Practica bimilenară a Bisericii Ciprului, dar și a întregii Biserici Ortodoxe ne creează dubii cu privire la posibilitatea validării ulterioare a hirotoniilor care s-au făcut de episcopi caterisiți, afurisiți și anatematizați. Toți ortodocșii am primit caterisirea, afurisirea și anatematizarea unor persoane care au fost în frunte în criza ucraineană. Dreptul de apel, atunci când subzistă, ar trebui să aibă unele limitări de timp cu privire la depunerea și cercetarea lui.
Patriarhia Ecumenică a acţionat unilateral, profitând de dorinţa vremelnică a unor politicieni ucraineni. Consecinţele se vor vedea dar în orice caz nu există o bază solidă pentru crearea unei biserici „naţionale“. Ȋn niciun caz nu va fi instaurată pacea confesională în Ucraina. Transferurile de credincioşi de la o Biserică la alta nu vor fi numeroase. Este foarte posibil ca Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Patriarhia Moscova) să îşi păstreze acelaşi număr de credincioşi. O Biserică Ortodoxă ucraineană autocefală ar putea fi un avantaj pentru Ortodoxie în general, devenind un exemplu de implicare în social sau în domeniul liturgic pentru alte Biserici Ortodoxe. Este important însă cum se obţine această autocefalie. Obţinerea ei nu este un scop în sine. Alianţa cu puterea politică, acţiunea unilaterală din partea Patriarhiei Ecumenice, legi adoptate în Rada de la Kiev şi acţiuni pe teren în forţă nu reprezintă deloc cea mai indicată modalitate de acţiune.
„Pentru ca documentele-draft pregatite in timpul etapei pre-sinodale si examinate la Sinodul din Creta sa devina decizii recunoscute de toti ortodocsii, trebuie sa fie dezvoltate pe viitor si agreate la nivel pan-ortodox, iar, apoi, adoptate prin consens de catre toate bisericile locale autocefale”. Prin urmare, pozitia oficiala a Patriarhiei Moscovei este ca documentele din Creta NU SUNT DECIZII si nu pot fi considerate ca atare, ci documente cu statut provizoriu, ne-obligatoriu, care trebuie refacute la nivel pan-ortodox si supuse aprobarii consensuale.
Kiril, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kirill, a declarat că omenirea s-a adâncit în păcate, iar sfârșitul lumii se apropie. “Toți oamenii care își iubesc patria trebuie să se unească, deoarece pășim într-o perioadă critică a dezvoltării civilizației umane. Toate aceste lucruri se văd cu ochiul liber… Trebuie să fii orb ca să nu vezi apropierea momentelor oribile ale istoriei, despre care vorbește în cartea “Apocalipsa” apostolul și evanghelistul Ioan Teologul”
Aceasta înseamnă că această decizie este obligatorie și acest fapt se referă mai ales la cei care au semnat textul acesta. Este de la sine înțeles că de atunci și în continuare, până să se facă alt Sfânt și Mare Sinod, va trebui să se vorbească despre Biserici eterodoxe. Spre exemplu, să spună «Biserica eterodoxă a Romei», nu «Biserica Romano-Catolică», și «Confesiuni creștine» cu privire la protestanți, nu «Biserici creștine».
Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, Chiril, va veni la Bucuresti in 27 octombrie, alaturi de patriarhii Bisericilor Ortodoxe din alte tari ex-comuniste. Chiril si ceilalti patriarhi vor veni la Bucuresti pentru a participa la evenimentele dedicate Anului comemorativ dedicat aparatorilor Ortodoxiei in timpul comunismului, dar si aniversarii a 10 ani de patriarhat ai Patriarhului Daniel
Tocmai pentru ca aveau un cuget ferm ortodox, patriarhii de la 1848 nu aveau nevoie de formule lingvistice complicate de acoperire, ci au intrebuintat de-a dreptul termenul de “biserica” aplicat Vaticanului pentru ca invitatia lor de revenire a Papei la ortodoxie era la fel de lipsita de echivoc. Asadar, rezulta de aici ca echivocul formulei din documentul Relatiilor este cauzat de echivocul textului in ansamblul sau, cauzat, la randu-i, de echivocul intentiilor autorilor acestuia. In mod limpede, nu toti participantii de la Creta, in frunte cu “ecumenicii” din Constantinopol, au dorinta de a intoarce in Biserica pe eterodocsi, cel mai probabil pentru ca nici macar nu cred ca Biserica Ortodoxa este cea Una.
A fost plasată o ecleziologie neclară cu privire la caracterul eterodocșilor. În textul pe care l-am analizat, după cum a fost dezvoltat succesiv, am văzut că a fost utilizată fraza «existența ontologică a tuturor celorlalte Biserici și Confesiuni» din celălalt text, a fost convertită în «existența de facto a tuturor Bisericilor și Confesiunilor creștine», a fost remodelată în «existența istorică» și la final a ajuns la «denumirea istorică» a Bisericilor creștine eterodoxe. Aceasta arată lipsa de claritate ecleziologică mai ales când se gândește cineva că în practică «Bisericile eterodoxe» sunt luate drept Biserici de facto, care oferă Taina concretă a Botezului și creștinii eterodocși pot să se împărtășească la nevoie din Tainele creștinilor ortodocși și invers. Astfel, Biserica este concepută ca putând face uz de o «ospitalitate creștină în Taine»!!
Prin toate acestea nu vrem să propunem liniștea indiferenței, ci să subliniem importanța trezviei și a credinței. Considerăm drept nemulțumire față de Dumnezeu și lipsă de dragoste față de toți frații – de aproape și de departe – dacă nu subliniem cu toată îndrăzneala și claritatea bogăția harului pe care-l primim când trăim în sânul Bisericii una, sfântă, sobornicească (universală) și apostolică.
Modelul Avvei Lot este cât se poate de potrivit pentru a exemplifica funcționarea practică a relațiilor cu cei de alte credințe. Porunca iubirii pe care o dă Hristos nu are granițe confesionale sau de alt tip (ba, mai mult, Domnul pune și un accent cu totul aparte: dragostea de vrăjmași). În același timp, conviețuirea cu eterodocșii nu este o confirmare și nici o acceptare a credinței lor.
Documentul cretan nu se rezuma nicidecum la formula respectiva. INTREG DOCUMENTUL E O PROBLEMA! Asa cum ne-am exprimat inca de la inceput, si asa cum a sesizat si delegatia romana, care, de altfel, a propus alt amendament la acea terminologie (sa intelegem de aici ca autorul critica intentia delegatiei romane?), PE LANGA ALTE AMENDAMENTE (putine fiind aprobate si inserate in text), problemele sunt mult mai numeroase. Abia in acest context – deci, iarasi, e vorba despre o situare in contextul de semnificatii, nu doar de o simpla raportare la o sintagma anume – formula discutata mai sus intregeste, ca o piesa de puzzle, un text ambiguu care legitimeaza institutii ca CMB si alte ecumenisme despre care, nu-i asa, oricata diacronie ai folosi, tot nu gasesti nimic in scrierile din vechime.
Nu uitaţi că este foarte importantă această perioadă pe care o petrecem, care vizează asimilarea şi acceptarea hotărârilor sinodului. E uşor să găteşti o mâncare, dar cel mai important lucru este cum are loc asimilarea acestei mâncări în organism. De aceea este nevoie de multă seriozitate, cumpătare, rugăciune. Eu ştiu problemele, inclusiv pe cele pe care dvs. nu le ştiţi, dar înţeleg că este nevoie de mărturisirea credinţei, de cumpătare şi rugăciune ca să nu provocăm mai multe răni în Biserică. Aţi văzut ce spune Hristos: Dacă Mă mărturiseşte cineva întru Mine înaintea oamenilor, pentru aceasta îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui. Întru El! Nu cred că e nevoie de ceva mai mult.
Ce trebuie sa inteleaga ierarhii romani de aici? Ca apologia si apararea documentelor de la Sinodul din Creta este o cauza nu doar pierduta, ci, deja, daunatoare si sinucigasa. Sinodul din Creta a fost intrunit pentru cautionarea ecumenismului, iar principalul sau artizan, SS Bartolomeu, nu rateaza si nu va rata nicio ocazie de a arata acest lucru.
Vin vremuri grele peste neamuri şi Biserică, iar media electronică este cea care le grăbeşte cu adevărat către apocalipsă – însă puterea nu stă în aceste mijloace. Puterea lor este numai aceea pe care noi le-o dăm, aceasta pentru că timpul petrecut în mijlocul lor este sensibil mai mare decât cel petrecut cu Hristos.
Biserica este una, cea Ortodoxă. După Marele Vasile, «toți cei ce nădăjduiesc în Hristos nu formează decât un singur popor, iar credincioșii lui Hristos sunt acum toți o singură Biserică (cu toate că aceasta ia diferite numiri după locul unde se află)» (Epistola 161, II – după ediția PSB 3, Basilica 2010). Biserica așteaptă totdeauna întoarcerea tuturor oamenilor, neortodocși și de altă credință la ea. Textele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie obiectul unei aprofundări și studiu pe mai departe. Acest fapt este valabil pentru toate Sinoadele Bisericii. Dialogul teologic nu este întrerupt. Condiția prealabilă indispensabilă desigur este să păzească neatins adevărul teologic și acest dialog să se realizeze fără fanatisme și dezbinări, fără adunări separate și schisme, care lovesc unitatea Bisericii.
Oare Patriarhia nu stie cate frustari sunt acumulate sub structura ierarhic-administrativa a BOR? Exista multe tensiuni atat in relatia ierarhie – preoti, ierarhie – monahi. Desigur, nu este ceva generalizat, sunt ierarhi si ierarhi, dar problema exista. Si, daca la preoti si la monahi mai exista instrumente “administrative” de presiune si de aducere la disciplina, dar a caror aplicare poate sa aiba efecte perverse (scandal, inclusiv mediatic), cu mirenii ce vor face? Ii vor afurisi? Ca sa isi puna apoi pe status, pe facebook decizia de afurisire sa isi rada de deciziile lor sau chiar sa o transforme in stampila de “ortodoxie prigonita”, deci adevarata?
Păstrarea unităţii Bisericii este astăzi un lucru imperios. Se aud proteste în Sfântul Munte şi în alte părţi ale lumii care, din nefericire, se dezvoltă şi ajung până la tendinţe schismatice. Fără îndoială, la acestea contribuie şi ambiguităţile din textele sinodale, imprecizia cărora produce condiții prealabile pentru interpretarea lor ecumenistă şi ca urmare conduce unitatea Bisericii la stare de criză. De asemenea, este dificil ca la dialogurile teologice în desfăşurare să se mai aplice cele „acumulate” în deceniile trecute. Documentele Sinodului trebuie să depăşească unilateralismul care se datorează faptului că nu au luat în considerare puternica tradiţie teologică lăsată de purtătorii de Dumnezeu Părinţi contemporani şi de distinşii teologi care au întrevăzut calea dialogurilor ecumenice ca deviere ecumenistă. Nu doar „zeloţii”, după cum li se spune, ci şi voci sănătoase caută un cuvânt al adevărului pentru a fi convinşi şi să se liniştească.
Cred că nu a vătămat acest sinod, dar mai mult vatămă schisma în Biserică. Acesta este pericolul. Să nu ne înșelăm și să luăm hotărâri la repezeală, creând astfel schisme și certuri în Biserică. Asta ar fi tragic, pentru că ne-ar costa mântuirea noastră. Creștinii rămân creștini în Biserică, mergem înainte în mod normal, uniți cu episcopii noștri, cu preoții noștri, cu păstorii Bisericii.
Documentele Sinodului din Creta nu reflecta criticile importante facute de bisericile locale, ceea ce inseamna ca este necesara corectarea lor, iar, in unele cazuri, inlocuirea lor completa
Biserica României a hotărât că textele Sinodului de la Kolimbari – Creta pot fi diferențiate în anumite puncte și dezvoltate într-un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii noastre și astfel, fiind perfecționate, să aibă un acord panortodox. Pentru că acum la Sinodul din Creta nu au participat patru Patriarhii: a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei și a Georgiei. Așa s-a petrecut în istoria Sinoadelor. Se făceau multe întruniri care durau mulți ani. Iar aceste întruniri erau considerate după aceea ca un Sinod.
Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă. Spun aceasta şi pentru că, în ultima perioadă, pacea unor mănăstiri şi parohii a fost tulburată de anumite persoane care au atitudini nepotrivite în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod ce a avut loc în Creta în luna iunie a acestui an. Dacă dezbaterile în duhul păcii, al dragostei şi al adevărului au fost şi sunt potrivite şi necesare în Biserică, decizia unora de a se aşeza în afara Bisericii prin nepomenirea ierarhului şi prin neparticiparea la sfintele slujbe este împotriva comuniunii, a adevărului şi a dragostei, precum şi împotriva rânduielilor bisericeşti şi canonice. Pe această cale, vă adresez tuturor îndemnul de a rămâne în Biserică, în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi ajutându-ne unii pe alţii.
Din păcate, grupul cunoscut care constituie fațada împotriva Bisericii canonice și a deciziilor Sfântului și Marelui Sinod care s-a întâlnit în Creta este întărit, de asemenea, de frații ierarhi ai Preasfintei Biserici a Greciei, cum ar fi Înaltpreasfințiții mitropoliți Ambrozie de Kalavryta și Aigialia și Serafim de Pireu, iar acest lucru prin modalități scrise redactate cu timp și contratimp, înainte și după convocarea Marelui Sinod, cât și prin cuvântul lor neatent, la orice subiect.
Graiul Ortodox: Biserica Greciei la ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos ( I ) Comunicare depusă spre studiu la Actele întrunirii plenare a Sinodului Bisericii Greciei, din 23-24 noiembrie 2016. de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului …
Biserica Ortodoxă Bulgară este un membru integral și viu al Bisericii cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Ca parte a Trupului lui Hristos, Biserica ortodoxă Bulgară va continua să se afle în comuniune frățească, Euharistică, spirituală, dogmatică și canonică cu toate celelalte Biserici Ortodoxe Locale, atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât și cu cele care au absentat. Biserica nu este o organzație seculară, ci un organism divino-uman. Biserica nu este și nu ar trebuisă fie influențată în Calea și Viața Sa de interesele politice și sociale și respectivele lor divizări. Capul Său este însuși Domnul nostru Iisus Hristos, care este „Calea, Adevărul și Viața”.
Basilica: Propunerile Sfântului Sinod al Bisericii Greciei referitoare la Sfântul și Marele Sinod Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei s-a întrunit în două sesiuni de lucru în zilele de miercuri și joi, 23-24 noiembrie 2016, sub președinția Preafericitului Părinte Ieronim, …
A devenit limpede oricui că s-au luat decizii care contravin rânduielilor bisericeşti şi Sfinţilor Părinţi. Dar trebuie să realizăm că, aşa cum este, credinţa ortodoxă la noi în ţară este un factor de unitate, dacă nu singurul, cel mai important! Şi e foarte important în contextul contemporan! Câţi nu s-ar bucura sa fie un scandal în Biserică, motivat sau nu! Aceasta ar fi o premisă pentru un scandal în ţară. Şi ar fi dezmembrarea tării, unii chiar s-au şi pronunţat! Vedeți câți tânjesc, din vest, din est, de peste tot.
Nu s-a făcut nimic pe linie de vânzare a ortodoxiei. Din contră, găsesc că au început… Bine, Sinodul (cretan) trebuie urmat de alte Sinoade care să precizeze unele lucruri, asta toți o spun, dar… Pe de o parte, una: cum …
Sfantul Sinod al Bisericii Bulgariei, intrunit saptamana trecuta, a ajuns la o concluzie cu privire la Sinodul de la Creta si deciziile acestuia, mentinandu-si, astfel, respingerea documentelor.
Manastirea Paltin-Petru-Voda: Comunicat al Mănăstirii Paltin Petru-Vodă cu privire la întâlnirea cu Mitropolitul Ierotheos Vlachos COMUNICAT În ziua prăznuirii Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi (15 noiembrie a.c.), o parte din soborul Mănăstirii Paltin Petru Vodă a avut duhovniceasca bucurie a unei …
Arhiepiscopia Romanului și a Bacăului: Înaltpreasfințitul Părinte Ierόtheos Vlachos a fost prezent în Eparhia Romanului și Bacăului Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și la invitația Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Ierόtheos Vlachos, Mitropolit de Nefpaktos …
Frățiile voastre aveți un Mitropolit și un Episcop foarte bun, aici, care s-a luptat și se luptă pentru credința ortodoxă, și trebuie să aveți în el o desăvârșită încredere. Pentru ca astfel de întâlniri, cum este cea de astăzi, pe seama Părintelui Sofronie și a teologiei sale, în Grecia nu au loc astfel de întâlniri de acest fel, nu-mi amintesc sa fi avut loc întâlniri de acest fel. De aceea consider că trebuie să aveți încredere în Mitropolitul frăției voastre. Si e mai de dorit, e mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli, care în mod firesc au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința Ortodoxă.
Vlădica a observat că documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” a devenit o bază pentru dispute „pentru căderea și ridicarea multora”, cu consecințe imprevizibile asupra unității sfintei Biserici Ortodoxe. Mitropolitul Seraphim a caracterizat documentul ca o „piatră de poticnire” nu doar pentru „mulți credincioși, dar și pentru patru Biserici Locale, care concentrează majoritatea credincioșilor Ortodocși”.
De asemenea, s-a luat act de faptul că textele pot fi explicitate, nuanțate sau dezvoltate de către un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe. Explicitarea acestora și redactarea altor documente sinodale cu teme diferite nu trebuie realizate, însă, sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate până când se va realiza un consens.
Concret, revocarea semnăturii mele vizează paragraful care se referă la „Întreruperea -pomenirii” (pp. 7-8). Și aceasta deoarece nu vreau să se considere că prin cele scrise în acest paragraf încurajez, acopăr sau că sunt de acord cu cei care solitar au trecut la întreruperea pomenirii Episcopului lor.
Astfel, textul final este diplomatic, fiind caracterizat de o ”ambiguitate creatoare”, după cum s-a scris, și conține argumente care pot fi acceptate de toate părțile, de aceea consider că displace deopotrivă ortodocșilor și eterodocșilor, este îmbibat de teologie baptismală și, indirect, dar clar, și de teoria ramurilor, după cum s-a văzut și din discuții, și de asemenea, dezbaterea s-a deplasat ușor, dar conștient, de la principiul exclusivității la principiul inclusivității. După cum se știe, în virtutea principiului exclusivității se afirmă că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, în timp ce, potrivit principiului inclusivității, se afirmă că există multe Biserici, în care se recunoaște ca punct de bază Botezul valid, iar Dialogurile au loc în vederea ajungerii la unitatea deplină. Adică, potrivit principiului inclusivității, hotarele canonice și sacramentale ale Bisericii nu coincid, așa cum este valabil în mod clar potrivit principiului exclusivității.
