O RATACIRE “MISTICA” SI O CALOMNIE CATOLICA la adresa Bisericii Românești

17-05-2013 5 minute Sublinieri

carte catolica - inselare vasile trifu

În Ardeal catolicii împart broșuri cu viziuni mistico bolnăvicioase și calomnii la adresa Bisericii Ortodoxe.

În pagina a doua a cărții scrie cu litere îngroșate: „Se distribuie gratuit. Vă rugăm să o citiți și să o răspândiți”. Totul asemenea propagandei sectare de a lovi în ortodoxie cu scopul de a atrage enoriași.

În mai multe localități din Ardeal se difuzează o broșură intitulată “Comoara rănilor mele Maria_Marta_Chamboneste a voastră” al cărei autor e călugărul franciscan Vasile Trifu din Baia Mare [decedat anul trecut la aproape 100 de ani, n.n.]. În aceasta, autorul relatează viața unei călugărițe “vizionare” care l-a văzut pe Mântuitorul. Aceasta este Maria Marta Chambon din “ordinul Vizitațiunii”. Prima vedenie a avut-o la vârsta de cinci ani, iar în 1868 spune că l-a văzut pe Mântuitorul spunându-i să se roage rănilor Lui. Astfel, în vedenie, a aflat că există rugăciuni pentru rana de la mâna dreaptă, pentru rana de la piciorul stâng și altele asemenea. La prima vedere pare a fi o glumă cu iz religios, dar aceste “vedenii” pe care le avea “în timpul când eram vizitată de Cristos” nu sunt altceva decât înșelări drăcești.

Dacă citim Viețile Sfinților, Patericul, Filocalia și alte cărți din comoara duhovnicească a Sfinților Părinți, vedem că sunt multe situații în care diavolul se arată unor persoane luând chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului, al unui înger de lumină etc. prin care să amăgească pe om. Sfinții respingeau aceste vedenii (sau gânduri) considerând că nu sunt vrednici să li se arate lor Mântuitorul. Uneori o făceau din smerenie, iar alteori din prudență pentru a nu cădea în capcana celui rău. Această călugăriță care avea foarte multe “vedenii” de acest gen nu le respingea ci le scria într-un jurnal spunându-le și colegelor din mănăstirea ei, arătând prin aceasta de ce mare dar a învrednicit-o Dumnezeu. Superioara mănăstirii a tipărit multe broșuri și a redactat rapoarte care au ajuns până la papa de la Roma. Broșurile s-au vândut ca pâinea caldă, astfel încât “vedeniile” și “mesajele” trimise de Dumnezeu prin Maria Marta Chambon au adus venituri considerabile mănăstirii unde viețuia. Fenomenul e întâlnit și azi în Apus. La Fatima, Medjugorie și alte localități din Europa se săvârșesc astfel de “minuni” prin care unor copii li se “arată” Maica Domnului la anumite ore din zi pentru a transmite mesaje omenirii. Organizatorii de pelerinaje, editorii de cărți și administratorii acelor locuri (considerate sfinte) adună venituri imense în urma “mesajelor” transmise prin acei copii.

În ce privește pe Maria Marta Chambon, prin distribuirea broșurilor respective a devenit foarte cunoscută în Apus, iar, în 1937, Vaticanul a depus demersuri pentru canonizarea ei. După ce a ieșit la iveală mai multe dovezi ale înselării acesteia, Papa a închis dosarul fără să ofere o explicație oficială, lăsându-l în așteptare până azi. La fel se procedează și cu Medjugorie etc. Vaticanul nu aprobă oficial aceste “vedenii”, dar nici nu le contestă, în schimb veniturile curg bine. Acestea sunt lucruri care nu ne-ar fi deranjat (fiecare e liber să creadă ce dorește), dar în prefața broșurii sus amintite autorul crează câteva diversiuni îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe.

trifuVasile Trifu afirmă că Sinoadele Ecumenice I și II susțin că doar Biserica Romei este singura deținătoare de har. Pentru justificarea acestei afirmații, autorul spune că la aceste sinoade, în simbolul credinței, s-a definitivat: “Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică. Le amintim celor care susțin acestea că Episcopul Romei s-a despărțit de Patriarhiile Răsăritului (Antiohia, Alexandria, Constantinopol, Ierusalim) doar la 1054, iar sinoadele respective au avut loc la anii 325 și 381, când încă nu exista catolicismul. Până la 1054 apusenii mărturiseau crezul orthodox, ereziile filioque, purgatoriul, imaculata concepție, infaibilitatea, azima etc. au apărut cu câteva sute de ani după sinoadele I și II. Cuvântul “catolic” înseamnă “universal”, iar universalitatea nu se subordonează unei persoane, indiferent cât de infailibilă s-ar crede aceasta. Biserica Ortodoxă este universală deoarece e sobornicească, hotărârile ei se iau în sobor (sinoade). Afirmația că “Sfântul Părinte” e urmașul Apostolului Petru nu e nouă și nici nu o aprobăm. Am face o mică remarcă. De ce doar episcopul Romei ar fi singurul urmaș al lui Petru. Istoria ne spune că Apostolul Petru a hirotonit episcopi in peste 28 de cetăți. Oare nu ar fi corect ca toți aceștia să fie urmași ai lui Petru? Asupra acestui aspect vom reveni, în caz de nevoie, cu un material mai amănunțit.

Autorul cărții sus amintite spune că N. Iorga, N. Dobrescu, I. Lupaș, Șt. Meteș și alți istorici români susțin că neamul nostru a fost încreștinat de Biserica Romei. Nu citează și nici nu argumentează afirmațiile, dar se folosește de aceste nume pentru a susține Biserica Romei în defavoarea celei Ortodoxe. Vasile Trifu invocă în argumentația sa cartea “Legea strămoșească” scrisă de istoricul unit Nicolae Pantea (prima apariție în 1934 și reeditată în 1968). Un cât de puțin cunoscător al istoriei care citește cărțile lui N. Pantea (și ale lui V. Trifu) observă că multe din citatele istoricilor pe care acestia le folosesc în argumentațiile lor sunt luate din context și puse în funcție de “adevărul” spre care ei doresc să tindă. Acest aspect îl consemnează și istoricii Remus Câmpeanu și Iacob Mârza în Analele Universității din Alba Iulia 6/II din 2002, p. 205-218. Personal pot să confirm că am citit cărțile lui Iorga, Meteș, Lupșa și alții dintre cei citați și nu am găsit nicăieri că aceștia ar fi afirmat că românii au fost încreștinați de Biserica Catolică. Profesorii din seminariile greco-catolice interziceau elevilor să citească “Istoria Bisericii Române” de N. Iorga pentru ca aceștia să nu cunoască poziția acestui istoric despre înființarea Bisericii Greco-Catolice în Ardeal și propaganda de susținere a uniatismului de către politica imperiului austro-ungar. Mulți elevi uniți din Ardeal, după ce citeau cărțile originale ale lui Iorga observau că diferă cu mult de ceea ce învățau ei în băncile acelor școli.

Autorul broșurii a fost unul dintre cei mai înfocați luptători ai reînființării bisericii greco-catolice în România, după 1990, aceasta culminând cu o nouă ruptură a românilor ardeleni continuând-o pe cea de la 1700. Cu toate acestea susține că dorește unirea și împăcarea între ortodocși și greco-catolici. Frumos gestul!! Felicitări… Deranjant este felul în care călugărul franciscan, și catolicismul în general, vede înfăptuirea acestei unități religioase. Aceasta se prevede a fi cu totul străin de cugetul și trăirea neamului românesc deoarece, în opinia lui Vasile Trifu, singura variantă în care s-ar putea face această unire e cea de supunere față de papa de la Roma:

comuniunea perfectă între biserici este un imperativ cristologic, nu un moft omenesc” completând că “împăcarea frățească a tuturor creștinilor din românia cu Biserica Romei ar fi actul cel mai înțelept pe care l-ar face ierarhii bisericilor (vezi “Graiul” din 13 aug 2011 -cotidian de Maramureș).

Ne întrebăm totuși dacă catolicismul vrea unirea cu ortodoxia, de ce Vaticanul a luptat din răsputeri ca, la câteva zile după căderea comunismului, să reînființeze cu atâta înverșunare greco-catolicismul în Ardeal? De ce Vaticanul luptă cu atâta agresivitate, pe căi politice, să redobândească proprietățile primite de la habsburgi (în mare parte confiscate de la iobagii ortodocși) în timpul ocupației austro-ungare? etc…

Dacă catolicismul este credința adevărată, îi rugăm pe cei ce impart aceste broșuri să ne spună de ce, la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, la catolici nu a venit niciodată Sfânta Lumină, de 2000 de ani până azi, ci doar la ortodocși.Și nu doar atât, un preot ortodox, în cel mai mic rang posibil, poate să sfințească un butoi de aghiasmă, în timp ce un episcop catolic, cardinal sau chiar papa nu poate sfinții nici măcar o picătură de apă… Unde e harul din Biserica Romei?

ierom. Eftimie Mitra

Schitul “Sfinții Români” – Grădiștea

646x404

Legaturi:

***


Categorii

1. ȘTIRI, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Papa (Papism), Preoti si duhovnici romani

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “O RATACIRE “MISTICA” SI O CALOMNIE CATOLICA la adresa Bisericii Românești

  1. Există două cărți, scrise de Mihai Urzică, în care se desființează pur și simplu, pe temeiuri ortodoxe foarte bine prezentate și argumentate, toate aceste false teofanii și angelofanii și alte rătăciri de genul.

    Este vorba de Minuni și False Minuni și Biserica și viermii cei neadormiți

    Se mai găsesc prin anticariate sau pe Scribd:

    http://www.scribd.com/doc/6443775/Minuni-Si-False-Minuni

    http://www.scribd.com/doc/6712954/Biserica-Si-Viermii-Cei-Neadormiti-Mihai-Urzica

    Doamne ajută!

  2. Se pregateste al optulea sinod ecumenic (am auzit ca va avea loc in 2015) cand, asa cum s-a proorocit, vor vrea sa faca unirea bisericilor. Ce mult ma doare sa vad cum multi frati de-ai nostri sunt inselati prin greco-catolicism. Este bine venit articolul parintelui.

  3. De ce nu raspindesc si ortodocsii pasajele din “Despre inselare” a sfintului Ignatie Briancianinov, unde vorbeste despre rani si despre Francisc din Assisi?

  4. Cel mai grav e sa apuci sa CREZI minciuna; dupa asta nu mai ai nicio sansa de revenire. Indiferent ce-ai vedea, ce-ai auzi.
    Am cunoscut simpli si reali “credinciosi” ai vreunei forme mincinoase de credinta; sunt oameni cu care n-ai ce sa mai discuti, ba te mai si compatimesc si-ti plang de mila ca zaci dincolo de “adevarul” lor.
    Sunt cei plansi de Sfantul prooroc Isaia (~”vai de cei ce numesc lumina intuneric si binele rau”), fiindca de la acest nivel nu te mai poti intoarce, nu mai ai niciun argument, decat odata cu negarea propriei existente.

    Trist e ca aia de-i conduc (aia de sus) pe amagiti (pe acest drum al inselarii) ii mint cu buna stiinta, desi ei insisi nu cred in minciunile pe care le propovaduiesc, urmarind doar jocul pe scena improvizata de ei, dupa regula lor, din culisele lor.

  5. Nici nu mai intra in discutie ca-s ametiti si auto-suficienti in ‘religia’ lor!

    Papistasii, au orgoliu luciferic!
    Papa ala al lor, se substituie (obraznic, si nemai-vazut) Dumnezeului Celui Viu – prin infailibilitate, iar prin Vicarius Filii Dei – adica ‘fiul lui Dumnezeu pe pamant’ pune CAPAC la tot si la toate!

    Am dat peste o brosurica din Muntele Athos: “Despre cum s-a facut papa pe sine imparat si dumnezeu” -Sfanta Manastire Paraklitu, Schitul Lacu – Sfantul Munte Athos(tradus din greca in romana de ieroschimonahul Stefan Nutescu) – sa vedeti ce spune acolo:

    “Sf. Nectarie al Pentapolei consemneaza in acest sens: „Biserica Apuseana a pierdut libertatea ei duhovniceasca, si-a pierdut podoaba, s-a zguduit din temeliile ei, s-a lipsit de bogatia Harului Sf. Duh, de prezenta lui Hristos. In cele din urma a ajuns un trup mut, fara duh si suflet.”.

    De aceea, in secolele urmatoare aluneca pe un povarnis denaturant, strain, fara nici o speranta de intoarcere, conducandu-l pe omul Apusului la deznadejde, la vid existential si la impas.

    La numai cativa ani dupa Schisma, in 1075, papa Grigorie al VII-lea scoate in evidenta – in renumitele sale Dictatus Papae (Ordine Papale) – pretentiile scaunului papal pentru stapanirea absoluta a lumii:

    „Biserica Romana a fost intemeiata de Insusi Dumnezeu. Papa este stapanul absolut al Bisericii Universale. Randuieste si cateriseste episcopi. Numai el poate convoca un sinod ecumenic. Reprezentantii lui sunt mai presus decat episcopii. Numai el foloseste insemne imparatesti. Principii sunt datori sa-i sarute picioarele. El are dreptul sa-i destitutie pe imparati. Fara aprobarea lui nici o carte nu este valabila. Hotararile lui nu pot fi anulate de nimeni; numai el poate anula hotararile tuturor celorlalti. Papa nu poate fi judecat de nimeni. Sfintenia lui este asigurata datorita virtutilor Sf.Petru. Biserica Romana nu greseste niciodata si nici nu va gresi vreodata” (Patrologia Latina de J.P.Migne, Paris 1844-1890, vol.148, p.107).”

    “In secolele al XII-lea si al XIII-lea „Biserica” Latina intemeiaza in manastirile marilor orase scoli speciale unde se invata teologia scolastica. Teologii scolastici trec cu vederea credinta de sus revelata si traita a Bisericii, se sprijina pe filozofia aristotelica si incearca sa cerceteze tainele lui Dumnezeu cu logica si cugetarea omeneasca.”

    ” In secolul al XIII-lea se formuleaza de catre teologii scolastici principiul potrivit caruia conducerea bisericeasca este infailibila. In aceeasi epoca (1233), papa Grigorie IX intemeiaza institutia Sfintei Inchizitii pentru persecutarea si neutralizarea organizata a tuturor celor ce se indoiesc de autoritatea papala. Un mecanism ce raspandeste frica si groaza se intinde treptat in toata Europa. Totodata, stapanirea clerului se intareste, in timp ce poporul este ignorat si se afunda in nestiinta (clericalism).”

    “Conciliul Vatican I (1870) impune ca dogma de credinta inviolabila primatul de stapanire si infailibilitatea papei.Este vorba despre caderea definitiva a „Bisericii” Apusene. Hristos, singurul Cap infailibil al Bisericii, este izgonit de pe Pamant, iar locul Lui il ocupa pontiful idolatrizat al Romei!. La protestul unui cardinal impotriva introducerii acestei dogme neconforme cu traditia, papa Pius al IX-lea ii raspunde cu proverbialul sau cuvant „Tradita sunt eu!”. Dintre latinii care nu sunt de acord cu dogmatizarea absolutismului papal, o parte insemnata se desparte si formeaza „Biserica Veche Catolica”.
    Conciliul Vatican II (1962-1965) cu toate ca anunta reinnoire, pastreaza infailibilitatea papei si o extinde in toate hotararile lui. In acelasi timp, acelasi Conciliu ii cheama pe toti crestinii de orice confesiune la o unitate pancrestina, dar cu centrul la Roma si avand drept conducator pe papa (ecumenismul papocentric).”

    Iata la ce nebunii au ajuns:

    “Cativa teologi papistasi renumiti isi exprima deschis opozitia lor fata de infailibilitatea papala. Mii de clerici, printre care si oameni de baza ai Vaticanului, renunta la preotie, iar multi dintre ei si la credinta. Vocatiile pentru viata monahala si preoteasca cunosc o infricosatoare scadere. Numai in Belgia, intre anii 1995-2007, nu a fost hirotonit niciun preot. In facultatile lor de tologie, chiar si in manastirile papistase, introduc meditatia transcedentala si psihanaliza pentru a depasi impasurile existentiale pe care le creeaza rigorismul si celibatul obligatoriu.”

    “Prin primatul si infailibilitatea papala, ca dogme centrale ale „Bisericii” Apusene, se pecetluieste puternicul ei antropocentrism. Credinta in Dumnezeu-Omul este inlocuita cu credinta in om. Pe pamant nu exista loc pentru Hristos, de vreme ce Il inlocuiste papa ca unic loctiitor al Lui (Vicarius Christi).
    „Ce absurditate tragica!”, striga contemporanul Parinte al Bisericii, Sf.Iustin Popovici. „Sa se desemneze loctiitor si inlocuitor al Domnului si Dumnezeului Care pretutindeni este!” Si completeaza: „Dogma despre infailibilitatea papei-om este erezia ereziilor, o razvratire fara precedent impotriva lui Hristos Dumnezeul-Om…In istoria neamului romanesc exista trei mari caderi: a lui Adam, a lui Iuda si a papei”.”

    P.S. Admini! Iertare…aici, ma opresc! Brosura cu pricina – fusese aruncata, era uda si murdara – am luat-o, am scris-o cap/coada(mai am cateva pagini) si, daca doriti, o s-o trimit pe mail si voua, urmand s-o accesati si sa o postati pe site daca va este de folos si considerati de cuviinta!

  6. “Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci. Si aveau ei un magar si a murit pe cale. Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor: cum a murit magarul pe cale?
    Au zis lui: de unde sti avvo? Iar el le-a zis lor: dracii mi-au aratat.
    Si ei au zis lui: noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam?
    Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.”
    (Patericul egiptean)

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare