PARINTELE STANILOAE DESPRE INCINERARE: “In arderea trupului se manifesta pur si simplu instinctul pacatos si absurd de a destrama credinta crestina”

5-01-2013 3 minute Sublinieri

 

Un fost ministru şi profesor universitar, Trancu-Iaşi, murind, a lăsat să fie incinerat, fiind întovărăşit la crematoriu de numeroşi foşti şi actuali miniştri, de profesori universitari şi de o mare mulţime de intelectuali şi de studenţi. S-au ţinut cu ocazia aceasta cuvântări, scoţându-se în relief personalitatea celui ce avea să fie peste câteva minute mistuit de flăcări, o companie de feciori români, îmbrăcaţi în haina militară pentru o altă misiune, cu mult mai sfântă, a dat onorul.

Câte suflete mai naive, impresionate de asemenea vorbe şi de asemenea cinstiri, nu vor fi rămas cu hotărârea să urmeze şi ele la moarte pilda unei asemenea „personalităţi”? Şi, mai ales, ce vor fi zis în sufletul lor atâţia oameni din popor despre credinţa domnilor noştri şi ce concluzii vor fi tras pentru necesitatea lor de a mai crede?

Să te laşi incinerat, când Biserica osândeşte acest lucru şi când nu-ţi acordă, prin preoţii ei legiuiţi, asistenţa şi rugăciunile ei, echivalează cu o nesocotire a Bisericii şi deci şi a creştinismului.

Nici în Vechiul Testament, nici în cel Nou, nici în istoria creştinismului nu se practică şi deci nu se aprobă incinerarea. Ea nu se conciliază cu consideraţia ce-o dă creştinismul trupului omenesc. Trupul este, în credinţa creştină, chipul sufletului şi este creat de Dumnezeu printr-un act de atenţie deosebită. El nu este o închisoare regretabilă a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestă, imprimând asupra lui pecetea caracterului său. Trupul face atât de mult parte din fiinţa omului, încât viaţa veşnică, cea deplină, va fi tot în trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucură de atâta cinstire în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc.

Cum spune Berdiaev undeva, faţa omenească îndeosebi este asemenea unei taine, o minunată fuziune de materie şi spiritualitate. Când priveşti în ochii omului, vezi înţelesuri şi sentimente, nu materie. Trupul este materie transfigurată şi spiritualizată. Spiritul omenesc n-are altă posibilitate de a-şi arăta splendorile sale, puterile creatoare, decât prin trup. Numai prin trup ne îmbogăţim sufletul, chiar cu adevărul şi cu harul dumnezeiesc, şi numai prin trup comunicăm altora ideile şi sentimentele noastre.

Creştinismul nu dispreţuieşte trupul, nu-l schimonoseşte şi nu caută să-l omoare, ci se sileşte să-i descopere adevărata frumuseţe, făcându-l organ al nobleţei spirituale, al harului şi îndumnezeirii.

Cu câtă veneraţie şi duioşie înconjoară cei apropiaţi ai mortului trupul lui! Ce înălţime de suflet transpiră din această intimitate şi curăţenie de simţiri, în care se manifestă şi mai departe legăturile între cel plecat şi cei rămaşi! S-ar putea obiecta: bine, înţelegem toată valoarea trupului şi toate cinstirile ce i se dau atâta timp cât este sufletul în el. Dar după ce este părăsit de suflet, de ce să-i mai dăm vreo consideraţie?

Pentru multe din motivele de ordin mai înalt religios pe care le-am amintit, dar şi pentru următoarele:

Pe faţa celui dispărut rămân imprimate caracterele sufletului şi după ce a murit. Când priveşti la ea, nu poţi să nu ai impresia că cel mort trăieşte, că faţa lui continui să aibă un sens, să exprime un caracter, un ansamblu de sentimente, aceleaşi pe care le-a exprimat cât era viu. Cum să arunc în foc aceste sensuri, cum să ard o faţă care continuă să-mi exprime ceea ce mi-a exprimat o viaţă întreagă? Cum să dau focului o imagine scumpă, un vas în care a palpitat un suflet ce mi-a fost drag şi respectat? Preţuieşti o haină veche, un obiect de care te-ai servit odată tu sau cei apropiaţi; cum să nu preţuieşti trupul care a cuprins tot sufletul şi toată viaţa celui scump?

Nu este mai bine apoi pentru sufletul meu să rămână cu impresia că cel mort a plecat numai, decât să-mi produc pe cale silită senzaţia distrugerii lui? Nu corespunde mai bine credinţei creştine această impresie de plecare a celui răposat, decât senzaţia dură de distrugere?

Când este ars în faţa mea şi mi se dă la urmă un pumn de cenuşă, mi-am produs tocmai această senzaţie de definitivă distrugere, pe când, dacă i-am acoperit faţa cu giulgiul pământului, rămân în adâncurile sufletului cu un sentiment că numai cel mort a plecat într-o altă lume, în care continuă să trăiască, că numai el doarme; doarme în relaţie cu noi, căci cu o faţa interioară este întors spre o altă viaţă mai frumoasă.

Porunca dumnezeiască de a nu ucide are apoi referinţă şi faţă de trup. Nimic din ce este omul n-avem voie să ucidem, ci să lăsăm să sfârşească prin aceeaşi voie dumnezeiască – pe cale naturală – prin care s-a şi creat. Precum n-avem voie să ucidem sufletul, aşa n-avem voie să distrugem trupul, ci să lăsăm legea naturală să-şi urmeze cursul ei după plecarea sufletului.

Arderea este actul în care se manifestă cel mai mare dispreţ al omului pentru ceva. Tocmai de aceea el nu arde nimic, decât doar mărăcinii. Mai arde lemne ca să se încălzească, potrivit tot unei legi a firii. Deci o ardere cu un folos pozitiv. Dar pentru ce să arzi trupul omenesc? Trebuie să-l dispreţuim atât de grozav? Sau aduce aceasta un folos întreţinerii noastre? Sau este aceasta potrivit cu legea firească a vieţii?

În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi absurd de a destrăma credinţa creştină. Ea arată o totală necredinţă în Dumnezeu şi în demnitatea omului, făcut după chipul lui Dumnezeu. Ea descoperă un suflet pustiu de orice credinţă, găsind în cenuşă şi în praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Căci actele noastre au şi funcţia de a simboliza credinţele noastre. Cine respectă trupul, chiar mort, îşi simbolizează prin aceasta credinţa în veşnicia lui, iar cine lasă să i se ardă trupul arată că nu crede în nimic.

Necredinţa desigur că este o chestiune care interesează Biserica. (…)

A fost şi la căpătâiul lui Trancu-Iaşi, ca la alţi incineraţi, un „preot” care a citit rugăciuni. Noi ştim că acel preot este depus de Sf. Sinod. Iar în baza legilor în vigoare statul trebuie să oprească un preot depus de a parodia slujbele bisericeşti. Este o ocrotire şi un ajutor minim care trebuie acordat Bisericii. Statul recunoaşte manifestarea numai a anumitor culte. Cărui cult aparţine acel „preot”?

Încheind, ne exprimăm credinţa fermă că de aici înainte nu se vor mai întâmpla cazuri ca acestea. (…) Suntem siguri că într-o bună zi, nu prea depărtată, vom citi în Monitorul Oficial decretul de desfiinţare a crematoriului, cuptor de trupuri omeneşti şi loc de sfidare a credinţei româneşti.

Cine vrea să se ardă s-o facă acasă la el, cu uşile zăvorâte. Sufletul poporului nostru n-are nevoie de asemenea spectacole.

(Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Incinerare”, Telegraful Român, an LXXXVIII, nr. 3, 14 ian. 1940, p.1)

Legaturi:


Categorii

Articolele saptamanii, Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Parintele Staniloae, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

24 Commentarii la “PARINTELE STANILOAE DESPRE INCINERARE: “In arderea trupului se manifesta pur si simplu instinctul pacatos si absurd de a destrama credinta crestina”

  1. Consider binevenita prezenta (sau republicarea) acum pe site a acestui articol al pr. Staniloae. Spun asta poate pentru ca aceasta abordare o inteleg eu mai bine. Cred ca vorbeste mai mult sufletului fara prea mari trimiteri la autoritate.
    Stim cu totii ca in momente de durere este nevoie si de caldura sufleteasca, intelegere, compasiune si nu de autoritate.

  2. M-a durut astazi, privind o discutie la Antena 3, cand un psiholog a spus, evident in “aplauzele” domanei doctor Pop: “dar de cand BOR l-a scos pe Sergiu Nicoalescu din Biserica, caci este botezat ortodox si trebuia sa aiba slujba ?”.Si nimeni de colo, caci un preot nu au invitat, nu i-a raspuns ca singur Sergiu Nicoalescu s-a scos din Biserica, dorindu-si incinerarea….
    Cum se poate ca oameni care nu sunt teologi sa vorbeasca atatea prostii despre BO ? Cum i-ar place doamnei doctor Pop ca un preot sa se amestece in diagnosticele medicale si sa spuna care e bun si care nu ? Este inaccetabila aceasta mentalitate in Romania ca oamenii sa vorbeasca despre ce nu cunosc, despre ce nu au calificare sa vorbeasca.
    Din alt punct de vedere nu sunt de acord nici cu cei care s-au dus sa huiduie. Hristos Insusi nu a obligat pe nimeni sa creada in El, si noi crestinii ortodocsi cu atat mai mult nu avem caderea sa judecam si huiduim. Judecata este a Domnului.
    Pana la urma fiecare este responsabil in fata lui Dumnezeu pentru alegerea pe care o face.

  3. “Trupul acesta omenesc se bucură de atâta cinstire în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc.”…..mai mult si mai clar nu cred ca se poate.

  4. Ar mai exista o ipoteza, in sensul ca sotia nedorind poate sa se faca un test ADN de paternitate pentru presupusul fiu al decedatului, a ales aceasta optiune de incinerare, oricum s-a discutat prea mult pe tema fostului regizor.

  5. FOTO Circ la crematoriu: revolta figuranţilor, în „ultimul film“ al lui Sergiu Nicolaescu:

    […]
    La ora 12.00 era programată incinerarea trupului lui Sergiu Nicolaescu, dar oamenii au venit la crematoriu de la ora 11.00, pentru a se poziţiona strategic şi pentru a vedea cât mai bine ce se întâmplă.

    Dorinţele lor erau arzătoare: voiau, în primul rând, s-o huiduiască pe soţia lui Sergiu Nicolaescu, transformată de curioşi într-un fel de personaj negativ, pentru că fusese de acord să respecte ultima dorinţă a regizorului, aceea de a fi incinerat: „Îl ard ca pe un câine“, striga un bătrânel bonom. „Da de ce n-au deschis şi ei capacul, să rămână deschis…“ îşi exprima frustrarea un alt bărbat. „Ar fi trebuit să se ducă lumea să pună o lumânare, la Bellu, chiar dacă era prăpăd“, spunea o pensionară.

    Un domn informat explica unui pâlc de curioşi cum se face incinerarea, câte grade are cuptorul, pe unde iese „fumul ăla pâclos“ şi cum e pusă cenuşa într-o urnă metalică.

    După zeci de minute de aşteptare, oamenii au fost luaţi prin surprindere de focurile de armă trase în aer de garda de onoare. Acela a fost indiciul că sicriul nu a fost adus prin faţă, pe unde îl aştepta toată lumea, ci pe la altă intrare, unde accesul presei şi al cetăţenilor era restricţionat.

    Aşteptarea lor a fost înlocuită de o mare dezamăgire. Nici măcar un pic de fum n-au văzut şi ei… Iar în momentul în care Ion Iliescu a ieşit din clădire pentru a da declaraţii, oamenii au început să strige „Ruşine!“ şi să ceară explicaţii: „De ce l-au ars, domne, pe ascuns? Ne-au ars toată copilăria!“.

    Ion Iliescu s-a referit la un citat din Sfânta Scriptură, „se întoarce în pământ“. Ce înseamnă asta? a întrebat fostul preşedinte al României. „Când moare pe mare un marinar, îl aruncă în apă şi tot în pământ se duce şi acolo putrezeşte. Sau că este ars şi cenuşa este împrăştiată… Este treaba familiei, nu trebuie să se implice altcineva“, a spus Ion Iliescu. [“si marea isi va da mortii ei” la Inviere, asa cum ne infatiseaza iconografia Apocalipsei n.m.]

    […]

    Din clădire a ieşit, apoi, soţia lui Sergiu Nicolaescu, care a fost huiduită şi întâmpinată cu multe cuvinte grele, care nu pot fi reproduse. I s-a strigat „Ruşine!“, iar un bătrân aparent respectabil, care căuta cu aviditate obiectivul camerelor de filmat, i-a urat, scurt, s-o ardă şi pe ea focul.

  6. “iar un bătrân aparent respectabil, care căuta cu aviditate obiectivul camerelor de filmat, i-a urat, scurt, s-o ardă şi pe ea focul.”

    Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca, in lume, crestinismul este contestat de multe ori din cauza comportarii crestinilor…

    Sper ca acest “batranel respecatabil” sa se caiasca pentru aceasta atitudine.
    Un crestin adevarat nu poate ura asa ceva nici celui mai mare dusman ! Un crestin adevarat plange si se roaga pentru o astfel de femeie, constient fiind ca diavolul a impins-o sa-l incinereze, urmand vointa sotului ei.

    Nu putem sa ne numim crestini si sa blestemam in felul acesta ! Un crestin nu poate sa blesteme decat pe diavol, nu pe aproapele oricat de pacatos ar fi.

    Ma iertati.

  7. Ce sa mai zici ? Sa-i ingaduie Dumnezeu, ca nu stiu (unii) ce fac si (altii) ce vorbesc, poate isi vor revizui abordarile (desi… rare sperante).
    Iar pe Sergiu Nicolaescu – sa-l ierte Dumnezeu.
    Dar – enorm de multa vorbarie. Si fara nici cea mai marunta educatie (catehizare ar fi prea mult) or macar cultura teologica. Si incitari peste incitari la adresa ortodoxiei. Vai neamului, mai ales ca sunt foarte multi amatori de astfel de “realizari”. Iar opinii impotriva incinerarii apar – vorbind de laicat mai ales din partea unor persoane care nu mai sunt foarte tinere; din pacate, majoritatea tineretului pluteste in new age. Oare pe amaratii astia cine ii mai salveaza ? Dar, speranta ramane in picioare, mila lui Dumnezeu este mare.

  8. Se pare că totuși s-ar face test ADN înainte de incinerare, dar în cazul de față cine poate ști? Depus la Cercul Militar, capacul închis, intrat pe o alee lăturalnică la crematoriu… ”ceremonie” de 10 minute în cadru restrâns… Averea este măricică iar nevasta tinerică… Concluzia: nu-ți lua nevastă mult mai tânără decât tine dacă nu vrei să te arzi.

  9. @ Hrisanti

    Fara a dori a intra in polemici nesfarsite as vrea sa scot in evidenta un alt aspect al replcii “batranelului” respectiv care i-ar fi spus sotiei lui Sergiu Nicolaescu ca “sa o arda focul”. Si anume faptul ca astazi se prefera cosmeticizarea anumitor realitati strigatoare la cer prin folosirea unui limbaj care deranjeaza mai putin urechile si nu ridica asa mari probleme de constiinta, desi faptele sunt aceleasi. Astfel se vorbeste de incinerare si nu de a fi dat focului ceva sau pe cineva… mai modern si pe la noi. E cutremurator sa spui: “l-a ars focul”, dar “a fost incinerat” parca nu accentueaza gravitatea faptei. Ori batranelul cu pricina a incercat sa-i spuna intr-un mod simplu doameni cam cum stau lucrurile. Si mai exista un proverb cum ca “ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. Si asa, aceastea, ar trebui sa dea de gandit.

  10. @ Corina

    Ce mult ti-a placut acest articol bascalios ! Asa ca ne-ai fericit si pe noi cu citate alese cu grija, sa fie cat mai sugestive in directia urmarita de autoare. Care directie a fost aceea de justifica infamul titlu si de a-i ridiculiza pe participantii varstnici, care au avut curajul sa dea glas sentimentelor multor crestini. Ma refer, binenteles, la crestinii practicanti, nu la persoanele care frecventeaza bisericile doar cu ocazia botezurilor si nuntilor.
    Cine era cu gura mare pe la toate posturile de televiziune ? Pai tocmai cei care nu merg la Biserica, adica nu fac parte din Biserica, dar, clamau sus si tare ca au drepturi. Ce drepturi au ? Sa injure Biserica, adica pe ierarhi si pe credinciosi ca nu se conformeaza poftelor lor ? Asta ii doare cel mai tare. Si, ma refer, in special la media: ca nu fac (inca) si membrii Bisericii ce vor ei, asa cum fac politicienii si alte “vedete”.

    Dar, sa revin la articolul respectiv, plin de minciuni.
    In primul rand ca circul a fost numai in mintea celei care a mazgalit randurile respective, in cautare, probabil, de aplauze. Daca n-a fost circ, l-a inventat ea cu stiloul, pardon, cu tastatura. Eu una am vazut persoane care plangeau, persoane modeste, care au venit sa-l conduca, cum se zice, pe ultimul drum pe Nicolaescu si care regretau ca acesta este incinerat. In al doilea rand, era cat se poate de perceptibil ca toti cei care regretau ceea ce urma sa se intample sperau sa se petreaca ceva miraculos, adica sa nu mai aiba loc crematia respectiva. Marturisesc ca, acasa fiind, am sperat si eu acelasi lucru, desi eram perfect constienta ca nu se va intampla ce doream. In ce ma priveste, vreau sa spun ca regret ca cel care a facut filmul “Mihai Viteazul”, nu a murit crestineste. S-a dezis de crezul sau. In traditia romaneasca, patriotismul a fost una cu credinta si invers. Dumnezeu sa-l ierte ! Atat sora-sa, femeie batrana, cat si nevasta-sa, femeie tanara, s-au umplut de pacate pentru ca aveau datoria sa-l impace cu Dumnezeu la inmormantare si nu au facut-o.

    In al treilea rand, din bascalia respectiva se mai remarca satisfactia autoarei ca celor care au venit mai devreme, “strategic”, ca sa impidice incinerarea, le-au fost dejucate planurile.

    Nu mai insist asupra altor mizerii asemanatoare, de care este plin textul cu pricina.

    Dincolo de asta, adevaratul pericol, cu care ne confruntam, de mult, consta in faptul ca asemenea articole, ca si dezbaterile televizate, diriguitoare si acuzatoare, sunt menite sa puna pumnul in gura si sa striveasca, in fasa, orice tentativa de a cauta si spune adevarul, de revolta in fata minciunii si nedreptatii. Traim din plin timpurile cand ti se explica, cu binisorul, dar si cu forta, ca a-ti face poftele inseamna sa te bucuri de libertate. Unul din poftitorii de frunte din media, este si Mircea Badea, care era sa dea in apoplexie din cauza indraznelii celor care au protestat in cazul Sergiu Nicolaescu. Si, dupa cum spune, tot in media, a primit, pe contul de Facebook, mii de like-uri. Asa ca, nu e de mirare ca suntem atat de apatici (si, cu asa formatori de opinie, o sa ne mai facem).

  11. mai conteaza vorbele,conteaza parerea noastra?cred ca ce ne ramane cu adevarat…este rugaciunea pentru el(Sergiu Nicolaescu)

  12. Interesant este si alt aspect. S-a spus ca cenusa tot in pamant ajunge. Eu ma indoiesc de buna credinta a celor ce l-au ars ca vor pune cenusa in pamant. Altfel nu sunt sigur ca va ajunge in pamant, ci in aer, pe pamant sau intr-un borcan la pastrare. Una este sa dai trupul mortului pamantului si alta este sa nu-l dai.

  13. Ma gindesc: cita diferenta intre funeraliile lui Sergiu Nicolaescu si cele ale lui Adrian Paunescu!

    Si mai ma gindesc la un cu totul alt gen de “incinerare” petrecut in inchisorile comuniste si care este mentionat si in Acatistul Sf. Martiri Romani ai comunismului, in care o femeie, Nicoleta Nicolaescu (acelasi nume de familie cu al regizorului) dupa ce a fost torturata, inca vie find a fost aruncata in flacari!

    Si ar mai fi si contrastul simbolic(apropo de moda pagina a incinerarii) intre demonstratia facuta de Dumnezeu prin proorocul Daniel si cei trei tineri aruncati in flacari si iesiti nevatamati.

    Nu modalitatea mortii este importanta ci semnificatia ei(adica starea in care mori). In fond citi n-au murit in incendii, arsi de vii? Numai ca ei nu au decis sa se autodistruga.

    Pe mine mai putin ma intereseaza faptul ca un X a decis sa se incinereze. Asta nu arata decit lipsa sa de credinta si consecintele…..numai sufletul lui dupa moarte stie (si regreta) timpenia pe care a facut-o. Problema este ca intr-o societate in care multi sint botezati ortodoxi dar de fapt sint analfabeti in ale ortodoxiei exemplul lui X, persoana publica poate sa genereze atitudini asemanatoare.Desi, iarasi, atitudinile astea sint numai consecinta societatii din ce in ce mai de-crestinate in care traim. Degeaba te inhumezi daca toata viata ta ai decis sa fii ateu! si uitindu-ma la filmele (care si mi mi-au placut is imi plac) ale lui Sergiu Nicolaescu, nu cred ca era prea apropiat de biserica si de oamenii ei. Am vazut mai demult filmul Nemuritorii, de exemplu in care Ilarion Ciobanu dadea cu tunul intr-o biserica si ridea fericit- Ilarion Ciobanu fiind un ‘nemuritor”, caracter pozitiv si asta este numai un exemplu.

  14. Pingback: Cenusa sau tarana? Crematoriu sau mormant? RASPUNSURILE BISERICII IN FATA ASALTULUI INFOCAT AL CELOR CARE O VOR “REFORMATA” DUPA MODA LUMII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Ilarion Ciobanu a ales și el parcă aceeași cale a focului și observ că poate nu întâmplător, majoritatea ”oamenilor de cultură”, alte personalități publice, au făcut la fel. Ce ironie să observi că societatea păstrează ca modele de viață tocmai pe aceia care au avut cel mai puțin de-a face cu Dumnezeu.
    Mă tot întrebam de o vreme: cum se poate ca noi, aici pe pământ, să omagiem persoane răposate, politicieni, scriitori care n-au avut o viață creștinească iar unii dintre ei s-au declarat deschis atei și disprețuitori față de poporul credincios? Recunosc că presa nu este neapărat liberă și că are o agendă anticreștină, dar este evident că sunt destui care înalță osanale ”valorilor culturale” după modelul occidental din prostie.
    Totuși nu m-ar mira dacă aș afla că toată această propagandă a incinerării să fi fost din vreme pregătită și doar momentul așteptat spre a fi declanșată. Prea e sincronizată pe toate canalele și doar într-o singură direcție.
    În fine, mie îmi pare a fi încă unul din momentele de cernere, folositor de altfel, spre a deosebi oile de capre.

  16. @ Adriana

    Te lansezi in ipoteze pentru a ma strivi legat de faptul ca am propus aici de citit un articol. E o problema de discernamant sa tratezi cum trebuie informatia primita. Dar, deh, fiecare dupa putinta…

  17. @ Corina

    Da, asa este, este nevoie de discernamant ca sa tratezi cum trebuie informatia primita. In consecinta, e de presupus, ca, pe viitor, o sa tii si tu cont de aceasta cerinta. In rest, numai bine.

  18. Am elevi in scoala care sparg, bat, injura, fumeaza, au nota scazuta la purtare dar au pretentia sa le dai 10 la purtare. Pai nu ar trebui sa aleaga? Ori te conformezi regulilor si primesti beneficiile ori nu te conformezi si-ti iei gandul de la ele. Pentru ca se exclud. Vreau sa ma ard, incinerez desi e contrar invataturii lui Iisus (vezi invatatura Sf Pavel despre trup ca fiind templu alDuhului sfant)dar vreau si slujbe…
    Cica alte biserici fac pogoraminte…Pai de ce nu te duci la ele..caci tu ai fost botezat crestin ortodox dar prin faptele tale esti ateu, pagan. Si eu am fost candva virgin..Scuzati comparatia neduhovniceasca…
    Si mai sunt unii care nu cred in Dumnezeu, in invatatura Lui prezenta in Biserica prin slujbe,etc nu cred in ele dar doresc sa se cunune, sa li se faca sfestanie sa li se sfinteasca masina, casa, cruciulite, icoane, dar tu nu crezi in slujbe, preoti, Dumnezeu…Pai nu e un circ, teatru, ceva absurd??? Nu e rau, e bine dar nu dai dovada de prostie, nu esti ciudat, caraghios?
    Sau tot la fel nu tin post dar de lasatul secului imi cumpar peste (desi il mananc cu carne de porc), e dezlegare la peste imi cumpar KG de peste dar mananc si gratare…Si poate se crede bun crestin ca si X care “cunoscand atat de bine invatatura crestina in care era botezat” a cerut sa fie incinerat.
    […]

  19. Pingback: Conflict intre Patriarhia Romana si Arhiepiscopia Romano-Catolica pe tema “slujbei” dedicate lui SERGIU NICOLAESCU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  20. Pingback: “IUBIREA INVINGE MOARTEA”. PARINTELE STANILOAE despre REINCARNARE, SIMTUL TAINEI, comuniune, satul traditional, Filocalie, RABDARE SI IUBIRE, sensul mortii si VALOAREA PERSOANEI (video inedit din Arhiva TVR) -
  21. Pingback: Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon
  22. Pingback: INVIEREA MORTILOR vs. INCINERARE. Cuvant pastoral al Parintelui Episcop Macarie Dragoi (2013) despre insemnatatea TRUPULUI pentru mantuire si despre RESPONSABILITATEA de a deveni “fii ai Luminii”: “Să nu uităm că suntem aluatul care d
  23. @petra

    Amza Pellea dadea cu tunul intr-o biserica si radea in Nemuritorii, nu Ilarion Ciobanu.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare