PASTILE ORFANILOR. De la copiii care se gospodaresc singuri, la parintele care aduna acasa suflete de pe strada …si la copiii ocoliti de adoptie

22-04-2014 8 minute Sublinieri

  • StirileProTV: 

Marturiile celor patru frati ramasi orfani in noaptea de Inviere. De un an se descurca singuri: “Tata ne aude din cer”

Noaptea de inviere le-a adus lacrimi in ochi celor patru orfani din Iasi care se gospodaresc singuri de un an. Povestea fratilor harnici, dornici sa razbata in viata, a induiosat zeci de oameni, care le-au sarit in ajutor.

Darul cel mai de pret l-au primit insa de la parintele lor. El i-a invatat cum sa creasca animalele si sa cultive pamantul si numai asa au reusit sa-i convinga pe asistentii sociali ca se vor descurca mai bine acasa, decat printre straini. In semn de respect pentru cei care i-au adus pe lume, copiii s-au adunat la mormantul parintilor.

Petrica, Alexandra, Catalin si Andrei au ramas singuri pe lume in urma cu un an. Tatal lor s-a dus chiar in noaptea de Inviere, la sapte ani distanta dupa ce s-a stins si mama lor.

Baiatul cel mare este de acum stalpul casei. A fost nevoit sa renunte la scoala si se ocupe de animale: un cal, o vacuta si opt oi. Sora lui a invatat sa gateasca, iar cei mici ajuta in gospodarie cu ce pot. Visele lor nu sunt mari. Sunt concrete. Vor sa cultive pamantul, ca sa aiba in fiecare zi ce sa aseze pe masa.

In duminica Pastelui, copiii au stat cu matusa lor, care are la randul ei patru copii. Dupa rugaciune, pentru cateva minute lumea le-a parut mai buna.

Induiosati de iubirea pe care si-o poarta fratii, zeci de oameni le-au adus mancare si haine inainte de sarbatori. Au primit chiar si un cal mai puternic, care sa ii ajute cu munca la camp.

Copiilor li s-au promis si alocatiile pe care nu le-au primit de un an de zile. Pentru ca lucrurile au intrat cat de cat in normal, Andrei ar vrea sa se intoarca la cursuri. Isi doreste tare ca tatal lui sa il priveasca mandru din ceruri.


Preotul care a “incondeiat” vietile a opt copii din centrele de plasament. O lectie despre ce inseamna Pastele in familie

Sarbatoarea Pastelui este cea care aseaza familia impreuna la masa. O spune cu blandete un preot din Maramures, care a luat din centrele de plasament 8 copii, pe care i-a crescut alaturi de cei 3 ai sai.

Sunt 14 ani deja de cand pregatesc impreuna masa si incondeiaza oua. Cel mai mic membru are 7 luni, iar cel mai mare e aproape de varsta majoratului. Cand se ajuta unii pe ceilalti bucuria din casa lor este greu de descris in cuvinte.

In casa parintelui Ioan Ardelean niciodata n-au fost mai putin de 10 guri de hranit. Sufletele adunate de pe strada, care altminteri erau pierdute, si-au gasit un loc sub acoperisul lui. In apropierea Pastelui nicaieri nu-i ca acasa. Pregatirile sunt in toi si nimeni nu este scutit de munca.

Paul avea doar 3 ani atunci cand a fost salvat alaturi de alti 3 frati. Cei mai mari au plecat la munca, doi dintre ei in strainatate, unul in Baia Mare, insa tin legatura cu parintele.

Paul: “Culorile pe care le folosim pentru incondeierea oualor, rosu care simbolizeaza sangele Domnului, negrul care simbolizeaza doliul, lacrimile Maicii Domnului, albul care simbolizeaza puritatea si albastrul, speranta.”

Si Ana traieste o alta poveste de cand avea 5 ani. A fost luata din familie din cauza relelor tratamente, iar o vreme a stat intr-un centru de plasament din Sighet.

Atat de mult ii iubesc copiii pe parinte si pe preoteasa incat ii striga tati popa si mami Lumi.

Ioan Ardelean, parintele: “Sarbatorile pascale sunt aducatoare de bucurie. Sunt cele care aseaza familia impreuna, la masa. Poti sa fi inconjurat de cei care iti spun mama sau tata si lucrul acesta cu adevarat te inalta. Ne-a urmarit numarul de 10 copii care au stat cu noi la masa. De-a lungul timpului 11 copii au venit in familia noastra alaturi de cei 3 ai nostri, dar un nr de 10 copii. Noi nu ne stim cu 1 copil, ci cu 10. “

Cand sunt atatea guri de hranit e greu sa te descurci cu banii, insa parintele cere ajutor de la Dumnezeu si se roaga pentru sanatatea copiilor.

Pr. Ioan Ardelean

Parohia Ortodoxa Desesti,
Adresa: Desesti, nr. 88,
Cod fiscal 10962410,

Banca Cooperatista Tisa, Agentia Ocna Sugatag, Judetul Maramures, Cont: 2511102000RON25020600003013394, Cod IBAN RO08CRCOX250206000057156


Ce scriu in dosare parintii care vor sa adopte un copil. Prejudecatile lasa 3.000 de suflete in asteptarea unei sanse

Aproximativ 3.000 de copii romani asteapta in casa asistentilor maternali sau in centre de plasament oameni cu suflet, care sa-i ia acasa. 

La doi ani de la intrarea in vigoare a noii legi a adoptiilor, se inregistreaza cel mai mare numar de minori care pot fi infiati. Pe de alta parte, cateva sute care au adoptia finalizata petrec deja primul Paste alaturi de noii lor parinti. Din pacate, exista inca sute de cupluri care ar putea sa-si deschida bratele, dar nu pot trece peste propriile prejudecati privind varsta, etnia sau problemele de sanatate ale unora dintre orfani.

Timp de 8 ani, sotii Teaca au incercat orice promitea sa aduca o sarcina si mai apoi un copil propriu – de la tratamente costisitoare la fertilizari in vitro. N-a fost sa fie. Le-a fost menit sa fie parintii lui Ionut.

In cazul baietelului, care are acum doi ani, lucrurile s-au miscat repede – de la potrivirea cu noii parinti si pana la prezentarea in instanta.

Si celelalte dosare ar trebui insa finalizate pentru ca Romania are acum de doua ori mai multi minori adoptabili fata de anul trecut si tocmai a devenit tara cu cel mai scurt interval pentru incheierea adoptiei din Europa.

In Italia dureaza intre 3 si 7 ani, in Franta cam la fel, in Ungaria minim 4 ani. In Romania dureaza, in functie de asteptarile familiei, un an – un an si jumatate“, spune Ramona Popa, consilier in adoptii.

In acest moment, peste 1.400 de familii de romani au atestatul care confirma ca sunt apte sa infieze un copil. Dar o covarsitoare majoritate din dosarele lor contine o fila prin care cer un bebelus sau un prunc sub 3 ani, perfect sanatos si care sa nu fi avut parinti naturali de etnie rroma. Asteptarile sunt nerealiste. Din cei aproape 3.300 de minori adoptabili, cel mult o cincime s-ar potrivi acestui profil. Dintre cei aflati in sistemul de protectie, 92% au peste 3 ani.

Acesti copii, care sunt in sistem si au peste 3 ani, pot fi recuperati. La nivel neuromotor, de limbaj, pentru ca ei sunt stimulati si ajung intr-o familie care se ocupa doar de ei“, spune psihologul Laura Jacan.

In ultimii ani au aparut ONG-uri care ii asista gratuit si ii indruma pe cei care n-au inteles ca, indiferent de trecut, problemele unui copil parasit se vindeca prin iubire.

Organizam cursuri si workshopuri prin care recrutam adoptatori si ii formam pentru a adopta copii din sistemul de protectie speciala. Ne dorim foarte mult ca numarul acestora sa creasca si sa fie inspirati si mult mai curajosi ca sa schimbe viata unui copil“, spune Simona Czudar, director la “Ador Copiii”.

Asadar, am schimbat legea … mai dureaza insa pana schimbam si mentalitatea.

Marile praznice ale creştinătăţii se sărbătoresc în familie. Ce se întâmplă însă cu cei pe care familiile nu îi (mai) vor? Cine sunt ei şi cum pot trăi lipsiţi de căldura afectivă a unui cămin? Copiii şi tinerii de la Centrul de plasament „Ana“ din Râmnicu Vâlcea ne-au dat răspunsurile la toate aceste întrebări. Dacă îi poţi înţelege, realizezi drama interioară prin care trec. Fără voia lor. Sunt stigmatizaţi social şi asta îi înrăieşte pe mulţi, răzvrătindu-i chiar şi împotriva lui Dumnezeu. Nu este numai vina lor. E un alt fel de strigăt după ajutor. Îi aude cineva?

Au vârste cuprinse între 10 şi 26 de ani. Provin din familii sărace sau dezorganizate care renunţă la ei definitiv sau pentru o anumită perioadă de timp. Câţiva sunt orfani de unul sau ambii părinţi. Urmează cursurile a diferite şcoli şi licee din municipiul Râmnicu Vâlcea. De toţi sunt 56. Aceasta ar fi, pe scurt, fişa colectivă de prezentare a copiilor şi adolescenţilor de la Centrul de plasament „Ana“, din cadrul DGASPC Vâlcea.

copii_1Ioana are 13 ani. La 8 ani a ajuns în Centru, din cauza certurilor violente între părinţi.

Suntem 7 fraţi de toţi. Sunt şi acasă câţiva, unii au mers pe la alte centre, alţii sunt la casele lor. E mai bine aici decât acasă. Merg să-i văd pe părinţi în vacanţe, sâmbăta şi duminica“,

vorbeşte Ioana, o fată minionă, pe cât de sfioasă, pe atât de zâmbitoare. Mai spune că de Paşti „vine mama să mă ia şi cred că o să mă duc la sora mea“.

„Bucurie“ este răspunsul Ioanei cu privire la semnificaţia sărbătorii pascale, pentru că „mă joc cu prietenii, merg la biserică.“

Tot căminul se adună în club – un fel de sufragerie, o sală destinată oaspeţilor şi activităţilor de divertisment, culturale, educaţionale. Sociabili şi deschişi la vorbă, fiecare încearcă să îşi facă simţită prezenţa. Sunt recunoscători când sunt ascultaţi şi mulţumesc pentru dialog. Alţii, mai sfioşi, preferă să privească, curioşi, de la distanţă.

„Viaţa e o luptă mare“

„Dacă trăieşti la casa de copii, unii cred că nu eşti bun de nimic. Ori te slugăresc de eşti hamalul tuturor, ori nu te angajează. Lumea ne critică şi nu e frumos. Eu am fost criticată, mi se spunea «căminară». Nu mă afectează, chiar dacă unele persoane din jur mă descurajează. Până la urmă, tot un om sunt şi pot să am şi eu ce au alţii, dacă chiar îmi doresc ceva. Viaţa e o luptă mare. Iar un prieten bun te vinde de cele mai multe ori“,

spune Larisa cu experienţa ei de 17 ani de viaţă, dobândită timpuriu din cauza unei situaţii familiale foarte dure. De la 10 ani locuieşte la cămin şi spune că îi lipsesc fraţii, risipiţi care încotro, şi dragostea mamei, cea care i-a părăsit şi nu mai vrea să îi ia înapoi acasă.

„Aş prefera să stau în boscheţi, dar să-i am pe toţi lângă mine“,

explică tânăra. Visul Larisei este modest:

„Îmi doresc să am o căsuţă mică, nu mare, două camere acolo. Să am un copil – o fată. Să am grădină, câteva găinuţe şi o vacă chiar. Vreau o viaţă liniştită, cu strictul necesar. Nimic mai mult.“

La rândul său, Ionuţ tânjeşte după familia lui, însă cel mai mult simte lipsa tatălui:

„Nu-l cunosc pe tata. Mi-aş dori măcar o dată să vorbesc cu el, să văd ce-mi zice, ce lecţii de viaţă îmi dă.“

Hotărârea lor de a-şi depăşi condiţia va fi decisivă în privinţa reuşitei sau a eşecului pe viitor.

„Mulţi care au trecut pe aici au reuşit în viaţă, unii au terminat facultăţi. Majoritatea sunt aşezaţi la casele lor. Şi după ce ies din sistem, tot aici vin, chiar dacă pleacă în străintate. Aici simt că e casa lor“, lămureşte prof. Iuliana Coca, şeful Centrului de plasament.

Şi de Paştele acesta Iuliana Coca va fi alături de copii şi tineri:

„De Paşti sunt cu ei, facem meniurile tradiţionale. Cei care ţin post se spovedesc şi se împărtăşesc, unii, nu toţi, dar în Săptămâna Mare facem în aşa fel să ţină post. De sărbători, o parte merg la familiile lor. Orfanii rămân aici“.

Eforturi pentru integrarea în societate

În aceeaşi clădire a Centrului de plasament, la parter, funcţionează Serviciul de socializare, coordonat de psiholog Elena Răboacă. Serviciul se ocupă cu integrarea socio-profesională şi oferă, între altele, suport de tip familial pentru deprinderi de viaţă independentă unui număr de 16 tineri, cu vârste între 18 şi 25 de ani.

„Ca un exemplu, din 16 tineri reuşesc să răzbată, în medie, 10 dintre ei. Restul se întorc la familiile lor. Ne lovim de prejudecata oamenilor, inclusiv a angajatorilor, care nu mai au răbdare să asculte, să înţeleagă, să dea o şansă. Aici intervenim noi în medierea cu angajatorii. Ei îşi doresc să-şi facă o familie, să muncească, dar nu au clar conturat ce înseamnă toate astea. Degeaba le spunem noi că aşa se face într-o familie, aşa e bine, dacă ei nu au trăit într-o familie sau nu au avut modelul unei familii sănătoase“, arată şeful serviciului de socializare.

ciprian-iorgoniElena Răboacă mai spune că „religia ar trebui să fie mult mai prezentă în centrul de plasament“ şi că de obicei tinerii asociază marile sărbători cu recompensele materiale şi cadourile pe care le primesc de la diverşi sponsori, fundaţii.

Ciprian Daniel Iorgoni are 20 de ani. A trecut prin toate formele de instituţionalizare. Îşi cunoaşte familia, mama, tatăl, bunica şi pe fiecare dintre cei 8 fraţi. A absolvit o şcoală de tâmplărie, a făcut cursuri de bucătar. Crede în Dumnezeu şi se roagă pentru un viitor bun. Este pasionat de luptele greco-romane, merge în cantonamente prin ţară şi a câştigat câteva concursuri. Îşi doreşte să urmeze o facultate şi să devină antrenor în sportul pe care îl practică, dar până atunci „mi-aş face o familie, o casă, aş munci“. De Paşti, merge acasă, se întoarce în familia sa modestă. Chemarea sângelui e mai puternică decât orice!

Lipsa afecţiunii părinteşti, un gol imens

O problemă principală a lor, indiferent de vârstă, sunt carenţele afective. Fiecare dintre ei simte nevoia de a avea pe cineva aproape, de a comunica atunci când au nevoie. În general, ei consultă psihologii în probleme de ataşament, de relaţionare, de identitate. Lucrez cu tinerii între 18 şi 26 de ani, tineri care urmează să se integreze atât social, cât şi profesional. Unii întâmpină dificultăţi de integrare pe piaţa muncii. Este foarte greu, aproape imposibil, să le schimbi personalitatea şi stilul lor de viaţă la 18 ani. Adeseori se victimizează. Cel mai greu este de lucrat cu cei care nu au avut niciodată o familie. În concluzie, e greu de lucrat cu ei, dar în acelaşi timp frumos. Sunt adolescenţi. Trebuie să te mulţumeşti de fiecare dată cu puţinul pe care reuşesc ei să ţi-l ofere. Faptul că îţi spun «bună ziua», «mă bucur să vă văd» e de fiecare dată un pas înainte“,

menţionează Paula Gărea, psiholog specialist în cadrul Serviciului de socializare.

Alinarea Cuvântului lui Dumnezeu

Marius Keller este student în anul al II-lea la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul“, specializarea Teologie Pastorală. Marius a crescut de mic în Centrul de plasament din Râmnicu Vâlcea. Nu uită de unde a plecat şi se întoarce de fiecare dată cu inima deschisă la cei care i-au purtat de grijă şi la frăţiorii lui, cum singur îi numeşte. De curând, a mers cu un grup de colegi şi prieteni să le spună acestora „cuvinte ziditoare de suflet“, după cum explică Marius:

„Majoritatea au fost foarte receptivi şi la unii s-a produs o schimbare în bine. Am descoperit că poartă pe chipul lor o suferinţă de neexprimat în cuvinte. Este o stare ce nu o poţi înţelege dacă n-ai trecut prin aşa ceva. Ei au nevoie de un sfat bun, de îndrumarea unui preot, care să înlocuiască golul părinţilor. Slavă Domnului, de cele materiale nu duc lipsa, ci au nevoie mereu şi mereu de cele spirituale.

Despre cea de-a doua acţiune religioasă şi social-filantropică iniţiată de Marius Keller la Centrul de plasament „Ana“, părintele Constantin Olariu, preot slujitor la Catedrala arhiepiscopală a Râmnicului şi inspector pentru catehizarea tineretului, în cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului, a spus:

„Am participat la întâlnirile cu tinerii din Centrul de plasament «Ana» din Râmnicu Vâlcea împreună cu un grup de studenţi de la Facultatea de Teologie «Justinian Patriarhul» din Bucureşti şi elevi de la Seminarul Teologic «Sfântul Nicolae» din Râmnicu Vâlcea, şi părintele diacon Bogdan Scheanu. Părinţii misionari din cadrul Protoieriei Râmnicu Vâlcea, părintele Nicolae Proteasa, directorul Seminarului «Sfântul Nicolae» alături de voluntari ai Parohiei «Sfântul Ioan Botezătorul», părinţi de la Centrul eparhial au oferit sfat duhovnicesc, cărţi, dulciuri şi alimente, însă au fost săvârşite şi Taina Sfântului Maslu, şi slujba Aghesmei mici în mijlocul copiilor şi alături de membrii personalului care îi îngrijesc şi-i educă.“

centrul-de-copii-ana-din-valcea


Categorii

1. DIVERSE, Pastile/ Invierea, Suferinta de langa noi, Video

Etichete (taguri)

, ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “PASTILE ORFANILOR. De la copiii care se gospodaresc singuri, la parintele care aduna acasa suflete de pe strada …si la copiii ocoliti de adoptie

  1. Impresionant! Va multumim pentru ca ati impartasit cu noi prin ce trec acesti micuti. Sper ca vor fi cat mai multi oameni cu posibilitati materiale care sa faca ceva pentru copilasi.

  2. Pingback: TRAGEDIA COPIIILOR ABANDONATI. Cum sunt descurajate adoptiile prin birocratie/ PROIECT INCHINAT PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC: Asezamantul pentru copii abandonati de la TECHIRGHIOL - Recomandari
  3. Pingback: LORELAI (Alberta Mosnegutu), FETITA FARA MAINI SI FARA FEMUR, DAR CU MULTE DARURI MINUNATE – o coplesitoare lectie de viata si o poveste uluitoare a unui MIRACOL VIU (video). Cum ar fi fost daca acest copil “cu malformatii” ar fi fost av
  4. Pingback: EROI SI MINUNI din ROMÂNIA de azi: DANA si IOSIF ROTARIU, parintii care au salvat doi copii abandonati si maltratati si DANIEL OSMANOVICI, prezentatorul TV care a luptat pentru a strange banii celei de-a 37-a operatii a KASSANDREI - Recomandari
  5. Pingback: Marturiile credintei. O MENIRE SFANTA [Reportaj In premiera despre o familie de iconari - VIDEO]/ Confesiunile PARINTELUI ILARION DAN, fostul bancher [VIDEO]/ PARINTI DE CARIERA: profesorii care au renuntat la cariera profesionala pentru a INGRIJI COPII A
  6. Pingback: SISTEMUL IRODIAN din România zilelor noastre, UCIGASUL SUFLETELOR COPIILOR ABANDONATI – nou documentar “IN PREMIERA” despre soarta orfanilor institutionalizati prin ”Protectia Copilului”: “SINUCIŞI DE SISTEM”. Tortura p
  7. Pingback: Lucrarea lui Dumnezeu printre “ingeri”, prin alti “ingeri” jertfitori: MAICUTA SERAFIMA, MAMA ORFANELOR DE LA MĂNĂSTIREA MĂRCUŞ: “Nu există milostenie mai mare decât cea făcută orfanilor. Singuri pe lume, ei sunt adev
  8. Pingback: ASEZAMANTUL de COPII de la Manastirea BOGDANA din Radauti – locul unde peste o suta de orfani isi gasesc, prin BISERICA, o autentica “NOUA FAMILIE” (Reportaje TRINITAS si “Romania, te iubesc” – VIDEO) | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “REPARATORII” DE SUFLETE de la Radauti sau CUM SE FACE SPALAREA PICIOARELOR IN ZILELE NOASTRE pentru copiii si tinerii fara parinti si plini de traume, la ASEZAMANTUL “SFANTUL LEONTIE”: “Nu este usor absolut deloc, dar nu sim
  10. Pingback: TEOLOGIA “LA MODUL CONCRET” in ASEZAMINTELE SOCIALE pentru COPII CU DIZABILITATI “SFANTA ANA” si “SFANTA MARIA” din Alba Iulia/ Scoala duhovniceasca a parintelui FLORIN BOTEZAN. “Să înțelegem ce vremuri trăim,
  11. Pingback: PREOTI CARE SALVEAZA SI CRESC ZECI DE COPII. Parintele NEGREA din Podul Cosnei (VIDEO): “Daca pe preot nu-l doare de suferintele credinciosilor, nu este preot. Sa fii alaturi de cei necajiti!”/ CAMPANIA PARINTELUI TĂMAȘ din Covasna: “U
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare