Articole cu eticheta (tag): Sfantul si Marele Sinod

Tocmai pentru ca aveau un cuget ferm ortodox, patriarhii de la 1848 nu aveau nevoie de formule lingvistice complicate de acoperire, ci au intrebuintat de-a dreptul termenul de “biserica” aplicat Vaticanului pentru ca invitatia lor de revenire a Papei la ortodoxie era la fel de lipsita de echivoc. Asadar, rezulta de aici ca echivocul formulei din documentul Relatiilor este cauzat de echivocul textului in ansamblul sau, cauzat, la randu-i, de echivocul intentiilor autorilor acestuia. In mod limpede, nu toti participantii de la Creta, in frunte cu “ecumenicii” din Constantinopol, au dorinta de a intoarce in Biserica pe eterodocsi, cel mai probabil pentru ca nici macar nu cred ca Biserica Ortodoxa este cea Una.

A fost plasată o ecleziologie neclară cu privire la caracterul eterodocșilor. În textul pe care l-am analizat, după cum a fost dezvoltat succesiv, am văzut că a fost utilizată fraza «existența ontologică a tuturor celorlalte Biserici și Confesiuni» din celălalt text, a fost convertită în «existența de facto a tuturor Bisericilor și Confesiunilor creștine», a fost remodelată în «existența istorică» și la final a ajuns la «denumirea istorică» a Bisericilor creștine eterodoxe. Aceasta arată lipsa de claritate ecleziologică mai ales când se gândește cineva că în practică «Bisericile eterodoxe» sunt luate drept Biserici de facto, care oferă Taina concretă a Botezului și creștinii eterodocși pot să se împărtășească la nevoie din Tainele creștinilor ortodocși și invers. Astfel, Biserica este concepută ca putând face uz de o «ospitalitate creștină în Taine»!!

Prin toate acestea nu vrem să propunem liniștea indiferenței, ci să subliniem importanța trezviei și a credinței. Considerăm drept nemulțumire față de Dumnezeu și lipsă de dragoste față de toți frații – de aproape și de departe – dacă nu subliniem cu toată îndrăzneala și claritatea bogăția harului pe care-l primim când trăim în sânul Bisericii una, sfântă, sobornicească (universală) și apostolică.

Modelul Avvei Lot este cât se poate de potrivit pentru a exemplifica funcționarea practică a relațiilor cu cei de alte credințe. Porunca iubirii pe care o dă Hristos nu are granițe confesionale sau de alt tip (ba, mai mult, Domnul pune și un accent cu totul aparte: dragostea de vrăjmași). În același timp, conviețuirea cu eterodocșii nu este o confirmare și nici o acceptare a credinței lor.

Documentul cretan nu se rezuma nicidecum la formula respectiva. INTREG DOCUMENTUL E O PROBLEMA! Asa cum ne-am exprimat inca de la inceput, si asa cum a sesizat si delegatia romana, care, de altfel, a propus alt amendament la acea terminologie (sa intelegem de aici ca autorul critica intentia delegatiei romane?), PE LANGA ALTE AMENDAMENTE (putine fiind aprobate si inserate in text), problemele sunt mult mai numeroase. Abia in acest context – deci, iarasi, e vorba despre o situare in contextul de semnificatii, nu doar de o simpla raportare la o sintagma anume – formula discutata mai sus intregeste, ca o piesa de puzzle, un text ambiguu care legitimeaza institutii ca CMB si alte ecumenisme despre care, nu-i asa, oricata diacronie ai folosi, tot nu gasesti nimic in scrierile din vechime.

Ce trebuie sa inteleaga ierarhii romani de aici? Ca apologia si apararea documentelor de la Sinodul din Creta este o cauza nu doar pierduta, ci, deja, daunatoare si sinucigasa. Sinodul din Creta a fost intrunit pentru cautionarea ecumenismului, iar principalul sau artizan, SS Bartolomeu, nu rateaza si nu va rata nicio ocazie de a arata acest lucru.

Biserica este una, cea Ortodoxă. După Marele Vasile, «toți cei ce nădăjduiesc în Hristos nu formează decât un singur popor, iar credincioșii lui Hristos sunt acum toți o singură Biserică (cu toate că aceasta ia diferite numiri după locul unde se află)» (Epistola 161, II – după ediția PSB 3, Basilica 2010). Biserica așteaptă totdeauna întoarcerea tuturor oamenilor, neortodocși și de altă credință la ea. Textele Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe constituie obiectul unei aprofundări și studiu pe mai departe. Acest fapt este valabil pentru toate Sinoadele Bisericii. Dialogul teologic nu este întrerupt. Condiția prealabilă indispensabilă desigur este să păzească neatins adevărul teologic și acest dialog să se realizeze fără fanatisme și dezbinări, fără adunări separate și schisme, care lovesc unitatea Bisericii.

Din păcate, grupul cunoscut care constituie fațada împotriva Bisericii canonice și a deciziilor Sfântului și Marelui Sinod care s-a întâlnit în Creta este întărit, de asemenea, de frații ierarhi ai Preasfintei Biserici a Greciei, cum ar fi Înaltpreasfințiții mitropoliți Ambrozie de Kalavryta și Aigialia și Serafim de Pireu, iar acest lucru prin modalități scrise redactate cu timp și contratimp, înainte și după convocarea Marelui Sinod, cât și prin cuvântul lor neatent, la orice subiect.

Graiul Ortodox: Biserica Greciei la ”Sfântul și Marele Sinod” din Creta de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului Vlasie, Ierótheos Vlachos ( I ) Comunicare depusă spre studiu la Actele întrunirii plenare a Sinodului Bisericii Greciei, din 23-24 noiembrie 2016. de Mitropolitul Nafpaktosului și Sfântului …

Nu s-a făcut nimic pe linie de vânzare a ortodoxiei. Din contră, găsesc că au început… Bine, Sinodul (cretan) trebuie urmat de alte Sinoade care să precizeze unele lucruri, asta toți o spun, dar… Pe de o parte, una: cum …

Astfel, textul final este diplomatic, fiind caracterizat de o ”ambiguitate creatoare”, după cum s-a scris, și conține argumente care pot fi acceptate de toate părțile, de aceea consider că displace deopotrivă ortodocșilor și eterodocșilor, este îmbibat de teologie baptismală și, indirect, dar clar, și de teoria ramurilor, după cum s-a văzut și din discuții, și de asemenea, dezbaterea s-a deplasat ușor, dar conștient, de la principiul exclusivității la principiul inclusivității. După cum se știe, în virtutea principiului exclusivității se afirmă că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, în timp ce, potrivit principiului inclusivității, se afirmă că există multe Biserici, în care se recunoaște ca punct de bază Botezul valid, iar Dialogurile au loc în vederea ajungerii la unitatea deplină. Adică, potrivit principiului inclusivității, hotarele canonice și sacramentale ale Bisericii nu coincid, așa cum este valabil în mod clar potrivit principiului exclusivității.

La ședința de după amiază de vineri, 24 iunie, președintele Sinodului, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, sesizând dificultatea care a intervenit în reglementarea temei, a propus să se constituie o comisie cu participarea Bisericilor care au propuneri, ca să găsească o exprimare și formulare a temei în dezbatere care să satisfacă toate părțile. Trebuie remarcat că nu a fost sesizată existența vreunei lucrări de secretariat, chiar și măruntă, și pregătirea diferitelor locuri ale Bisericilor pentru facilitarea lucrărilor Sinodului. Din păcate, în acea clipă hotărâtoare, a cerut și a luat cuvântul Preasfințitul de Pergam, care, deși se afla în afara realității, a zis că textul este foarte bun și nu vede motiv pentru a se face comisie și, de aceea, nu este nevoie de nici o astfel de mișcare. Concesia Sanctității Sale la insistența cu totul jenantă și bizară a Preasfințitului de Pergam pentru cele ce trebuiau formulate în text, fără dispoziție spre dialog, spre înțelegerea opiniei celorlalte Biserici și spre efortul conjugat al diferitelor abordări ale temei, a pricinuit reacția justificată, până la o enervare vădită, a Patriarhului României, până atunci domol și participant cu argumente teologice la dezbateri. În plus, și Patriarhul Serbiei și-a depus opinia scrisă, cu care a sprijinit faptul că tema nu este definitivată și, pentru aceasta, trebuie ori să fie amânată, ori să fie prelungite lucrările Sinodului pentru o prelucrare mai bună a textului.

Una dintre cele mai judicioase, oneste si lucide analize pe marginea celui mai controversat eveniment bisericesc al anului

Râvna noastră, bunele noastre intenţii, chiar şi o anumită erudiţie, nu sunt suficiente. Poate şi să ni se pară că împlinim voia lui Dumnezeu, că apărăm Adevărul, şi să fim, de fapt, în mare rătăcire. Aşa cum se poate vedea şi în pericopele de mai sus şi cum putem constata din întreaga istorie a Bisericii, între semnele cele mai limpezi care ne arată că acţionăm sub spectrul înşelării se numără impulsul de a lua decizii sau de a da sentinţe imediat, ispita de a vorbi doar „limba” ultimatumurilor şi graba de a rupe comuniunea cu ceilalţi. În Biserică e nevoie să acţionăm cu multă răbdare, calm şi chibzuit, cu rugăciune şi cu multă sfătuire. Grabă să fie doar în a arăta dragoste de aproapele, în a căuta comuniunea cu el. Fidelitatea faţă de credinţă trebuie să fie dublată întotdeauna de stăruinţa de a păstra comuniunea. Nici un efort nu este prea mare când e vorba atât de mărturisirea Adevărului, cât şi de păstrarea unităţii în Biserica cea Una a lui Hristos. Amândouă sunt la fel de importante.

Pe durata sesiunilor, Patriarhul României este cel care și-a susținut opiniile având cunoaștere teologică, experiența de la Dialogurile [ecumenice] și determinare. În anumite cazuri a fost foarte stăruitor și a avut o contribuție importantă în formularea art. 21 al documentului ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. De multe ori a spus că, dacă nu vor fi acceptate anumite corecturi, nu va semna textul. De asemenea, de multe ori și-a exprimat opinia de a nu se finaliza discuția și de a nu se semna textul acesta, ci de a fi lăsat deschis pentru următorul Sfânt și Mare Sinod. Într-un caz și-a exprimat cu intensitate nemulțumirea și a spus că simte că au loc constrângeri.

Acum repet întrebarea: de ce era nevoie acum de asemenea precizări, de ce trebuia să intrăm singuri în hăţişul unor întrebări spinoase? Şi aici apare, unică deocamdată, poziţia Episcopului Macarie Drăgoi. Deşi a semnat (ultimul) documentul numărul 6, arhiereul a postat pe site‑ul Episcopiei o mărturisire proprie, în 3 puncte. E drept, post‑factum, însă la foarte scurt timp după întoarcerea acasă. Concret, ierarhul ortodox din diaspora cere continuarea discuţiilor şi limpezirilor asupra acestui controversat punct 6, într‑o atmosferă sinodală extinsă (cu participarea Bisericilor care nu au ajuns în Creta), cu argumente aşezate şi fără graba de a iscăli hotărârile luate. Nouă, ca laicat ortodox, nu ni se pare nimic greşit în această atitudine care reflectă o conştiinţă eclezială vie. „Haideţi să mai dialogăm, haideţi să mai limpezim apele, avem timp suficient pentru o nouă întâlnire – aşa cum a propus şi Preafericitul Daniel”, asta vrea să spună Macarie Drăgoi. Şi ce ar fi rău în asta? Unde ar putea fi greşeala?

Utilizarea necontrolată a biotehnologiei la începutul, pe durata şi la sfârşitul vieţii, pune în pericol deplinătatea autentică a acesteia. Omul este încercat tot mai intens cu propria sa fire într-un mod extrem şi periculos. Există pericolul transformării sale într-o maşină biologică, într-o unitate socială impersonală sau într-un dispozitiv de gândire controlată.

Stim ca ierarhia noastra este mai lenta in reactii, in gandire publica, stim ca nu are abilitati de comunicare si de adecvare la context, dar nici chiar asa. Sa ignori cu superbie faptul ca sunt cunoscute publicului roman marturiile episcopilor co-participanti de la Creta care au aratat si atmosfera si problemele de procedura, si problemele de continut, sa treci cu vederea faptul ca biserici surori extrem de importante contesta statutul Sinodului si al documentelor, ba chiar pana si faptul ca exista un episcop din acelasi Sinod romanesc ca tine care critica cel putin unul din documentele cele mai controversate, inseamna sa sfidezi – inconstient, speram – intocmai acele nelinisti carora tu pretinzi ca te adresezi.

Participarea Bisericii Ortodoxe in Consiliul Mondial al Bisericilor, ca membru si nu ca observator, este o cauza de ingrijorare. Pentru ca nu imi pot imagina pe Sfantul Atanasie cel Mare si Sfantul Vasile cel Mare luand parte la un consiliul al arienilor, eunomienilor sau macedonienilor din vremea lor. Nici nu imi pot imagina pe Sfantul Grigorie Palama alaturandu-se unui consiliu din care facea parte Varlaam, Achindin, Gregoras si sustinatorii lor pentru a aborda diferite probleme sociale ale vremii lor.

“Nu am semnat documentul “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine” pentru ca membrii episcopali ai Sinodului au avut dreptul sa se exprime, dar nu au avut dreptul sa si voteze. La Sinod, in loc de a se aplica regula adoptata de Apostoli si de Sfintii parinti, adica “un om, un vot”, s-a aplicat o alta regula: “o biserica autocefala, un vot”. Cu alte cuvinte, doar primatii bisericilor locale au avut dreptul de a semna.”

“Presiunea care se exercită prin recunoaşterea a NOI FORME DE COABITARE constituie o adevărată AMENINȚARE pentru creștinii ortodocși” Basilica: Sfântul şi Marele Sinod: Sfânta Taină a Cununiei și impedimentele la aceasta (Document oficial) I. Căsătoria ortodoxă Instituția familiei este amenințată …

Vladica a vorbit despre acest lucru in cadrul programului TV “Adevarul trait”, de la canalul TV Atlas, specificand ca anume acest document a cauzat controverse vii la intalnirea de la Creta. Totodata, mitropolitul Amfilohie considera ca documentul a fost pregatit inadecvat, lucru asupra caruia delegatia sarba a atras atentia la intalnirile pregatitoare.

Într-o mare adunare, așa cum a fost cea din Creta, se cere claritate dogmatica cand vorbim de ceea ce este Biserica si ce sunt crestinii eterodocsi. Sustinem cu umilinta ca textul de mai sus suferă de ambiguitate teologică intenționată. Aceasta lipsa de precizie, pastorii au obligația ca, atat față de ortodocși, cat și față de eterodocsi, sa o clarifice, nu doar din punct de vedere istoric, ci în primul rând si mai ales din punct de vedere teologic. Nadajduim si ne rugam ca acest lucru sa fie realizat la următoarul Sinod al Uneia, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică.

Conform Patriarhului Ecumenic, discutiile legate de aceste texte nu au fost finalizate. Va fi trimisa o enciclica fiecarei Biserici, incurajand fiecare biserica sa se adune si sa discute aceste subiecte. Astfel, aceste subiecte vor continua sa fie discutate pentru a fi relevata constiinta Bisericii. Acest lucru va permite Bisericii ca intreg sa se exprime asupra modului in care priveste Sinodul.

Referința la „înțelegerea Bisericii vechi” dă senzația că există o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea ei autentică până astăzi, care este Biserica noastră Ortodoxă. Credem că nu există absolut nici o diferență între Biserica din secolul al XXI-lea și Biserica primului veac pentru că una dintre caracteristicile Bisericii este și faptul că mărturisim în Simbolul de credință că ea este apostolică.

Lucrarea Sinodala a continuat neintrerupt in istorie, prin sinoadele ulterioare cu autoritate universala, cum ar fi, de exemplu, Marele Sinod (879-880) ce a avut loc in timpul Sf. Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului, de asemenea Marile Sinoade ce au avut loc pe timpul Sf. Grigorie palama (1341, 1351, 1368), prin intermediul carora acelasi adevar de credinta a fost confirmat, in special in ceea ce priveste purcederea Duhului Sfant si participarea omului la energiile dumnezeiesti necreate, de asemenea, mai departe, Marile si Sfintele Sinoade tinute la Constantinopol, in 1484, care au respins Sinoadele unioniste de la Florenta (1438-1439), cele din 1638, 1642, 1672 si 1691 pentru a respinge credintele protestante, cel din 1872 care a condamnat etnofiletismul ca erezie ecleziologica.

Se intenţionează să fie un Sinod panortodox al Bisericilor Ortodoxe dar s-a făcut destul de puţin efort ca să se implice toate Bisericile ortodoxe în materialele pregătitoare. Ele provin, în mare, de la Patriarhul Ecumenic. Faptul că Patriarhul Ecumenic îl convoacă mi se pare un lucru bun şi admirabil, dar etapele pregătitoare nu ar trebui să-i aparţină, ar trebui să fie mai largi decât atât. Sunt destul de puţine dovezi că această lărgime există.

Noi, desigur, regretam faptul ca nu toate bisericile ortodoxe surori vor fi prezente in Creta, dar vom incerca sa lucram ca si cand ele sunt prezente, deoarece si-au exprimat punctele de vedere, au facut propuneri de imbunatatire pentru textele existente si aceste propuneri vor fi luate in seama chiar daca fizic ele nu sunt prezente acolo, astfel incat hotararile Sfantului si Marelui Sinod din Creta sa fie usor acceptate si de catre bisericile ortodoxe surori care nu sunt prezente in Creta. Pentru noi este important sa formulam aceste texte in asa fel incat la ele sa adere cu usurinta toate bisericile care, din motive diferite n-au putut fi prezente. Avem in memoria, prezenta, nevoia de comuniune, deci nu lucram intr-o forma de uitare a celor ce sunt absenti fizic, ci intr-o comuniune spirituala, pentru ca sinodalitatea, comuniunea de gandire si de faptuire este esenta ortodoxiei.

Cat priveste decizia Patriarhiei Ecumenice de a tine, in continuare si in actualele conditii, Sinodul, este echivalenta, si ne cantarim cuvintele, cu o schisma de facto in ortodoxie. Prin acest lucru intelegem crearea unei falii, fara a se ajunge la ruperea legaturilor canonice sau la intreruperea pomenirii.

Ce putem face noi? În primul rând să conştientizăm gravitatea momentului, faptul că Dumnezeu amână judecata lumii tocmai pentru că dreapta-credinţă mai este mărturisită în biserici, şi să ne rugăm cu toţii, ca un adevărat popor al lui Dumnezeu, înmulţind nevoinţele vieţii duhovniceşti. Astfel, numai astfel putem avea nădejdea că, indiferent de presiunile care se vor face asupra ierarhilor noştri, Adevărul-Hristos va birui şi de astă-dată. Dar este nevoie de multă rugăciune…

Vladimir Lagodya, seful Departamentului Sinodal pentru Relatia Biserica, Societate si Media, a spus, in cadrul unei emisiuni TV, ca “este destul de greu sa vorbesti despre statutul panortodox al Sinodului” [din Creta]. Amintitul Sinod “poate fi numit, probabil, conferinta intra-ortodoxa, dar e greu de numit Sinod Panortodox”. Legodya a reamintit ca, potrivit regulamentului Sinodului, toate deciziile trebuie adoptate in consens, unanim.

“Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca în acest duh de mărturisire a dreptei credinţe, de păstrare a unităţii Bisericii şi de răspuns comun la probleme urgente ale timpului nostru, să manifestăm adevărata iubire faţă de Ortodoxie, nu doar una declarativă, să nu se spună despre noi că iubim o Ortodoxie ideală, dar nu putem administra sau păstori o Ortodoxie reală, adică nu trebuie să iubim numai Ortodoxia, ci şi pe ortodocşi, chiar dacă sunt de alt neam, din altă regiune a pământului şi prin aceasta arătăm că vom cultiva credinţa în iubire, cum ne cere Sfântul Apostol Pavel”

Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice și panortodoxe, de la cele dinainte de Sinodul al VII-lea și cele de după acesta. Astfel ne vom trezi cu un gol de memorie, un alzheimer duhovnicesc în Biserica Ortodoxă. Nu se explică altfel unele puncte ale textelor care au fost pregătite, precum și analizele explicative ale susținătorilor lor. Se pare că este o imitație/copie de proastă calitate a Conciliului Vatican II. Sfântul și Marele Sinod ca idee, a început odată cu încercarea de convocare a Conciliului Vatican II. Și așa cum Vatican II a dezvoltat o nouă ecleziologie, care a trecut de la ideea exclusivității la teologia includerii, sau la teologia baptismală, într-un mod analog unele puncte din textele care s-au pregătit pentru Sfântul și Marele Sinod amintesc de o nouă eclesiologie și în Biserica Ortodoxă, în măsura în care se recunosc Taine și în afara Bisericii Ortodoxe.

Remarcam faptul ca, daca la greci se discuta in Simpozioane asumate de mai multe mitropolii despre Sinodul Panortodox, daca la rusi exista tot felul de luari de pozitie si raspunruri, la noi pare ca e liniste si buna pace. Lucru care, in sine, nu ar fi rau, daca nu ar fi vorba despre trista “strategie” a batistei pe tambal sau a ignorarii cu superbie a riscurilor legate de consecintele deciziilor de la Sinodul Panortodox din iunie. Trebuie sa fie foarte clar ca, daca va exista o contra-reactie puternica la respectivele decizii, daca vor exista ruperi ale comuniunii ale unor diferite mitropolii si diferiti episcopi care nu vor accepta deciziile Sinodului Panortodox, cu siguranta acestea se vor repercuta si in BOR.

Patriarhul Ilia al II-lea vorbește despre două documente care, în urma unor discuții, au fost retrase de pe ordinea de zi, și anume cele referitoare la calendar și mișcarea ecumenică.Astfel, până în prezent, Sinodul Bisericii din Georgia nu a respins proiectul de document “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”