SAPTE MITROPOLITI NU AU SEMNAT DOCUMENTELE SINODULUI PANORTODOX. Printre ei, IPS Hierotheos Vlachos si IPS Atanasie al Limassolului/ PRIMA REACTIE A IPS SERAFIM DE PIREU/ Varianta in română a MESAJULUI ”SFANTULUI SI MARELUI SINOD”

27-06-2016 12 minute Sublinieri
Basilica.ro

Basilica.ro

UPDATE: Conform Pravoslavie.ru, Mitropolitul Vasilios de Constantia si Ammohostos a declarat ca a semnat documentele in cauza. Astfel, este vorba despre sapte mitropoliti care nu ar fi semnat documentele ”Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea moderna” si ”Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”. 

*

Potrivit unor informații valabile, au refuzat să semneze textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” cel puțin opt mitropoliți. Din delegația Bisericii Greciei nu a semnat Mitropolitul Nafpaktosului, Ierotheos, care și-a exprimat reținerea expresă și cu privire la textele ”Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și ”Taina Nunții și impedimentele la aceasta”.

Textul final ”Relațiile Bisericii Ortodoxe față de restul lumii creștine” nu a fost, de asemenea, semnat de Mitropoliții: Athanasie al Limasolului, Neofit de Morfos, Vasilie al Konstantiei și Ammohostos, Nicolae de Amathounta, Epifanie de Lidra și Porfirie de Neapole (toți aceștia din delegația Bisericii Ciprului), precum și Irineu, Mitropolitul Baskăi (din delegația Bisericii Serbiei).

Se dovedește astfel din fapte că Regulamentul de Funcționare a Marelui Sinod, fără precedent în tradiția ortodoxă, care nu dădea dreptul de vot episcopilor, ci doar întâi-stătătorilor, avea exact acest scop, anume, reducerea la tăcere a episcopilor și fabricarea unei unanimități, care, oricum, nu este valabilă dată fiind absența a patru Biserici locale de la Sinod.

Sursa: http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.ro/2016/06/blog-post_27.html

cebaceb1cf84ceb1ceb3cf81ceb1cf86ceae

***

Mitropolitul Serafim: Primele constatari dureroase ale Marelui si Sfantului Sinod

“Cu multă tristețe și durere sufleteasca am urmarit in  mass-media începutul Sfântului si Marelui Sinod, pornind de la liturghia Rusaliilor de duminica  și supunem atentiei cu celeritate, în rândurile care urmează poporului credincios al lui Dumnezeu, primele noastre constatari “, mentioneaza , printre altele, Biroul privind studiul ereziilor și ecumenismului al manastirii Piraeus.

Va transmitem mai jos detaliat:

Cu multă tristețe și durere sufleteasca am urmarit in  mass-media începutul Sfântului si Marelui Sinod pornind de la liturghia Rusaliilor de duminica  și supunem atentiei cu celeritate, în rândurile care urmează, poporului credincios al lui Dumnezeu, primele noastre constatari.
Prima constatare dureroasa o reprezinta prezența și rugăciunea in comun in cadrul Utreniei și Sfintei Liturghii a aceastei mari sărbători Domnesti la Biserica Sf. Mina a Papistasilor, protestanților și monofiziților eretici, fapt care, după cum este cunoscut tuturor, este interzis de Sfimntele Canoane. Intaistatatorii ortodocși și ceilalți ierarhi participanți au călcat Sfintele Canoane  Apostolice și Sinodale, dorind astfel sa transmita de la inceput un mesaj intregii lumi, cât de mult respecta deciziile luate in Sinoadele Ecumenice și, prin urmare, instituția sinodala fata de care  dau declarații rasunatoare.

A doua constatare tristă a fost data de prezența la deschiderea lucrarilor Sfântului si Mare Sinod în calitate de invitați oficiali ai delegațiilor trimise de comunitățile eretice ale papistasilor, protestanților și monofiziților, ceea ce  este o inovație fără precedent, străină tradiției noastre sinodale. Într-adevăr, acestidelegatiau fost numiti ca ” reprezentanți ai Bisericilor surori” de către Patriarhul Ecumenic. Bartolomeu, chiar înainte ca Sfântul Sinod sa decida asupra recunoasterii caracterului eclesial sau nu a acestor comunități eretice. Asa ca , Kir dl Bartholomeu punandu-ne in fata unui fapt împlinit,  a trimis un al doilea mesaj, de data aceasta către membrii Sinodului, si anume că el nu are nici o intenție de a numi pe eterodocsi eretici, ci biserici surori. Niciodată în istoria Sinoadelor Ecumenice și Locale din perioada bizantină nu a existat conceptul de “observatori”. Adica sa participe la acestea ca invitati de cinste, eretici, ale căror învățături eretice au fost de fapt condamnate de Sinoadele Ecumenice anterioare. Ereticii puteau fi invitati in calitate de vinovati ca sa ceara ierare si nu  ca invitati de onoare. Numai la Conciliile A și B ale Vaticanului a apărut statutul de “observator”. Este evident că Sfântul si Marele Sinod a preluat standardele papale.

O altă constatare tristă este inceperea în sine a Sfantului si Marelui Sinod. Faptul că Sinodul si-a început activitatea în contradicție cu Regulamentul de organizare și funcționare, semnat în timpul Sinaxei Intaistatatorilor din ianuarie 2016. Prezentul regulament prevede, printre altele, că Sinodul „se convoaca de catre Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, de comun acord cu Preafericitii Intaistatatori ai Bisericilor Autocefale Ortodoxe.“(art.1). Astfel că, deoarece patru biserici autocefale (Rusia, Bulgaria, Georgia și Antiohia), nu au fost de acord in mod justificat cu privire la convocarea sesiunii Sinodului și au facut apel ca acesta sa se amâne, nu s-a indeplinit conditia de „comun acord a Preafericitilor Intaistatatori”. Prin urmare, nu sunt in masura, în temeiul acestui regulament, nici Patriarhul și nici celelalte biserici locale sa organizeze un Sinod, în cazul în care, desigur, doresc să respecte regulamentul pe care l-au semnat. In rest, Intaistatatorii si membrii Sinodului se lauda ca respecte cu acrivie regulamentul.

O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început activitatea fără sa ratifice in prealabil toti termenii si Sfintele Canoane Sinodale care au fost adoptate de Sinoadele Ecumenice anterioare, astfel încât si acest Sinod sa aiba o continuitate organică cu cele precedente. Este de retinut că referirea la Sinoadele Ecumenice anterioare a fos o practica respectata în mod constant de către sfinții Părinți ai acestor Sinoade. Prin aceasta practica Părinții au vrut să proclame că acceptă ceea ce Sinoadele Ecumenice anterioare stabileau ca si dogme și ca doresc să continue aceasta lucrare. Un exemplu tipic o reprezinta recunoașterea Sinodului de la 787 ca al VII-lea Sinod Ecumenic in cadrul Consiliului Ecumenic al Sf. Fotie din perioada 879-880.

[Nu stim de ce Biroul afirma asa ceva, devreme ce in Encliclica Sinodului Panortodox aceste Sinoade chiar au fost evocate si recunoscute ca avand autoritate universala – N.N.]

O altă concluzie tristă este faptul ca Sinodul si-a început lucrarile pe baza unui Regulament de organizare și funcționare, care nu a fost unanim acceptat de către toți Intaistatatorii in cadrul Sinaxei acestora din ianuarie 2016, dat fiind faptul ca Biserica din Antiohia nu a semnat. Principiul unanimității a fost, asadar, o condiție necesară și prealabilă pentru convocarea Sinodului,  prevăzuta în prezentul regulament.

De asemenea, si-a început activitatea pe baza textelor unanim acceptate in cadrul Conferinței Presinodale. Dar aceasta baza nu s-a dovedit sigura, solidă și fermă așa cum s-a vazut ulterior. Acest lucru se datorează faptului că cele șase texte pre-sinodale, cu toate ca au fost acceptate unanim de către reprezentanții care au participat la intalnirile presinodale prin Sinaxa Intaistatatorilor ( in ianuarie 2016), dar nu si de ierarhiile Bisericilor locale autocefale. Aceste biserici, atunci când au primit textele de la Intaistatatorii lor, asa cum au fost ele compuse in cadrul intalnirilor pre-sinodale, le-au studiat in sinoadele locale. Multe dintre acestea, cum ar fi Biserica din Bulgaria, Grecia, Georgia si altele, in timpul cercetarii textelor conciliare au constatat lacune, ambiguități, cacodoxii etc., prin urmare au facut modificări și corecturi dupa cum se impunea.

Pentru aceste biserici care au adus corecturi și modificări în urma discutiilor sinodale, este evident că nu mai erau valabile textele pre-sinodale în forma pe care o aveau atunci ci in noua forma modificata. Faptul că Intâistătătorii au semnat textele pre-siodale în unanimitate, (la fel ca în Regulamentul Siodului), aceasta nu înseamnă că ierarhiile bisericilor locale erau obligate de semnăturile Intaistatatorilor ca să accepte aceste texte . Opinia personală a unui Intaistatator în orice caz nu  poate angaja și obliga Sinodul local sau orice Ierarh, altfel Intaistatatorii s-ar transforma in Papa care ar decide si si-ar impune suveranitatea. Cel mai înalt organ de conducere al Bisericilor Ortodoxe locale, conform tradiției ortodoxe, nu este reprezentat de  Întâistătător ci de Sinodul Ierarhiei.

După toate cele mentionate anterior este devine evident  că este total greșit să ca Patriarhul Ecumenic sa revendice în discursul său de deschidere:. “Putem, prin urmare, sa ne incepem lucrarile noastre pe baza textelor aprobate în unanimitate de catre  Biserici”.  Aici Patriarhul Ecumenic vrea sa spuna prin “texte aprobate în unanimitate” evident, textele presinodale, semnate de Sinaxa Întâistătătorilor (ianuarie 2016), care nu se aplică insa anumitor biserici, după corecțiile și modificările care s-au facut in mod sinodal. Desigur, ar trebui mentionat că nu există cu adevarat unanimitatea despre care vorbește Patriarhul Ecumenic, deoarece unele biserici s-au diferentiat. Inutil să mai spunem, de asemenea, că, în ciuda falselor pretentii de unanimitate, Patriarhul a mai avut si alte greseli in discursul sau introductiv. Mai există și alte locuri în acest discurs, care necesita sa fie analizate in mod critic, pe care cu siguranta le vor  evidenția alți frați în Hristos.

O altă constatare tristă este faptul că cele patru biserici care nu au participat la Sinod, au fost ocărâte pe plan internațional. Absența lor a fost prezentata atat de catre Patriarhul Ecumenic cat și de alti Intâistătători, în discursurile introductive, ca fiind complet nejustificată și condamnabila. Și nici mai mult, nici  mai puțin aceste biserici care au absentat au aparut ca vinovate și responsabile de crearea de  schisme și diviziuni. Cu toate acestea, aceste biserici în cele din urmă nu au participat, nu pentru că asa li s-a nazarit lor, ci pentru că, așa cum am explicat mai sus, au constatat in timpul cercetarii sinodale ca textele au probleme. Și, așa cum era foarte firesc, au cerut amânarea Sinodului, pentru a le aprofunda, pentru a face corecțiile necesare, și pentru a produce astfel noi texte care sa poata fi acceptate unanim de către toate Bisericile locale. Dar, pentru că nu a fost acceptat propunerea lor de a amâna Sindoul, acestea au ales sa nu participe.

O altă concluzie tristă, probabil, cea mai trista dintre toate celelalte o reprezinta o nouă formulare întunecată și nociva introdusa in text: “Legaturile dintre Biserica Ortodoxă cu restul lumii creștine” este o recunoaștere in termeni reali a eclesialitatii ereticilor eterodocsi. Iată care este versiunea acceptată în unanimitate de Sinod: “Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorica a altor biserici creștine eterodoxe și confesiuni”, în loc de formula: “Biserica Ortodoxă recunoaște existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine”. Adica cuvântul “existenta” se înlocuiește cu cuvântul “numele” și sintagmei “Bisericilor și confesiuni creștine” i se adauga “heterodoxe”. Această modificare este o formulare propusă de Preafericitul Arhiepiscop al Greciei, Ieronimos, după îndelungi discuții și consultări în timpul cărora au fost exprimate mai multe puncte de vedere contradictorii. Cu noua exprimare spune Preafericitul Arhiepiscop al Greciei că “reusim sa ajungem la  o decizie sinodala pentru prima dată în istorie care sa delimiteze contextul istoric al relațiilor cu eterodocșii, nu în existență, ci numai în denumirea istorică a acestor Biserici creștine eterodoxe si confesiuni.”

Aici ar trebui sa ne punem urmatoarea intrebare logică: Cum este posibil să numeasca cineva ceva, în timp ce, in acelasi timp, respinge existența acelui fapt, pe care il numește? Inacceptabil si contradictoriu din punct de vedere doctrinar este si acceptarea denumirii de “Biserici crestine eterodoxe si confesiuni”. Confesiunile eterodoxe  nu pot fi numite „Biserici” deoarece exact de aceea le denumim  „etero” ( terte, altele), dogme eretice si prin urmare ca eretice nu pot fi numite „Biserici”.

De asemenea, foarte trist este si faptul că delegația Bisericii din Grecia nu a rămas credincioasa și ferma fata de deciziile Sinodului Ierarhiei din 24 și 25 mai așa cum ar fi trebuit sa faca. Sinodul decisese să înlocuiască cuvintele “existenta istorica a altor Biserici și confesiuni creștine” cu expresia “existenta istorica a altor Confesiuni si comunitati crestine”.

În cele din urmă o altă concluzie tristă este legata de ceea ce a declarat caustic Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la sfârșitul lucrarilor. Printre altele, el a proclamat că “Patriarhia Ecumenică a facut pionierat in cadrul miscarilor ecumenice.” De asemenea, el s-a referit la Enciclica pan-eretica din 1920 , „care este caracterizat de mulți ca fondatoarea statutului pentru CMB” și că “ Patriarhia Ecumenică a fost unul dintre membrii fondatori ai CMB la Amsterdam …”.

Ne-am oprit doar asupra acestor aspecte pentru moment, fara ca acest lucru sa insemna ca se termina aici lista constatărilor dureroase. Este normal ca,după cele menționate mai sus, se naste întrebarea: De la un Sinod care a început și s-a finaliza in acest fel, ce se poate aștepta? Așa cum a spus si Domnul: “Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, și niciun pom rău care să facă roadă bună. Căci orice pom se cunoaște după roada lui.” ( Luca 6,43-44) Fiecare sa traga singur concluziile.

Sursa: http://www.vimaorthodoxias.gr

SerafimPireu

Către poporul ortodox și toți oamenii de bună voință,

Lăudăm și slăvim pe Dumnezeul „milelor și a toată mângâierea” pentru că ne-a învrednicit să petrecem săptămâna Cincizecimii (18-26 iunie 2016) în Creta, aici unde Apostolul Pavel și ucenicul său Tit au propovăduit Evanghelia în primii ani de viață ai Bisericii. Mulțumim Dumnezeului slăvit în Treime că a binevoit să ducem la bun sfârșit în deplin acord lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei, pe care l-a convocat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu voința comună a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale.

Urmând cu fidelitate exemplul Sfinților Apostoli și al Părinților de Dumnezeu insuflați, am aprofundat din nou Evanghelia libertății, „fiindcă Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni 5, 1). La baza căutărilor noastre teologice a stat certitudinea că Biserica nu viețuiește pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei Harului și Adevărului și oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, reconcilierea, puterea Crucii și a Învierii și așteptarea veșniciei.

1. Prioritatea majoră a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Dumnezeiasca Euharistie și succesiunea apostolică a episcopilor, această unitate trebuie întărită ca să aducă roadă nouă. Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și Apostolică este comuniune divino-umană, pregustare și experiență a celor viitoare în Sfânta Euharistie. Asemenea unei continue Cincizecimi, ea este un glas profetic necontenit, prezența și mărturia Împărăției Dumnezeului iubirii. Fidelă Tradiției Apostolice unanime și experienței sacramentale, Biserica Ortodoxă constituie continuarea autentică a Bisericii celei Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și Apostolică, după cum mărturisim în Simbolul de Credință (Crez) și după cum este confirmată de învățătura Părinților Bisericii. Biserica noastră trăiește taina dumnezeieștii iconomii în viața sacramentală, centrată pe Sfânta Euharistie.

Biserica Ortodoxă exprimă unitatea și universalitatea (sobornicitatea) ei în cadrul Sinodului. Sinodalitatea îi pătrunde organizarea (structura), modul ei de luare a deciziilor și îi determină drumul. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu reprezintă o confederație de Biserici, ci Biserica cea Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și Apostolică. Fiecare Biserică locală, aducând Sfânta Euharistie, reprezintă prezența și manifestarea Bisericii celei Una, Sfântă, Universală (Sobornicească) și Apostolică la nivel local. În privința Diasporei Ortodoxe din diferite țări din lume, a fost hotărâtă continuarea funcționării Adunărilor Episcopale, până la aplicarea rigorii canonice (acriviei). Aceste Adunări se compun din episcopii canonici, desemnați de fiecare Biserică Autocefală, care continuă să fie supuși respectivei Biserici. Funcționarea consecventă a Adunărilor Episcopale asigură respectarea principiului ortodox al sinodalității.

În timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a fost accentuată importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și a fost făcută propunerea ca Sfântul și Marele Sinod să devină o instituție care să se repete.

2. Împărtășindu-ne din Sfânta Euharistie și rugându-ne pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia de după Sfânta Liturghie și să dăm mărturia credinței celor de aproape și celor de departe, în conformitate cu porunca clară a Domnului, înainte de Înălțarea Sa: „și veți fi mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). Re-evanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societățile moderne secularizate și evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos reprezintă datoria neîntreruptă a Bisericii.

3. Ca răspuns la datoria de a mărturisi Adevărul și credința ei apostolică, Biserica oferă o mare importanță dialogului, în principal cu creștinii eterodocși. În acest mod, și ansamblul lumii creștine poate cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu implică niciodată compromisul în materie de credință.

4. Explozia fundamentalismului care se observă în sânul diferitelor religii reprezintă expresia unei religiozități morbide. Dialogul interreligios dus cu trezvie contribuie semnificativ la promovarea încrederii reciproce, a păcii și a reconcilierii. Uleiul experienței religioase trebuie să fie folosit pentru a unge rănile și nu pentru a reaprinde focul conflictelor militare. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc extinderea violenței militare, persecuțiile, expulzarea și uciderea membrilor comunităților religioase, forțarea schimbării credinței religioase, comerțul cu refugiați, răpirile, tortura și execuțiile îngrozitoare. Ea denunță distrugerea bisericilor, simbolurilor religioase și monumentelor culturale. În special, își exprimă grija profundă pentru situația creștinilor și a tuturor minorităților persecutate în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii. Biserica Ortodoxă face apel la comunitatea mondială pentru protejarea ortodocșilor indigeni, a celorlalți creștini și a tuturor populațiilor din zonă care au dreptul inalienabil de a rămâne în patria lor în calitate de cetățeni cu drepturi egale. Sinodul nostru apelează la toți cei implicați să facă eforturi sistematice, fără întârziere, pentru a încheia conflictele militare din Orientul Mijlociu și de oriunde persistă ostilitățile armate și pentru repatrierea celor expulzați.

Adresăm apelul nostru în special către cei în poziții de putere pentru ca pacea și dreptatea să prevaleze în țările de origine ale refugiaților. Îndemnăm autoritățile civile, cetățenii și creștinii ortodocși din țările în care au găsit refugiu cei persecutați să continue să le ofere sprijin în măsura posibilităților lor sau chiar dincolo de acestea.

5. Secularizarea contemporană urmărește autonomizarea omului de Hristos și de influența duhovnicească a Bisericii, pe care o identifică arbitrar cu conservatorismul. Civilizația occidentală poartă, însă, pecetea de neșters a contribuției diacronice a creștinismului. În plus, Biserica subliniază semnificația mântuitoare a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, și a Trupului Său, ca fiind locul și modul de viețuire în libertate.

6. Cu privire la abordarea contemporană a căsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră relația indisolubilă de dragoste dintre bărbat și femeie „o taină mare… în Hristos și în Biserică”. În mod similar, numește familia, care rezultă din căsătorie și constituie singura garanție pentru creșterea copiilor, „biserică mică”.

Întotdeauna, Biserica a subliniat valoarea cumpătării. Asceza creștină, însă, diferă fundamental de orice ascetism dualist care îl desparte pe om de viață și de semeni. Spre deosebire de aceasta, asceza creștină îl leagă pe om de viața sacramentală a Bisericii. Cumpătarea nu se referă numai la viața monahală. Etosul ascetic este caracteristic vieții bisericești în toate manifestările ei.

**

Sfântul și Marele Sinod, pe lângă temele specifice asupra cărora a luat decizii, menționează pe scurt și următoarele probleme contemporane importante:

7. În privința relațiilor credinței creștine cu științele naturale, Biserica Ortodoxă evită plasarea investigațiilor științifice sub tutelaj și nu adoptă o poziție cu privire la fiecare problemă științifică. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu care dăruiește oamenilor de știință darul de a descoperi dimensiuni necunoscute ale creației divine. Dezvoltarea modernă a științelor naturale și a tehnologiei aduce schimbări radicale în viața noastră. Aduce beneficii importante precum facilitarea vieții cotidiene, tratarea unor afecțiuni grave, o comunicare mai facilă, explorarea spațiului etc. Cu toate acestea, are și multe consecințe negative precum manipularea libertății, pierderea graduală a tradițiilor prețioase, distrugerea mediului natural, negarea valorilor morale. Cunoașterea științifică, oricât de repede ar avansa, nu motivează voința omului, nici nu oferă răspuns la problemele importante de ordin moral și existențial sau la căutarea sensului vieții și al lumii. Aceste aspecte necesită o abordare duhovnicească, pe care Biserica Ortodoxă încearcă să o ofere prin bioetică, știință fundamentată pe morala creștină și învățătura patristică. Pe lângă respectul ei pentru libertatea cercetărilor științifice, Biserica Ortodoxă evidențiază pericolele care se ascund în spatele unor reușite științifice și subliniază demnitatea umană și destinul divin al omului.

8. Este limpede că situația de criză ecologică de astăzi se datorează unor cauze spirituale și morale. Rădăcinile sale sunt legate de lăcomie, avariție și egoism, care conduc la utilizarea necugetată a resurselor naturale, umplerea atmosferei cu substanțe poluante dăunătoare și schimbările climatice. Răspunsul creștin la problema aceasta necesită pocăință pentru abuz, cumpătare și gândire ascetică, ceea ce reprezintă un antidot pentru supraconsum și, în același timp, cultivarea conștiinței că omul este „iconom” (administrator) al creației și nu un posesor al ei. Biserica nu încetează să sublinieze că și generațiile viitoare au dreptul la resursele naturale oferite nouă de Creator. De aceea, Biserica Ortodoxă participă activ în diferite inițiative ecologice internaționale și a stabilit data de 1 Septembrie ca zi de rugăciune pentru protecția mediului natural.

9. Ca răspuns la standardizarea egalizantă și impersonală promovată în diferite feluri, Ortodoxia propune respectul pentru caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor. Se opune autonomizării economiei din cauza nevoilor umane de bază și transformării acesteia într-un scop în sine. Progresul umanității nu este legat doar de creșterea standardelor de viață sau de dezvoltarea economică, în detrimentul valorilor spirituale.

10. Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Vocea ei rămâne distinctă dar și profetică, fiind o intervenție benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul politicii ca răspuns la crizele și convulsiile sociale și politice, urmărind protejarea cetățeanului de puterea arbitrară a statului. Biserica adaugă la acestea și obligațiile și responsabilitățile cetățenilor, precum și nevoia unei auto-critici constante atât din partea politicienilor, cât și a cetățenilor, în vederea îmbunătățirii substanțiale a societății. În principal, Biserica subliniază că idealul ortodox privind omul depășește orizontul drepturilor omului stabilite și că dragostea „este mai mare decât toate”, după cum ne-a descoperit Hristos și au experimentat toți cei care L-au urmat. Insistă, de asemenea, că un drept fundamental al omului este protejarea libertății religioase, adică a libertății de conștiință, de credință, de cult (religie) și a tuturor expresiilor individuale și colective ale acesteia, incluzând și dreptul fiecărui credincios și fiecărei comunități religioase de a-și manifesta credința liber de orice intervenție a statului, precum și dreptul la educație religioasă publică.

11. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate, dar și iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conștiincios Bisericii Celui care este Adevărul și Viața. Să vină oferind trupului eclezial vitalitatea lor, neliniștile, problematicile și așteptările lor. Tinerii nu reprezintă doar viitorul Bisericii, ci și prezentul dinamic și creativ la nivel local și mondial.

12. Sfântul și Marele Sinod a deschis orizonturile noastre către lumea contemporană diversă. Ne-a subliniat responsabilitatea în spațiu și timp, având întotdeauna perspectiva veșniciei. Biserica Ortodoxă, păstrându-și intact caracterul sacramental și soteriologic (mântuitor), este sensibilă la durerea, necazurile și strigătul pentru dreptate și pace al popoarelor. Ea „binevesteștedin zi în zi mântuirea Lui. Veștește între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui” (Psalmul 95, 2-3).

Să ne rugăm ca „Dumnezeul a tot harul, Care ne-a chemat la slava Sa cea veșnică, întru Hristos Iisus, El Însuși, după ce vom suferi puțină vreme, ne va duce la desăvârșire, ne va întări, ne va împuternici, ne va face neclintiți. A lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin!” (1 Petru 5, 10‑11).

sinod-5


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), 1. DIVERSE, IPS Hierotheos Vlachos, Mitropolitul Atanasie de Limassol, Mitropolitul Serafim de Pireu, Traduceri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

50 Commentarii la “SAPTE MITROPOLITI NU AU SEMNAT DOCUMENTELE SINODULUI PANORTODOX. Printre ei, IPS Hierotheos Vlachos si IPS Atanasie al Limassolului/ PRIMA REACTIE A IPS SERAFIM DE PIREU/ Varianta in română a MESAJULUI ”SFANTULUI SI MARELUI SINOD”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. In concluzie, oricat ar incerca patriarhul eretic Bartolomeu sa ateste valabilitatea acestei intalniri, denumita “sinod mare si sfant”, odata ce si doar un singur episcop nu a semnat, documentul devine nul.
    Regulamentul instituit in mod viclean, prin care voteaza doar patriarhii, este contrar ortodoxiei si contrar celor 7 Sfinte Sinoade, deci este lovit de nulitate.
    Orice episcop ortodox, din orice colt al lumii ar fi el, are drept de vot, iar acest drept nu il poate lua nimeni.

    Patriarhii ortodocsi nu pot sa schimbe regulamente, legi, canoane … ei trebuie doar sa pastoreasca turma lui Dumnezeu in interiorul Legii dumnezeiesti si nu dupa propriile lor legi ecumeniste.

    Avand in vedere ca nu a existat acord deplin nici macar intre participantii la intalnirea din Creta, precum si absenta intentionata a 4 Biserici, absenta prin care s-au delimitat public de hotararile acestei intalniri, putem spune ca nu poate fi vorba despre nici-un document care sa se aplice la nivel panortodox.

  2. Pingback: Mitropolitul Serafim de Pireu: Constatări dureroase asupra Sinodului Panortodox din Creta | Portalul "Moldova Ortodoxă"
  3. Exista o disonanta grava intre textele aprobate (conform a ceea ce afirma biroul IPS Serafim de Pireu) si mesajul Sinodului care se prezinta ca si cum nu s-ar fi produs nici o adiere de vant in paradis. Mesajul este FARA ACOPERIRE pentru ca nu reflecta nici realitatea problemelor organizatorice si de participare si nici continutul documentelor adica un fel de … abureala. Vrea sa spuna c-a fost ce n-a fost (un fel de whishful thinking). Cui foloseste asa ceva?

    De acum, vrem nu vrem, o sa privim spre rasarit la a treia Roma.

  4. După cate se pare traducerile care apar la Bazilica par a fi câteodată părtinitoare unor anume interese, sau vădesc un fel de “grija pastorală” care nu își are sensul.

    Spre exemplu o fraza in care este flagranta schimbarea traducerii este, asa cum apare in Basilica:

    În timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a fost accentuată importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și a fost făcută propunerea ca Sfântul și Marele Sinod să devină o instituție care să se repete.

    si, in realitate, conform traducerii din franceza ar trebui sa fie asa:

    În timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a fost subliniată importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și s-a decis convocarea repetată a Sfântul și Marele Sinod la fiecare șapte sau zece ani.

  5. @george:

    Ne aflam in flagrant dezacord cu ideea farului calauzitor al celei de-a treia Rome: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/28/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-cresine-traducere-din-franceza-a-documentului-sinodului-panortodox-cu-evidentierea-diferentelor-fata-de-textul-pre-sinodal-scurt-comentariu-asupr/

    In plus, textul asumat de IPS Serafim contine o inadvertenta pe care am semnalat-o chiar in text. Respectam pozitia inaltului ierarh, insa da e da si nu e nu. Da, Sinodul Panortodox a recunoscut si asumat Sinoadele Fotian, Palamit, anti-Ferrara-Florenta, anti-protestant. Nu, Sinodul Panortodox nu a facut abtrasctie de acestea. Daca e nevoie, o sa punem nota din text cu caracter de 18, poate-poate o baga cineva in seama…

  6. @ Corina:

    E de vazut cum e in original. Totusi aici nu mai tine de traducere (fie ea si mai libera sau mai “adaptata”), ci de modificarea textului. Ma intreb daca nu cumva BOR nu recunoaste termenul de 7/10 ani, considerandu-l mult prea indepartat, de aceea, tacit, l-a si modificat in versiunea romaneasca. Inteleg ca au mai existat neconcordante intre ceea ce se convenise initial in lucrari si ceea ce aparea la sfarsit.

  7. @ admin

    Dezacordul nu este atat de flagrant. Aveati o informatie noua si valoroasa in context care schimba desigur multe nuante.

    Aceasta este insa doar o etapa. Domnul stie ce va fi mai departe.

    Mai sunt insa multe de aflat despre ce s-a intamplat si semnat la Sinod.

    Intrebare: unde se mentioneaza explicit in documentele sinodului (nu in mesaj) recunoasterea si asumarea Sinoadelor Fotian, Palamit, anti-Ferrara-Florenta, anti-protestant?

  8. @ admin2

    Pai ce înseamnă original?

    Daca te uiti pe textele de pa Site-ul sinodului,

    in franceza apare:
    Au cours des travaux du saint et grand Concile a été soulignée l’importance des Synaxes des Primats qui ont eu lieu et décidé de la convocation régulière du saint et grand Concile tous les sept ou dix ans.

    in engleza:
    During the deliberations of the Holy and Great Council the importance of the Synaxes of the Primates which had taken place was emphasized and the proposal was made for the Holy and Great Council to become a regular Institution to be convened every seven or ten years.

    Sunt si alte exemple de modificare, dar, asa cum am spus, acesta mi se pare cel mai vizibil.

  9. @george:

    Dupa cum am spus inca de la inceput, in enciclica Sinodului:

    https://www.holycouncil.org/-/encyclical-holy-council?inheritRedirect=true&redirect=%2F

    3. The Orthodox Church, in her unity and catholicity, is the Church of Councils, from the Apostolic Council in Jerusalem (Acts 15.5-29) to the present day. The Church in herself is a Council, established by Christ and guided by the Holy Spirit, in accord with the apostolic words: “It seemed good to the Holy Spirit and to us” (Acts 15.28). Through the Ecumenical and Local councils, the Church has proclaimed and continues to proclaim the mystery of the Holy Trinity, revealed through the incarnation of the Son and Word of God. The Conciliar work continues uninterrupted in history through the later councils of universal authority, such as, for example, the Great Council (879-880) convened at the time of St. Photios the Great, Patriarch of Constantinople, and also the Great Councils convened at the time of St. Gregory Palamas (1341, 1351, 1368), through which the same truth of faith was confirmed, most especially as concerns the procession of the Holy Spirit and as concerns the participation of human beings in the uncreated divine energies, and furthermore through the Holy and Great Councils convened in Constantinople, in 1484 to refute the unionist Council of Florence (1438-1439), in 1638, 1642, 1672 and 1691 to refute Protestant beliefs, and in 1872 to condemn ethno-phyletism as an ecclesiological heresy.

    Deci e ACT OFICIAL al Sinodului Panortodox. Poate fi invocata oricand in orice discutie cu vreun ecumenist.

  10. @ Corina:

    Original trebuie sa fie acela dupa care au fost traduse celelalte. In greaca si/sau in engleza, presupun. In cazul asta inseamna ca ar putea fi o nemultumire tacita fata de termenul acela, un fel de refuz al lui implicit.

  11. @ Ileana:

    Batalia mai mare s-a dat pe amendamentele la documentul cu ecumenismul decat pe Enciclica. Acolo se pare ca sarbii ar fi venit cu propunerea, daca am retinut bine – a fost informatia oficiala din primele zile ale adunarii.

    Lista ierarhilor e publica. Nu am inteles ce zici de ierarhul din Cipru, ce legatura are PS Macarie si unde e ecumenismul faptic aici. Pe surse am aflat ca o parte dintre ierarhii romani – cred ca si patriarhul – ar fi refuzat sa semneze daca acel amendament 21 (foarte important) ar fi ramas scos (fiindca, desi trecuse in plen, pana la urma, el nu mai aparea in documentul final!):

    “bisericile non-ortodoxe si confesiunile s-au indepartat de la adevarata credinta a Bisericii celei Una…

  12. @ admin

    Am crezut ca enciclica, care este un mesaj-sinteza al sinodului, poate sa contina numai ceea ce se afla in documentele sinodului. Este de altfel nefiresc sa faci referiri la ceva ce nu s-a dezbatut in sinod. Cred ca aici este o fisura si de aceea o mentioneaza IPS Seraphim.

    Dar daca voi spuneti ca este cu valoare de document sinodal … fie. Raman totusi cu unele rezerve din acest punct de vedere (n.b. – aceasta a fost pregatita de o comisie in care sarbii au avut un rol important insa nu stiu daca a fost analizata si aprobata in plen).

  13. @admin
    Iertare, n-am stiut ca s-ar putea sa fi fost si pe pozitie ierarhii nostri, ca nu s-a spus oficial niciunde si nici neoficial n-am citit. Ceva mi-a scapat.

    Cand a ajutat PS Macarie familia Bodnariu cred ca ii era un pic teama de reactiile ortodocsilor si a spus ca a facut o fapta de ecumenism faptic, dar e firesc sa ne ajutam aproapele si nu trebuia sa se scuze, mai ales ca toata lumea a fost mandra de el si ortodocsii intotdeauna trebuie sa faca asta. In Creta era pericolul mai mare de “ecumenism faptic” pentru toti participantii, dar daca spuneti ca ai nostri au fost pe pozitie nu vreau sa fiu rautacioasa si imi pare rau daca i-am banuit pe ai nostri de putina redare a armelor. Poate PF Daniel a fost sincer, dar noi nu mai stim sa avem incredere. Cred ca trebuie sa ne informam foarte bine asupra ce s-a intamplat sau nu s-a intamplat in Creta, ca sa nu ne ambalam degeaba si sa ne facem pacate, dar daca au tinut presa afara, asta e.

    Un ierarh, Inaltul Porfirios din biserica Ciprului este pe lista celor 7 din articol si chiar aici s-a pomenit tirada PF Hrisostom al Ciprului. Ma refeream ca a dat un exemplu cum ca la sinoade nu-i trebuie sa asculti de sef, ci de Hristos, dar m-ati linistiti ca ierarhii nostri nu au lasat stacheta jos si probabil de la varf a fost data directia. Nu era o legatura intre PS Macarie si Kir Porfirios mitropolit de Napoli.

  14. @admin et. al.
    IPS Serafim spune ca:
    …Sinodul si-a început activitatea fără sa ratifice in prealabil toti termenii si Sfintele Canoane Sinodale care au fost adoptate de Sinoadele Ecumenice anterioare…
    Deci, afirmatie corecta. Abia ulterior, in Enciclica, au fost invocate aceste Sinoade Sfinte.

  15. @ Ileana:

    Nu cred ca era o scuza, oricum, a fost o lamurire despre singurul mod in care se poate vorbi de un ecumenism “bun”. In niciun caz cel dogmatic sau liturgic – deci nu avea legatura cu Creta. Iar la “sinod” simpli episcopi nu au luat cuvantul, din cate am inteles, doar mitropolitii. Si da, spre deosebire de ciprioti, care nu s-au putut manifesta in plen si au ales sa nu semneze, la noi s-au exprimat si, in cazul asta, atata vreme cat au reusit sa-si impuna – nu usor – amendamente importante, nu putut sa nu semneze, in final.

  16. @Ileana

    Dintre mitropolitii ciprioti 5 sunt cei care nu au semnat dupa cum urmeaza:
    Mitropolitul de Lemessos, Mitropolitul de Morfou, Mitropolitul de Amathountas , Mitropolitul de Ledras si Mitropolitul de Neapole

  17. @ George:

    Nu, de draftul scrisorii pastorale (enciclica) s-a vorbit inca din prima zi a lucrarilor:

    Conform Pravoslavie.ru, documentul general (enciclica) aflat in stadiul de schita al Sinodului Panortodox, pregatit de teologi greci si sarbi, ar contine codificarea (recunoasterea) Sinoadelor Fotian (879-880), in urma caruia a fost condamnat Crezul adaugit cu Filioque, Palamit sau Isihast (1341 si 1351), care a facut diferenta intre energie si esenta dumnezeirii, Sinodul de la Iasi (1642) care a condamnat unele erezii catolice si protestante, precum si Sinodul de la Ierusalim (1672) care a respins calvinismul si Filioque.

    Documentul-schita ar asuma, astfel, viziunea critica asupra scolasticismului, precum si punctul de vedere conform caruia catolicii si protestantii NU ar face parte din Biserica cea Una, desi se evita, in continuare, folosirea termenului de erezii. Desi atmosfera generala privitoare la acest mesaj ar fi una favorabila, nu se stie daca va trece in actuala sa forma.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2016/06/21/documentul-misiunea-bisericii-in-lumea-contemporana-aprobat-fara-amendamentele-propuse-de-biserica-greciei-ips-ioan-zizioulas-a-castigat-confruntarea-cu-ips-hierotheos-vlachos-conform-siteului/

    Nu inteleg retinerile. Adica aparea pe siteul oficial asa, fara sa fie ceva discutat si aprobat?

  18. E bine ca n-a iesit furtuna si n-am fost dezamagiti de ierarhii nostri.

  19. Documentele oficiale ale Sinodului sunt nu numai in greaca si engleza ci si in rusa si in franceza! Deci nu este vre-un amator care a incercat sa traduca din engleza in franceza si s-a cam incurcat pe acolo.

    Pe de alta parte pentru mine este o mare nedumerire de ce se zice pe aici, sau se publica pe la greci ca nu au semnat cativa mitropoliti. Cum se poate ca pe SITE-UL OFICIAL al Sinodului sa apara NUMELE lor, ca si semnatari? Asta poate verifica oricine! Chiar va rog! Eu m-am uitat pe documente. La sfarsitul lor e intreaga lista.

    Cum vine asta? Ori semnam si ne ducem acasa si spunem ca nu am semnat, ori in mod oficial ni se livreaza tot felul de minciuni. Mai e vre-o cale?

  20. @ admin

    Evit sa fiu pisalog dar cei care au scris enciclica par sa fi participat la alt sinod. Aceasta este remarca mea inca din primul comentariu. Enciclica este f f buna in timp ce la documente sunt semne de intrebare (fac afirmatia bazandu-ma pe ce a prezentat IPS Seraphim – ca nota personala nu pot decat sa-mi dau jos palaria pentru modificarile aduse documentului cu relatiile crestine prezentat intr-o alta postare iar daca spuneti ca romanii au avut o contributie decisiva … o privesc chiar cu admiratie ca pe o adevarata realizare).

    Cum se poate ca in Enciclica (mesajul sinodului catre lume – ce se presupune a fi un mesaj-concluzie a intregului sinod) sa fie prezente aspecte esentiale de credinta care nu se regasesc in documente (ex. recunoasterea sinoadelor) si sa fie totul prezentat ca venind din partea unei Biserici cu o unitate de nezdruncinat (cand de fapt au fost absente si opozitii de marca)? Asta a fost de fapt observatia si nelamurirea mea. Ca a trecut printr-un proces de aprobare este clar insa nu stiu sigur daca a fost acelasi ca la documente.

    In fine, una peste alta, a ajutat Dumnezeu si a iesit mult mai bine decat ne-am fi asteptat (impresia mea, a unui om inca prea putin informat despre ce s-a semnat acolo, este ca s-a facut un pas inapoi in fata ecumenismului). Ce-o fi cu familia (ex. casatoriile cu eterodocsii) si alte aspecte ramane de vazut in zilele urmatoare.

  21. @Corina

    Pai na, ce sa-i faci daca ecumenicii au pus obroc pe informatie si sunt total netransparenti. Ne informam si informam la randul nostru de unde si pe unde se poate. De Hierotheos Vlachos am auzit din mai multe surse, oricum. Altii dintre cei enumerati la ”nesemnatari” e posibil sa fi fost din cauze tehnice, mai degraba. In mod cert unii dintre ei vor avea si o pozitie publica, nu trebuie sa ne dam peste cap daca ea nu e instanta, oficiala si imediata.

    In privinta documentelor oficiale, or fi ele in paralel in mai multe limbi, insa conteaza mult daca s-a lucrat pe o varianta anume sau pe toate odata. Ma cam indoiesc ca s-a lucrat pe toate variantele odata, cel mai probabil la Sinod s-a discutat pe un singur text. Banuiesc, totusi, ca nu pe cel englezesc, ca oricum francofonia nu mai e la moda demult. 🙂

  22. @ admin

    Asa cum remarcam si intr-un alt comentariu de la o alta postare, stiind ca IPS Ierotheos Vlachos a sustinut in plen amendamentele sale care nu au fost votate pentru textul “Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana”, ma miram cum in cele din urma a semnat acest text, dupa cum apare pe Situl Oficial al Sinodului. Adica, cum sa semnezi ceva cu care nu esti de acord?

    Concluzia este ca, desi s-au pus numele tuturor ierarhilor pe toate documentele dezbatute in Sinod, NU STIM cine a semnat si cine nu! Se lasa doar impresia unanimitatii, a conglasuirii si – ah, era sa uit – a “unitatii in diversitate”.

    Acuma, dupa cum este scris si in Regulamentul Sinodului, ierarhii ar trebuie sa semeneze toate cele 6 documente in toate cele 4 limbi oficiale: engleza, franceza, rusa si greaca!

    Desi la Sinod s-a vorbit mai mult in greaca si in engleza, totusi Patriarhul nostru a vorbit in franceza: http://corortodox.blogspot.fr/2016/06/sesiune-de-deschidere-sfantului-si.html

  23. @ george

    Enciclica si Mesajul Sinodului au fost facute recent. Mesajul Sinodului, a fost facut cu o saptamana inainte de inceperea lucrarilor Sinodului de reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe participante, iar de la noi a fost IPS Iosif.

    Documentele prezentate la Sinod au o istorie de aproape 50 de ani si au fost facute de diferite Comisii in timp. Deci, cei care au facut documentele nu sunt in mare parte si cei care au participat la Sinod!

  24. @ Corina:

    Am aflat acum ca traducerea romaneasca a mesajului s-a facut dupa documentul grec, unde NU exista termenul de 7/10 ani pana la urmatorul “Sinod”.

  25. La Biserica azi – TV Trinitas din seara zilei de 29 iun 2016 au venit doi preoti consilieri, participanti la adunarea din Creta, cu lamuriri asupra hotararilor luate la Sinodul Ortodox

    Am ramas foarte nelamurit legat de casatoriile mixte.
    Daca doi ortodocsi traiesc necununati religios, nu pot fi pomeniti la Sf Liturghie si nici nu pot primi Sf Taine. Casatoria lor e considerata curvie.

    La adunarea din Creta, s-a hotarat ca in cazul unei casatorii civile mixte (ortodocsi-heterodocsi), Biserica sa nu solicite desfacerea ei. In aceste conditii, sotul ortodox traieste in curvie si nu poate primi Sf Taine. Daca moartea il prinde in aceasta stare se duce direct in iad.

    Indidcutabil, intr-o familie mixta cu copii, nu poti cere explicit si imperativ partii ortodoxe sa se separe, dar este obligatoriu sa-i atragi atentia asupra riscurilor legate de pierderea mantuirii, asupra faptului ca nu mai poate primi Sf Impartasanie, ca nu poate fi pomenita la Sf Liturghie.

    ORI ACESTE LUCRURI NU S-AU SPUS LA TRINITAS TV.
    S-AU OMIS PRIN URMARE LUCRURI ABSOLUT ESENTIALE, CE POT SMINTI PE MULTI !

    Un ascultator superficial, poate trage concluzia ca ‘iconomia’ in casatorie – lucru nedefinit de participanti, care au spus ca “nu se poate defini” – te pune in rand cu credinciosii ortodocsi uniti prin Sf Taina a casatoriei.

  26. Pentru admin. postarea 22

    Este foarte simplu de inteles… IPS Ierotheos a sustinut respectivele amendamente cu argumente logice si teologice, IPS Zizioulas la fel. Ca orice polemica (si nu un dialog al surzilor) cineva o castiga iar celalalt, luand aminte la argumentele celuilalt (fara sa-l faca eretic, ecumenic, papistas s.a.m.d.) admite ca pozitia celuilalt este mai buna. De ce este greu de inteles asta, ar trebui sa ne puna pe ganduri…

  27. @ dinu:

    Asta daca vrem sa ne imbatam cu minciuni si ne umflam burtile cu gogosi. Nu, din pacate nu a fost si nu este asa. Inclusiv pentru ca nu amandoi sunt de buna-credinta?! Si ca, si daca ar fi fost, probleme teologice atat de dificile nu se pot lamuri si transa decat in timp foarte indelungat, in niciun caz pe repede inainte, asa cum s-a facut. Asteptam sa vorbeasca Inaltul Ierotheos. In orice caz, din mai multe surse se stie ca nu a semnat.

  28. Premisa ta este ca unul (se subintelege care… :-)) nu este de buna credinta. Din punctul meu de vedere amandoi sunt de buna credinta. Hai sa facem un exercitiu, cum s-au desfasurat Sinoadele Ecumenice…? Au fost polemici, certuri (nu zic mai mult, cauta motivul pentru care Sf. Grigorie Teologul a parasit Sinodul II pe care il conducea…), au ba? crezi ca o dogma formulata la un Sf. Sinod epuizeaza subiectul ei? Atunci nu ar mai fi Taina (ex.: dogma Trinitara)! Cel care a polemizat, in Sinod, cu Sf. Grigorie sau cu Sf. Atanasie pentru ca impreuna, in Duhul Sfant (parut-a noua si Duhului Sfant/”Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt şi
    nouă” (Fapte 15, 28)) sa cosemneze documentele Sinodului a fost de rea-credinta?
    Iertati…

  29. “Unele dintre deciziile Adunării din Creta sunt foarte bune (de exemplu, recunoaşterea Sinoadelor VIII şi IX Ecumenice şi a altora antifilioquiste, antipapiste, anti erezii romanocatolice, antiprotestante, condamnarea uniaţiei, adică a greco-catolicismului), dar funcţionează şi ca un puternic cal troian pentru că acceptarea deciziilor sinodului vine la pachet cu acceptarea modului greşit de organizare şi votare, cu acceptarea noii eclesiologii heterodoxe a primaţialismului şi a noii (supra-)instituţii a sinaxei extinse a primaţilor sub titlul de „Sfânt şi Mare Sinod” permanent. Relaţiile trebuie să fie între Sf. Sinoade locale, nu între primaţi. Primatul este în aceste cazuri doar reprezentantul sinodului său, nu tătucul sau micul lui papă …”

    Continuarea: [ https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2016/06/28/1925/ ]

  30. Foarte bun, din punctul meu de vedere, articolul de pe Dogmatica empirica (apropo, poate folosim sursele originale si mai curate, nu cele de scandal “apologetic”, “talharesti”). Mai putin partea de solutii. Adevarul e ca nu se intrevad solutii realizabile, fiindca problema de la “cap” nu se vindeca prin propunerea unor noi reguli din partea celor care nu au si puterea sa le impuna. Totul ajunge o chestiune de putere. Iar locurile puterii au fost temeinic – si… istoric! – infilitrate de dusmanii Bisericii. Mai pe scurt, e vorba de masonizarea cvasitotala a Patriarhiei de Constantinopol.

  31. @admin2
    Tocmai de aceea se impune o “lupta” la nivelul de jos al Bisericii: preoti si mireni. Cel putin deocamdata noua nu au ce sa ne faca! Suntem inca multi. Rugaciunile noastre pot face minuni daca suntem uniti si daca luptam in primul rand cu propriile noastre pacate. Apoi trebuie sa ne educam si sa ne informam continuu ca sa nu putem fi mintiti. Si mi se pare important de luat aminte la ce a spus Doamna Aspazia Otel (de la min 5 la 7 mai ales)

    https://www.youtube.com/watch?v=34PUtT1jTAc

    in toamna lui 2015.

  32. @ admin

    Intr-adevar, am verificat acuma si in versiunea greaca si rusa a textului de pe Site-ul oficial al Sinodului nu apare la fel ca in versiunile franceza si engleza, adica “la fiecare 7 sau 10 ani”. Aceasta presupune ca au fost facute niste erori de Secretariatul Sinodului.

    In orice caz cred ca pentru niste documente oficiale, de asa natura, nu ne permitem sa schimbam nici intelesul cuvintelor, nici sa ne jucam cu litere mari si mici (cum a fost povestea cu b mare si B mic de la Biserica) si nici sa mai avem fraze cu intelesuri modificate (probabil aceasta provine din versiunile intermediare ale textelor).

    @ RomeoB

    Spui ca in cazul in care s-a facut o casatorie mixta in Biserica, sotul ortodox traieste in curvie. Aceasta presupune ca Taina Casatoriei de care au beneficiat (in ciuda faptului ca unul dintre ei este neortodox) este nula. Ce argumente ai pentru asta?

    PS:
    1. In Creta, nu s-a discutat despre casatorii mixte civile!
    2. Si curvarii au ajuns in rai…pocaiati!

  33. @ Sanziana (#31): te rog, ma iarta, dar privesti catre un drum luminat artificial; nu de ‘lupta’ este nevoie acum si nici de apararea Bisericii, deoarece Biserica este trupul lui Hristos, iar noi avem nevoie sa stam langa El pentru a nu ne pierde in greutatile ce vor veni. Daca acum gasim motive de dezacord intre noi, dar atunci cand va fi publica reactia din est la Sinodul incheiat recent? Va insemna ca, aflandu-ne pe corabie, in plina furtuna, de teama a nu ne scufunda, sa ne aruncam in apele marii?

  34. @Carmen,
    Am explicat ce inteleg prin “lupta”: rugaciune, lupta cu propriile pacate, unitate, informare si prudenta (cea din urma rezulta din videoclip-ul indicat, in care am pus accentele pe min. 5-7). Contextul era discutia dintre admin2 si Sn cu privire la actiunile indicate in dogmaticaempirica. Acele actiuni sunt irealizabile si de aceea cred ca Biserica trebuie acum intarita la baza. Nu se pune problema a cere mai mult ierarhilor tocmai din cauza masoneriei. Doar ei stiu ce presiuni trebuie sa indure. Ceea ce au facut romanii in Creta chiar daca nu este ceea ce multi ar fi dorit ne arata ca ierarhii nostri sunt de partea noastra dar nu pot face mai mult. Nu stiu ce-ai inteles din mesajul meu dar poate ai citit pe fuga…

  35. @ Sanziana: atunci am inteles eu gresit; te rog sa ma ierti.

  36. @Carmen
    “dar atunci cand va fi publica reactia din est la Sinodul incheiat recent? ”

    Crezi ca reactia rusilor va putea influenta BOR? Crezi ca se vor produce dezbinari?

  37. @ Sanziana: pozitia rusilor n-a fost una confortabila nici inainte, nici in timpul Sinodului. Probabil ca vor exprima destule nemultumiri care sa inteteasca disputele dintre noi. Am citit destule pareri care m-au intristat.

  38. Pingback: Mitropolitul Serafim de Pireu: Constatări dureroase asupra Sinodului Panortodox din Creta | Graiul Ortodox
  39. Pingback: IPS ATANASIE de LIMASSOL explica de ce nu a semnat documentul “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”: NU EXISTA ALTE BISERICI, CI NUMAI EREZII SI SCHISME | Cuvântul Ortodox
  40. Pingback: IPS ATANASIE de LIMASSOL explica de ce nu a semnat documentul “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE”: NU EXISTA ALTE BISERICI, CI NUMAI EREZII SI SCHISME. “Nici Sinodul fără popor, plinătatea Bisericii, nici poporu
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare