, “nu este proprietatea noastra”, ci este darul si fiul lui Dumnezeu, conferindu-i toata cinstea si liberatatea ce decurge din acest fapt. Un parinte ce traieste astfel relatia cu Dumnezeu si cu propriul copil, nu va putea spune niciodata impotriva acestuia, in momentele de furie, tristul “Eu te-am facut, eu te omor!”. Nu va putea abuza fizic de copilul sau.

Nu in ultimul rand, daca nu ne iubim copiii, nu le vom acorda atentie, decat poate numai atunci cand reprezinta o sursa de “necazuri” pentru noi. Mai mult, nu vom gasi timp sa ne jucam cu ei sau sa ascultam problemele lor. Nu exista cursuri sau scoli care sa ne califice drept parinti desi, in ultima vreme, anumite organizatii au demarat o serie de campanii prin care putem invata sa fim parinti. Eu raman la parerea ca nu este necesar sa invatam acest lucru, ci sa invatam sa iubim desavarsit. Toate principiile pedagogice, psihologice, religioase, se vor arata insuficiente, fara ingredientul indispensabil al iubirii adevarate si curate.

Incheiem acest articol printr-o pilda ce rezuma toate cele spuse pana acum: Sotul si sotia, traind sub presiunea continua a sarcinilor pe care le au de indeplinit la serviciu, cautau un cadou pentru copilul lor, intr-un magazin de jucarii. Au intrebat de ceva care sa-l amuze, sa-l tina linistit, si, cel mai important, sa-l fereasca de sentimentul singuratatii. Vanzatorul, stand putin pe ganduri, le-a raspuns: “Imi pare rau, insa aici nu avem de vanzare parinti”.

  • Cultura Vietii:

De ce răspunsul Ministerului Sănătăţii adresat Provita în problema FIV nu este unul „mulţumitor”

În urma scrisorii deschise pe care organizaţiile pro vita din România au adresat-o Ministerului Sănătăţii în care şi-au arătat dezaprobarea pentru finanţarea cu banii contribuabililor a unui program de fertilizare artificială, ministerul s-a văzut „obligat” să ofere şi un răspuns [vezi aici], însă unul care nu ne poate mulţumi.

În continuare vom încerca să explicăm scurt şi la obiect de ce.

1. Obiecţiile au fost discutate de Comisia de Obstetrică-ginecologie

În mod normal ar fi trebui întocmită o Comisie de Bioetică din care să facă parte atât medici, cât şi jurişti, filosofi, sociologi, politologi, reprezentanţi ai ONG, şi mai ales, bioeticişti. În cel mai rău caz, problema trebuia discutată Comisia de Bioetică a Colegiului Medicilor, chiar dacă nici acest lucru nu ar fi fost ideal din moment ce este alcătuită în mod exclusiv de medici. În nici un caz problema nu trebuia dezbătută de Comisia de Obstetrică-ginecologie din moment ce este un jucător important în această problemă şi poate fi părtinitoare. Un reprezentant al acestei comisii ar fi trebuit să facă şi el parte din comisia de bioetică care ar fi trebuit să discute problema. Cu siguranţă, ni se va motiva decizia prin faptul că ministerul nu are resursele necesare pentru a întocmi o astfel de comisie şi nici un „temei” legal.

2. Justificările „ştiinţifice”, „sociale” sau de altă natură nu pot contrabalansa/contracara/înlocui obiecţiile morale

Comisia de Obstetrică-ginecologie a concluzionat că:

– „reproducerea umană asistată reprezintă un răspuns adecvat la infertilitate şi prin mijloacele actuale numai 3-5% din cupluri nu au şansă la o sarcină”.

Comisia nu s-a gândit că în lumea medicală mai există şi unii care spun că primul răspuns adecvat la infertilitate este restabilirea fertilităţii, dacă este posibil, lucru care se încearcă cu o rată mare de succes în multe clinici din Europa şi SUA.

– „în prezent peste 3 milioane de persoane s-au născut în lume prin procedeu FIV”.

Faptul că s-au născut 3 milioane de persoane prin mijloace de fertilizare artificiale (denumite şi „tehnologii de fertilizare asistată”), nu doar prin FIV, nu ne spune de ce ar trebui şi noi să folosim bani publici pentru un astfel de program!!! Nu toţi contribuabilii sunt de acord cu o astfel de practică, cu atât mai puţin ca ea să fie plătită şi din banii lor!

– „majoritatea ţărilor din Europa au un program naţional de FIV, inclusiv ţări foste comuniste ca Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cehia, Croaţia”.

Faptul că majoritatea ţărilor din Europa, din lume sau din întregul Univers au astfel de programe nu poate justifica decizia ca în România un astfel de program să fie implementat. Ţările foste comuniste care au astfel de programe au un sistem sanitar la fel de subfinanţat? Au o aparatură medicală la fel de „bună”? Sau poate ar trebui să reintroducem şi noi pedeapsa capitală pentru că s-a dovedit a fi eficientă în alte ţări? A, nu, nu putem, pentru că am semnat o convenţie internaţională acum câţiva ani…

– „rata de reuşită pentru „take home baby” este în jur de 27%”.

Probabil că acest procentaj este acceptat de unii şi contestat de alţii, dar, cu siguranţă, nu se obţine printr-o primă „sesiune” de fertilizare asistată, iar Ministerul Sănătăţii nu decontează decât o procedură.

„în 1994 ONU a inclus dreptul la reproducere între drepturile fundamentale ale omului şi ca urmare societatea trebuie să ofere individului condiţiile necesare pentru a-şi alege liber numărul de urmaşi”.

Citind această aberantă afirmaţie a comisiei medicale înţelegem categoric de ce aveau nevoie de un jurist alături de ei!!! Preferabil unul care să fii studiat temeinic legislaţia internaţională! În 1994, la Cairo, la Conferinţa Internaţional despre Populaţie şi Dezvoltare, ONU a încercat introducerea de noi drepturi fundamentale, însă nu s-a ajuns la un comun acord! „Drepturile reproducerii”, cum mai sunt cunoscute, presupun şi dreptul la avort, un drept negat de multe state de drept, motiv pentru care problema este una foarte delicată, iar acestea nu au fost  recunoscute ca fiind drepturi fundamentale ale omului!

– „ca o recunoaştere a importanţei metodei FIV, autorul primei reuşite, profesorul Edwards, a primit premiul Nobel pentru medicină”.

Faptul că Edwards a primit premiul Nobel pentru medicină nu ne spune nimic despre implicaţiile morale ale acestei practici şi nici despre impactul social în România. (…)

Ne oprim aici consternaţi că în răspunsul Ministerului Sănătăţii nu apare nici măcar cea mai mică analiză etică, bioetică!

Parlamentul polonez analizează interzicerea completă a avortului

Parlamentul polonez va lua în discuție, în primă lectură, o propunere de instituire a interdicției complete asupra avortului.

Propunerea este rezultatul unei inițiative legislative cetățenești pentru care s-au strâns 600.000 de semnături, față de minimul necesar de 100.000 cerut de lege. Campania de colectare de semnături a fost susținută de conferința națională a episcopilor catolici și de noul grup parlamentar care reunește politicieni prolife. Legislația propusă urmărește să scoată complet în afara legii avortul, pentru orice motiv, instituind astfel protecția deplină a vieții copilului nenăscut. Legea actuală permite avortul doar pe motive de malformație genetică a fătului, ceea ce a dus la întreruperi de sarcină inclusiv pentru afecțiuni ușor tratabile precum deformările vălului palatin.

Se așteaptă ca primul raport asupra inițiativei legislative să fie dat cel târziu în luna octombrie, urmând să se decidă dacă propunerea va fi apoi înaintată comisiei parlamentare de specialitate.

Sprijin din partea populației

Mariusz Dzierżawski de la Fundația PRO a declarat pentru portalul LifeSiteNews că această campanie a fost stimulată de o schimbare culturală majoră în anii din urmă, cu majoritatea polonezilor susținând o astfel de lege. Schimbarea, declară Dzierżawski, este datorată „eforturilor neobosite” ale organizațiilor provita de a educa publicul. Un sondaj arată că 65% dintre polonezi sunt de acord ca legea să confere „necondiționat” protecție vieții nenăscute de la concepție, cu doar 23% fiind de părere că avortul trebuie permis în cazuri în care fătul la vârste mai mici de 24 de săptămâni este diagnosticat cu „o afecțiune gravă”.

Semnnificativ, 76% dintre tinerii între 15 și 24 de ani doresc protecție completa a copilului nenăscut – cel mai mare procent dintre toate grupele de vârstă.

O campanie masiva derulata in Polonia pentru a implementa interzicerea totala a avorturilor a inregistrat o victorie importanta, vineri, cand camera inferioasa a parlamentului polonez a votat intr-o prima runda. Legislatorii din Seim au votat cu 254-151 impotriva unei motiuni depuse de Alianta Stangii Democratice, pro-avort, pentru a respinge masura. Intr-un al doilea vot, masura legislativa a fost retrimisa la comisie pentru analizare, determinand o cale legislativa mai lenta de adoptare. (…)

Intr-un discurs tinut Joi la Parlament, Mariusz Dzierzawski de la Fundatia pro-viata PRO, a descris avortul ca o mostenire a vremurilor comuniste, cand ”copii erau ucisi in pantecele maicilor lor, in masa, in spitalele publice si cabinetele private”. ”Ceea ce diferentiaza statele bune de cele rele? Modul in care trateaza persoana umana”, a spus Mariusz Dzierzawski. ”Un stat bun este unul unde fiecare persoana e respectata si unde institutiile slujesc scopuri bune. Statele totalitare ignora demnitatea persoanei… Orice genocid incepe prin negarea umanitatii victimelor.”

Proiectul ar scoate in afara legii cele trei exceptii care permit avortul in Polonia. Mai e nevoie doar de doua voturi pentru ca proiectul sa ajunga la Senat.

Barbatul pare sa nu aiba nici o legatura cu crima avortului, asociata de cele mai multe ori numai cu femeia. Adesea, lucrurile sunt vazute in modul urmator: daca femeia este cea care ramane insarcinata, tot ea trebuie sa fie si cea care avorteaza; daca femeia savarseste pacatul, tot ea trebuie sa fie si cea care primeste canon. Dar, oare, femeia ramane insarcinata de una singura ?! Taina Cununiei, in totalitate, este o slujba care-i uneste pe cei doi miri, pe barbat si pe femeie, “intr-un trup”, precum Dumnezeu a hotarat inca dintru inceput: “Si a zis Adam: Iata aceasta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup” (Facere 2, 23-24).

Atata timp deci cat barbatul si femeia formeaza un singur trup, iar nasterea de prunci este, in egala masura, lucrarea amandurora, pacatul trupesc al avortului nu poate fi socotit decat tot al amandurora, daca nu chiar mai mult al barbatului.

Barbatul si femeia avorteaza, iar nu numai femeia

Precum copilul se zamisleste prin conlucrarea a doi parinti, barbat si femeie, tot asa, el se afla si in responsabilitatea si purtarea de grija a amandurora dintre ei, iar nu numai a unuia, adica a mamei. Pentru aceasta, avortul se arata a fi o crima savarsita de ambii parinti, iar nu numai de unul dintre ei. Avortul este deci o crima savarsita de mama si de tata (calitati atat de nepotrivite pentru acest caz), iar nu numai de mama. Fiind incredintat unei familii si asezat aproape de inima mamei lui, pruncul este adesea vazut ca o piedica in calea fericirii pamantesti si a comoditatii egoiste a parintilor sai, motiv pentru care avortul apare ca o solutie foarte la indemana. Avortul este o crima mai odioasa chiar decat cea a uciderii unui om nascut deja, caci pruncul, aflat inca in pantece, este complet lipsit de aparare si de libertate.

Barbatul se face vinovat de crima, trebuind a fi supus canoanelor potrivite avortului, nu numai datorita intelegerii atitudinii lui ca nepasare, indiferenta, incuviintare sau chiar fortare a femeii, ci si datorita participarii lui directe la luarea deciziei de “viata sau moarte” asupra copilului sau.

Barbatul este mai vinovat de avort decat femeia

Sfantul Ioan Gura de Aur il face responsabil de avort mai ales pe barbat, care de multe ori urmareste numai desfranare, iar nu unirea curata cu sotia lui, si precum desfranarii i se pun in cale, ca un frau, sarcinile si nasterea de prunci, aceasta se razbuna pe copii, pierzandu-i.

“De ce semeni acolo unde tarina incearca a strica rodul, unde sunt multe doctorii de starpire si unde de multe ori copilul este omorat mai inainte de nastere? Nu am cuvinte indeajuns pentru a numi asemenea fapta criminala, de vreme ce nu numai ca pe copilul nascut il omoara, ci il impiedica chiar de a se naste.

Deci de ce iti baţi joc de darul lui Dumnezeu si te lupti impotriva legilor Lui, iar ceea ce este binecuvantare tu alungi ca pe un blestem? De ce, apoi, prefaci camara nasterii in loc de omor, iar pe femeie, care este data spre facerea de prunci, tu o pregatesti pentru ucidere? Fiindcă pentru a fi placuta si dorita de tine, si pentru a atrage la sine mai mult aur (bunastare materiala), femeia nu se fereste de a face si aceasta (avort), gramadind prin asemenea fapt un foc mare asupra capului tau; caci daca indrazneala este a ei, in acelaşi timp insa si tu esti cauza principala a indraznelii ei.

Cu toate acestea, dupa o asemenea purtare necuviincioasa (desfranare, avort), totusi lucrul acesta pare indiferent multora, ba chiar si multor barbati care isi au femeile lor, de unde apoi si rezulta cele mai mari rele. Caci de multe ori se pun in miscare fel de fel de doctorii pentru starpire, doctorii pregatite nu pentru pantecele unei desfranate straine, ci pentru al femeii nedreptatite; si aici se intind fel de fel de curse” (Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilia 24 la “Epistola catre Romani”).

Barbatul trebuie supus (cel putin) acelorasi canoane privind avortul

Cercetand seria de canoane apostolice, sinodale si patristice, referitoare la avort, am fost intristat vazand ca nu exista nici un canon care sa pedepseasca, in aceeasi masura, pe barbat, ca si pe femeie, pentru aceasta crima cu premeditare. Dintre toate canoanele referitoare la avort, care au in principal datoria de a arata gravitatea acestei fapte, mentionez aici numai Canonul 21, dat la Sinodul local de la Ancira (314), care precizeaza: “Pe femeile care sunt desfranate si isi omoara fatul si se indeletnicesc cu pregatirea mijloacelor de avort, hotararea de mai inainte (pana la acest sinod) le-a oprit (de la Impartasanie) pana la iesirea din viata si aceasta hotarare se tine indeobste, dar, gasind ceva spre a le trata mai bland, am hotarat ca vreme de 10 ani sa implineasca in penitenta, potrivit treptelor hotarate.”

Nici un canon privitor la avort, din cele parcurse de mine, nu face referire la barbat (la sot), ca la un copartas la crima savarsita de femeie (de sotie). Putem considera ca face referire la barbat, ca vrednic de pedeapsa, numai Canonul 2 al Sfantului Vasile cel Mare, care zice: “Cei care dau medicamente avortive sunt ucigasi. Si ei si cele care primesc otravuri ucigatoare de embrioni.” Printre “cei care dau medicamente avortive” il numar si pe barbat, ca unul care o indeamna sau o ajuta pe femeie la savarsirea avortului.

Inteleg ca femeia este elementul cheie intr-un avort, ea putand sa gaseasca in ea hotararea si puterea de a renunta la toate pentru viata sadita in pantecele ei, inclusiv la insasi viata ei, daca barbatul ar ameninta-o cu moartea, in cazul hotararii ei de a nu-l omora pe prunc, dar asta nu il scuteste pe barbat de pedeapsa (canonul) hotarat criminalului. Urmand mustrarilor adresate de Sfantul Ioan Gura de Aur barbatului, indraznesc sa spun ca mai mult barbatul, decat femeia, ar trebui sa fie pedepsit pentru avort, ca unul care este cap al familiei si deci inzestrat cu puterea de a-si conduce familia pe calea cea stramta care duce in Imparatia lui Hristos.

Barbatul este vazut de Sfintii Parinti intotdeauna ca fiind mai intarit decat femeia, care este numita “vas slab”. Inca dintru inceput, femeia a fost asezata sub autoritatea barbatului ei, caruia i s-a incredintat datoria suprema de a ii purta de grija si a o iubi in adevar. “Atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani” (Facere 3, 16). Motiv pentru care, in timp, s-a ajuns la ceea ce spune Sfantul Apostol Pavel: “Femeia care s-a maritat poarta de grija de cele ale lumii, cum sa placa barbatului” (I Corinteni 7, 34). Barbatul are deci imputernicirea divina si puterea de a o opri pe femeia lui de a savarsi crima avortului. Din pacate insa, de cele mai multe ori, chiar barbatul este acela care o obliga pe femeie sa-l omoare pe pruncul inca nenascut, precum spune si Sfantul Ioan Gura de Aur: “Caci daca indrazneala este a ei, in acelasi timp insa, si tu esti cauza principala a indraznelii ei.” Nu este deci mai vrednic de pedeapsa barbatul, decat femeia?!

Cred ca, in multe cazuri, sangele varsat al unor prunci nenascuti (avortati), se va cere din mana preotilor duhovnici care nu au avut curajul de a propovadui pe fata faptul ca avortul este o crima ce manjeste intreaga familie, adica atat pe sotie, cat si pe sot, amandoi trebuind sa se pocaiasca cu o pocainta pe masura crimei savarsite. Deoarece barbatul nu constientizeaza faptul ca avortul este o crima familiala, savarsita de el insusi, in comun acord cu sotia, la Spovedanie, el ar trebui sa fie intrebat de preotul duhovnic: “Avorturi ai facut?”

Cazul de proxenetism și sex cu minori în care sunt anchetați un director al OTV, oameni de afaceri și un fotbalist de la Juventus București ne arată un fenomen mai puțin cunoscut poate în România, cel al prostituției masculine. Fenomen binecunoscut însă la Milano sau la Paris. Când întrebam niște prieteni din Franța ce știau despre România îmi spuneau de “les filles de l’Est”. De ceva vreme avem însă și “les petits roumains”. Multe reportaje au arătat soarta unor tineri români ajunși să se prostitueze de foame sau de frig, plecați inițial în căutarea unui loc de muncă. Dar și a unor tineri care aleg să facă asta pentru că e o metodă ușoară de a face bani.

În audierile de la Parlament, Sebastian Lăzăroiu spunea că peste 50% din români susțin legalizarea prostituției și că am putea face asta în viitor. La votul din 21 iunie din Camera Deputaților au votat PENTRU legalizarea prostituției:

PDL: Silviu Prigoană (initiatorul proiectului de lege), Valeriu Tabără, Cătălin Croitoru, Brândușa Novac, Marius Spânu, Constantin Dascălu, Mircia Giurgiu, Gheorghe Sorin Buta, Corneliu Olar, Leșe Doru Brașoan, Zamfirescu Sorin ștefan, Adrian Popescu, Samoil Vâlcu

Fără grup: Tița Nicolaescu Gabriel, Stan Nicolae

UDMR: Olosz Gergely, Palfi Zoltan, Bereș Vasile, Edler Andras Gyorgy.

PSD: Ioan Damian, Martin Eduard Stelian, Rizea Cristian, Vasile Popeangă, Robert Negoiță (cercetat de DIICOT intr-un dosar de proxenetism),Vasilică Radu Constantin, Petre Petrescu.

PNL: Ludovic Orban, Mihai Lupu, Cristian Mihai Adomniței.

Se abțineau, printre alții, Marian Săniuță, Tudor Ciuhodaru, Theodor Paleologu și Sever Voinescu.

Mi-aș dori ca în campanie acești aleși să răspundă punctual în fața alegătorilor pentru votul lor. Iar ca deputații anchetați în cazuri de proxenetism sa nu mai voteze în privința legalizării prostituției. Orice motive ar fi pentru (bani la buget, igienă, pensii pentru prostituate și prostituați), cei care susțin legalizarea uită de nivelul de sărăcie din România și se bucură că am intra în rând cu Belgia, Germania sau Olanda. Uită că România ar deveni o stațiune turistică sexuală pe harta Europei și că Lipscaniul ar fi plin de terase pe stradă și de bordeluri la etaj.

În dezbaterile despre prostituție se aduce rar în discuție cauza sărăciei, a excluderii sociale și a lipsei de educație care îi aruncă pe prostituați și prostituate în această ocupație. Nu mă aștept de la Silviu Prigoană să fie preocupat de cauzele fundamentale ale prostituției, însă găsesc că este de neacceptat ca un ministru al Muncii să ia în considerare o asemenea soluție când tot ce face ministerul Muncii este să încerce să găsească muncă decentă pentru români.

După ce inițiativa lui Prigoană de legalizare a prostituției fusese respinsă în Senat, se mai documentase și declara că 35% dintre cei care se prostituează în Europa sunt bărbați. “Ziarele sunt pline de anunturi, barbatii ofera servicii sexuale, fetele masaje erotice, mai bine dam cu tamaie…”, declara Prigoană. Prigoană își schimba atunci opinia și spunea că va reveni cu un proiect de incriminare a prostituției, pentru că în actualul cod penal ea nu mai este decât o contravenție. Sper ca pe linia acestei ipocrizii a lui Prigoană- a, și bărbații se prostituează, deci ceva e în neregulă- tot mai mulți români să înțeleagă că deși avem de-a face cu un fenomen vechi de când lumea, sărăcia îi impinge de fapt pe mulți români să se prostitueze și că acolo avem de fapt de lucrat înainte să ieșim în Europa cu fața curată.

Fragment din cartea ”Zvastica roz” de Scott Lively, în curs de apariție la editura ”Cathisma”. Traducere din engleză de Ana Larisa Pospai.

În ”Viciul Național al Germaniei”, Samuel Igra scria că, în tinerețe, Hitler ”se prostituase în Viena și Munchen” (Igra:67). Ca mărturie în acest sens ar fi faptul că pentru un timp destul de lung Hitler ”a ales să locuiască într-o pensiune din Viena cunoscută ca fiind locuită de mulți homosexuali” (Langer:192). Acea pensiune era Hostelul Meldemannstrasse. Prieten pentru multă vreme cu Hitler, homosexualul Ernst Hanfstaengl a identificat această reședință ca ”un loc în care bărbații mai în vîrstă mergeau în căutare de tineri băieți pentru plăceri homosexuale” (Machtan:56). ”Era un secret deschis la începutul secolului 20”, adaugă Machtan, ”căminele municipale pentru bărbați fără casă erau puncte centrale ale activității homosexuale… [unde mulți bărbați tineri] își cîștigau existența angrenîndu-se în prostituție. Hitler a petrecut mai mult de trei ani în acest mediu” (Machtan:51).

Aceasta ar ajuta în explicarea relațiilor apropiate între Hitler și pretinșii săi protectori homosexuali Dietrich Eckart și Karl Haushofer. Rector scrie că, în tinerețe, Hitler era numit adesea ”Der Schoen Adolf” (”chipeșul Adolf”) și că mai tîrziu aspectul său ”i-a fost în continuare de folos în cîștigarea unor bani mari cu sprijinul cercului de prieteni homosexuali bogați ai lui Ernst Roehm” (Rector:52).

Se pare însă că Hitler nu era implicat în homosexualitate doar pentru a supraviețui din punct de vedere financiar. Chiar și în anii pre-naziști, majoritatea reputatelor întîlniri homosexuale erau întruniri consensuale în care nu se plăteau bani. Machtan sugerează că fiecare din relațiile pe termen lung din tinerețea lui Hitler – cu Reinhold Hanisch, August Kubizek, Rudolf Hausler și Ernst Hanfstaengl – erau ”aventuri amoroase” homosexuale. Există numeroase alte incidente (”de-o noapte”) în care se presupune că Hitler era solicitantul și nu cel solicitat. Eugen Dollman, fost membru al personalului lui Himmler și odinioară interpretul lui Hitler, pomenea mărturii din dosarele echipei viciate a Munchenului în care o serie de tineri bărbați l-au identificat pe Hitler ca fiind omul care ”îi agățase” pe străzi pentru relații homosexuale (Machtan: 135ff). Dollman era și el un homosexual (ibid.). (…)

Legătura homosexuală ajută desigur în a explica cum Hitler a devenit interesat de naționaliști în general, și de Ernst Roehm în special, după război. Este posibil ca înclinațiile homosexuale ale lui Roehm să fi reprezentat motivul pentru care Colonelul Ritter von Epp, comandantul Freikorps, l-a ales pe Roehm ca adjunct al său. ”Există multe indicații care arată că relația dintre Roehm și Epp era de natură homoerotică,” scrie Machtan, ”și Hitler a lăsat la un moment dat să-i scape că homosexualitatea lui Roehm a fost observată pentru prima dată prin 1920” (ibid.:106f). Roehm, în schimb, l-a adus pe Hitler în frăția homoerotică Freikorps.

Dezbaterile turbulente din societatea americană cu privire la drepturile homosexualilor sunt de departe cele mai mediatizate evenimente din zona moralităţii sociale. De ce? Acest lucru este bizar, mai ales dat fiind faptul că în actualele statistici sociologice mai puţin de 2% dintre americani se declară “gay” – homosexual.

Scriind luna trecută în cotidianul USA Today, moderatorul radio Michael Medved arăta că în statisticile “UCLA’s Williams Institute on Sexual Orientation Law and Public Policy” 1,7% dintre americani au declarat că sunt homosexuali, iar un grup relativ asemănător (suprapunându-se peste acesta din urmă) de 1,8% a declarat că orientarea lor este bisexuală. În ciuda numărului foarte mic de gay, problematica lor este pretutindeni dezbătută în media cu o fervoare suspectă. Mass media are ceva de câştigat din punerea pe primul plan a acestei probleme.

Când personajele de desene animate din “The Flinstones” cântau “we’ll have a gay, old time,” (“vom avea un timp vesel, ca în vechime”) era dificil de imaginat de cineva cât de mare va fi schimbarea de semantică şi cum această minoritate sexuală a devenit un fenomen cultural în America. Luna iunie era luna căsătoriilor în America (datorită frumuseţii ei), dar în această lună preşedintele SUA a declarat: “Eu, Barack Obama, Preşedintele Statelor Unite ale Americii, în virtutea autorităţii investite în mine de către Constituţia şi legile Statelor Unite, declar luna iunie 2011, ca Luna lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor”.

În televiziune, New York Times nota că personajele homosexuale au cea mai mare audienţă în televiziune. În şcoli, copiii nu mai învaţă istorie şi matematică, iar în manualele de limba engleză pentru clasa I există chiar fraza năucitoare: “Heather are două mămici”. În statele USA, dezbateri aprinse dacă va trebui aprobată căsătoria între persoane de acelaşi sex au dus deja la legalizarea acestora în câteva state (ex. New York). Peste tot legile care stipulau unirea împotriva firii încep cu fraza: “Noi, poporul american” (care în proporţie de 97 % este heterosexual). În California, deşi 8 milioane de oameni au spus prin referendum că mariajul este rezultatul unirii dintre un bărbat şi o femeie, o curte judiciară a desfiinţat votul acestor milioane de oameni şi a permis unirea dintre doi bărbaţi.

Prima “căsătorie” între homosexuali a avut loc în Massachusets în 2004 şi peste câţiva ani a sfârşit în divorţ. Militanţii minoritari au început să-şi impună poziţii de forţă. Astfel, Biserica Catolică, care avea grijă de secole de mii de copii orfani sau nedoriţi, punându-i în grija familiilor de credincioşi, nu mai poate face acest lucru, căci acum ea trebuie să îi plaseze şi în familii homosexuale, ceea ce este în contradicţie cu religia creştină. În acest timp, nebunia “informării şi educaţiei sexuale” a impus în unele state distribuirea prezervativelor copiilor de clasa I. Rezultatul a fost năucitor: toţi copii au umflat baloanele şi s-au jucat cu ele…

Moralitatea şi cultura familiei în America sunt pe patul de moarte, dacă nu cumva au murit deja, spunea un teolog american. Însă nu este totul pierdut. Un producător de emisiuni de televiziune şi gazda emisiunii “Truth That Transforms” (Adevărul care transformă) a avut privilegiul de a intervieva câteva zeci de foşti homosexuali, care acum au devenit oameni la casa lor. Toţi descriu o viaţă plină de suferinţă, de neacceptare a propriului eu, de refuz interior, deşi societatea i-a primit şi tolerat fără probleme. Unul dintre ei a spus: “Dacă îi separaţi, unul de celălalt, ei sunt oameni suferinzi, nişte epave, care se rănesc reciproc”. Prin puterea Evangheliei, aceşti foşti homosexuali au fost eliberaţi de această patimă. Unii dintre ei s-au căsătorit (cu o persoană de sex diferit). Unul dintre ei, cu o poveste fascinantă de pocăinţă, s-a căsătorit şi are trei copii extraordinari.

Aceşti oameni vin să-şi spună povestea lor de suferinţă, marcată de abuz, violenţă, neînţelegere şi blestem. Unii dintre ei au suferit îngrozitor în copilărie, aşa că au rămas cu traume care mai târziu s-au manifestat în fobii de gen (misoginism, misandrie etc.). Un fost gay a spus: “Nu am fost niciodată fericit că eram homosexual, dar nimeni nu mi-a oferit o cale de ieşire.” Aceşti oameni au format o Asociaţie numită “Exodus Internaţional”, în care arată suferinţa lor şi modul de scăpare din cercul vicios al anormalităţii. Altul a spus: “Niciodată n-am visat că orientarea mea va trece, că mă voi schimba, că mă va duce într-un punct al vieţii unde nu mai există ispită. Niciodată nu e prea târziu, în viaţa aceasta”.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.christianpost.com

Ca să zugrăvim în apartamentul cel nou  a trebuit să strângem mai întâi mobila lăsată de foştii proprietari într-una din camere. O parte din mobilă am dat-o unui om căruia i-a ars casa de curând. O canapea şi două fotolii de piele aproape noi le-am dat părinţilor mei, pentru că nu corespundeau nevoilor familiei mele (ocupau mult spaţiu şi, în plus, cred că ar fi devenit o sursă de conflicte cu copiii: “nu sta aşa, vezi că se zgârie, ce cauţi cu cariocile aici” etc.) Am păstrat un şifonier mare, o bibliotecă şi două paturi duble.

Şifonierul nu putea fi mutat decât demontat, aşa că soţul meu împreună cu un fin de-al nostru s-au  apucat de treabă. Prima dată au dat jos cu greu modulul superior al acestuia, care era acoperit cu hârtii prăfuite, de doi ani de când nu mai stătuse nimeni acolo. Le-au dat la o parte şi au descoperit sub ele un cec de 28 000 de lei noi LA PURTĂTOR. Reacţia soţului meu a fost să-l sune pe proprietarul apartamentului şi să-i înmâneze hârtiuţa. A făcut asta pentru nu fi mustrat de conştiinţă înaintea lui Dumnezeu.

Drept să spun, la început mi-a fost puţin necaz. Prin faptul că nu era specificat nici un nume şi am fi putut intra în mod legal în posesia banilor, aş fi considerat că Dumnezeu a vrut să ne ajute. În plus, sunt aproape sigură că banii nu erau ai domnului care a primit cecul (şi n-a zis nici “Merci!”) şi nici n-aş crede că are mai multă nevoie de el decât mine (a menţionat o dată că e nemulţumit că a câştigat în ultima vreme doar câte 5000  lei noi pe zi). Este un om foarte meticulos, mai ales în domeniul financiar (am observat asta când am efectuat tranzacţia imobiliară), şi nu ar fi uitat de asemenea sumă, iar în apartament nu stătuse el, ci fiul acestuia împreună cu soţia lui, de care actualmente este despărţit. Aş crede mai degrabă că suma îi aparţinuse acesteia din urmă, care ţinuse ascuns acest lucru.
Oricum, aceste supoziţii nu-şi mai au rostul. Poate e mai bine aşa…Soţul meu  a fost categoric: “Vezi de treabă! Ce, vrei să-i dai pe medicamente?”

Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea. (Ps. 61, 10)
Alina said…

Am vazut aseara o stire care ne-a lasat perplecsi (pe mine si pe sotul meu). O romanca care tocmai castigase 100.000 de euro la loteria italiana a murit la intoarcerea spre casa, intr-un accident de masina, la o trecere de cale ferata. Sotul tau, parintele, a fost prea optimist cand a zis “Ce, vrei să-i dai pe medicamente”.

***

Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania/ Nr. 145, 28 iun 2011

Selectie nenaturala. Am scris de mai multe ori pe tema genocidului fetitelor nenascuta, o practica existenta in numeroase tari din Asia. Din motive legate de rolul traditional al femeii in societate, in tari precum China, India sau Coreea parintii aleg sa avorteze fetitele in favoarea baietilor. Aceasta practica criminala a condus la un dezechilibru intre numarul barbatilor si al femeilor, care la randul lui a creat o piata pentru traficul de femei si casatorii aranjate pentru fete. Cotidianul The Guardian prezinta recenzia unei carti recente pe aceasta tema (link).

”Schimbare de sex” la copii. Tot in India, daca nu sunt avortate, fetitele sunt transformate chirurgical in baieti! Evident, sexul lor va fi in continuare cel feminin, fiind inscris la nivel genetic, insa la suprafata vor avea infatisarea unui baiat, asta pentru ca parintii pur si simplu nu vor sa aiba fete, ci baieti. Aceste operatii sunt ilegale si autoritatile au demarat o ancheta in acest sens (link).

Aschia si trunchiul. Baietii ai caror tati sunt infideli sotiei au sanse sa repete si ei acest comportament. Si nu e de mirare, avand in vedere ca copiii fac ceea ce invata de la parintii lor, luand aceste lucruri ca norme in societate. Va recomandam un articol pe aceasta tema (link).

Presiuni ONU in favoarea homosexualilor. Vinerea trecuta, Biroul Inaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului a declarat ca nu trebuie sa existe nici o discriminare pe baza de „orientare sexuala”. Controversata rezolutie reprezinta prima pozitie a ONU prin care aceasta institutie recunoaste drepturile homosexualilor.Textul a fost prezentat de Africa de Sud si a fost adoptat cu 23 de voturi pentru, 19 impotriva si 3 abtineri. Ca si in alte dezbateri pe aceasta tema, majoritatea statelor „civilizate” occidentale au votat in sensul monitorizarii si presarii acelor guverne sa acorde drepturi suplimentare, iar tarile africane si islamice au votat impotriva. De remarcat votul impotriva al Republicii Moldova. Pentru a disimula „drepturile homosexualilor” in drepturi ale omului, Biroul ONU a pus acest subiect pe agenda de lucru alaturi de protejarea femeilor, copiilor si a refugiatilor (link).

Anglicanii canadieni pro-familie isi pierd bisericile. Patru parohii anglicane din provincia canadiana Columbia Britanica sunt pe cale sa-si piarda cladirile in care isi tin slujbele religioase pentru ca au ales sa se separe de corpul anglican oficial care oficiaza casatorii homosexuale. Conflictul dureaza in instanta din 2002, dupa ce „episcopul” anglican local a decretat ca bisericile din subordinea sa trebuie sa oficieze acele abominatii. Mai multe parohii anglicane care au dorit sa tina in continuare invatatura biblica despre aceste pacate au ales sa se separe de structura anglicana oficiala, care insa a pretins sa i se returneze cladirile. Decizia recenta a instantei a fost in defavoarea anglicanilor traditionalisti (link).

Uniunile civile declarate neconstitutionale in Brazilia. Un judecator municipal din statul brazilian Goias a anulat „casatoria” a doi homosexuali pe temei ca asa ceva nu exista in sistemul juridic si in constitutia tarii. De asemenea, Jeronymo Pedro Villas Boas a declarat ca decizia Curtii Supreme de a legaliza aceasta practica este neconstitutionala, Curtea depasindu-si atributiile. Decizia judecatorului Boas i-a inflamat pe activistii homosexuali, desi constitutia Braziliei este de partea judecatorului, ea afirmand ca asemenea uniuni sunt permise numai cuplurilor heterosexuale. Sondajele de opinie din aceasta tara arata ca populatia este in favoarea insotirii naturale intre un barbat si o femeie, insa autoritatile socialiste care conduc tara sunt pro-homosexualitate (link).

SUA: Mama, cel mai important parinte. Rasmussen Reports este o companie americana de sondaje. Recent, a dat publicitatii rezultatele unui sondaj privind perceptia americanilor asupra rolului parintilor. 49% au indicat-o pe mama ca fiind cel mai important parinte. De asemenea, rezultatele sondajului au aratat ca majoritatea americanilor considera ca este cel mai bine pentru copii sa creasca alaturi de ambii parinti si ca acesti copii se descurca mai bine in viata fata de cei proveniti din familii dezorganizate (link).

Parada tarfelor. Sub aceasta denumire au avut loc in luna iunie, in mai multe tari din Europa, manifestatii ale unor femei care incercau sa acrediteze ideea ca se pot imbraca oricum pe strada, fara ca acest lucru sa transmita un mesaj despre caracterul lor. Participantele au iesit in strada in costumatii frivole, pretinzand ca aceasta nu le afecteaza respectabilitatea. De asemenea, ele au manifestat impotriva violului (link).

Costa Rica: Fertilizarea in vitro ramane ilegala. In ciuda presiunilor internationale, Costa Rica a respins o propunere de legalizare a fertilizarilor in vitro, inaintata de presedintele Chinchilla, motivand ca aceasta tehnica incalca drepturile copilului nenascut. Costa Rica e singura tara din emisfera sudica care are o asemenea interdictie legata de pozitia ca embrionul uman este o fiinta umana. Recent, guvernul de la Bucuresti a decis finantarea de catre stat a unui numar limitat de incercari de fertilizare in vitro pentru familiile fara copii, masura fiind apreciata de public pentru rezolvarea problemelor unor astfel de familii, cu ignorarea insa a ceea ce se intampla cu embrionii neimplantati mamei (link).

Casatoriile homosexuale in SUA. Statul american New York a legalizat saptamana trecuta casatoriile homosexuale, cu un vot de 33 la 29. De remarcat ca un numar de patru republicani au votat in favoarea legii (link).

Baietii pierduti. In timp ce majoritatea tinerilor urmeaza scoala, isi gasesc o slujba si eventual intemeiaza o familie, exista indicii ca tot mai multi tineri baieti abandoneaza scoala, nu isi cauta de lucru, stau cu orele la calculator si chiar traiesc impreuna cu parintii. Exista psihologi care afirma ca aceasta este o epidemie in statele dezvoltate din occident, unde copiii merg la scoala incepand de la varsta de 5 ani, o scoala pe care baietii o gasesc plictisitoare si restrictiva in raport cu ceea ce au ei tendinta sa faca. In comparatie cu scoala din occident, in Finlanda instruirea scolara formala incepe la varsta de 11 ani, dupa ce creierul baietilor este pregatit pentru asimilarea cunostintelor scolare (link).

GENOCID LEGAL: 163 DE MILIOANE DE FETITE UCISE

In ultimul timp am scris destul de des despre cel mai groaznic genocid al zilelor noastre si al istoriei – acela al fetitelor nenascute, pentru simplul si unicul motiv ca Creatorul le-a facut fetite, si ca familiile lor prefera baieti in loc de fete. Revenim din nou astazi cu statistici noi si alarmante. Conform unui articol extensiv publicat pe 18 iunie in Wal Street Journal, 163 de milioane de fetite nenascute au fost avortate in intreaga lume in doar ultimele 3 decadehttp://online.wsj.com/article/SB10001424052702303657404576361691165631366.html#printMode Pe motivul ca sunt fetite si ca familiile doresc baieti. Un genocid legal, discriminatoriu, si cel mai marsav din istoria omenirii. Si asta cu toate ca in mai putin de un secol umanitatea a fost martora multor altor genocide care au ucis si ele milioane si milioane de fiinte umane, incepind cu cel a lui Stalin, al lui Hitler, al Chinei maoiste, al comunistilor cambodgieni, cel din Ruanda, etc. Mai toate inspirate de ideologii seculare. Si dupa fiecare genocid ne punem aceeasi intrebare: cum de s-a putut face asa ceva? Si de fiecare data ne luam angajamentul, ca societate si la nivel colectiv, sa prevenim repetarea altor genocide. Dar nu o facem, uciderea fetitelor nenascute fiind cel mai potrivit exemplu al decaderii societatii internationale actuale.

___________________________________________

SELECTAREA SEXULUI SI ASCENSIUNEA GENERATIEI XY

O noua carte exploreaza implicarea occidentala in ceea ce a devenit un flagel al lumii in curs de dezvoltare: selectia sexului copiilor.

Ed Pilkington, New York
Sambata, 18 iunie 2011
The Guardian

In 1979 China a semnat un acord de patru ani cu un organism al ONU conceput sa o ajute sa-si controleze populata sa in crestere, prin planificarea familiala. Era cel mai mare pachet de ajutor extern pe care Beijingul il acceptase in aproape 20 de ani. Fondurile insa au ajuns sa se scurga  in politica singurului copil a Chinei, politica care tocmai intra in vigoare, si in loc sa sponsorizeze un program educational care sa promoveze familiile mici banii au fost folositi pentru a plati afisele din satele din China care proclamau: “Poti sa-l avortezi! Dar nu poti sa-l nasti.”

Povestea complicitatii UNFPA, principala agentie pentru populatie a Natiunilor Unite, cu tirania politicii avorturilor fortate a Chinei este doar unul din exemplele date intr-o carte care exploreaza implicarea occidentala in ceea ce a devenit un flagel modern: selectia sexului. Selectia Nenaturala de Mara Hvistendahl schiteaza felul in care moda de a alege baietii in locul fetelor, de cele mai multe ori prin avorturi selective pe criterii sexuale, se raspandeste rapid in lumea in curs de dezvoltare.

In timp ce rata naturala a sexului la nastere este de 105 baieti la 100 de fete, in India aceasta s-a ridicat la 112 baieti si in China la 121. Orasul Lianyungang din China a inregistrat, in 2007, o rata uimitaore de 163 de baieti la 100 de fete. S-a estimat ca preferinta pentru baieti a cauzat, numai in Asia, „disparitia” a 160 de milioane de femei si fete de-a lungul ultimelor cateva decade. Sablonul s-a raspandit acum mai departe si in Azerbaidjan, in Georgia si Armenia, in Balcani si Albania, unde rata sexului este de 115/100.

Inclinatia nenaturala spre populatia mascula a devenit asa de pronuntata in decadele recente incat Hvistendahl, un autor al Magazinului Stiintific, spune ca a dus la aparitia unei noi „Generatii XY”. Ea [Hvistendahl] atrage atentia asupra posibilitatii ca, din cauza atator de multi barbati in surplus – aproape o cincime din barbati vor fi necasatoriti in partea de nord-vest a Indiei in 2020 – o mare parte a lumii ar putea deveni ca si Vestul Salbatic al Americii, cu exces de testosteron ducand la o crestere a nivelului crimei si al violentei.

„Din punct de vedere istoric, niste societati in care barbatii depasesc numeric in mod considerabil femeile nu sunt niste locuri placute in care sa traiesti”, scrie Hvistendahl. Lipsa relativa a femeilor in tari precum China si Taiwan a ajutat la crearea unor noi piete de femei. Acestea includ agentii de casatorii aranjate care organizeaza casatorii intre barbati sud-coreeni si femei straine, deseori din tarile invecinate mai sarace precum Vietnam, casatorii care reprezinta acum 11% dintre toate cele incheiate in Coreea de Sud.

Exista de asemenea un comert exploziv constand in traficul de femei din Vietnam pentru prostitutie si o practica in crestere a casatoriei copiilor in China, unde familii mai bogate isi fac rost din timp de sotii pentru fiii lor, cumparand pur si simplu fete tinere pentru acestia. O buna parte din literatura despre selectia sexului a sugerat ca sabloanele culturale explica fenomenul. Hvistendahl insa da vina direct pe guvernele si firmele occidentale care au exportat tehnologie si practici pro-avort fara a cantari consecintele. Amniocenteza si ecografiile au avut de cele mai multe ori aplicatii pozitive in Occident, unde au fost folosite pentru a detecta anomaliile fetale. Exportate insa in Asia si Europa de Est, acestea au devenit strans legate de o explozie a selectiei sexului si de o multiplicare a avorturilor de fete.

Hvistendahl sustine ca guvernele occidentale au promovat in mod activ avortul si selectia sexului in lumea in curs de dezvoltare, incurajand liberalizarea legilor avortului si subventionand vanzarea de aparatura ecografica ca o forma de control al populatiei.„A fost nevoie de fonduri de milioane de dolari de la organizatiile Statelor Unite pentru ca determinarea sexului si avortul sa prinda in lumea in curs de dezvoltare”, scrie aceasta. Chiar si acum, cand sablonul selectiei sexului a fost bine documentat si exista perspectiva ca lumea in curs de dezvoltare sa gazduiasca cu zeci de milioane mai multi barbati decat femei, UNFPA refuza sa priveasca in fata greselile proprii si sa confrunte problema, spune Hvistendahl.

Efectele distantarii agentiei principale a Natiunilor Unite insarcinate cu sustinerea populatiei de problema avotului selectiv pe criterii de sex sunt imense”, scrie aceasta, observand ca taraganarea agentiei a descurajat alte fonduri globale sa se implice in criza.

© Guardian News and Media Limited 2011


Categorii

Avort, Cultura desfraului, Educatie, Homosexualitate, Parintele Savatie, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la ““Nu avem de vanzare parinti”…/ CAMPANIE PENTRU INTERZICEREA COMPLETA A AVORTULUI IN POLONIA/ Barbatul care avorteaza/ ZVASTICA ROZ SI SUSPECTA FERVOARE PRO-GAY/ Genocidul fetitelor nenascute din China si India (Stiri si recomandari FAMILIE 2 iulie 2011)

  1. “Uită că România ar deveni o stațiune turistică sexuală pe harta Europei și că Lipscaniul ar fi plin de terase pe stradă și de bordeluri la etaj.”

    Ma tem ca nu uita deloc! Chiar asta vor!

  2. Ia te uita! Exista si barbati care realizeaza ca femeile nu se autopolenizeaza cand e vorba de avort.

  3. Alina, uite că mai sunt și femei care își dau seama că nu femeia dă viață, naște sau face copii de una singură…

  4. … totul e sa nu cadem nici in extrema exonerarii femeii de pacat. Nu vedem vreun motiv serios de jubilatie resentimentara sexista la un asa subiect. Mai degraba de plans impreuna!

  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » DUPA SCOALA, URMEAZA SI ATACAREA FAMILIEI (PARINTILOR)? Institutia “AVOCATUL COPILULUI” sustinuta la unison de Anastase si Geoana/ BRAD PITT LUPTA INVERSUNAT PENTRU CASATORIILE GAY (Stiri familie 6 iulie 2011)
  6. Referitor la numarul mare de barbati din India si China urmare a genocidului cumplit asupra fetitelor nu vad de ce se ingrijoreaza “minunata lume noua” in care traim. Dam drumul la homosexualitate si pedofilie nu ne mai casatorim si nu mai intemeiem familii ci traim asa…precum animalele, dupa instincte…pentru ca un lucru dracesc aduce multe alte lucruri dracesti, care dupa o vreme poate nici macar o generatie vor parea ca sunt perfect normale si firesti.
    Si sa vedem care din noi va mai putea sa deschida gura sa vorbeasca despre buna cuviinta si normele firesti fara sa fie linsat pe loc.
    Ardem deja in cel mai cumplit iad straduindu-ne sa construim “raiul pe pamant”.

    Rugaciune multa cu lacrimi..asta e reteta

  7. Pingback: PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: "Urmeaza pieirea!"
  8. Pingback: Parintii nu vor mai avea dreptul sa afle sexul viitorului copil? CONSILIUL EUROPEI VREA SA INTERZICA AVORTURILE SELECTIVE. CE IMPLICATII SUNT?
  9. Pingback: SE PRABUSESTE CHINA? Ce se ascunde in spatele gigantului cu picioare de lut si pana cand alianta cu Rusia?
  10. Pingback: AVORTUL FORTAT: teribila politica a unicului copil din CHINA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Marea Britanie si SUA finanteaza STERILIZAREA FEMEILOR SI AVORTURILE DIN INDIA SI CHINA - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  12. Pingback: AVORTUL HORMONAL: Christa Todea-Gross despre METODELE CONTRACEPTIVE (pilula de a doua zi, sterilet etc.) si MANIPULAREA LIMBAJULUI MEDICAL - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  13. Pingback: “Reforme istorice” sau PR chinezesc? CHINA “ABOLESTE” TABERELE DE REEDUCARE SI “RELAXEAZA” POLITICA GENOCIDALA A COPILULUI UNIC: in realitate, vor continua sa omoare pruncii in masa, dar ceva mai putini - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare