Pe ce da banii Ministerul Educatiei: JOCURI VIDEO EXPERIMENTALE PENTRU “TRATAREA” PREVENTIVA A DEPRESIEI LA COPII! (video)/ Clujul – capitala psihologiei cu staif? Concluzia coordonatorului proiectului “profilului psihologic” al poporului roman: TREBUIE SA CONSTRUIM UN “NOU ETHOS”

10-12-2014 4 minute Sublinieri

Jocurile video intră în lupta contra depresiei. Cercetătorii din Cluj-Napoca sunt convinşi că, prin intermediul unui joc terapeutic, copiii şi adolescenţii cu probleme vor fi capabili să-şi controleze teama şi frica. Aceştia deja lucrează la o platformă online care va fi gata în aproximativ doi ani. Jocul este gândit ca unul de strategie şi va avea șapte nivele cu diferite complexităţi. Copiii şi adolescenţii vor putea să-şi antreneze abilităţile de reglare emoţională pentru ca mai apoi să abordeze eficient situaţii din viaţa reală: frică, furie sau anxietate.

Jocul se adresează copiilor şi adolescenţilor cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani, această vârstă de 16 ani fiind cea la care debutează majoritatea tulburărilor emoţionale, potrivit psihologilor.

Retman din benzi desenate a devenit personajul principal al unei cărţi terapeutice si chiar robot terapeutic. Specialiştii de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca vor acum să îl aducă pe Retman şi în casele copiilor, prin intermediul unui joc online de strategie. „Din păcate, demersurile s-au concrentrat mai degrabă pe abordarea problemelor acolo unde deja există. Noi, în premieră, ne propunem să prevenim, pentru că este mult mai eficient şi mai uşor să previi, decât să tratezi, spune psihologul Oana David, coordonatorul proiectului.

,,Încă suntem la fază de început, la faza de playstorming şi de design. Trebuie să creăm personajele din punct de vedere al design-ului şi apoi să stabilim pentru fiecare nivel ce trebuie să facă copilul, ce se întâmplă în joculeţul respectiv”, spune Jakab Reka, reprezentantul firmei IT care dezvoltă proiectul.

Prin intermediul jocului, copiii vor dobândi calităţi care să-i ajute ulterior în viaţa reală să controleze şi prevină apariţia unor probleme emoţionale. „Dacă vor petrece 10-15 minute pe zi, vor putea să exerseze aceste moduri de gânduri raţionale sau moduri de gândire care îi ajută”, spune Anca Dobrean, mama unui copil care a testat proiectul.

Jocul va fi disponibil pe internet în doi ani iar realizarea lui va costa 300.000 de euro, bani de la Ministerul Educaţiei. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 22% dintre copiii şi tinerii europeni au probleme de sănătate mentală şi suferă fie de depresie, fie de anxietate.

Nota noastra:

Cu cata candoare este prezentata stirea… Vai de jurnalismul nostru critic doar pe baza de indicatii editoriale! Care sunt aspectele problematice ale acestui proiect?

1. Se fac experimente pe copii. Exista o corelatie prezentata aici drept demonstrata, de la sine inteleasa, intre jocul video si prevenirea unor probleme de ordin psihologic. Pe baza a ce exista aceasta corelatie? Nu ni se spune.

Nu ni se spune ca domeniul este recent, ca cercetarile se afla in faza testarilor si evaluarilor rezultatelor. Tehnicile de abordare a problemelor psihologice prin jocuri video se afla intr-o etapa experimentala si NU EXISTA concluzii larg acceptate de comunitatea stiintifica, inca, prin care acestea sa devina aplicabile pe scara larga.

Spre exemplu, chiar in privinta anxietatii, abia in septembrie anul curent a fost initiata prima testare pe scara larga (pe esantion substantial, adica) a eficientei folosirii jocurilor video pentru tratarea anxietatii! Detalii aici (siteul e dedicat problematicii): http://www.gamesforhealtheurope.org/posters2014/hanneke-scholten

This study is the first large-scale RCT on a gaming intervention for adolescent anxiety. Results found in this study can be fed back to a new phase of game development, where video games will be potentially tailored to specific subtypes of children and adolescents (e.g., boys versus girls). Furthermore, findings of this study could inform a new generation of video games.

2. Care este, mai exact, increngatura relatiilor si intereselor intre psihologii de la Cluj si firma IT implicata in proiect? Pentru o tara obsedata de “conflicte de interese”, “coruptie”, “finantare din banul public”, prezenta vioaie a unei firme de IT in acest caz trece total nechestionata. Au fost respectate toate procedurile prin care ME a dat o carca de bani unei firme IT ca sa faca niste videogames pentru prevenirea anxietatii? Oare in Europa cum se procedeaza? Cat costa astfel de experimente?

3. Este in regula aceasta alianta intre psihologi si dezvoltatori de jocuri video? De ce nu se spune nimic despre problemele uriase ridicate tocmai copiiilor de jocurile video, dependenta, agresivitate, deteriorarea starilor psihice etc.? 

Cateva exemple de studii in acest sens:

http://pss.sagepub.com/content/12/5/353.short

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0140197103000927

http://pss.sagepub.com/content/16/11/882.short

Desigur ca promotorii proiectului, plecand de la premise cognitiv-comportamentale, pot raspunde ca, asa cum jocurile video afecteaza negativ, ele pot afecta si pozitiv. Insa raspunsul nu e deloc asa simplu. Raspunsul emotional la stimuli negativi in cadrul unui joc video este cu totul diferit de raspunsul emotional in cadrul “viu”, social. Actul de a invata sa gestionezi emotiile si situatiile complicate din viata de zi cu zi este cu totul diferit de actul de a fi expus artificial unor situatii rezolvate, pana la urma tot artificial. Asta ca sa nu zicem nimic despre efectul tehnologiei virtuale in sine in general asupra copiilor, de la aspectul cognitiv pana la cel emotional si comportamental! Efortul argumentativ si precautiile din partea cercetatorilor ar trebui sa fie pe masura.

Or ceea ce vedem in stire este de-a dreptul rusinos. O biata fetita pusa in fata camerei de filmat sa dea raspunsurile “corecte”. Caci fetita da o replica nu vis-a-vis de stimulii jocului video, ci, pana la urma, vis-a-vis de situatia sociala in care se afla: doamna psiholog si domnii de la TV. Halal!

In concluzie, astfel de experimente ar trebui facute pe banii dezvoltatorilor de jocuri video, nu pe bani publici, si eventual si pe copiii acestora, nu (desi ar trebui pur si simplu interzise astfel de teste facute pe copii)? 

Industria jocurilor video este uriasa si puternica financiar. Nu este aceasta nisa de cercetare o modalitate de a promova interesele acestei industrii? 

4. Cat de adecvata este finantarea unei astfel de cercetari in contextul prioritatilor romanesti? Ce-ar fi sa tratam copii parintilor plecati la munca cu jocuri video cu mama si cu tata? Suna cam rau? Dar, oare, ar fi stricat 300 000 euro investiti in programe psihologice si de asistenta dedicati acestor copii parasiti? 

5. Si o ultima observatie: Clujul pare ca devine o capitala a psihologiei romanesti. Insa o psihologie de staif, una care stie doar sa traga bani si sa faca proiecte fie megalomanice, fie experimental-favorabile-industriilor.

Un exemplu recent este o cercetare care, cica, reediteaza demersurile lui Radulescu-Motru despre psihologia poporului roman:

Studiul este coordonat de Daniel David si face parte dintr-un domeniu care nu e nici el printre cele mai solid fundamentate. E greu sa faci profil psihologic valid unei natiuni si e si mai greu sa-i testezi validitatea. In plus, nu exista nicio continuitate, cu exceptia, probabil, a stereotipurilor cercetatorilor, intre psihologismul lui Radulescu-Motru si proiectul de acum. Motru facea “psihologie” colectiva de la birou, nici macar pe baza de teste (deci putem spune ca scria eseuri, de fapt), pe cand autorii proiectului actual tot de la birou, dar pe baza unor teste aplicate unui esantion de 2000 persoane. In orice caz, se poate spune orice, numai ca o astfel de cercetare nu iti da o idee despre “profilul de adancime”. Mai degraba despre profilul de suprafata, social.

Intereseaza, insa, concluzia pe care o extrage Daniel David (prolfilul in sine fiind complet neinteresant, absolut truistic in continut):

Este contextul socio-cultural de acolo cel care scoate din profilul nostru de adancime tot ceea ce este mai bun si limiteaza expresia aspectelor negative. Asadar, daca ne pasa de tara aceasta si de poporul acesta, atunci eu cred ca este sarcina unei noi generatii de intelectuali (definita nu prin varsta, ci prin valorile asumate!) de a construi un nou ‘Ethos’ al poporului roman, care sa foloseasca maximal potentialul din profilul psihologic de adancime, determinand printr-un context socio-cultural modern un profil psihologic de suprafata care sa ne transforme intr-un popor fericit si respectat, cu contributii cheie la civilizatia umana. Pentru astaeste nevoie insa de o schimbare de paradigma la toate nivelurile, schimbare care poate sa fie facuta in beneficiul tuturor doar de cei care gandesc altfel si carora le pasa! Nu va fi usor – vechile paradigme prin oamenii lor aflati in pozitii de putere sociala se vor opune explicit sau prin inselatorii suave -, dar este o datorie a oricarui om care este patriot sa-si asume riscurile si sa duca reactiile negative si mizeriile care vor veni asupra lui din partea establishment-ului, in numele unor valori care vor servi tara si pe cei mai multi cetateni romani“, avertizeaza Daniel David.

Deci, ca sa ne fie bine, trebuie ca psihologii lui peste prajit sa ne croiasca ei, din intelepciunea lor, un NOU ETHOS pe care sa-l toarne in sufletele noastre goale, gregare si flexibile. Pai poate onor psihologii David & David isi vor uni fortele si proiectele si vor croi noul ethos cu ajutorul unui game video, nu?  


Categorii

1. DIVERSE, Opinii, analize, Razboiul impotriva Romaniei, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “Pe ce da banii Ministerul Educatiei: JOCURI VIDEO EXPERIMENTALE PENTRU “TRATAREA” PREVENTIVA A DEPRESIEI LA COPII! (video)/ Clujul – capitala psihologiei cu staif? Concluzia coordonatorului proiectului “profilului psihologic” al poporului roman: TREBUIE SA CONSTRUIM UN “NOU ETHOS”

  1. Nu stiu daca ati fost atenti la ultimul cadru ce arata clar un pasaj din joc, in care scrie “cum sa scapi de vinovatie”. Este ciudat dar totodata foarte lamuritor ce se doreste cu acest joc si ce se doreste in general cu sistemul de educatie. Se lucreaza intens la formarea omului nou, fara prejudecati, fara sentimente. Oare de ce 22% dintre copii sufera de depresie, nu datorita mediului in care traiesc astazi, iar solutia cea mai buna a unui sistem de educatie in formarea copiilor este “redman”(omul rosu) cel care te scapa de vinovatie. Nu vreau sa demonizez lucrurile intentionat dar voi parintilor va dati copii “omului rosu” spre a fi educat?
    Asa cum ati mai spus si dvs. pe site, problema nu sunt emotiile pentru ca acestea fac parte din fiinta noastra si nu trebuiesc inhibate, adevarata problema este cauza ce produce emotiile,sentimentele.
    Parinti aveti grija ca cineva vrea sa-L inlocuiasca pe Dumnezeu din viata copiilor vostri cu “omul rosu”.
    Doamne Ajuta si sa aveti Sarbatori cu bine!

  2. @Bogdan:

    Intr-adevar, buna observatie. Sigur, exista si sentimente de vinovatie patologice, insa solutia nu e niciodata sa elimini sentimentul in sine, ci sa identifici greseala de raportare, daca e intemeiat sau nu, daca ascunde altceva, si nu sa incepi acum sa aplici otova tehnici de “extirpare” a vinovatiei din copii.

  3. Piese in miscare…
    1. Da, se fac. Enorm de multe si enorm de vaste. De ani de zile deja, in lume.
    2. Mai exact mi-a confirmat-o un psiholog in toata puterea, in prezent angajat de o corporatie producatoare de jocuri video, exact pentru a face jocurile cat mai consumate si atractive, pentru a mentine jucatorii intr-o stare de deschidere cu apetit (de multe ori de ahtiere) catre consumul jocurilor respective, etc. Nu se puteau mentine activi consumatorii virtualului, decat prin mecanisme de manipulare psiho-emotionala. Pana cand s-a atins o masa critica, din care moment insasi jucatorii-consumatori devin agenti de propagare. Ca in orice domeniu.
    3. Din punct de vedere mercantilist-secularist, da. Din punct de vedere moral-responsabil, nicidecum. Un profitor intotdeauna profita, de oricine si orice. Dar in spatele pretextului lucrativ, verosimil pentru mintile indiferente de azi, se ascund alte planuri si motivatii, ce tin de capcanele sufletesti. De coruperi avansate ale constiintelor, cu scopuri greu de inteles si acceptat, pentru viitorul apropiat. Fondul este deja pregatit.
    4. Cine inspira astfel de manevre il cunoaste mai bine pe om decat majoritatea oamenilor. Prin joc, masinaria poate fi programata sa-ti raspunda cu orice “poftesti”. Poti sa te bucuri de orice senzatie practic, in conlucrarea virtualului exterior – jocul, cu virtualul interior – imaginatia, creand cea mai puternica inchisoare pe care a cunoscut-o umanitatea in toata istoria ei. Nu conteaza ca nu exista un sentiment autentic acolo. Din ce in ce mai multi nu mai cunosc trairea unei iubiri sanatoase, sufletesti; nu mai cunosc cum e simtirea omeneasca oamenii. Dintr-o mare nefericire si din pacate – literalmente. In contextul care se intrezareste, programarea constiintelor oamenilor de maine se ajusteaza in masa, cu finete si rata de succes uimitoare, cu minimum de efort. Si altele…
    5. Toate domeniile stiintei simt azi din plin pe grumaz gheata cu pinteni a ansamblului de control politico-economico-militar. Nu face exceptie psihologia. De fapt, dimpotriva…

  4. Doamne, ajuta!

    Ieri am vazut o „stire“. Pentru inceput vreau sa mentionez ca am fost cel mai mare fan, dintre cei pe care ii cunosc, al scrierilor lui J. R. R. Tolkien ce tin de lumea fantastica numita de el „Middle Earth“ (“Pamantul de mijloc”). Am citit cartile in original de multe ori si am vazut de mai mult de treizeci de ori (da…) ecranizarile tematice realizate sub directia lui Peter Jackson. Asa am facut, din pacate.
    Si mai vreau sa spun ca cine crede ca artele sunt independente si nepatate de influenta demonica, cu atat mai mult cinematografia si muzica, poate sa se opreasca aici din a citi acest comentariu al meu. Efectele audio-vizuale au fost folosite din cele mai arhaice perioade cu efect formator sau deformator asupra constiintelor. Iar azi, metoda este mai puternica si mai vasta decat oricand. Spatiul supramediatic are nenumarate instante, de forme tot mai variate si mai surprinzatoare. Iar efectul – intr-o lume a transei – este catastrofal.

    Nu voi intra acum in multitudinea de simbolistica dubla, in scopul si semnificatia reala a “lucrarilor” lui Tolkien. Dar in saga fantastica a lui Tolkien, pe turnul marelui tiran al lumii aceleia, Sauron isi asezase ochiul sau supraveghetor si arzator. Un simbol al controlului absolut si chinuitor, urmarind sa supuna intreaga lume. Pana una-alta, oricine a parcurs cartile sau filmele stie senzatia puternica de repulsie si angoasa, construita fata de acest ochi al lui Sauron. O dorinta vie de a-l lupta prinde radacini in sufletele celor ce se adancesc in lumea aceea si efectul este proportional ca forta cu maiestria in a scrie evocativ a lui Tolkien. Un amanunt de mentionat este ca tara aflata sub dominatia tiranului din poveste este plasata in nord-estul lumii aceleia.

    Acum, a aparut stirea asta:

    http://rt.com/news/212527-eye-sauron-moscow-scyscraper/

    Eu inteleg ca aici se manipuleaza un efect urias de inertie a mentalului. Voi cum vedeti asta?

  5. Stiau ca asta va urma:

    http://rt.com/news/213091-eye-sauron-moscow-hobbit/

    Si o folosesc in aceeasi nota.

  6. @ Lucian Anghel:

    E si in presa romaneasca, de ieri, am vazut. Nu avem timp chiar acum, dar o sa dam despre asta. Multumim!

  7. @Lucian Anghel:

    pai ‘ochiul’ din Tolkien – da, e demonic! Si daca exact acest simbol din toata Trilogia au inteles ei sa-l reproduca, evident ca nu e in regula!

    Eu am mai spus-o: imi place enorm Tolkien (catolic practicant in Anglia!), am citit pe sarite Silmarilion si ‘Stapanul’ si Hobbit-ul integral. Nu cred ca e cazul sa devenim paranoici cu scrierile lui – ele nu fac decat sa redea niste tipare universale (de-aia si place atat de mult si toata lumea se regaseste in aceste filme si carti): lupta dintre Bine si Rau (Raul, alias Satana, e Sauron; la satana da, tr sa ne raportam cu angoasa si repulsie – ce e rau in asta??) Iar oamenii, ca sa invinga raul, tr sa se solidarizeze, sa fie modesti (hobbitii, cei mai neinsemnati, devin si cei mai importanti, pe principiul ‘in slabiciune se arata puterea Mea’), curajosi, MILOSI (faptul ca Bilbo si-a inceput stapanirea Inelului printr-un act de crutare a dusmanului sau a decis, in fond, victoria finala; sa ne intelegem: diavolul DETESTA MILA), sa nu-si piarda speranta (si nici umorul 🙂 ) si sa conlucreze cu ‘cerestile puteri’. Este condamnata lacomia, setea de putere, aroganta, iar viciile noastre, ni se atrage atentia, pot deveni adevarati demoni care ne haituiesc. Iar, intreb: ce e rau in asta?

    Fiecare alege sa vda ce vrea, pana la urma. Dar eu cred ca ne facem mari pacate daca indepartam oamenii – si mai ales copiii – de aceste fime care, in afara de morala si predici, le ofera si niste modele umane in chip de poveste palpitanta, perfecta pt sufletele lor mult mai deschise si receptive la realitatile nevazute decat sufletele noastre batatorite, opacizate.

  8. Pingback: Patriarhia Rusa obtine retragerea proiectului “OCHIUL LUI SAURON”, initiat de un grup de designeri numit “ILUMINARE” - Recomandari
  9. @doroteea
    Pai acele “tipare universale (de-aia si place atat de mult si toata lumea se regaseste in aceste filme si carti)” – nu sunt altceva decat niste “coduri morale minime” care reduc constiinta omului, excluzandu-l pe Hristos-Dumnezeu din ea. Este vorba de legile noahide, pe care se insista (cu mare succes!) a fi impuse la nivel planetar, acel set de valori general acceptate, intre care si toleranta, de atata toleranta devenind intoleranti cu cei care vor face nota discordanta: CRESTINII. Solidaritate, justitie, toleranta, nediscriminare etc. – acestea sunt bazele noii religii, noului crez, in care Hristos nu are loc, pentru ca El este “fundamentalist”. “Vechiul” Crez va fi eliminat, pentru ca este inacceptabil: cum “cred intr-UNUL Dumnezeu”, cu “intr-Unul Domn Iisus Hristos” si “intru Duhul Sfant”? Aceasta va fi inacceptabil potrivit noilor “reguli” care vedem bine inca de acum, ca stau MAI PRESUS de legile (poruncile) Dumnezeiesti?

    Apoi, DEGEABA facem binele, daca nu e in Numele Domnului Hristos.
    Nu simpla unire a noastra, nu simplul curaj, nu orice mila, nu orice modestie il alunga pe diavol, ci doar acelea impletite cu credinta in Hristos, Dumnezeul Intrupat, cu viata IN Hristos! “Binele nu e bine, cand nu se lucrează bine” (Sf. Ioan Damaschin).

    Cum sa le dam copiilor asemenea filme, din care sa invete ca prin “simpla” unire si consens, ori prin urmarea unui lider “iluminat”, “ales”, vor alunga raul din lume? CARE este acel rau, pe care-l vor alunga, atunci, daca nu cel care va fi DICTAT, indicat, aratat cu degetul? Daca NOI nu recunoastem ce nu e bine sa vizionam si daca nu stim sa luam ce e bun si sa recunoastem ce este daunator in niste filme ca acelea, cum ne vom putea astepta la copiii nostri sa discearna realitatea, daca noi, in loc sa le vorbim de Hristos, ii vom indemna sa vizioneze aceste filme “moralizatoare” si “educative”, cu monstri care ne sperie chiar si pe noi, cei deja caliti? Unde este frumosul si delicatetea de care au atata nevoie, unde va mai fi loc pentru Hristos, daca le dam senzatii tari si “lectii” de acel gen? Copiii nostri vor trai intr-o lume mult mai periculoasa si mai ostila crestinismului decat aceasta de acum, mult mai perversa si pervertita, o lume mult mai corupta – cum vor discerne ei intre bine si rau, in ACELE conditii?

    Iertati-ma, va rog! Doamne, ajuta!

  10. @Doroteea
    Acum ma gandesc ca poate dvs v-ati referit la copiii mai mari (adolescenti), care deja au vazut/auzit destule si aceste filme ar fi un fel de poveste mai buna pentru ei… In cazul asta, as (mai) intelege acel “indemn”, dar in niciun caz n-ar fi “mari pacate” daca i-am indeparta, totusi, de filme – inclusiv ca acestea 🙂
    Va rog sa nu ma intelegeti gresit, stiu ca “s-au scris multe” despre aceasta super-mega-trilogie si hiper-continuarile ei, oricum se vorbeste mult in general in zilele noastre, foarte putini se mai ostenesc sa aduca mentiunile care se cuvin, sa faca observatiile care se se cuvin, cu durere si dragoste. SUNTEM SINGURI, doar noi si Hristos…

  11. @Florin M:

    ‘(…)daca noi, in loc sa le vorbim de Hristos, ii vom indemna sa vizioneze aceste filme “moralizatoare” si “educative”, cu monstri care ne sperie chiar si pe noi, cei deja caliti? Unde este frumosul si delicatetea de care au atata nevoie, unde va mai fi loc pentru Hristos, daca le dam senzatii tari si “lectii” de acel gen?’

    1. Pai NOI le vorbim de HRISTOS! Eu nu il duc la filmul asta pe copil IN LOC de slujbe si cateheze, sa ne intelegem…

    2. Filmul ala e O POVESTE, atat. Asa cum acceptam sa le spunem copiilor povesti din folclorul romanesc, cu feti-frumosi, zane si zmei, fara sa ne ‘basicam’ cu una cu doua ca nu se vorbeste acolo DIRECT de HRISTOS, nu vad de ce aici ar fi o diferenta??

    3. Monstrii (zmeii, orcii, capcaunii ce-or fi ei) – adica ‘Raul’, adica satana si diavolii – DA, sunt urati, rai si groaznici. A-i vorbi copilului doar de HRISTOS, lasandu-i iluzia ca viata e plina doar de Bine si de ingeri si finti echivaleaza cu a-l propulsa in plina iluzie. ASTA este de altfel motivul pentru care in MAREA MAJORITATE a povestilor, din folclorul romanesc si nu numai, Raul APARE, chiar daca ele sunt destinate copiilor!

    4.Eu nu am cunoscut NICI O persoana care sa se uite la cele doua Trilogii cu sentimentul ca vede un film de groaza! Monstrii aia sunt urati-tare, ce-i drept, dar nu stiu cum, nu asupra lor cade accentul si, iarasi nu-stiu-cum, nu reusesc sa te inspaimante atat de groaznic. Momentele de delicatete si frumos abunda, efectiv a-b-u-n-d-a in aceste filme, si numai cine nu vrea sa le vada nu le recunoaste.

    5. Cu riscul de a supara pe unii – Hobbit-ul si ‘Stapanul…’ mi se ar povesti mult mai pline de talc si crestine, in esenta lor, decat, sa zicem, ‘Fat-Frumos din lacrima’ care, personal, la limita moralei (ca sa nu spun mai mult), cu tot respectul imens pe care il am pt Eminescu.

    Pe scurt: in conditiile in care citim copiilor nostri povesti de Petre Ispirescu, Ioan Slavici, Alba-ca Zapada si Cenusareasa si atatea si atatea alte povesti in care e vorba e lui imaginare, de monstrii si zane si in care NIMENI nu pomeneste de HRISTOS, chiar mi se pare oarecum o fatarnicie sa sarim in sus la Hobbit-ul! Va rog cititi cartea, si discutam mai bine dupa.

    Iertati-ma si pe mine! Eu sunt asa, mai radicala in exprimari, dar catusi de putin radicala in (re)sentimente 🙂

  12. Si inca ceva: sa stiti ca daca le vorbiti copiilor DIRECT de HRISTOS la tot pasul, s-ar putea sa aveti parte de un efect opus celui scontat si sa ffiti perceput ca un predicator plicticos. Povestile au si ele rolul lor, religiozitatea din ele este discreta. Ei tr sa invete sa il recunoasca pe HRISTOS chiar si acolo unde nu se vb direct de EL, in spatele unei atitudini, a unui gest de curaj, a unuia de mila sau a altuia de sacrificiu.

    Personal prefer sa spun unui copil: ‘imparte bomboanele tale pt ca daca te uiti cu atentie la ochisorii baietelului de alaturi, o sa vezi ca ii e si lui tare pofta si nu indrazneste sa ceara’, decat sa ii spun ‘imparte bomboanele ca te vede Dumnezeu si nu e frumos, noi trebuie sa impartim ce avem!’.

    Inimile copiilor nu se deschid doar cu predici si informatie religioasa, ci cu implicarea lor tonica in activitati, cu invatarea lor de a fi atenti la oameni, la sentimentele lor, la reactiile lor in fata greutatilor etc etc etc.

  13. „Mana la adanc, si lasati in jos mrejele voastre, ca sa pescuiti.” /Luca 5,4/

    Intr-una dintre predicile sale, Parintele Amfilohie de la Diaconesti talcuieste mai adanc acest indemn al Mantuitorului. Anume, zice parintele, ca “mana la adanc” are si semnificatia ca Domnul indeamna pe fiecare dintre noi la o intelegere mai adanca a lucrurilor si la o traire mai adanca a vietii. Una care trece de aparente, una care prinde esente, aducand astfel folos minunat de mult vietii noastre, in traseul ei prin lume. Si care ne face sa si abandonam roadele lumesti, pentru ca roadele adancimii, cercetata prin ascultare de Hristos, ne tranforma din prinzatori de suprafata intr-ale lumii, in urmasii nebuni ai Adevarului.

    In “Jocurile iadului”, la care scriu bob cu bob zilele, saptamanile si lunile acestea, va fi o sectiune in care abordez si analizez scrierile lui Tolkien. E foarte mult de spus si dificil de sintetizat. Nu doar tehnic si structural, ci emotional. Pentru ca aceasta “opera” a fost faurita cu atata dibacie, incat radacinile i se infig imediat in suflet omului, prin gauri multiple, creand legaturi sensibile si durabile, greu de desfacut. Iar in lumina Adevarului eu imi doresc ca oamenii sa se desprinda de Tolkien si scrierile lui, cu tot cu ecranizari. O sa inteleaga mai tarziu de ce.

    Revin cu adaugiri despre gradul meu de familiaritate cu aceste scrieri si ecranizari, pentru a intari tabloul situatiei din care marturisesc eu aceste lucruri. Asadar, pe langa ce am scris deja, mai marturisesc ca daca pana la intoarcerea mea la Biserica ma intreba cineva, ii spuneam fara sovaire ca cel mai frumos film pentru mine e trilogia “Stapanul Inelelor” si ca cea mai frumoasa poveste spusa vreodata e saga acelui “Middle Earth”. Imediat mai relatam si ca de fapt nu e o simpla poveste. De asta eram constient si atunci. Citind si ras-citind (sper ca ati sesizat pana acum gradul de interes la care ajunsesem fata de acele “opere”) care au fost izvoarele autorului si cum au fost scrise, cine a fost autorul si ce urmari au avut scrierile sale, puteam sa povestesc – si inca pot – cu amanunte, citate si episoade intregi si istoriile acestora, etapele prin care au trecut, precum si scrierile din care s-au inspirat.

    E imposibil (si gresit) sa incerc sa fac aici, intr-un comentariu oarecare, analiza acestora. Dar pentru a incuraja fratii crestini la o mai serioasa informare legat de aceste lucruri, voi insira aici cateva aspecte nebagate in seama de cvasi-totalitatea entuziastilor lui Tolkien.
    – Saga legata de “Pamantul de mijloc” este un mozaic de elemente arhetipale imprumutate din istoriile, mitologiile si legendele lumii, rearanjate extrem de dibaci, legate intre ele prin tehnici lingvistice si parghii psiho-emotionale sofisticate si fine. Cadrele care redau mediile geografice sunt arhetipale, variatele trasaturi rasiale sunt arhetipale, nomenclaturile sunt arhetipale si iscusit croite, evenimentele sunt arhetipale, si tot asa.
    – Incarcatura simbolica si ideologica este enorma: de la elemente elaborate de cosmogonie pana la alegoriile “inelelor de putere” (mai sugestiv zis a “cercurilor de putere”). Aici este foarte, foarte mult de expus.
    – Un grad rar intalnit de sincretism ideologic, amestecand – sau mai bine zis alaturand – elemente de monoteism, politeism, teosofie, paganism, samanism, ocultism si ezoterism apusean si altele.
    – Da, Tolkien a reusit un sofisticat si insesizabil amestec intre monoteism, panteism si vrajitorie intre cate am gasit in literatura uzuala si cea oculta. Pot sa afirm cu certitudine asta argumentativ-analitic si din propria mea experienta in “labirintul lui Pan”. Din pacate. Din pacate, repet.
    – Pe langa toate acestea si ca o incununare (ca tot i-au placut lui motivele intoarcerii si incoronarii regelui de mult asteptat al intregii lumi) Tolkien mai realizeaza unul dintre cele mai puternice elogii aduse in scris principiului francmasonic, luciferic (adica satanic, anti-hristic), pe care probabil multi l-ati mai auzit: “unitate in diversitate”.

    http://204.3.136.66/web/SRpublications/unity.htm

    – Fratele Florin M. a sesizat corect metoda insidioasa a minimului dogmatic, a valorilor morale arbitrare si lumesti, a “bunului simt” umanistic – acestea care sintetizate intr-o ideologie cat se poate de reala, aduna azi in lume ierarhi ai Bisericii uneia a lui Hristos langa papistasi si ereticii de toate felurile, langa ratacitii din toate religiile lumii si langa orice denaturare care genereaza un cult pseudo-religios.
    – Oare cati sesizeaza lucrurile nelalocul lor, parcurgand scrierile acestea macar o data: nu exista nici o mentiune a Bisericii sau a Sfintilor lui Dumnezeu, nu exista prezenta vie si permanenta a Creatorului in vietile de zi cu zi ale personajelor, nu exista un reper moral absolut; si tot asa.
    – Ca a intentionat-o sau nu, toata este o constructie dibace, care glorifica extraordinar de eficient (prin evocare, efect catharctic, dinamica conflictelor fabricate, etc.) visul varietatii umane unita in lupta materiala impotriva unui dusman unanim si neechivoc perceput. Un om suspicios, dar neatent din cauza entuziasmului de moment, va avea impresia ca “opera” promoveaza exemplar binele si dreptatea, sau valori crestine, sau valorile culturale ale diferitelor popoare, s.a.m.d.
    – Dar face exact contrariul. Sunt disponibile unele puncte de vedere in medii academice care evidentiaza dezavantajul adus prin decontextualizarea elementelor de mit si cultura; exista documentata observatia publica adusa chiar de un cleric catolic, cunostinta a lui Tolkien, in ce priveste includerea in pseudo-mitologia sa a reincarnarii.
    – Tolkien si lucrarile lui relativ la “Pamantul de mijloc” au fost filonul central de inspiratie si cel mai puternic pentru intreaga “revolutie fantasy”, incepand cu jocul de societate “Dungeons & Dragons”, din care la randul lor isi trag radacinile toate jocurile (fizice si virtuale) cu tematica fantastica si colosala industrie aferenta de azi.
    – In realitate, Tolkien a simtit acut vidul de spiritualitate vie in lumea si timpul lui, asa ca a fabricat una, invigorand totodata (poate colateral, poate nu) interesul pentru alte lucruri mai putin “dragute”, printre care si atunci recentul neo-druidism, etc. A fost o somitate in domeniul lui, dar de asta si era nevoie pentru asa o “opera”. Oricum, a fost medaliat onorific de insasi Regina.
    – Si multe altele… Cui vrea sa aprofundeze, pot sa-i imprumut toate scrierile lui in editii de calitate, inclusiv intreaga “Istorie a Pamantului de Mijloc” (“The History of Middle Earth”) in 12+1 volume.

    Asta foarte, foarte pe scurt spus.

    La Tolkien nu-s daunatori capcaunii (desi e interesant ca noi, ortodocsii, sarbatorim pe 8 sau 9 mai un sfant care a fost capcaun; se poate gasi in “Vietile Sfintilor”), nici scenele de razboi, nici exersarea ponositelor noastre corzi sufletesti, etc.

    Sa cercetam fratilor intru Domnul, oleaca macar, sa vedem cat din ce acceptam noi ca doar o poveste sau doar un desen animat nevinovat sau doar un film e … doar ce pare. Sau ce ni se baga in cap ca e. Lucrurile lumii sunt facute de oameni. Cine sunt acei oameni care le-au facut, de ce le-au facut, care a fost viata lor si, mai ales, in ce duh le-au facut. Am fost acolo, stiu cum e: un atasament puternic inabusa adesea adevarul, chiar de ne sta inainte. Si ne sta.

    Dar ne-au expirat legendele noastre? Nu mai vibreaza corzile sufletesti in noi la istorisirile pline de eroism si sacrificiu din neamul nostru si din toata crestinatea ortodoxa? Si daca ne dorim noua sau copiilor nostri o diversitate culturala, oare nu ar fi o alegere mai inteleapta sa mergem la sursele initiale, de unde a “imprumutat” Tolkien si sa le cunoastem in contextul autentic?

    Si conchid pentru acum cu un cuvant pe care mi-l amintesc si cred ca e al Parintelui Arsenie Boca: “Poate fi frumos ceva ce nu e adevarat ?”

    Va doresc toate cele bune si de folos!
    Dumnezeu Domnul sa ne lumineze si sa nu ne lase!

  14. @Lucian Anghel,

    Legat de cele spunse de tine, am dat am dat un raspuns aici:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/12/11/patriarhia-rusa-obtine-retragerea-proiectului-ochiul-lui-sauron-initiat-de-un-grup-de-designeri-numit-iluminare/#comment-326835

    Limpede si de bun-simt argumentatia lui Doroteea, sunt perfect de acord cu ea.

  15. @Lucian Anghel:

    Cei care au trait o convertire si o “schimbare a mintii” pot fi tentati, deseori, sa arunce si copilul odata cu apa cu copaie. 🙂

    Sunt unele lucruri care diferentiaza clar seria “Stapanul inelelor” de celelalte fantasyiuri de pe piata. In primul rand si cel mai important lucru – personajele rele NU devin personaje rele dar, de fapt, bune, cu un rol bun. Este ceva aproape omniprezent in desenele si filmele de gen sa arate ca dragonul, vrajitoarea, “ala rau”, omul span, sunt, de fapt, bune, poate chiar singurele personaje bune, pe cand personajele clasice care ar fi trebuit sa aiba acest rol sunt doar niste oameni care traiesc cu preconceptii dar, din fericire, si le mai si schimba. Deviantul nu e niciodata valorizat in Stapanul inelelor, pe cand tocmai asta e directia in bransa.

    In al doilea rand, magia din Stapanul inelelor este redusa in cazul personajelor pozitive. Magia exista din plin la reprezentantii raului, pe cand cei ai binelui au doar unele puteri nu mai diferite de puterile fetilor frumosi si ale greucenilor din basmele noastre, ba chiar ceva mai atentuate si mai inserate intr-o anume logica ce diferentiaza net de puterile lui “Mordor”, “Sauron” si toti ceilalti.

    Sa ne gandim la Harry Potter. Acolo avem magie neagra la greu si un vrajitor charismatic care devine homosexual. Si asta e filmul care a avut atatea si atatea serii si volume! Daca punem Stapanul inelelor langa Harry Potter si celelalte fantasyiuri e de departe cel mai normal, clasic si “safe” film.

    In rest, ca se folosesc arhetipuri, mitologii, asta conteaza mai putin, depinde cum le pui in poveste. Cel mult poti avea o atitudine transanta si sa spui ca nu e bine sa faci povesti oricum, chiar daca ele au un sens bun, insa aici, intr-adevar, ne lovim de problema urmatoare: asta inseamna ca povestile, in general, nu sunt bune? Ca mai toate au arhetipuri, mituri, fiinte fantastice…

    Problema cu Stapanul inelelor nu as zice ca e povestea in sine, ci, mai degraba, potentialul de fascinare pe care il are, mai ales varianta cinematografica. Daca e ceva de analizat si ceva care se poate intoarce chiar si impotriva mesajului, asta este. Anume, faptul ca, din cauza mijloacelor tot mai performante ale cinemaului, se creeaza niste lumi atat de convingatoare, seducatoare, incat, daca nu ai “frane” si te lasi cu totul atras in film, ti-e greu sa mai iesi de acolo si sa suporti banalitatea lumii reale. De altfel, chiar de prima oara cand a fost lansat, Stapanul inelelor a produs un soi de fanatism, oameni care voiau sa se imbrace si sa traiasca asa cum vazusera acolo. Filmul, mai ales astazi, are aceasta capacitate de a muta atentia/mintea omului de la continutul moral la lumile fantastice pe care le creeaza si care corespund unor nevoi, deseori inconstiente, pe care le are omul contemporan (nevoia de comunitate, de fratietate, de angajament, uratul lumii de astazi cu betoanele si otelurile sale si frumusetea lumii naturale cu creaturile sale “fantastic” de frumoase fata de ce avem in orase).

  16. @admin:

    ‘Problema cu Stapanul inelelor nu as zice ca e povestea in sine, ci, mai degraba, potentialul de fascinare pe care il are, mai ales varianta cinematografica. Daca e ceva de analizat si ceva care se poate intoarce chiar si impotriva mesajului, asta este. Anume, faptul ca, din cauza mijloacelor tot mai performante ale cinemaului, se creeaza niste lumi atat de convingatoare, seducatoare, incat, daca nu ai “frane” si te lasi cu totul atras in film, ti-e greu sa mai iesi de acolo si sa suporti banalitatea lumii reale.’

    Explicatia cred ca e alta: oamenii din vest, biata turma ratacita a unui pastor tradator (Biserica Catolica), am observat ca au o adevarata FOAME de DUMNEZEU! ‘Ortodoxia e firea omului’ spunea la un moment dat par. Rafail Noica. Ori Tolkien, asa cum a observat si Steinhardt si par. Aldea si multi altii, nu face decat sa reproduca, sub forma de poveste, conceptia existentiala crestina, temele si valorile acesteia – pe scurt, Adevarul. Ori in Adevar, omul pur si simplu se regaseste: sufletul uman (‘esenta’ noastra) intra in rezonanta automata cu Adevarul crestin. Iar un suflet caruia ii este ocultat cu tenacitate Adevarul, il simte si recunoaste cu bucurie acolo unde este afirmat – fie si intr-o forma indirecta, algeorica!

    In ‘Stapanul…’ de ex, este clar abordata tema Apocalipsei, dupa mine. Ori apropierea Apocalipsei, ‘semnele vremurilor’, o simtim, le simtim cu totii. Cred ca multi se regasesc in motivul ‘cresterii umbrei’. Mai mult, cum iarasi corect dupa mine, observau Denis de Rougemont si Jacques Maritain intr-o discutie purtata la finalul WWII, problema nu consta doar in faptul ca Occidentul nu mai crede in Dumnezeu, cat mai ales in aceea ca ‘Occidentul nu mai crede in diavol’! ‘Diavolul e un concept prea invechit, prea ‘medieval’, prea ridicol (un omulet cu coarne si copite!) ca sa mai credem in el! Si cu cat ii negam mai mult existenta, observa acelasi de Rougemont, cu atat mai devastator ne ruineaza el vietile, camuflat in spatele propriei sale imagini – o imagine prea grotesca pt ‘rafinamentele’ rationaliste occidentale, pt a mai putea fi digerata. Ori un alt mare merit al lui Tolkien este acela ca REDA DIAVOLULUI UN CHIP, ii redemasca existenta! Iar pt occidentali asta iarasi este o cheie, pt ca in momentul in care reincepi sa crezi in diavol (in existenta lui, mai exact), tot non-sensul din jur devine explicabil. Pt ei e un fel de ‘that a-ha! moment’!

    Productii cinematografice monumentale, efecte tehnice etc s-au mai vazut si inainte de ‘Stapanul’. In plus, fascinatia pt Tolkien e mai des intalnita in Occident (din motivele mai sus aratate, cred). Ortodocsii, care oricum stiu cum stau lucrurile si nu au fost smulsi cu forta de langa Dumnezeu, am observat ca se bucura de Tolkien, dar nu devin atat de…fanatici.

  17. @Lucian Anghel:

    cateva observatii: 1. Aragorn nu devine regele lumii, ci al Gondorului. Tema reintrarii in drepturi a domnitorului legitim o regasim in multe povesti de altfel 2. nu e vorba aici de ‘unitate in diversitate’ in sens religios, pt ca toata ‘armata Binelui’ se raporteaza, dpdv teologic, la un nivel unic superior de agregare: Iluvatar (Creatorul lumii), Ainurii (un fel de arhangheli) si o galerie mai ampla de personaje legendare eroice, un fel de sfinti/ingeri, la care toate ‘semintiile’ (elfii, piticii, oamenii) se raporteaza, le invoca in cantece, le recunosc. Prin urmare ‘semintiile’ nu reprezinta aici religii diferite.

    Altfel, pitici, elfi, vrajitori etc. gasesti prin mai tot folclorul european – e vb cred de ‘protectori ai naturii’ sau de mari intelepti (vrajitorii, un fel de magi).

    In fine, nu cred ca e cazul sa facem din tantar armasar, ci, ca in Craiasa Zapezii, sa ne scoatem ciobul de oglinda din ochi pt ca nu cumva sa vedem doar uratenie acolo unde e altceva de vazut.

  18. @doroteea:

    N-as subestima efectul noilor tehnici folosite si in cinema. Nu e vorba ca filmul asta in sine exceleaza in asa ceva, ca nu e singurul, ci de ceva mai subtil. In orice caz, filmul, ca mediu de comunicare, nu se adreseaza decat in mica parte ratiunii si in mare parte unor zone putin sau deloc constiente.

  19. Nu cred ca jocurile video pot ajuta in cazul acestor afectiuni.trebuie lucrat la cauza bolilor respective si intr-adevar credinta poate ajuta.

  20. Referitor la ce spunea si Doroteea, la abordarea (intr-un mod metaforic) a temei Apocalipsei, a vremurilor de pe urma, intinderea umbrei peste omenire, e relevant si dialogul dintre personajele Sam si Frodo, defapt nu doar acest pasaj, ci si intreaga scena de pe muntele in varful caruia trebuiau sa ajunga in final, care exprima intr-un fel chinul si deznadejdea prin care omenirea va trece in vremurile de pe urma, dar si speranta invierii, a celei de-a doua Veniri si bucuria vietii vesnice.

    Noi nici n-ar fi trebuit să fim aici. Dar suntem. E ca în poveştile acelea minunate, domnişoru’ Frodo. Cele vrednice de luat în seamă. Poveşti înţesate de primejdii întunecate. Uneori nici n-ai fi vrut să le afli sfârşitul, căci cum ar fi putut oare să se termine cu bine ?
    Cum să poată lumea să fie din nou cum a fost cândva, când a fost cuprinsă de atâta rău ? Dar, în cele din urmă.. Umbra e doar ceva… trecător. Şi întunericul trebuie să dispară într-o bună zi. O nouă zi va veni. Iar când va răsări din nou, soarele va fi cu mult mai strălucitor.

    Asa cum spuneam la alta postare, ochiul lui Sauron, simbolizeaza pe Antihrist si inrobirea de catre acesta a marii parti a omenirii care va urma. Iar lupta din fata cetatii Minas Tirith cu fortele intunericului e posibil sa se fi vrut o simbolizare a luptei finale descrisa in Apocalipsa, Armaghedonul.

    “7. Si catre sfarsitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din inchisoarea lui,
    8. Si va iesi sa amageasca neamurile, care sunt in cele patru unghiuri ale pamantului, pe Gog si pe Magog, si sa le adune la razboi; iar numarul lor este ca nisipul marii.
    9. Si s-au suit pe fata pamantului, si au inconjurat tabara sfintilor si cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat foc din cer si i-a mistuit.”

  21. Fratilor, si cand spun asa spun frati si surori,

    Numai ce nu vreau e sa ma trezesc ca pentru netrebnicia mea diavolul m-a manat aici sa vatam o comunitate ortodoxa ce putea ramane un cuib de sfintenie si de armonie duhovniceasca. As vrea sa fie din voia Domnului ca am ajuns aici si sa-mi fie de folos duhovnicesc ajutorul vostru. Si cu mila Domnului sa contribui cu ceva bun. Alta varianta nu exista.

    Cred ca vrajmasul tare iubeste sintagma mult raspandita care zice ca “suntem de acord sa fim in dezacord”. Pentru ca o preiau crestinii din exteriorul comunitatilor lor si o asimileaza in relatiile dintre ei, in cugetul lor. Chiar in cele de asteptat a fi mai duhovnicesti… De unde era un siretlic diplomatic intre tabere separate (de credintele lor diferite, de scopurile lor diferite, de dorintele lor diferite) devine pe nesimtite o perdea pentru fatarnicie si “toleranta”.

    Aceasta discutie a avut un subiect venit la rand, intre multe altele, unde oamenii isi expun diferitele pareri. Desi o fac uneori execrabil si obraznic. Dar intelegerea asta e la nivelul lumesc si al aparentei. Asta e doar realitatea. Care raportare la realizarile tolkiene este cea ortodoxa e important de pus in acord. Dar nu cel mai important.

    Mai important este Adevarul decat realitatea si pentru asta trebuie manat mai la adanc. Gresesc cu indemnul (ignorat mai sus) de a intelege duhovniceste (toate) lucrurile: ca nu putem ca “intr-un gand sa marturisim” cu dezbinare in duh si credinta, inauntrul unei comunitati ortodoxe, dupa cum se vede aici in multe dintre comentarii?

    Ingaduiti-ma va rog, si spuneti-mi care sunt rosturile acestui forum. Eu observ ca sunt trei: de sensibilizare si de comuniune prin impartasirea in constiinta cu bucuriile si cu suferintele existentei, prin subiectele aduse in atentie; de punere a subiectelor propuse in lumina Adevarului si credintei pe care o marturisim: ortodoxa – prin cumpanire si convorbire duhovniceasca; si de ajutor reciproc pe calea mantuirii.

    Sunt sau nu asa? Daca sunt altele va rog, spuneti-mi dinainte si adaugati si cu ce ar fi de asteptat sa contribui aici. Iar daca sunt acestea, atunci revin: punerea subiectelor in lumina Adevarului, unul marturisit, nu mai multe, nu se face printr-o simpla imprastiere cu pareri si atitudine pripita. Si spre folosul cui daca nu al oamenilor se mentine acest forum? Altfel, el se mentine doar pentru desertaciune. Iar primii care ar trebui sa lumineze lumii si intr-un duh sa marturiseasca sunt chiar cei care-i sunt stalpii, membrii, madularele. Si implicit madulare ale Bisericii lui Hristos. Fara asta acest loc e doar un buletin de stiri. Si nu as vrea sa fie doar atat…

    Acum, lasand la o parte ca de fapt nu s-a clarificat acest subiect oarecare, mai ramane si duhul neschimbat al dezbatantilor; pana se vor ivi capetele de hidra la urmatoarea si la urmatoarea ocazie.

    Pana una-alta mai vine o “mega-premiera” din serie zilele astea, mai merg cateva sute de milioane de oameni sa-l vada, sa-l ia in minti, in inimi, in suflete si sa-si satisfaca poftele cu el. Patimile, zic eu: ale mintii, ale sufletului, etc. O colosala “impartasire” ba cu o mica jertfa ritualica, ba cu un simbolism ocult, pe ici, ba cu o inlocuire de conotatii la oarecateva arhetipuri apelative la subconstient, pe colo, ba cu talharirea valorilor crestine si altoirea lor pe altarele “omului moral universal”. Dar, pe scurt: are imagini cu peisaje frumoase, oameni jertfelnici si mai ales un rau suprem fabricat sa fie extrem de vizibil si inteles ca rau suprem si de catre ultimii si cei mai marunti locuitori de la capatul lumii. Numai convenabil ca sa fie toti nesovaitori cand sunt raliati impotriva inamicului fabricat prin poveste. Dar e bine, nu va smintiti; ca dupa multe si variate razboaie, care de care mai “evocative” si de basm, va urma razboiul cel mare si ultim, in care tot vestul (saracul, mai putin numeros, dar mai motivat) se macelareste cu tot estul (care exista in toata treaba cu singurul si expresul rol de a fi carne de taiat, barbari si primitivi brutali, si cel important e ca-s cei rai, aliati ai taramului din nord-est) si peste putinii oameni care vor ramanea va fi incoronat regele din neamul superior, cu sange divin si ales, rasarit din protectoratul magicilor elfi; si care va proclama la incoronare (din mainile cui altcuiva decat a eroului luminos, vrajitorul in robe albe) in aclamatia supravietuitorilor marcati sufleteste si avizi de pace : “Aceasta zi nu-i apartine unui singur om, ci tuturor! Sa reconstruim impreuna aceasta lume, pe care s-o impartim in zile cu pace.” A oamenilor este deci izbanda asupra raului, nimic despre nici un ajutor divin, de orice fel. Bucurati-va de acum oameni, vom avea pace si vom face o lume dupa placerea si vrerea noastra! Va va canta apoi un cantec frumos tare, scris (o coincidenta, desigur, chiar de actor), daca nu stiti ce inseamna si ce simbolizeaza: “Din marea cea vasta, in Pamantul de Mijloc am venit. In acest loc voi ramane, si urmasii mei, pana la sfarsitul lumii.” (“Et Eärello Endorenna utúlien. Sinome maruvan ar Hildinyar tenn’ Ambar-metta!”)…
    Cine are urechi de auzit (si-s desfundate) sa auda. Faceti o mica lectura comparata cu proorociile Sfintilor despre vremea de pe urma. Fiecare tabara, cu proorocii ei… Si dupa roade ii puteti cunoaste.

    Mediul virtual este unul extrem de subred si nerecomandat lucrurilor serioase – cum e acest demers binevenit si bineprimit: un forum ortodox in duhul ortodox. Vrajmasul poate suci usor ce se petrece prin mijloace atat de nefericite, ca cel digital, iar duhul cucerniciei sau cuviosiei nu se impaca bine cu duhul tehnologiei vitezei. Asta am observat eu. Si altii mult mai vrednici decat mine. Voi incerca sa mai scriu. Dar nu se poate desparti persoana de lucrarea sa, cum incerca sa pseudo-argumenteze cineva mai sus. Acela nu e duh ortodox.
    Iar unii isi infig gratuit coltii rautatii in celalalt, cand ii deranjeaza un adevar incomod, care-i zgandare constiinta, din pricina propriilor patimi. Si eu faceam asa cu vreme in urma, din pacate…

    E foarte greu pentru un om atat fara cunoastere, cat si fara duh ortodox traitor. O cunoastere larga manata de si in slujba unui duh ortodox chiar umil, e bine. O cunoastere umila, dar imbaiata de un duh ortodox tare, e bine. O cunoastere larga impreuna cu un duh tare intru Hristos e cel mai bine. Dar un cuget patimas langa un duh al mandriei obraznice il face pe om nu numai sa nu traiasca in Adevar, dar nici macar in realitate. Traieste in propria-i imaginatie. Fantasmagorizeaza. Asta-i foarte trist; si cu mare, mare greutate se va scoate omul din acea capcana ucigasa de suflet.

    Nu am vrut sa renunt la scris si sa revin doar la citit din forum pentru ca m-am suparat. Ci pentru ca m-am intristat. Este o mare diferenta. Nu stiu ce ati putea face voi sa ma suparati, dupa lucrurile prin care am trecut eu in ‘labirintul lui Pan’. Din care Dumnezeu m-a scos, cu mila si iubirea Lui de oameni.
    Dar am descoperit ca sunt prea mic si subred pe picioare duhovniceste sa lupt cu ispitele de aici. Asadar, nici o auto-victimizare. Eu sunt ca un frate de manastire abia-abia venit, care priveste de departe spre chilia din munte, unde in pestera lupta un pustnic cu dracii cei multi si vicleni. Ma cutremur, si daca trec pe acolo, cautand sfat spre zidire si imbarbatare, degraba si usor ma trantesc aceia. Mai ales ca oarecand le-am facut cu ravna pe plac. Dar daca pe acolo mi-e ascultarea sa merg, apoi nu voi chema pe Domnul in ajutor si nu voi spune patimilor patimi si neghinei neghina?

    @ doroteea : nici nu sunt ‘domn’, ci mult-pacatos, viermele pamantului; si nici nu ma stimezi. Zi-mi mai bine frate; daca nu, zi-mi pe nume. : )
    @ enkidu : da, e buna de vazut si directia aceea, urma sa o abordez. Dar pana sa ajung acolo m-am gandit sa o iau sistematic de la marginea subiectului. Nu a iesit.

    Dau asadar pagina la uimitoarea Evanghelie de azi; asa cum tot ce-i de la Dumnezeu e: uimitor peste masura. Doamne, ajuta-ne!

  22. @Lucian:

    Frate Lucian :),

    in primul rand, tin sa fiu prima (ca una cu vechime moderata pe aici si ca cea care ti-a pricinuit se pare supararea) care iti ureaza: BUN VENIT pe acest forum si sa iti/ne fie de folos!

    Sincer, nu cred ca e cazul sa te ingrijorezi prea tare: astfel de discutii au mai avut loc pe aici, discutia de ieri nu e o noutate, ne-am mai ‘infipt coltii’ unii in altii mult mai temeinic – ieri a fost asa, un fel de harjoneala! :)) Insa nicidecum cu rautate (acum, in fine, fiecare stie mai bine, dupa propria constiinta), ci in slujba adevarului pe care nici un crestin cu autentica smerenie nu pretinde ca il detine. Trebuie de la bun inceput sa stii ca aici e vorba de o confruntare intre ARGUMENTE, si NU intre oameni (prima denumire a site-ului a fost ‘razboi intru cuvant’!). Si cu argumentele mele sa stii ca au mai ‘sters pe jos’ unii fara mila, dar nu am luat-o niciodata personal, iar daca da – numai bine! – a fost un excelent prilej de testare a smereniei, lucru pt care Ii multumesc DOMNULUI! Mai mult, eu una am mai invatat de pe aici ‘pe viu’ (si, admit, cu mare cu greutate 🙂 ) si pilda aia din Pateric, care ne invata sa evitam intr-o disputa sa avem ultimul cuvant – nu de-alta, dar nevoia asta denota, se pare, ‘mandrie ascunsa’.

    ‘si nici nu ma stimezi. ‘

    Te inseli enorm: fac parte dintre cei care CHIAR stimeaza OMUL. Pur si simplu, am descoperit ca in FIECARE OM, chiar si cel mai pacatos si decazut (si aici, evident, nu ma gandesc la fratia ta, sper sa nu deduci asta! am in vedere exemplele extreme, de care auzim prin ziare, de ex.) exista o lumina bine ascunsa, unica, ce trebuie descoperita si la care tr sa facem apel in momentele grele, in care vrajmasul incearca sa ne foloseasca unii impotriva altora. Si nu numai atunci: avem de invatat unii de la altii enorm, dincolo de optiunile de credinta, dincolo de orice: unii au darzenie in incercari, altii au o inima blanda, altii sunt milostivi, altii au amplitudine intelectuala, altii darul faptelor, altii sensibilitate etc etc etc.. TOTI, absout TOTI avem ‘ceva’, avem daruri, avem talanti. Ca nu intotdeauna izbutim sa le intrebuintam cum se cuvine sau ca, prea adesea, sub ispita neostoitului vrajmas, sfarsim prin a ingropa acei talanti – asta este o alta poveste. Este de fapt, povestea noastra, a oamenilor – lupta noastra milenara si dramatica ce a inceput odata cu caderea.

    Te rog asadar inca o data: nu lua disputa dintre noi ca pe ceva personal pt ca, din partea mea cel putin!, nu a fost niciodata! Tinta ‘tirului’ meu au fost argumentele fratiei tale, si nu persoana! Si nu o spun din complezenta pt ca nu sunt genul.

    Nu numai ca te stimez, ci, mai mult, EMPATIZEZ cu experienta ta. Inteleg ca nevoia de cunoastere si adevar te-a dus la un moment dat pe niste cai obscure – inteleg prea bine asta, mai bine decat crezi, pt ca aceeasi nevoie a fost principalul dinam si in cazul meu – dupa cum la fel de bine inteleg entuziasmul unei intoarceri pe care mila DOMNULUI ti-a ingaduit-o (asa s-a intamplat si la mine, si multor altora care posteaza pe aici; admin-ul a observat f bine la un moment dat: putini venim din familii credincioase cu adevarat, marea majoritate ‘ne-am intors’ ca urmare a unei experiente personale, ingaduite pt cine stie ce pricini ascunse de Bunul Dumnezeu).
    In plus, un alt motiv pt care mi-ai fost de la bun inceput simpatic este – culmea ironiei (si nu, nu vreau sa deschidem o noua dezbatere!) – faptul ca ti-a placut la un mom dat Tolkien! :))

    Asadar intre noi sunt mai multe puncte de legatura decat crezi si, ca una angajata un pic mai demultisor pe acest drum greu, palpitant, dar minunat, iti doresc din toata inima sa te afli permanent sub binecuvantarea DOMNULUI, a Maicii Sale si a Sfintilor Sai, si sa strabati acest drum cu credinta si smerenie neclintite, iubire curata, intelepciune si curaj! Si fie ca sa ajungem cu totii, fratia ta, gazdele noastre, vizitatorii, cei dragi noua si, daca se poate, toti oamenii, la Marea Tinta Finala: MANTUIREA INTRU HRISTOS!

  23. Adevarul este unul ,intr-adevar, poate D-l Anghel are dreptate, poate cei care au alta parere au dreptate, ramane de vazut, din dezbatere vedem cine are dreptate si pana atunci Domnul sa ne descopere adevarul, ca numai El poate sa ne lumineze.

  24. Simt totusi nevoia sa mai adaug ceva, pt ca am tot stat si chibzuit asupra subiectului.

    Cred ca aici, de fapt, asa cum observa si @mada, chiar este genul ala de caz in care dreptatea este ‘si de o parte si de alta’. Concluziile am impresia ca sunt:

    1. cine s-a fript sufla si in iaurt!

    2. cei care ‘s-au fript’ fac bine sa ne atrag atentia asupra unor posibile capcane – capcane in care nu toata lumea cade automat, dar in care unii au cazut (si poate nu putini);

    3. uneori, capcanele apartin operei in discutie, sunt deliberate (AICI de fapt ne situam pe pozitii opuse, pt ca unii cred ca asta e cazul lui Tolkien, altii nu). Alteori, insa, ele nu reflecta decat pozitia subiectiva a consumatorului actului artistic, care poate fi tentat sa ‘identifice’ in opera argumente care sa-i justifice o optiune personala sau alta – optiune care nu coincide insa intotdeauna cu adevarata viziune a autorului (care, chiar, s-ar putea situa exact la capatul opus). In traducere: ‘fiecare intelege ce vrea’;

    4. sunt opere cu extrem de ampla rezonanta la public. Acest fapt se datoreaza,probabil, atingerii unor tipare arhetipale. Nu intotdeauna aceste ‘tipare’ sunt cele ‘rele’, dupa cum nu intotdeauna sunt cele ‘bune’. Uneori sunt activate corzile armonioase, alteori cele stridente – ca sa folosesc o metafora. Aceste arhetipuri pot fi activate ie prin continutul operei insesi, fie – mai nou, odata cu dezvoltarea tehnologiilor media – prin modul in care aceasta este pusa in scena. Dar, cum am spus, nu ORICE activare de arhetip (tipar uman real, existential, fundamental) este in mod necesar negativa, ci din contra. De ex., eu am observat ca operele preclasicilor – Bach, Vivaldi, Corelli – au acest potential. Sau Kafka (si acolo e o atmosfera care, chiar daca negativa, chiar daca bizara, o recunoastem cumva, chiar si fara sa o fi trait in mod necesar). E greu de spus ce e bine si ce-i rau aici – depinde pana la urma de modul in care valorizeaza destinatarii opera respectiva. De retinut doar ca acesti autori au o sensibilitate aparte – pe care, la fel, o pot pune in slujba lui Dumnezeu sau a altuia. Cred ca in cazul marii majoritati nu este vorba de manipulare, ci de o forma de expresie, pur si simplu, a acestei sensibilitati. Manipularile prin arta au inceput mai tarziu, cand arta a inceput sa capete tot mai multe nuantari si transpuneri vizuale.

    5. Asa cum iarasi mi s-a parut ca intelept a concluzionat @Raluca la un mom dat, pt unii operele artistice pot fi instrumente de intelegere, pt altii nu. Nu trebuie, probabil, judecati nici unii nici altii. AICI ar putea aparea greseala (asta e cel putin parerea mea): momentul in care incercam sa ‘desfiintam’ optiunea unora sau a altora. Personal, nu o aprob deloc pe @Minodora Marin atunci cand ironizeaza posibilele raportari si conexiuni pe care mintea si sufletul omului le pot face intre viata reala si o secventa dintr-o opera. Chiar deloc! la drept vorbind, MANTUITORUL NE-A VORBIT IN PILDE. Iar pildele sunt niste POVESTI, in esenta lor.

    Cam gata. Nu am vrut nici sa am ultimul cuvant si nici – Doamne fereste! – sa declansez o noua dezbatere! 🙂 Am simtit nevoia sa imi sistematizez cumva concluziile dezbaterii, atat.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare