PATRIARHUL BARTOLOMEU ameninta cu intreruperea comuniunii cu IPS SERAFIM DE PIREU si IPS AMBROZIE DE KALAVITRA. Totodata, patriarhul ecumenic pretinde ca DOCUMENTELE DE LA CRETA SUNT OBLIGATORII pentru clerici si mireni

14-12-2016 5 minute Sublinieri

Bartolomeu si Ieronim

Adresându-se Arhiepiscopului Atenei, Ieronim, într-o scrisoare din data de 18 noiembrie 2016, publicată în ultimele zile în mass-media din Grecia, Patriarhul Ecumenic amenință cu încetarea comuniunii cu doi ierarhi ai Bisericii Greciei care critică Sinodul din Creta, și anume cu mitropoliții Ambrozie de Kalavryta și Aigialia și Serafim de Pireu. Publicam mai jos traducerea completă a scrisorii:

“Prea Fericirea Voastră, Arhiepiscop al Atenei și întregii Elade, preaiubit frate în Hristos Dumnezeu și împreună slujitor cu Preacuvioșia noastră, domn Ieronim, Președinte al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, îmbrățișând frățește Preafericirea Voastră venerabilă, vă salutăm cu mare bucurie.

Mărturisim cu toții că Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică se pronunță și decide în ceea ce privește dogma și administrația sa prin Sfintele Sinoade locale, extinse, majore sau Mari și Sfinte, și Sinoade Ecumenice. În ceea ce privește deciziile sinodale luate prin invocarea Duhului Sfânt și în El, ele constituie o singură voce, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, scriind că “este necesar să existe întotdeauna o singură voce în Biserică” ( Omilii asupra Primei Epistole către Corinteni 36, PSB 61, 3315).

Acest principiu ecleziologic și canonic al consultării și deciziilor sinodale fiind piatră de temelie în viața, misiunea mântuitoare și mărturisitoare a Bisericii noastre Ortodoxe în lume, comunicăm cu Preaiubita și mult îndrăgita Preafericirea Voastră și cu Preasfânta Biserică a Greciei și, având în vedere responsabilitatea noastră de Patriarh Ecumenic și Preşedinte al Sfântul și Marelui Sinod care s-a întrunit în Creta, cât și ca păstrător al dogmei și ordinii canonice a Bisericii din Orient, vă atragem atenția asupra serioasei noastre preocupări personale și a celei a Sinodului Bisericii Mame, care s-a adunat în jurul nostru.

Informații provenind din diferite surse de informare, care ajung în fiecare zi la Patriarhia Ecumenică și la Preacuvioșia noastră în mod personal, conform cărora Protoprezbiterul Theodor Zisis [profesor emerit al Facultății de Teologie din Tesalonic, n.tr.fr.], împreună cu clerul și mirenii care împărtășesc opiniile sale, ajungând prin intermediul internetului și a diverselor alte modalități de informare și la celelalte Biserici Ortodoxe surori, cheamă frații Întâistătători și păstori, și, în mod particular, evlaviosul popor ortodox, să se revolte împotriva, și să pună la îndoială deciziile Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii noastre Ortodox care s-a întâlnit cu binecuvântare și succes în Creta, și în timpul căruia contribuția Preafericirii Voastre și a îndrăgitei delegații a Preasfintei Biserici din Greciei a fost constructivă și utilă.

Cum această corupere a conștiințelor și provocare a scandalurilor prin această lucrare nesfântă a multor clerici și mireni în jurisdicția Preasfintei Biserici a Greciei nu ar fi suficientă, aceste informații, nedezmințite până în prezent, menționează faptul că delegații conduse de clericii susmenționați au vizitat Preasfintele Biserici din Bulgaria și Georgia, precum și eparhia bisericească a Moldovei [adică, Biserica Ortodoxă din Moldova auto-administrată în cadrul Patriarhiei Moscovei n.tr.fr.], unde a răscolit pleroma și unde, din păcate, a fost primită și de frații Întâistătători și ierarhii Bisericilor menționate. Mai mult decât atât, conform acestor informații, acest grup s-a prezentat el însuși, în timpul prezenței sale în Georgia, ca fiind transmițător al conștiinței Bisericii Greciei.

Prea Fericirea Voastră și Sfânt Sinod al Preasfintei Biserici a Greciei astfel fiind, în mod sigur lucrurile difuzate și propagate în mod deliberat și scandalos de acești clerici și mireni constituie, conform cuvintelor Sf. Vasile cel Mare, “… otrava sufletelor (…) și că aceste minți…”, ale persoanelor menționate, “…țipă, pline de imaginația cauzată de patimile lor” (Scrisoarea 210 către primii cetățeni ai Neocezareii PSB 32, 777Α). De asemenea, “…a dezbina Biserica, a stărui în dispoziții certărețe, a da naștere la dezbinări, a se priva în mod constant de Sinod [este vorba aici de Sinodul de la Niceea, n.tr.fr.]: iată ce este de neiertat, demn de acuzat și pedepsit cu mare osândă” (Sf. Ioan Gură de Aur, împotriva evreilor 3, PSB 48.872).

Din păcate, grupul cunoscut care constituie fațada împotriva Bisericii canonice și a deciziilor Sfântului și Marelui Sinod care s-a întâlnit în Creta este întărit, de asemenea, de frații ierarhi ai Preasfintei Biserici a Greciei, cum ar fi Înaltpreasfințiții mitropoliți Ambrozie de Kalavryta și Aigialia și Serafim de Pireu, iar acest lucru prin modalități scrise redactate cu timp și contratimp, înainte și după convocarea Marelui Sinod, cât și prin cuvântul lor neatent, la orice subiect. Cei care acționează în acest mod cu siguranță uită că “ceea ce a fost gândit și decis în mod sinodal este mai bun și superior judecății făcute individual” (Ioan de Creta, Răspunsuri lui Constantin Cabasila, Arhiepiscop de Dyrrachion, Ralli și Potli, Concordanța divinelor și sfintelor canoane, volumul V, p. 403).

De asemenea, rugăm Preafericirea Voastră și Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, care a participat la Sfântul și Marele Sinod din Creta și care a decis împreună și a semnat împreună toate textele sinodale, de a lua, aplicând decizia acestui Sinod, conform căreia aceste texte sunt obligatorii pentru toți credincioșii ortodocși, clerici și mireni (cf. Regulamentului de organizare și funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, Articolul 13, paragraful 2), măsurile adecvate și de a face recomandările necesare clericilor menționați și a conducătorilor concreți ai acestui grup, pentru a înceta să acționeze în mod anti-eclezial și anti-canonic, cât și de a scandaliza sufletele “pentru care a murit Hristos”, provocând probleme în Biserica Ortodoxă unită. Știind bine cu toții că “nimic nu provoacă mânia lui Dumnezeu, cum o face dezbinarea Bisericii” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre Epistola către Efeseni, PSB 62.85), cum aceasta se produce, din păcate, prin comportamentul persoanelor menționate, nu avem nici o îndoială că Preafericirea Voastră și Sfântul Sinod al Preasfintei Biserici a Greciei, va acționa cum trebuie, conform acribiei canonice, și că veți proceda conform recomandărilor și îndemnurilor ecleziale față de clericii și mirenii menționați, astfel încât să nu mai dea naștere la “scandaluri” și, aceasta, sub amenințarea aplicării, în cazul în care nu-și revin în fire, a sancțiunilor prevăzute de sfintele și dumnezeieștile canoane, pentru vindecarea rănilor, cauzate de comportarea lor, în trupul Bisericii.

De asemenea, rugăm cu căldură Preafericirea Voastră, să atragă atenția în special fraților ierarhi ai Sfântei Biserici a Greciei, care au provocat tulburări în poporul lui Dumnezeu prin acțiunile lor, precum Mitropoliții sus menționați, de Kalavryta și Aigialia, și de Pireu, declarând că dacă nu își revin ei, Patriarhia Ecumenică se va confrunta cu problema creată, prin încetarea comuniunii ecleziale și sacramentale cu ei, căci afectează responsabilitatea și datoria tuturor Păstorilor ortodocși pentru protejarea unității, păcii și mărturiei unice a Bisericii Ortodoxe.

Denunțând cele de mai sus, cu durere în suflet și în inima noastră, înainte ca această lucrare nesfântă, ce depășește dreptul la libera exprimare și a criticii constructive, să ia dimensiuni mai mari și dificil de a fi vindecate, ne bazăm, pentru ceea ce a fost spus, pe conștiința Preafericirii Voastre preaiubite și pe cea a venerabilei Ierarhii a Bisericii Greciei, și vă rugăm să primiți expresia profundei noastre iubiri în Domnul și omagiul nostru cuvenit.

18 noiembrie 2016

Iubitul frate în Hristos, Preacuviosul Preafericit,

Bartolomeu al Constantinopolului”

Traducere de Roman Ortodox în Franța după Orthodoxie.com, Le patriarche œcuménique Bartholomée menace de cesser la communion avec deux hiérarques de l’Église de Grèce qui critiquent le Concile de Crète


Categorii

"Marele Sinod Panortodox" (de la Creta - inainte si dupa), 1. DIVERSE, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita, Patriarhul ecumenic Bartolomeu

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

47 Commentarii la “PATRIARHUL BARTOLOMEU ameninta cu intreruperea comuniunii cu IPS SERAFIM DE PIREU si IPS AMBROZIE DE KALAVITRA. Totodata, patriarhul ecumenic pretinde ca DOCUMENTELE DE LA CRETA SUNT OBLIGATORII pentru clerici si mireni

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Genial ar fi sa-si aplice lui insusi sfintele si dumnezeistile canoane, ca sa vad daca se mai poate pomeni pe sine in caz ca stau chiar el impreuna cu delirul lui dictatorial la baza acestor probleme. Impinge o baba pe scari si pe urma o intreaba de ce se grabeste.

  2. “ceea ce a fost gândit și decis în mod sinodal este mai bun și superior judecății făcute individual” (Ioan de Creta,

    Asta asa este cu conditia ca Sinodul sa fie unul valid ,recunoscut de intreaga Biserica .Altfel nu merge ..Simplul fapt ca sinodalii au decis si au gandit nu este indeajuns Si sinoadele talharesti au avut sinodali lor car au gandit…si au decis ….

  3. Despre parerea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Bulgaria referitoare la Sfantul si Marele Sinod nu s-a auzit la Patriarhia Ecumenica? Pe aceia nu-i ameninta cu intreruperea comuniunii?
    Inca o data imi aduc aminte de cuvantul Sfantului Ioan Maximovici referitor la Patriarhia Ecumenica: “pierzându-şi însemnătatea de stâlp al adevărului şi DEVENIND EA INSASI O SURSA DE DEZBINARE, fiind, în acelaşi timp, posedată de o imensă dragoste de putere – REPREZINTA UN SPECTACOL JALNIC care aduce aminte de cele mai rele perioade din istoria Scaunului Constantinopolei“.
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/08/20/sfantul-ioan-maximovici-si-declinul-patriarhiei-constantinopolei/

  4. Daca ierarhii greci nu au intrerupt comuniunea,se grabeste Patriarhul Ecumenic.Cu atat mai bine…E un semnal clar ca sinodul nu va fi recunoscut de majoritatea Bisericilor Locale.

  5. Un singur lucru este obligatoriu in lumea aceasta: sa trecem la cele vesnice. Restul sunt optiuni.

  6. Ce sa zic… minunat…..era de asteptat ca presiunile politice sa fie mai puternice la Constantinopol, iar marioneta este sârguincioasă ca de obicei. Si-a facut tema.

  7. Pana acum nu am vrut sa comentez pe acest subiect. Am crezut sincer ca cei care trebuie sa o facă sunt, în primul rand, preoții și teologii. Nici acum nu vreau sa spun prea multe, dar e clar ca ceea ce s-a vrut s-a cam obtinut: cearta intre frați, orgolii exacerbate, afurisenii de o parte și de alta. Toate astea în numele dreptei credințe ortodoxe, dar nu totdeauna în spirit ortodox!
    Vom trai și vom vedea…

  8. Ei, acum Preafericitul Ieronim are o problemă; mare. Și mai stă și între ciocan și nicovală. Nu doresc nimănui să fie în locul său ….
    Tare interesant este, cum are să o rezolve! Dar pe de altă parte, mulți au avertizat, că va veni. La fel de interesant este, câți ierarhi cred că deciziile sinodului din Creta sunt obligatorii și câți nu cred aceasta!

  9. Mie-mi suna a corectitudine politica in … Biserica. Este bine ca se limpezesc apele dar … noi ce facem?

  10. @cristian:

    O intrebare: tie ce ti s ar parea normal sa creada despre obligativitatea deciziilor din Creta acei ierarhi care le au semnat?

  11. Cuvint greu au in Biserica Ortodoxa ierarhii. Dar noi mirenii avem aceeasi greutate si responsabilitate in a ne feri de erezie: ascularea de ierarhi si in general de clerici se opreste la erezie. Mare si riscanta(daca ma iau numai dupa capul meu) responsabilitate pe capul meu: sa identific unde este erezie. ECUMENISMUL este EREZIE o zic sfintii Nicolaie Velimirovici, Iustin Popovici, Arsenie Boca(eu cred ca este sfint) si alti sfinti. Nu exista Sinod Ortodox cind sunt prezenti (in orice calitate, cu orice drept/statut) eretici sau anticrestini. Daca la o data si intr-un anumit loc se gasesc impreuna ierarhi ortodocsi cu reprezentanti ai ereticilor sau ai anticrestinilor, atunci se pot discuta si se pot pune la cale multe lucruri bune pentru pacea lumii, dar nu se pot lua decizii ce privesc probleme din interiorul Bisericii Ortodoxe(decizii obligatorii pentru toti ortodocsii). Biserica Ortodoxa nu are nevoie ca sa ia decizii obligatorii pentru toti ortodocsii de colaborarea sau ajutorul venit de la eretici sau anticrestini. Trebuie sa se multumeasca, sa se limiteze exclusiv la ajutorul venit de la Duhul Sfint. Orice ajutor/colaborare in aceasta problema(decizii obligatorii pentru toti ortodocsii ) primite(direct sau indirect prin “simpatizanti ortodocsi”) de la neortodocsi are in spate(ascuns) pe Antichrist.
    Doamne ajuta sa ne ferim de erezie.

  12. Nu preafericitul Ieronim are o problema ci noi toti, mai ales noi cei din Biserica Ortodoxa Romana, pentru ca vom fi pusi sa alegem. PF Ieronim va ramane in comuniune cu bisericile care nu au recunoscut sinodul, Biserica Rusiei, Biserica Bulgariei, Biserica Georgiei, poate si cu Biserica Sarba, poate or mai fi si prin Americi cativa, mai ales greci. Practic va ramane in comuniune cu majoritatea ortodocsilor de pe planeta. Asa ca cine rupe comuniunea se da singur afara. Insa noi tot va trebui sa alegem. Inauntru sau inafara?

  13. Pt Doroteea: dragă Doroteea, întrebarea nu-i ușoară, iar răspunsul e chiar greu. Eu nefiind ierarh, nici nu am căderea, cred, ca să mă pronunț. În plus, nici n-am fost acolo, ca să pot zice că am trăit evenimentul.
    Iar din experiență (în relație cu arhierei) știu, că este f greu să fii ierarh ortodox în România (singurul avantaj/privilegiu al lor este, că nu sunt niciodată acuzați/condamnați penal).
    Oricum ar fi, eu zic că este f greu de acceptat, ca TOT ce s-a stabilit/semnat în Creta, să fie literă de lege sfântă pt toți ortodocșii, precum cere în fapt păr Bartolomeu al Constantinopolelui. Dar sunt fff curios să văd, cum reacționează la aceasta ierarhii prezenți în Creta, în general, și întâistătătorii Bisericilor locale prezente acolo în special. De ceilalți absenți- știm deja. Poate adminii vor afla și răspunsul păr Ieronim al Atenei. Presupun totuși că va fi în stilul diplomatic bisericesc bizantino-grecesc….

  14. Cristian, raspunsul e clar si daca nu esti ierarh, pt ca tine de buna-credinta: e clar ca trebuie sa respecti ceea ce ai semnat! Stii de ce am pus intrebarea, nu? Pt ca am mai avut discutia asta aici chiar cu tine, dar si inainte, cu altii, si de fiecare data am incercat sa arat de ce nu este bine sa dai curs unei invitatii din start gaunoase, oricat de bune intentii de aparare a credintei ai avea, cat de mare si periculoasa poate fi aceasta capcana! Bulgarii au inteles bine asta, si iata ca acum nimeni nu-i poate obliga sa tina cont de deciziile unui sinod pe care l-au invalidat de la bun inceput prin absenta lor – ceea ce nu e cazul nostru. Pt ca eu te asigur, ca nu de ‘papagal’ (Doamne, iarta-ma, Tu intelegi ce vreau sa spun!) duceau ei (bulgarii) lipsa (adica de teologi priceputi)…

    Topicul s-a bucurat de dezbateri ample pe aici la un moment dat. Procedura Sinodului arata limpede dupa mine ca, odata ajuns acolo, automat va trebui sa validezi niste decizii de fapt DEJA luate. Discutiile si dezbaterile erau doar formale, cat sa creeze aparenta unui forum, prea putin le pasa lor de argumente si de pareri, pt ca ei deja concepusera o procedura-capcana. Iar unele biserici au inteles ce se intampla si au ocolit delicat dar ferm aceasta capcana.

  15. Multumesc lui Doroteea ca mi-a dat o raza de lumina: adunarea din Creta a fost o capcana pentru Biserica Ortodoxa. Aceasta capcana este de fapt doar un element din arsenalul Reeducarii a la Pitesti ce se face in prezent la scara planetara. Nu pot identifica cu dovezi pe cei ce au implementat aceasta capcana dar vad clar ca s-au folosit de ortodocsi “reeducati” in diverse “laboratoare”. Folosesc notiunea de “reeducat” cu semnificatia data de Sfintii Inchisorilor care au trecut prin reeducare sau au cunoscut-o nemijlocit, dar au fentat reeducarea prin iconomia Domnului.

  16. Doroteea, eu cred, că ierarhii noștri nu consideră, că ceea ce au semnat este obligatoriu pt toată lumea ortodoxă. Cel puțin așa se înțelege din dorința unora, de a aprofunda pe viitor, la un alt sinod precum cel cretan, subiectele dezbătute.
    Personal nu-l văd pe Patriarhul Daniel să întreprindă ceva împotriva înțelegerii sale teologice, chiar dacă vine din partea Patriarhului Ecumenic. Apoi cei doi se știu de cel puțin 25 de ani și ar putea fi grav, dacă păr Daniel va considera, că păr Bartolomeu l-a atras într-o cursă vicleană cu bună știință. De altfel nu-i văd nici pe Teofan al Moldovei sau Sebastian al Oltului sau Macarie al Scandinaviei să urmeze în orb cele stabilite în Creta.
    Și în general vorbind, noi românii am reușit mai întotdeauna să ne scoatem elegant sau mai puțin elegant din astfel de capcane gândite de străini (excepție mitropolitul Ardealului la 1700). Personal nu-mi fac nicio grijă, că pct 6 din Creta va fi respectat 100% în BOR vreodată.
    În ceea ce privește sinodul din Creta, că ai redeschis discuția, da, încă mai cred, că Biserica Ortodoxă tb să arate restului lumii că sinodalitatea funcționează; de aceea îi apreciez mai mult pe cei care au fost prezenți acolo, decât pe absenți; dacă nu duci bătălii, chiar cu capcane pregătite, nici nu ieși întărit din ele, pregătit să duci și alte bătălii mai importante. Ba dimpotrivă, stând pe tușă vei putea ușor pierde ce-i important.
    Îmi cer scuze pt multa vorbărie.

  17. Doroteea,
    Bine ai scris! 🙂
    Se vede ca a fost greu de rezistat la tentatia de a participa la cel mai inalt nivel organizatoric al Ortodoxiei – Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.
    Ce ispita mai “buna” decat pacatul MANDRIEI putea folosi iarasi vrajmasul neamului omenesc? Nimic nou sub soare, da. Tradusa practic, viclenia folosita se pare ca a fost aceasta: ce poate fi rau in a ne mai intalni, a dialoga, a analiza, A NEGOCIA (da, da, implicit – pt ca nu prea vor sa recunoasca aceasta “etapa”!) si, pe masura intrunirii oarecarui consens lumesc, a si aproba sau macar a semna niste texte comune de complezenta care sa justifice… “cheltuielile cu deplasarea” sau sa arate mai-marilor inselati ai lumii acesteia “progresul” discutiilor?
    Orice laic implicat in negocieri banale stie acest aspect elementar: trebe’ sa ai si tu ceva-ceva sa lasi de la tine sau sa adaugi intr-o negociere… si iaca cum a aparut din Creta un “vas cu pesti din care fiecare pescuieste cam ceea ce doreste” – ca sa-l parafrazez pe IPS Hierotheos. DAR, la ce anume anume puteam noi renunta in materie de credinta sau accepta in plus, INDIFERENT DE MOTIV? Permitea asta invatatura noastra de credinta ortodoxa? Dimpotriva, o interzice! Probabil ca se uita prea usor de: ”Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:8).
    Of, of, greu la deal cu boii mici! – vorba Batranilor.
    Doamne ajuta!

  18. Cristian:

    Ca si la razboi, a lupta nu inseamna a ridica orice manusa ti se arunca, si nici a accepta lupta pe un teren favorabil adversarului. Sigur ca sinodalitatea trebuie sa functioneze, cu conditia sa fie vorba intr-adevar de sinodalitate si nu de un simulacru al ei (ceea ce s-a intamplat de fapt in Creta pt motive pe larg expuse in articolele postate de CO, de altii mai avizati ca mine).

    Asa cum am mai spus, si mie imi place Patriarhul Daniel. Dar ce au semnat ei acolo, chiar daca greu de punctat din perspectiva efectelor, se pare ca a fost un soi de ‘mancare amestecata’. Si, iarasi, nu spun eu asta, ci altii mult mai mari ca mine au facut-o. Nici eu nu ma ingrijorez si nu cred ca e cazul sa facem un balon din asta. Dar un averstisment – si inca unul foarte serios – este, zic eu. Dupa Creta si tot ce a presupus si insemnat ea, urechile trebuie bine ciulite. E o parere.

  19. Ma intreb (retoric, desigur): cum s-ar fi vorbit astazi despre Sinodul din Creta daca toate Bisericile ar fi participat si acolo L-ar fi marturisit pe Hristos, asa cum o fac acum cei de pe margine?

  20. Doroteea: absolut de acord cu părerea ta. Este nevoie de mai multă trezvie și de mai mult discernământ. Sper că la următorul sinod va fi cazul.
    De luat în seamă și răspunsul păr Teofan către păr Longhin de la Bănceni menționat mai sus de RobertCr. Foarte echilibrat, după părerea mea. Dacă mai sunt creștini care-l contestă pe păr Teofan pt Creta, atunci chiar este ceasul al 12-lea ca să termine cu prostiile și să se abțină.

  21. @Cristian

    Legaturile dintre autoproclamatul papa din Constantinopol si ierarhii actuali din Romania s-ar putea sa fie mai trainice si mai vechi decat ne da noua prin cap si din cauza asta le-o fi venit atat de greu sa stea acasa la ai nostri. Daca nu ar fi fost vocile care sa traga semnalul de alarma inca dinaintea sinodului falit, cred ca situatia ar fi devenit mult mai proasta. Uita-te putin acum si la strategia din Moldova. S-au perindat pe acolo toti cei care au combatut acest sinod, fie prin absenta, fie prin nesemnare, ultimul care a fost chemat, sa impace probabil, este IPS Ierotheos Vlachos. Dupa care nu s-a impacat absolut nimeni, pentru ca unora le este imposibil sa recunoasca ca au gresit, iar ceilalti considera inca acest sinod drept ceva care a zdruncinat Ortodoxia, lucru adevarat, si care le da dreptul sa faca, sau sa zica una, alta, old moldavian style. Aici doar Dumnezeu stie ce e mai bine si de ce ingaduie o rezistenta atat de darza in Moldova si poate doar un al doilea Stefan cel Mare si Sfant le-ar mai putea canaliza energiile, pentru a lupta cu cap. Daca IPS Ierotheos Vlachos a zis ca a fost o lovitura data Ortodoxiei si persoanei lui care a fost lovita de akedie vreo trei zile, imi imaginez ca a venit cu intentia onesta de a clarifica niste lucruri, de a pansa ceva, de a linisti. Dar pansamentele au fost deja smulse de pe rana si incaierarea o sa continue, pentru ca apa la moara a fost data. Si o sa ducem zeci si mii de discutii sterile pe acest subiect, cand este foarte limpede ca ierahii au GRESIT si trebuie sa recunoasca asta. Daca se intrevede o schisma, cu atat mai urgent. Pentru mult mai putin, BO din Ucraina s-a divizat si s-a ajuns la o situatie ciudata. Cine e patriarhul ecumenic de acum, de i se face in halul asta hatarul si se pune in pericol unitatea Bisericii Nationale, a noastra sau si a altora? Ori ierarhii au de fapt aceleasi convingeri cu PF Bartholomeu si noua ne arunca praf in ochi, ori ii datoreaza ceva lui sau instutiilor pe care acesta le reprezinta si fac un teatru de mana a doua asteptand sa ca timpul sa ne stearga sinodul de trista amintire din memorie. Eu una ii pomenesc pe toti si ma rog la Dumnezeu ca macar unul din semnatari sa spuna ca nu mai este de acord cu ce s-a semnat in Creta si sa se poata vindeca rana, in caz ca aceasta devine tot mai urata.

  22. @ Ileana, permite-mi o mica rectificare – IPS Hierotheos a fost in akedie vreo doua luni dupa Creta, nu trei zile 🙂
    Pt fratii care nu stiu de comunicatul obstii de la Man Paltin Petru-Voda: http://www.paltin-petruvoda.ro/comunicat-al-manastirii-paltin-petru-voda-cu-privire-la-intalnirea-cu-mitropolitul-ierotheos-vlachos/

  23. @IoanR

    Si mai rau.

    Imi inchipui ca facand parte din cler sau chiar din ierarhie, altfel privesti la astfel de nenorociri. Mirenilor nu le pune in pericol locul de munca o opozitie justificata fata de astfel de hotarari (zic eu), si nu pot fi marginalizati la serviciu, dar pana la urma este nevoie sa auzim din gura celor sfintiti ce se intampla de fapt si cum stam cu tradarile, ca sa nu gresim cumva. Tocmai de aceea cei care au noblete de suflet, precum IPS Ierotheos Vlachos, din randurile clerului, ale ierarhiei, devin chiar eroi. Exista deci si o libertate a mirenilor de a-si spune parerea, dar si curajul unor marturisitori, care, in ceea ce priveste chestiunile dogamtice dezbatute la varf, au fost mereu cel putin calugari, deci au facut parte din cler. Ma gandesc la Sf. Maxim Marturisitorul, care era doar monah, care insa a patimit impreuna cu Papa Martin pentru Dumnezeu, pentru Adevar. Ce ar fi facut Sf. Marturisitor Sofronie de la Cioara daca mirenii alegeau confortul si i-ar fi spus ca nu-i atat de grav ce se intampla? Oamenii aia au preferat sa-si ingroape mortii fara slujba, decat sa le slujeasca un preot lepadat. La Saliste au foat martirizati credinciosii care se aflau la slujba cand s-a dat foc bisericii. Nu cred ca trebuie sa ne amagim. Daca acum dormim, pumnul in gura va fi mult mai greu decat acum si vom putea asista, Doamne fereste, la o alta intrunire fara rost pentru Ortodoxie, cu urmari insa poate si mai grave.

  24. @Ioan R:

    Frate Ioan, eu nu cred ca mandria, ci mai degraba diplomatia a fost cea care a determinat prezenta BOR in Creta. Si, culmea, nu vad aceasta prezenta drept o optiune atat de dezastruoasa, cu conditia ca a doua oara sa nu se mai dea curs unor invitatii la evenimente calificate se pare gresit drept sinodale. Nu mi-e clar inca ce inseamna CONCRET obligativitatea acelor decizii, pt ca se pare ca nu au un efect palpabil, ‘procedural’, ca sa zic asa. In rest, s-a mai spus asta, au semnat ai nostri si acte mai rele, cum ar fi acea Declaratie de la Balamand de care tot aici pe CO am auzit si eu prima oara.

    Nu a fost prea bine si nici prea rau, una peste alta, eu asa cred. Dar a fost un avertisment, si inca unul serios. Putea, da, sa iasa mai rau. Cred ca noi, mirenii, trebuie sa evitam cu orice chip sa facem un balon din asta, ca sa nu cadem in dezbinari si altele mai rele. Sincer, eu am incredere in Patriarh. Macar pt Catedrala Mantuirii Neamului si tot imi place!

  25. @ Ileana

    “unora le este imposibil sa recunoasca ca au gresit, iar ceilalti considera inca acest sinod drept ceva care a zdruncinat Ortodoxia”

    Ortodoxia nu este zdruncinata de sinoade, ci de “somnul ratiunii” care bantuie azi mintile oamenilor, dintre care unii se considera “drept credinciosi”, dar care nu observa cum s-a schimbat si cu i-a schimbat lumea in care traiesc. Iata niste citate aplicabile celor care se viseaza imaculati si originali imitand ce vad in jur si care se considera indreptatiti a fi bagati in seama in viata reala si pe retelele de socializare:

    „Prostia și înfumurarea sunt tovarășe nedespărțite.” — Pierre Beaumarchais

    „Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.” — Tudor Mușatescu

    „Prostul ratează toate ocaziile în care ar fi putut să tacă.” — Vasile Ghica

    „Spiritul de contradicție e personalitatea prostului.” — George Călinescu

    „Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii.” — Heinrich Heine

    „Chiar şi atunci când e susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne.” — Anatole France

    „Nimeni nu e destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost.” — La Fontaine

  26. @M

    Nu prea m-am contrazis cu nimeni aici, ca nu e domnul Gheorghe Vela pe fir, pe care l-am suparat de atatea ori, sin nefericire, si care crede ca eu am ceva personal cu ierahii. Recunosc, am. Ma rog pentru ei. Nici pe tine nu te contrazic. Am fost si sunt proasta cand am raspuns si raspund la provocarile tale. Cand se plimbau unii cu crucile si cu porcu taiat pe locul unde trebuia ridicata moscheea, am spus ca trebuie vazuta in perspectiva actiunea si ca ne va servi noua ca natiune. Altfel era gata moscheea deja. Am impresia ca tu confunzi spatiul asta cu matrimonialele si incerci sa te pui selectioner intre femei. Pe mine poti sa ma scutesti. Sunt stafidita, urata si fraiera, domnule bARBAT sau femeie, si n-am nevoie de arbitrajul tau, dar iti doresc succes in viata sentimentala si mantuire. Un link catre o poza de-a mea nu poti sa-ti dau, pentru ca si camera foto, draguta, ma refuza. Pe fiecare ne mana de la spate un anumit temperament pe care eu incerc sa-l pun in slujba Domnului, asa cum pot. Si chiar imi esti simpatic, deci sa ma ierti daca am gresit si tu doreai sa-mi faci de fapt un compliment si eu credeam ca mai iau o cununa. Daca m-as fi putut abtine de la un raspuns.

    Doroteea zice de Balamand, si are dreptate, dar acele documente au fost semnate in secret, nu sub nasul nostru. Iar daca acum au iesit la rampa cu chesti neortodoxe, inseamna ca au presupus ca-si pot permite deja sau le expira timpul acordat. Cei mai mari promotori ai sinodului au fost tocmai cei din patriarhiile cu cei mai putini credinciosi, de genul Patriarhia Albaniei, unde paremi-se ca inaintestatator e tot un grec provenit de la cea ecumenica. Nu-l vedeam luandu-l de guler pe Patriarhul de la Moscova, dar cei de genul lui si-au permis sa faca presiuni asupra blajinilor din Balcani: greci, romani, bulgari, sarbi. Insusi Dumnezeu ne incredinteaza ca Biserica va supravietui, deci nu panica e motorul grijilor mele. Spuneam ca actiunile celor care fac tam-tam s-ar putea sa fie cele care salveaza situatia, mai ales pe viitor. Am mai spus ca Dumnezeu il pune si pe tangalachi la treaba. Nu ma refer la acestia din Moldova, ci la faptul ca noi trebuie sa vedem in ansamblu ce se intampla, pentru ca suntem undeva la mijloc, adica nu suntem de acord cu sinodul, dar nici nu suntem de acord sa nu mai fie pomeniti ierarhii si sa se ajunga la o fisura. Lucrurile insa din fericire sunt discutate si nu tin mortis sa mi se dea dreptate, dar le multumesc adminilor ca lasa sa se auda si vocea mea. In lumea reala n-am facut valuri, ci doar spun politicos, daca vine vorba, ca nu sunt de acord cu sinodul. Dar cred ca, in afara celor din familie, n-a mai pomenit in preajma mea nimeni sinodul de cand s-a terminat el in vara.

  27. Daca Sinodul nu a fost unul unanim acceptat de toate Bisericile (asa cum era regula), iar acum Patriarhul Ecumenic cere OBLIGATIVITATEA respectarii deciziilor acestui Sinod (nereprezentativ) de catre toti ierarhii si mirenii, aceasta nu poate decat sa duca la schisma. De parca nu ar fi fost suficient de grave si asa unele greseli ale Patriarhiei Ecumenice (precum slujbele tinute impreuna cu catolicii, si in general promovarea ecumenismului), acum Patriarhul Ecumenic se face si provocator de schisma (pacat mai grav decat erezia). Propria autoritate este pusa mai presus decat unitatea Bisericii! Sminteala este tot mai mare…

  28. Draga Ileana, @M e un bully. Dar nu orice fel de bully, ci un ‘bully crestin’. Asta e o specie aparte de crestini, privilegiata, careia Scriptura i se aplica selectiv. Interdictia Domnului din Matei 5;22 de a numi oamenii prosti sau nebuni (interdictie asimilata de Hristos Domnul uciderii, si despre care unii parinti spun ca e pacat impotriva Duhului Sfant care salasluieste in om) lor nu li se aplica. Si nici porunca de a nu cauta la paiele din ochii altora in locul propriei barne, si nici cea a milei si blandetii. Ei au liber la insulte si judecata. Ei nu discuta atat idei, cat ataca oameni si vad in oameni abisuri numai de ei stiute, sau, poate, numai de ei si de Dumnezeu Caruia Ii stau alaturi pe Scaunul de judecata.

    Pana una alta, @M e un bully si te sfatuiesc sa il tratezi ca atare: ignorandu l. Eu una asa voi face de acum incolo. Mai rau e cu ideile otravite pe care le mai raspandeste in rastimpuri, cand ia o pauza de la aluziile rautacioase. Aici insa deja tine de discernamantul critic al fiecaruia. Eu am realizat ca e o pierdere de vreme sa contracarez toate smintelile, risc chiar sa pic eu de vanitoasa si, oricum, nu tin pasul cu asa un tir informational. Si, la drept vorbind, au si ‘admiratorii’ mei dreptate: nu am de ce sa cred ca sunt singura de pe aici care inyelege de fapt ce se intampla.

  29. @Doroteea

    Ai dreptate. Acum vreo 18 ani am promis studentilor mei ca pe cei mai buni ii iau intr-o tabara in Germania, unde nu plateai decat drumul. Printre cei mai buni din grupe a fost si unul care a fost extrem de obraznic cu mine la ore si am inteles ca pe una din colegele mele a injurat-o de mama. Insa m-am tinut de cuvant. A fost mielusel in tabara si n-am avut nicio problema, cum as fi crezut dupa ce cu un an inainte luasem cu mine trei fete, dintre care doua au inceput in curtea de la Dachau, unde scria pe toti peretii sa pastrezi linistea, sa tipe una la alta si sa arunce pe jos cu aparatul de fotografiat. Nu o sa-mi explic niciodata de ce se lua de asistente si vorbea atat de urat. Avea o prietena foarte frumoasa, era destept, nu era urat, si totusi avea iesirile astea. Nu stiu, poate l-am iritat crunt pe M candva, de-mi sare mereu in cocoasa. Imi pare rau daca e asa, pentru ca e o adevarata munca de cercetare sa vezi ce scriu unii si altii despre prosti si eu nu meritam efortul.

  30. @Ileana, Doroteea
    Nu va mai ofuscati din toate nimicurile postate de mine!
    Doroteea, avand in vedera ca ai o voce atat de placuta, nu ne canti niste colinde?

  31. @Ileana

    Provocare, Ileana, provocare… Ieftina, dar provocare. Nu cred ca era neaparat de tine vorba, a fost lansata asa, ca fiecare sa se intrebe ‘la cine s-o referi? Oare la mine?’. Insii astia care se inoculeaza pe forumuri si lanseaza fumigene incercand sa provoace oamenii poarta si un nume: trolli. Din punctul meu de vedere, pur si simplu nu poate depasi stadiul de bully (pe care altfel il critica mai sus, ca sa fie ironia deplina 🙂 ).

  32. Sau, ca sa intelegi si mai bine: pe un forum de discutii nu-ti dai seama ca ‘panseurile’ de mai sus se pot potrivi, de fapt…oricui? 🙂 In asta consta ‘geniul’ dezbinator al lui @M si celor de tagma lui: in aceste lansari de aluzii agresive, extrem de generice si aparent valabile in context, fara insa a avea si curajul de a pune punctul pe i si a vorbi pe sleau.

  33. Sa iertam toate pentru Inviere.

    Multumesc, Doroteea.

  34. @Doroteea
    “Nu cred ca era neaparat de tine vorba, a fost lansata asa, ca fiecare sa se intrebe ‘la cine s-o referi? Oare la mine?’.”
    Bravo, ai inceput sa-ti pui intrebari, sa te autoanalizezi!
    Ma simt flatat ca ma consideri un geniu, nu mi-am imaginat ca as putea fi un geniu, asa ca m-am uitat pe ce-au zis unii mai destepti decat mine despre genii.

    Insuportabil, ca orice geniu în viaţa de toate zilele. Valeriu Butulescu

    Când un geniu adevărat apare pe lume, îl vei cunoaște sigur după un semn, anume că toți imbecilii se vor uni într-o conjurație împotriva lui. Jonathan Swift

    Diferența între geniu şi prostie este următoarea: geniul are limitele sale, în timp ce prostia nu are limite. Edward A. Murphy

  35. @Ileana

    Nu de iertare se pune probl aici, Ileana, ci de demistificare. Pt ca – uite, cum chiar si tie ti s a intamplat! – unii mai musca momeala si se mai necajesc, in loc sa vada clar si sa trateze cum se cuvine: ignorand sau facand misto. Or la un mom dat, cand se intinde prea mult coarda (aviz adminilor carora le atrag atentia ca scad mult nivelul CO ingaduind astfel de postari), uite ca oamenii incep sa se sminteasca. Iar jignirile ca jignirile, mai grav e cu suflul telenovelistic pe care il imprima discutiilor pe alte teme, care degeneraza aiurea si creeaza crestinilor ortodocsi imaginea asta de hateri frustrati.

  36. Demistificarea ”gândirii pozitive”: nu fugi de tristețe!
    Recomandarea mea: nu fugi de emoțiile negative, învață să le folosești sănătos și productiv! Ele au un rol important în sănătatea raportului nostru general cu oamenii și cu lumea în care trăim, așa cum au un rol important în învățare-dezvoltare și performanță, în acțiunile individuale și colective.
    Elisabeta Stanciulescu, sociolog profesor universitar
    http://elisabetastanciulescu.ro/2015/07/demistificarea-gandirii-pozitive-nu-fugi-de-tristete/

    “Un om de succes este cel care reușește să construiască o fundație solidă din pietrele pe care alții le-au aruncat către el.”
    David Brinkley

  37. Apărută în Grecia în 1964 (Astir, cu un prolog de Photios Kontoglou), iar în
    engleză pentru prima oară în 1967 (Boston, Holy Transfiguration Monastery,
    trad. George Gabriel ), aceasta este probabil cea mai controversată dintre
    cărţile doctorului Alexandros Kalomiros (m. august 1990), teolog laic grec de orientare tradiţionalistă, încă puţin cunoscut în România.
    (…)
    “II. Dezbinarea nu a existat
    “Aşa-zişii creştini joacă un rol important în încercarea lumii de a obţine pacea. Cu sloganul „Creştini, uniţi-vă!”, ei au pornit în căutarea bazarului unde are să se vândă adevărul. Odinioară, creştinii aveau credinţă şi erau gata să moară pentru credinţa lor. In ziua de azi, zelul lor pentru adevăr s-a domolit. Au început să-l considere ca fiind ceva secundar. Li se par lipsite de importanţă şi nedemne de a fi menţionate diferenţele dintre biserici, pentru care altă- dată martirii se sacrificau cu ardoare, Părinţii erau exilaţi, iar credincioşii prigoniţi şi mutilaţi pe capete.
    Majoritatea dintre ei sunt sentimentali incorigibili, care cred că religia lui Hristos este un sistem etic privind relaţiile umane. Alţii urmăresc scopuri politice si interese ascunse. Ei zidesc laolaltă cetatea Antihristului. Caută armonia, fiind indiferenţi faţă de adevăr; caută o reconciliere externă, ignorând disensiunile interne; caută litera, fiind indiferenţi faţă de duh.
    Cum e cu putinţă ca ei să spere că ceea ce nu s-a înfăptuit în primele secole ale schismei se va înfăptui acum, când diferenţele în dogmă şi mentalitate, o dată cu trecerea secolelor, din simple fisuri, au devenit prăpăstii?!
    Simplul fapt că ei vorbesc despre unirea bisericilor arată că gândirea lor este profund anticreştină. Ei recunosc prin aceasta că Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, pe care o mărturisim în Simbolul credinţei noastre (Crezul), ar fi încetat să existe; că a fost dezbinată în multe biserici care nu mai sunt catolice [universale], adică nu mai cuprind întregul adevăr şi har, precum bisericile ortodoxe locale, ci deţin o parte mai mare sau mai mică de adevăr si har. Prin urmare, ei cred că adevărul nu mai există pe pământ şi că venirea lui Hristos a fost până la urmă zadarnică. Căci adevărul confundându-se cu minciuna, este cu neputinţă ca adevărul pentru care a venit Hristos să stea mărturie pentru a fi redescoperit. Aşadar, devine imposibilă redescoperirea lui Hristos, Care El însuşi este Adevărul.
    Dar atunci de ce a spus Hristos că are să fie cu noi până la sfârşitul lumii? „Şi am să fiu cu voi toate zilele, până la sfârşitul veacului”. De ce a spus că Sfântul Duh îi va îndruma pe ucenici către deplinătatea adevărului şi că Biserica va izbândi asupra porţilor iadului?
    Dacă Biserica a fost dezbinată – şi dacă e nevoie de unire, înseamnă că a fost dezbinată -, atunci tot ceea ce a făgăduit Hristos s-a dovedit a fi numai minciună! Însă Dumnezeu să ne ferească de o asemenea blasfemie! Biserica există şi va exista până la sfârşitul lumii, nedezbinată şi invulnerabilă, potrivit făgăduinţei Domnului. Toţi cei care vorbesc despre „unirea bisericilor” neagă pur şi simplu pe Hristos şi Biserica Sa.
    Când un patriarh ortodox acceptă participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor ca fiind una în rândul multor „biserici”, ce altceva face decât să recunoască în mod public, precum protestanţii, existenţa mai multor biserici, şi prin aceasta dezbinarea Bisericii Una, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti? Ce altceva face decât să-L renege pe Hristos?
    Dar, în strădaniile lor profane, aceşti oameni prezintă textele liturgice ale Bisericii şi pe Hristos însuşi ca fiind aliaţii lor. Intr-adevăr, Hristos s-a rugat ca ucenicii Săi „să poată fi unul”, şi Biserica se roagă în timpul fiecărei Liturghii „pentru unirea tuturor [hyper tes ton panton henoseos]”. Aceste cuvinte nu vor însă să spună că Biserica se roagă ca într-o zi creştinii să se unească făcând compromisuri reciproce în convingerile lor. Nu se referă la urmărirea unor acorduri compromiţătoare, prin care să se unească elemente denumite în mod diferit. Nu au nici o legătură cu protocoalele făcute în vederea unei alianţe, unui acord sau unei convenţii, precum cele care se semnează după multe negocieri între naţiuni diferite. Nu, aceste cuvinte nu vor să spună nicidecum aşa ceva! Biserica nu se roagă lui Dumnezeu pentru unirea unor elemente opuse, ci pentru ca toţi oamenii să devină UNUL. Cu alte cuvinte, pentru ca ei toţi să accepte cu căinţă adevărul, să se închine cu umilinţă dinaintea Bisericii şi să se numere printre membrii ei. Pentru ca ei să îşi dea seama de greşeala în care au trăit şi să se îndrepte degrabă spre lumină şi adevăr, şi anume spre Biserică. Acesta este lucrul pentru care se roagă Biserica. Pentru acest lucru anume ne rugăm în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: „Îndreaptă-i [o, Doamne] pe cei aflaţi în greşeală şi uneşte-i cu Biserica Ta Sobornicească şi Apostolească”. Doar această rugăciune şi dorinţă izvorăşte din dragostea adevărată, căci ea caută tămăduirea celor bolnavi şi nu amăgirea lor.

    III. Ofertă, nu discuţie

    Câţiva ortodocşi naivi cred că această apropiere a bisericilor nu se face cu scopul unirii, ci pentru instruirea celor eterodocsi. „Acestea sunt”, spun ei, „manifestări de iubire faţă de fraţii noştri”. „Dacă ne închidem în cochilia noastră”, spun ei adeseori, „dacă nu luăm parte la conferinţele internaţionale şi nu trimitem observatori la conciliile papale ş.a.m.d., atunci cum vor cunoaşte occidentalii Biserica Ortodoxă şi cum vor fi atraşi înspre aceasta?”.
    Dar cum li se va spune occidentalilor că Biserica Ortodoxă este Biserica Unică şi Adevărată, când ei o văd însoţindu-se cu „bisericile” false, ca fiind egală între egale? Nu vor crede ei, drept urmare, că Ortodoxia este şi ea asemeni celorlalte – relativă şi parţială? Sau este rezonabil să sperăm că acele concilii ale unor fanatici purtători de beretă şi ale unor preoţi îmbrăcaţi în rasă [?] vor fi vreodată în stare să recunoască adevărul? Ei nu fac decât să-i flateze pe ortodocşi, pentru a-i atrage de partea lor. Dacă ar avea o nostalgie autentică de a cunoaşte Ortodoxia, nu ar avea nevoie de consilii şi de conferinţe: s-ar îndrepta direct spre izvoarele acesteia, spre Părinţii şi Sfinţii ei.
    Nu! Cea mai bună cale de a-i convinge pe alţii de adevăr este să crezi tu însuţi în el. Nu îl discuta, mărturiseşte-l doar! Consiliile şi conferinţele dezbat adevărul, însă aceasta este o trădare, întrucât în asemenea cazuri nu este vorba de un dialog cu ereticii, sau de un sfat dat acestora, ci de o discuţie cu „bisericile”. Hristos nu cere participanţi la dezbateri, ci mărturisitori. Adevărul pe care El ni l-a propovăduit nu este de felul celor care pot fi dezbătute. In diferitele întruniri ecumenice, discuţia ia forma unui negoţ în care are loc un schimb de compromisuri în materie de credinţă pentru a se ajunge la un acord final. In aceste condiţii, până şi simpla prezenţă a unui ortodox la o întrunire ecumenică este o trădare a lui Hristos. Este Hristos vândut necredincioşilor pentru treizeci de arginţi, de vreme ce, participând, ortodoxul admite că credinţa lui poate fi supusă discuţiei şi acreditează ideea că si el va face eventual compromisuri, dacă i se va oferi în schimb ceva satisfăcător.
    Dacă, în loc de aceasta, toţi aceia care vorbesc astăzi despre unire ar mărturisi Ortodoxia ca fiind adevărul unic şi absolut, si ar refuza orice contact ecleziastic oficial sau neoficial cu ereticii, fără a se teme a-i numi astfel, atunci vocea lor s-ar face auzită mult mai departe; şi, lucru şi mai important, ar fi respectată şi ar pune pe gânduri. Pe când acum vocea lor este o voce a compromisurilor, o voce care nu impresionează pe nimeni, o voce pe care, în adâncul sufletului, nimeni nu o respectă.
    Părinţii nu au luat parte la discuţii cu ereticii. Ei au mărturisit adevărul şi le-au respins pretenţiile fara curtoazie şi fără complimente. Ei nu au ajuns niciodată la „acorduri mutuale” cu „bisericile” eretice. Dialogul lor a fost întotdeauna public şi a urmărit mântuirea şi edificarea sufletelor. Biserica Ortodoxă nu a stat la discuţii cu „bisericile” ereticilor. Nu a fost o discuţie a Bisericii cu bisericile, ci un dialog între Biserică şi sufletele rătăcite. Biserica nu discută, fiindcă ea nu caută. Ea pur şi simplu OFERA – întrucât ea ARE TOTUL.
    (…)
    SURSA: http://www.sfantamaria.ca/sites/default/files/carti/ak_impotriva_falsei_uniri.pdf

  38. @IonaR

    Foarte bun textul. Sunt intru totul de acord. Din pacate multi lancezesc in orbire, chiar dintre cei bine intentionati, dar care inca nu-si dau seama unde incepe linia dusmanului si unde se termina cea a Ortodoxiei. Altii servesc Mamonei, dar se amagesc pe ei ca slujesc si Bisericii. Interesele astea, care au facut din biserica catolica primul bastion al ereziei, ii macina pe multi dintre ai nostri. Nu pot sa spun ca am fost lovita in plin de acest sinod, pentru ca deja am asistat la o decadere in ceea ce priveste slujirea in bisericile de aici. Nu in toate. Dar este dureros ca se vor oficiale aceste erezii si asta e foarte dezamagitor. Macar unii de la varf mai pastrau o aparenta, chiar daca se cunosteau deja orientarile lor ecumeniste. Aceste schimbari dorite in Biserica vin in paralel cu graba celor care vor sa introduca educatia sexuala in scoli, genul neutru in pasapoarte si alte nelegiuiri, caci de fapt asta sunt si aceste schimbari: NELEGUIRI, ale lupilor pusi paznici la oi. Tocmai de aceea mi se pare ca cei care vor abdica vor fi fortati sa manance meniul pana la capat. Si pana unde se va merge peste cativa ani? Se vor lega iarasi de post, de calendare si de lungimean si continutul slujbelor, si mai stiu eu de ce ii arde pe acesti vrajmasi care nu au loc de Ortodoxie. Daca acum se inghite galusca asta otravita, ni se baga pe urma pe gat cu polonicul, iar apoi cu oala. Se profita pe de-o parte de partea aceea dintre credinciosi, care niciodata n-a inteles sau nici macar n-a banuit care e taina Ortodoxiei, de nestiinta altora, cum am fost si eu in urma cu ceva ani, precum si de rautatea altora, tot din Biserica, pe care Dumnezeu i-a randuit printre noi ca sa ne putem mantui. Parintele Arsenie Papacioc spune ca daca te invnuieste cineva de hotie, chiar fara sa fii vinovat, poti spune: da, sunt un hot, sau da, sunt un curvar, insa daca cineva de invinuieste de erezie, sa spui: nu, nu este adevarat. Din perspectiva asta vorbesc eu, nu ca n-as fi pacatoasa. asa cum inteleg unii care citesc cu ochii deschisi, dar cu cei ai mintii inchisi. Eu cred ca atat timp cat am dreptul de am exprima public, trebuie sa o fac, pentru a-mi apara alte drepturi. Stramosii nostri au ridicat bisericile de la noi cu mare jertfa si pentru a fi lacasuri de cult ortodoxe, asa cum a fost inteleasa Ortodoxia de la Mantuitorul nostru incoace, nu cum cred altii ca se pot folosi de ea, ca sa poata face un balet gaunos in biserica, “cununand” un ortodox cu un neortodox. Si as vrea sa se inteleaga ca nu am nimci nici cu catolicii si imi pare rau daca in Polonia tot ce au cucerit cei care se roaga la Dumnezeu sa fie pus la pamant de aceleasi forte care ne organizeaza noua sinoade si nu mai pot de grija toaletelor clasice. Polonezii si romanii au ceva in comun, sunt foarte credinciosi in legea lor. Asta nu inseamna, ca de acum, daca merg si ei la biserica, sa mergem brat la brat, ci ca putem strange randurile in calitate de crestini, asa cum putem si cu cei din State, dar nu in ceea ce priveste invatatura de credinta.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare