FARSA PRIVATIZARII ”REALITY-SHOW” OLTCHIM: cum (n)-a ajuns combinatul pe mainile lui Dan Diaconescu ”POPOR” (VIDEO)

22-09-2012 25 minute Sublinieri


CTP despre circul privatizarii Oltchim cu… de medialert

  • Gandul:

România brevetează privatizarea “pe persoana fizică” Dan Diaconescu. Şeful privatizării: “Domnu’ de la Gândul, ştiţi câţi miliardari din America au firme în faliment, dar au bani?”

Combinatul Oltchim ar putea ajunge în proprietatea lui Dan Diaconescu (dacă el virează banii în termenul legal şi se semnează contractul) şi nu a unui eventual investitor strategic pentru că nu mai era timp pentru astfel de negocieri. Afirmaţia îi aparţine lui Remus Vulpescu, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), instituţia subordonată ministerului Economiei care a derulat procesul de vânzare a pachetului de 54,8% din acţiunile Oltchim.

Întrebat de gândul de ce privatizarea nu a fost făcută cu un investitor strategic, care să se angajeze nu numai să continue activitatea de bază a combinatului, ci şi să investească în tehnologia Oltchim, Vulpescu a declarat, pe un ton grav, că “noi, acuma, nu am fost în momentul optim pentru privatizare”.

“Avem angajamente cu instituţiile financiare internaţionale. Avem un calendar care trebuie respectat. Dacă privatizarea nu ar avea loc la termenul angajat atunci ar fi consecinţe serioase. Guvernele anterioare aţi văzut cum s-au ocupat de această problemă. Noi nu am avut acei ani, acel an sau acele şase luni măcar pentru a duce astfel de negocieri cu un investitor strategic. În mod normal, pentru astfel de discuţii este nevoie de măcar un an, un an şi jumătate”, a adăugat el.

Poate o persoană fizică să cumpere un combinat chimic? Statul spune că “Da”

Întrebat, de asemenea, dacă este normal ca o persoană fizică să poată cumpăra un combinat chimic, şeful OPSPI, care a preluat această funcţie la mijlocul lunii mai, a declarat că “Da”, fiind vorba despre o situaţie similară cu cea a achiziţionării de acţiuni de pe piaţa de capital.

El a ţinut să sublinieze că “oferta de cumpărare cuprinde angajamentele luate de domnul Dan Diaconescu, pe care dumnealui le-a prezentat din proprie iniţiativă, fără să fie obligat prin caietul de sarcini acest lucru“, angajamente printre care se numără inclusiv faptul că “nu va da afară oameni” şi că “nu va vinde active”.

În ceea ce priveşte capacitatea financiară a lui Dan Diaconescu de a plăti cele 203 milioane de lei, preţ cu care a fost declarat de către statul român câştigător al licitaţiei publice, care a fost şi televizată, Vulpescu susţine că nu se îndoieşte “în acest moment” de capacitatea lui de a plăti suma angajată. “Dacă ne-am fi îndoit (cei din comisia de licitaţie, n.r.) nu l-am fi declarat adjudecator”, a explicat el.

“Ne-am bazat pe ceea ce e a depus în dosar şi pe declaraţiile sale, publice de altfel, văzute şi auzite de toţi”

Faptul că una dintre cele cinci firme deţinute de Dan Diaconescu una este în faliment iar alte două firme au datorii către bugetul de stat de circa 1,7 milioane de euro, nu a fost un impediment în declararea lui Diaconescu drept câştigător, atât timp cât el a depus oferta “pe persoană fizică”. “Domnu’ de la gândul, nu vreau să dau exemple de miliardari de pe continentul american care au firme în faliment. Dacă au companii în faliment nu înseamnă că nu dispun de bani”, ne-a precizat şeful OPSPI.

“S-a angajat în oferta depusă să plătească integral la semnarea contractului. A depus scrisori de bonitate. Ne-am bazat pe ceea ce e a depus în dosar şi pe declaraţiile sale, publice de altfel, văzute şi auzite de toţi”, a continuat Vulpescu. Întrebat de gândul ce valoare au aceste “simple declaraţii şi atât” în contextul unui proces de privatizare, el a răspuns, pe un ton uşor mai ridicat şi mai hotărât, că “în societate nu există declaraţii şi atât” şi că “acele declaraţii sunt, practic, angajamente publice”.

Ce se întâmplă dacă cel care câştigă licitaţia “nu dă banii”

Rugat să prezinte scenariul în care câştigătorul licitaţiei publice televizate, Dan Diaconescu, nu va achita suma de 203 milioane de lei, cu care a câştigat licitaţia, Vulpescu a refuzat să vorbească despre o asemenea posibilitate “la jumătate de oră după prezentarea câştigătorului”.

A acceptat însă să explice, “la modul general”, despre două situaţii care pot apărea, la acest tip de licitaţii, în cazul în care nu se onorează plata angajată. Primul caz este cel în care “există sursa de finanţare, persoana respectivă având banii, dar, din diverse motive, nu-i mai plăteşte”. În această situaţie respectivul câştigător al licitaţiei va pierde doar garanţia iniţială depusă pentru a putea participa la licitaţie, respectiv suma de 564.303 lei (aproape 130.000 de euro).

Există însă şi un al doilea caz, pe care Vulpescu l-a prezentat pentru gândul cu menţiunea expresă, repetată de altfel, că se referă “la modul general” şi nu la o licitaţie anume, ci la procesul de licitaţie în general, respectiv momentul în care, “deşi, în general, la o licitaţie de orice natură mergi şi licitezi cu bună credinţă şi având finanţarea asigurată, se dovedeşte că nu este aşa”, moment în care “statul va începe demersurile legale, prevăzute de lege, împotriva acelei persoane”.

Garanţia depusă de participanţii la licitaţie, respectiv suma de bani pe care o pierde orice participant care, declarat câştigător, nu efectuează plata, a fost stabilită iniţial la aproape opt milioane de euro. Ea acoperea însă “întreg pachetul”, respectiv pachetul de acţiuni după conversie şi creanţele Electrica şi AVAS asupra Oltchim. Ulterior, pentru că statul, prin OPSPI, a decis scoaterea la licitaţie “pe bucăţi”, strict pentru licitaţia privind pachetul de 54,8% din Oltchim, companie cu un capital social de circa 34 de milioane de lei, a fost calculată la aproape 130.000 de euro.

Ilie Şerbănescu: “E o chestie disperată. Este o farsă ce se desfăşoară acum. Oltchim nu mai există demult”

Dincolo de spectacolul oferit românilor de această licitaţie televizată, soarta Oltchim a fost stabilită încă din 2008, când OMV, care prin Petrom deţine Arpechim, a decis închiderea acestui combinat chimic al cărui scop unic era livrarea de materie primă pentru Oltchim, este de părere analistul economic Ilie Şerbănescu.

“E o chestie diperată. Este o farsă ce se desfăşoară acum. Oltchim nu mai există demult. Această privatizare este fără rost pentru că nu mai ai ce privatiza. Fără materie primă Oltchim nu poate funcţiona şi fără Arpechim, care a fost închis în 2008 de OMV, nu are materie primă”, ne-a declarat Şerbănescu, înainte ca OPSPI să anunţe câştigătorul licitaţiei.

“Nu are nimeni ce să facă. Nu e vorba de bani. Fără materie primă nu poate să meargă”, a adăugat Şerbănescu. Analistul economic susţine că privatizarea forţată a Oltchim, la cererea expresă a FMI şi a Comisiei Europene, nu face parte din “planul de colonizare” al marilor puteri şi nu reflectă decât faptul că România este o “colonie de consum, deci de cea mai joasă speţă”, spre diferenţă de Cehia, de exemplu, care este “o colonie de producţie”.

Dan Diaconescu ridică miza după Oltchim: Luăm CFR Marfă, CFR Călători şi Tarom

DAN DIACONESCU, CÂŞTIGĂTORUL LICITAŢIEI de privatizare a OLTCHIM, a declarat vineri că se va asocia cu alţi investitori şi va finaliza procesele cu PCC, acţionarul minoritar al combinatului vâlcean. El a mai adăugat că dispune de suma de 203 milioane lei pentru semnarea contractului de vânzare – cumpărare cu statul român şi este pregătit şi pentru CUMPĂRAREA CFR Marfă şi CFR Călători, scrie Agerpres.

‘Vor veni şi parteneri de afaceri alături de noi, procesele dintre acţionarul majoritar şi minoritar vor lua sfârşit‘, a afirmat Dan Diaconescu. De asemenea, acesta a subliniat că are nevoie de ajutor din partea statului român pentru cumpărarea Arpechim.

‘Avem nevoie din partea statului să ne ajute să cumpărăm rafinăria de la austrieci şi CET-urile, mina de sare de lângă combinat. Este o rugăminte, nu are legătură cu licitaţia în sine’, a spus Diaconescu. Investitorul a adăugat că este pregătit şi pentru licitaţiile pentru CFR Marfă, CFR Călători şi Tarom.

  • RTV:

Diaconescu susţine că are BANII pentru Oltchim. “Acţiunile le voi da într-o formă sau alta către angajaţi”

Dan Diaconescu a declarat vineri seara, la România TV, că are banii necesari pentru a achita contravaloarea Oltchim, însă a evitat să spună care este numele firmei care îi este parteneră în achiziţionarea combinatului din Râmnicu-Vâlcea. Diaconescu a spus că nu va vinde combinatul, dar angajaţii acestuia vor deveni acţionari.

Dan Diaconescu s-a arătat mirat de reacţia premierului Victor Ponta faţă de privatizarea Oltchim. “El spune “Diaconescule, infractorule, adu banii”. Să vedeţi cum o să alerg eu după Victor Ponta strigând după el “Ponta, infractorule, dă-mi acţiunile”, a spus Diaconescu, adăugând că nu are nicio garanţie că va deveni rapid proprietarul efectiv al combinatului.

Potrivit acestuia, acţiunile ar putea să-i intre în proprietate abia în intervalul martie-septembrie 2013, dacă guvernul îi va pune beţe în roate. De altfel, Diaconescu l-a acuzat pe Ponta că ar fi dorit ca licitaţia pentru Oltchim să fie câştigată de firma poloneză PCC. “Cum ar fi vorbit domnul Ponta dacă ar fi câştigat PCC-ul? Probabil i-ar fi felicitat, le-ar fi cerut banii 4-6 luni, când or avea şi ei, eventual în două tranşe…” a comentat Diaconescu.

În schimb, Diaconescu a dat asigurări că are şi banii necesari pentru a finanţa activitatea combinatului, fiind vorba de o linie de credit bancar de 250 de milioane de euroDiaconescu a afirmat că, după ce va face plata sumei pe care a licitat-o, speră ca guvernul să dea banii pentru plata salariilor restante şi pentru achiziţia capitalului de marfă.

Întrebat dacă există posibilitatea să se retragă din privatizarea Oltchim, el a spus: “Nu există această posibilitate”.

În ceea ce priveşte misteriosul investitor strategic interesat de Oltchim, Diaconescu a evitat în mai multe rânduri să dea vreun nume. El a spus că este interesat doar de un joint-venture cu partenerul strategic, nu să-l vândă.

Acţiunile le voi da într-o formă sau alta către angajaţii Oltchim. Când firma care va deţine efectiv acţiunile, procedurile de înfiinţare a ei durează cam 90 de zile, vreau să dau la propriu Oltchimul înapoi“, a mai spus Diaconescu. El a vorbit despre posibilitatea unei subscripţii publice sau despre listarea la bursă a acţiunilor.

  • Gandul:

CTP/ Dan Diaconescu a câştigat

Când scriu aceste rânduri încă nu s-a anunţat rezultatul bătăliei pentru vânzarea acţiunilor Oltchim. Dar un câştigător există deja.

În premieră în România, licitaţia de la Ministerul Economiei s-a transformat într-un show televizat în direct, cu un înalt funcţionar al statului, şeful privatizării, talentatul domn Vulpescu, amintind de un poliţist care conduce circulaţia cu mişcări de street-dancer într-un clip recent pe YouTube, şi un invitat special, Dan Diaconescu, venit să-şi facă imagine. Afişând o relaxare maximă, mă întreb cât de gustată de muncitorii de la Oltchim, dl Vulpescu a lansat poante – „urma scapă turma”, „plicurile sunt cam subţirele” – a creat suspans,  prelungind actoriceşte anunţarea cifrelor din oferte, s-a întreţinut familiar-ironic cu presa.

Dan Diaconescu  n-a pierdut niciun prilej să turuie că audienţa showului „capitalist” Vânzarea Oltchim în minutul de aur va fi fără precedent, că el, împreună cu poporul român, care i se va alătura în masă la cumpărarea de acţiuni Oltchim, fie şi cu câte 1 euro, va câştiga, şi nu ciocoii, că a fost şi rămâne numărul 1, că oferta sa de 203 milioane lei e de nerefuzat,  iar banii vor merge chiar de luni la muncitorii combinatului, prin plata salariilor restante.

În urma acestei emisiuni de televiziune, transmisă nu doar de OTV, ci de toate posturile de ştiri, imaginea lui Diaconescu de amic al poporului, nu numai al muncitorilor de la Oltchim, de bogătaş darnic,  de patriot care vrea ca marele combinat  să rămână „al românilor”, a mai recoltat un număr apreciabil de voturi ale alienaţilor mintal şi disperaţilor din România.  Vă mai amintiţi de spectatorii OTV care au dat bani pentru sistemul infailibil de a câştiga la loterie Ogică-Diaconescu?

E de presupus că pe D. Diaconescu nici nu-l interesează în mod real să primească în braţe un elefant bolnav ca Oltchim,  de care ar trebui să aibă grijă, investiţia lui în această privatizare i-a fost deja returnată în capital politic şi va produce profit până în decembrie.

PS Dan Diaconescu a câştigat – e oficial. USL îi convine ca muncitorii de la Oltchim să-şi ceară de acum salariile de la patronul OTV,  lăsând în pace guvernul Ponta. Cele 45 de milioane de euro angajate de Dan Diaconescu,  în cazul în care ar fi plătite în două săptămâni, ar putea reprezenta investiţia unei persoane sau grup economico-financiar pentru ca în alegerile din decembrie partidul lui Diaconescu să câştige un număr impresionant de locuri în Parlament.

După care, cei din spatele noului proprietar Oltchim şi mare lider politic vor începe să-şi scoată banii cu ajutorul grupului parlamentar PP-DD, iar în ce-i priveşte pe muncitorii de la Oltchim şi combinatul, după 10 decembrie,  dacă nu mai devreme, Dumnezeu cu mila.

Lelia Munteanu: Mesia cu Rolls-Royce

Cunoscutul pensionar Agamemnon R. Ofticatu tocmai se pregătea să prăjească nişte promisiuni electorale, când Moartea i-a dat un bip. A lăsat tigaia pe foc şi s-a dus s-o sune, bombănind…

… Asta a fost în 2009 (când Băsescu a dat comunicat să stăm liniştiţi, că pe noi nu ne atinge criza), iar povestea v-am spus-o atunci. Mi-am adus aminte de R. Ofticatu şi m-am dus ieri să văd ce mai face. Era bine sănătos, l-am găsit îngenuncheat în faţa televizorului. Aprinsese o lumânare parfumată cu miros de caşcaval şi se ruga să căştige Dan Diaconescu Direct licitaţia pentru Oltchim. Ca toată lumea.

– Dă, Doamne, să-i mai rămână bani şi de Tarom, şi de CFR, şi de Cernavodă…

Mai avea o dorinţă, pe care nu îndrăznea încă s-o mărturisească, fiindcă nu ştia cum. Dar, odată împlinită,  ar fi ieşit – per total, moto crosso – mai ieftin şi  Diaconescu. Era convins că, dacă România ar fi scoasă la licitaţie cu strigare şi ar câştiga-o domnu’ Dan, pe persoană, ni s-ar schimba soarta.

Ce ne-ar trebui să ieşim din criză, s-o ducem şi noi mai bine? Să luăm ţara cu cel mai mare venit per turban – Cuveit. Muncesc cuveitienii? N-au de ce. Au angajat nişte fraieri să le extragă zăcămintele, aşa că ei mai beau o cafea, mai mânâncă o baclava, mai sorb un ceai, mai trag o pipă, mai dau un sms la Al-Utv-ul lor – (“E bine că şeicul a împuşcat cămila turbată? Răspundeţi cu na’am sau la” – da sau nu) -, şi pândesc poştaşul, în fiecare lună, să le aducă al-dividentu.

Care-i norocul nostru? Că alţii încă aşteaptă un Salvator, să vină desculţ sau în cel mai bun caz călare pe un asin, pe când nouă Dumnezeu ne-a trimis deja unul, cu Rolls Royce şi linie de credit. Să fie primit.

Știrea că Dan Diaconescu a cîștigat licitația pentru combinatul Oltchim nu e decît versiunea economică a știrii mondene că Victor Ponta l-a nășit pe fiul interlopului Vasile Gorun. Cele două evenimente poartă același nume de oraș, Rîmnicu Vâlcea, și același nume de sentiment: teama. Ați observat? Nu cred că mi s-a părut. Cînd oamenii au zărit panglicile galbene sau purpurii de breaking news pe televiziuni, ”DD A CÎȘTIGAT OLTCHIM”, amuzamentul a ținut puțin și frigul mai mult.

Parcă ni s-a făcut frică. Frică pentru că butaforia a mers prea departe, frică în fața evidenței că nebunii au ieșit din salon și au pus mîna pe oraș, frică pentru că am devenit o țară unde se poate întîmpla orice.

Da, sigur, situația e amuzantă în ridicolul ei, vorba colegilor mei de la Gazeta Sporturilor, în sfîrșit Elodia o să apară și o să joace extremă stînga la echipa de handbal Oltchim, dar în redacție nu predomină rîsul, ci stupoarea și frisonul aduse de absurdul instalat pe tron.

Plus amintirile. Ca jurnaliști sportivi, știm foarte bine cine e Vasile Gorun! La mijlocul anilor 90, socrul mare de la nunta lui Ponta stăpînea Vâlcea și echipa de fotbal cu metode mafiote și, după ce dictai în redacție cronica de meci, o luai la fugă spre gară ca să nu-ți rupă picioarele. Punea cîinii pe arbitri, caftea pe orișicine, numai Miron Cozma făcea la Petroșani ceea ce-și permitea Gorun la Vâlcea. Abia peste 10 ani intra în închisoare.

Închipuiți-vă ce sentiment au azi toți interlopii din țară cînd premierul României îl nășește pe băiatul unuia de-al lor. Ăștia sînt solidari și se respectă în lumea lor unde se supraviețuiește greu. Sigur că a fost nevoie ca mafioții să se benocleze din greu ca să observe știrea, pentru că televiziunile au evitat-o aproape in corpore, excepție a făcut parcă Realitatea TV, datorită libertății nădușite care se pogoară asupra omului în fața plutonului de execuție, ”ia mai dă-te în mă-ta, dacă tot ne închizi și nu ne primim salariile, ia-o pe asta!”.

Să nu-și închipuie nimeni că nu se află: garda pretoriană a lui Ponta s-a ocupat personal de ocultarea informației!

Imaginați-vă, așadar, ce garanție de imunitate au primit găștile care practică meseria stresantă a lui Gorun. Ditamai premierul țării stă la masă cu al lor!!! Și ce îndemn să continue să se amestece cu politica, poliția și justiția. Cu răbdarea treci marea. Poate le iese și lor o combinație la nivel înalt. Nici în Soprano n-au rulat secvențe precum cele cu Vasile și Victor, n-au rulat pentru că așa ceva nu îndrăznește să-și imagineze nici un scenarist de filme cu mafioți. I s-ar lua analize de sînge și ar fi concediat și trimis la secția ”ecranizări după Stephen King”, dacă tot îi arde de thrillere horror.

”DD A LUAT OLTCHIM”, scrie pe ecrane, colegii mei se întorc cu spatele ca atunci cînd nu poți suporta ridicolul, e o reacție fizică în fața inimaginabilului jenant și, totuși, alta mi se pare știrea zilei. (…)

Cu un ochi pe televizor, unde DD anunță că ”Oltchim a redevenit pămînt românesc” și cu celălalt sub apă, vă întreb direct: cînd ați întîlnit ultima oară un lucru frumos făcut în România? Cînd v-a surprins ultima oară plăcut țara oamenilor, nu cea creată de natură, cînd ați spus ”Wow!” în fața unui pod românesc, a unei construcții, a unei idei materializate, a unei lecții magistral predate, fie și a unui gest care să vă încînte, să vă bucure sau să vă stimuleze?!

Vă lipsește și ne lipsește tuturor frumosul, pentru ochi, mentru minte, pentru inimă. În schimb, l-am avut azi pe Remus Vulpescu, șeful privatizării Oltchim, care a transformat licitația în kitsch, într-o reprezentanție TV personală în care a murit de plăcere că s-a văzut la televizor, a fluturat hîrtii, a vorbit despre conceptul de privatizare în termeni de glumițe de șantier și s-a întrecut în miștouri cu Dan Diaconescu. Erau ca într-o reclamă cu Dorel la licitație.

Pînă la urmă, în ciuda faptului că ia spuma, DD e ultimul invitat la acest carnaval și, în nici un caz, principalul responsabil!

PD-L a numit miniștrii în vîrstă de 30 de ani peste economia țării, puști fără nici o experiență pe cartea de muncă. A instalat șefi care nu conduseseră pe nimeni în viața lor peste companii din industrii dure, vezi cazul Tarom. Acum  a venit USL care afișează alte fețe, dar același tupeu iresponsabil, pentru că despre asta e vorba: iresponsabilitatea mută a altor vremuri a fost înlocuită cu cea locvace.

Iresponsabilitatea de sertar a foștilor activiști care au preluat conducerea țării după 90 este succedată azi de iresponsabilitatea de prime time a generației multimedia. După aventurierii bătrîni de partid și de stat urmează, logic, aventurierul tînăr pur sînge. Asta e reforma statului: se dezetatizează aventurierii? Întineresc șmecherii? 

Vorba lui Dan Tapalagă, cu care am vorbit azi, uluiți amîndoi, parcă am asistat la Tele Eurobingo Show, nu la privatizarea Oltchim”. Vorbim despre o societate cotată la bursă, despre pierderi de miliarde de euro, despre zeci de mii de locuri de muncă, totul licitat fără garanții serioase, ce bătaie de joc!

Și, mai ales, ce urîțenie! Adrian Ursu spune imediat pe Antena 3 că a fost prima privatizare manea, iar Rareș Bogdan vorbește despre umilirea normalității pe Realitatea TV.

Cristian Tudor Popescu îl vede pe ”talentatul domn Vulpescu” într-un spot YouTube, iar Cristi Pantazi, redactorul-șef al Hotnews, scrie că are senzația că-i scapă ceva. Nu cred că e un proiect genial și malefic, altul decît planul mereu agresiv al proștilor de a da lovitura și de a vedea ei apoi ce fac.

Aici gîndesc fix ca Rogozanu: ăștia sînt din categoria ”nu știi ce să faci, prostești cu televizorul!”.  Numai că mi-e teamă că ei nu știu, de fapt, să facă nimic! Acesta e nivelul la care s-a ajuns. Dacă-i scoți pe Raed Arafat și pe încă vreo doi, trei din lista cu sute de componenți ai ultimelor guverne, luați cîte vreți!, nu găsești oameni care să fi creat o instituție, o marcă, o cultură de organizație, o operă cu semnificație!

Aștept titlul Ziarului Financiar de luni, faceți o analiză a profilului de manager al lui DD!, na că a ajuns circul și în reduta corporatistă a cifrelor și a cotelor de piață, cum să tratezi serios o astfel de mascaradă?

Într-un fel, îmi pare rău s-o spun, dar și-o merită pe deplin elitista noastră castă a afacerilor! Prea multă lume din business-ul românesc sau străin prezent aici a luat de la stat, a făcut compromisuri uriașe, a dat șpagă, s-a lăsat șantajată de Secu sau de media murdară și a urmărit ceea ce pînă și fata lui Murdoch, nu e cea mai bună referință, dar citatul e corect, numea ”profitul fără alt scop, adică rețeta sigură a dezastrului”. Și circul nu s-a încheiat, să vedeți compoziția viitorului Parlament, o societate se reclădește nu doar cu implicarea cetățenilor, ci și cu cea a companiilor oneste și a antreprenorilor care au făcut bani și vor să-i dea înapoi pentru viitorul copiilor lor.

Am aceeași senzație ca și Vasile Dâncu, care simte cum se revarsă prostia în cazul urșilor.  Antologică imaginea cu Rovana Plumb cu urechea la pădure. Am avut-o ministru pe Elena Udrea, acum a venit Rovana Plumb, totuși ce păcat ispășim?!

Încă o dată, DD e ultimul pe listă, uitați-vă la toate agresivitățile instituționale din ultima vreme! Față de flăcăii care iau decizii economice naționale bătrînul Vadim Tudor e o amintire a unor vremuri romantice, cu pirați care amenință din vîrful catargului, dar care nu ajung niciodată la țărm. Traian Băsescu se poate retrage liniștit cînd o vrea el. Lasă în urmă o nevroză națională, eșec teribil pentru un conducător, nu e nevoie să fii admirator al Buthanului ca să te gîndești că la ce naiba folosesc toate dacă starea de spirit a oamenilor e de rahat, zi de zi și ceas de ceas?!

Adevăratul extremism constă în prostia și incapacitatea de a face ceva frumos, ceva care să dureze, ceva care să-ți asigure traiul și să-ți bucure sufletul. Nu că statul ar trebui să-ți ofere pe tavă armonia vieții tale, dar nici să creeze un climat toxic și disfuncțional de ți se înveninează ficatul mai rău decît cel al peștelui care găsește la 25 de metri sub apa rece a oceanului puterea de a-și construi mandala, precum călugării budiști care lucrează săptămîni întregi, la lumina Lunii, desenînd cercurile lor drage de nisip!

Puneți-l pe Vulpescu să facă ce-a făcut peștele, dați-i lopețele în fața Palatului Victoria și, dacă reușește, îmi retrag cuvintele. Cînd ați văzut ultimul lucru frumos în România?

  • Voxpublica:

Cristian Teodorescu: Cum o va întoarce Dan Diaconescu după cacealmaua de la licitaţie

Zîmbea strîmb Dan Diaconescu cînd a aflat că a cîştigat licitaţia pentru Oltchim. N-avea discursul pregătit pentru ipoteza asta.  Părea încolţit de propria lui victorie. A improvizat ceva, cam bălmăjit şi fără obişnuitul lui aplomb. La întrebarea, cînd va scoate banii, Diaconescu a dat un prim răspuns lămuritor asupra fondurilor pe care le are: – Cînd ar fi plătit şi PCC-ul! Ceva mai tîrziu i-a mai scăpat ceva, că nu se gîndea că va cîştiga licitaţia. Apoi caracaleanul a întors-o. Că nu se gîndea la altceva decît că el va lua Oltchimul, ca să-l dea poporului.

Dintre cei cu care am stat de vorbă despre putirinţa lui financiară, singurul care părea dispus să-l creadă – Fiindcă n-o fi nebun să se joace cu aşa ceva! era de părere că în spatele lui D.D. s-ar afla o bancă. Ipotetica bancă ar fi luat în serios spusele lui Diaconescu, că va emite acţiuni la Oltchim pe care să le poată cumpăra oricine. Ceilalţi erau convinşi că e un flaps şi că în spatele lui nu e nimeni. Ameninţările lui Ponta, să nu se joace D.D. cu privatizarea asta, par venite din partea cuiva care a aflat cum stă cu banii neaşteptatul cîştigător.

Peste cîteva zile, cred, Diaconescu va începe să se plîngă de ameninţări şi de uriaşele presiuni ale ciocoilor, care nu vor ca Oltchimul să ajungă, prin intermediul lui, în proprietatea poporului, şi care umblă să-l sperie pe investitorul strategic care se află în spatele său. Apoi va spune că el nu se lasă, chiar dacă investitorul strategic pe care se bizuia nu mai e dispus să-şi bage banii în România, de frica ameninţărilor, şi va apela la popor să facă front în jurul lui împotriva ciocoilor care încearcă să-l împiedice să achite banii.

Mă aşteptam din partea lui Diaconescu să facă panaramă la licitaţie. Dar circul la care s-a dedat omul statului, Remus Vulpescu, mi s-a părut de un penibil fără margini. Ăsta se deda la clovnerii în timp ce oamenii de la Oltchim stăteau cu sufletul la gură, aşteptînd să vadă ce se va alege de ei.

Nu îndrăznesc să mă gîndesc ce va fi pe ei cînd vor afla că şi-au legat speranţele de cine nu trebuie şi, pentru prima oară, îmi vine să mă rog ca Dan Diaconescu, chiar dacă a jucat la cacealma, să găsească banii pe care i-a promis.

Costi Rogozanu: O POSIBILĂ VIOLARE PE PLIC. Ce cîştigi dacă faci bîlci TV la Ministerul Economiei

Update: Dan Diaconescu a cîştigat. Ce scuză să nu plătească va găsi? Reacţiile la aflarea cîştigătorului sînt absolut antologice. “Ipoteze” care circulă pe la tv-uri ca la circ: are pe cineva în spate, ruşi puternici etc. Cea mai tare mi s-a părut o intervenţie a lui Videanu la B1 care practic îi lua apărarea lui DD: că nu e normal să scoată banii pînă nu iese un audit.

Iniţial. Statul roman la lucru. Exact ca în ecranul împărţit:  Au hăituit ursul cremenal (dar în legitimă apărare). Şi au continuat reality-show-ul cu privatizarea.

Remus Vulpescu şi Remus Borza (se ocupă de insolvenţa la Hidroelectrica) mi-au apărut a avea un acelaşi complex (pe lîngă avantajul intersecţiilor biografice prin facultate cu Ponta): camera de luat vederi. Vi-l amintiţi pe Borza explicînd plin de sine problemele de la Hidroelectrica: nu problemele structurale primau, ci acelea tabloidale, cu salariu şoferului şi alte din astea A avut bunul simţ să se retragă pentru o perioadă şi să ne lase să aşteptăm un rezultat palpabil.

Remus Vulpescu a organizat un show de-a dreptul dezastruos al privatizării Oltchim. TImp de ore am auzit sintagme care merită o soartă mai bună, un stand up comedy cinstit. Părea un tip care se bărbiereşte şi care mormăie singur în oglindă: hm, să mai pun nişte spumă, uite, mi-a scăpat aici puţin lama etc.

  • a verificat cu voce tare “Integritatea fizică a plicurilor depuse”.
  • a cercetat cu gesturi laargi “o posibilă violare pe plic” – da, am citat exact
  • “o sa prezint tot eu” a recitat, a făcut cu ochiul publicului, i-a trimis nişte înţepături cu Diaconescu, făcînd practic din el principalul partener de show cînd el e doar ficusul din cadru
  • repetiţii nenumărate, vorbă egală şi domoală.
  • o limbă română a noului val de tehnocrato-politicieni (tabloid amestecat cu masteruri de economie şi justiţie): “o ultima precizare cu tentă legală.” Sau avertismente tip Dan Negru: “nu va lasati prada unor impulsuri emotionle daca va fi licitaţie de strigare.”
  • Dialogul cu Diaconescu a fost de fapt permanent: cine oferă bani de care nu dispune (vbeste de importanta sociala, economica etc) … OPSPI va face şi plîngeri penale

Esenţa reality show-ului este regia: trebuie să provoci evenimente, poveşti sau mori.

Televiziunea nu e transparenţă. E show, e regie pentru entertainment şi eventual informare la suprafaţă – dar televiziunea nu poate ţine loc de autoritate şi credibilitate pentru Ministerul economiei. Oameni ca Vulpescu au o singură credinţă şi îi are parteneri pe colegii de generaţie şi de facultate: nu ştii ce să faci, prosteşti cu TV-ul.

Vulpescu a organizat show pentru că alte soluţii nu existau. Această licitaţie nu conţine nici un fir de speranţă pentru Oltchim. Dar dacă tot a fost show, se pare că are şanse să- cîştige – la ora asta unii îl dau cîştigător –  Diaconescu (să vedem cum fuge acum de plata zecilor de milioane anunţate). Deci corect ar fi să spunem că a existat un mare favorizat al licitaţiei: Diaconescu, totul s-a jucat în termenii puşi de el.

Ciprian Domnisoru: România în topul libertății economice. Domnul Dan oligarh

Raportul institutului Fraser plasează România în topul celor mai libere economii ale lumii anul acesta, alături de SUA, Germania, Japonia sau țările scandinave, şi înaintea Poloniei, Franței sau Coreei de Sud. Pentru evaluarea tranziției către o economie de piață, această poziție – într-un clasament început de Milton Friedman-  pare o performanță.

Menestrel vreme de douăzeci de ani la securişti mai în vârstă, Dan Diaconescu a ajuns la maturitatea la care cu banii din SMS-uri despre Elodia poate cumpăra combinate chimice. Şi de ce nu, din moment ce actualii oligarhi români au început tot preluând fabrici şi plătind cu datorii?

Institutul Fraser defineşte libertatea economică: Indivizii au libertate economică atunci când proprietatea pe care o acumulează fără uzul forței, fraudei sau al furtului este protejată…”

Spectacolul privatizării Oltchim ne-a arătat că după douăzeci de ani de acumulare de capital prin rețele de corupție şi privatizări frauduloase, fundamentele capitalismului românesc nu justifică locul României în topul libertății economice. Cum măsoară de fapt institutul Fraser libertatea economică? Un guvern mai mic, taxe mai mici, tarife mai mici, lipsa restricțiilor pentru capitalul străin, piața muncii flexibilă, sindicate şi negociere colectivă slabe.

Cumpărând Oltchim, Diaconescu  a deshis de fapt sezonul de toamnă la libertate economică. Guvernul Ponta mai are de jucat nişte scenete cerute de FMI şi de administratorii Fondului Proprietatea: vânzări de pachete minoritare la companiile de stat Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, privatizări şi management privat la Tarom, CFR Marfă, modificări în Legea Sănătății, liberalizări de prețuri la gaze şi energie electrică.

Incapacitatea statului de a atrage investitori serioşi într-o perioadă în care fluxurile de investiții sunt reduse către Estul Europei s-a văzut prin eşecul vânzării pachetului de acțiuni Petrom în guvernul Boc sau eşecul privatizării CupruMin în ciuda dorinței aprige a guvernului Ungureanu.

Pentru tot ce trebuie să scoată la mezat conform înțelegerii cu FMI, Guvernul Ponta nu poate promite nici investitori serioşi, nici un preț bun. Ponta poate în schimb să renunțe la spectacolul libertății economice prin licitații scenetă.  E timpul ca statul să renunțe la aceste vânzări pripite şi să explice FMI că Dan Diaconescu investitor strategic la Oltchim din banii de SMS-uri despre Elodia nu este victoria libertății economice ci doar reconstituirea-spectacol a acumulării de capital în tranziție.

Mihai Gotiu: Mulțumim, Dan Diaconescu! Dacă Țiriac ar fi cumpărat Oltchim aveam același scandal?

În jur de 80-90% dintre români îl detestă și îl consideră total nefrecventabil pe Dan Diaconescu, cunoscut și ca DD. 10-15% l-ar vota însă președinte al statului și, cel mai probabil, în decembrie PPDD-ul lui va obține locuri în Parlamentul României (iar prin redistribuirea voturilor formațiunilor care nu vor atinge pragul electoral, procentajul PPDD-ilor ar putea ajunge către 20%). DD se pretinde jurnalist, dar nu e. Cu siguranță însă este un showman (dincolo de amănuntul de gust că ne place sau nu ne place spectacolul lui). Această caracteristică, pusă în practică la propria televiziune, l-a făcut milionar. În euro (din acest punct de vedere îl bate la mega-scor pe Mircea Badea care, în calitate de slujbaș la Voiculescu, câștigă cel mult firimituri în comparație cu DD).

Habar nu am dacă sumele câștigate depășesc cele aproximativ 45 de milioane de euro licitate pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni la Oltchim sau nu. Conform reprezentantului Guvernului Remus Vulpescu (care se bazează și pe actele depuse, dar și pe verificări efectuate la cererea ministerului de serviciile de informații – confirmate tacit de Vulpescu în ”Jurnalul TVR”), această sumă ar exista în conturile DD. Că sunt banii lui proprii și personali ori că este dispus cu adevărat să verse această sumă în conturile statului sunt lucruri care au o anumită importanță în privința privatizării Oltchim.

Toate celelalte amănunte (popularitatea, simpatiile și antipatiile atrase, implicarea politică, Elodia et.c), prea puțin. E timpul ca românii să înțeleagă și să învețe cum arată un ”investitor strategic”. Cine își închipuie că ”ai lor” sunt mai buni decât ”ai noștri” se înșeală amarnic. Sutele de milionari (și miliardari) generați de Wall-Street nu sunt cu nimic ”mai buni” decât DD. Ba, luați punctual, dincolo de biografiile romanțate, o să regăsim gangsteri/mafioți în cel mai corect sens al cuvântului: de la cea mai populară familie prezidențială americană ale cărei ”afaceri” au prosperat din importul de whisky – cică în scopuri medicale – pe perioada prohibiției și până la marii magnați ai resurselor naturale, implicați în grave încălcări ale drepturilor omului, conflicte și războaie civile peste tot în lume. Iar pe listă pot fi adăugați fără reținere marii oligarhi ruși ale căror prime milioane de euro/dolari au fost făcute pur și simplu prin deturnarea cu arma în mână a unor trenuri cu petrol prin Siberia. Unii dintre ei au acțiuni la Gazprom, un ex-posibil ”investitor strategic” la Oltchim văzut ca fiind mult mai ”serios” decât DD. Pe lângă (și în comparație cu) toată această faună care creează grupul ”marilor investitori strategici” la nivel mondial, DD poate apărea ca fiind un sfânt. Unde mai pui că pe un DD, Ponta (și Boc și MRU ar fi făcut la fel) își permite să-l amenințe cu pușcăria în cazul în care nu cotizează la timp ”lozul” licitat, în timp ce reprezentanților Gazprom le-ar fi așternut covorul roșu pe aeroport și în față la Palatul Victoria.

Fără a generaliza (există și mari miliardari care și-au făcut averile ”pe bune”, pornind o afacere de la pământ și dezvoltând-o sau inovând în domeniu, dar aceștia reprezintă o minoritate), mai marii și mai micii acționari din spatele ”investitorilor strategici” nu au nimic în plus față de DD: nici pregătire de specialitate în domeniile în care își investesc banii, nici studii economice și nici onorabilitate. Iar ”amănuntul” că ar avea mai mulți bani decât DD iar nu stă în picioare: eventualele investiții care ar fi necesare pentru preluarea unei afaceri precum Oltchimul nu le-ar face pe banii proprii, ci prin credite luate de la marile bănci și/sau fonduri financiare. Oricum, nu ei sunt cei care conduc respectivele afaceri, ci managerii pe care Consiliile de Administrație îi angajează. Tot ce contează pentru ei e ca prețul acțiunilor pe care le cumpără să se afle în creștere (asta chiar dacă o asemenea creștere s-ar obține prin disponibilizări masive).

Înainte de a încheia cu imaginea/profilul ”investitorului strategic” în România în minte îmi vine un alt exemplu: ”celebrul” director al societății (înființate doar cu câteva săptămâni mai devreme!) care a câștigat licitația pentru Cuprumin Abrud (din fericire anulată pe ultimii zece metri) s-a dovedit a fi un actor care a jucat în una dintre reclamele la ciocolata ”ROM” (nici banii licitați nu prea existau, dar pentru că mai conduce o afacere care vizează aurul din România, nu l-a amenințat nimeni cu pușcăria). Sumarizând, DD nu este cu nimic mai breaz sau mai puțin credibil decât majoritatea milionarilor prezenți în diferitele topuri ”Forbes”de la noi și de aiurea. DD este, însă, o oglindă, un turnesol, cu care putem vedea cel mai bine imaginea acestor milionari/miliardari, dincolo de siropurile care curg din biografiile oficiale.

Mai mult decât atât, ideea lui DD privind crearea unui fond de subscripție publică pentru achiziționarea acțiunilor de la Oltchim de către populație NU este o aberație. Singura condiție necesară e ca celor care vor dori să cumpere asemenea acțiuni să li se explice foarte exact, dincolo de amănuntele propagandistic-emoționale, care sunt riscurile achiziționării respectivelor acțiuni (posibilitatea de a și pierde, nu doar de a câștiga – în discuțiile și analizele de management ale marilor companii sunt evidențiate și aceste riscuri și, trimestrial, acestea sunt făcute publice pe site-uri de specialitate: peste Ocean, aceasta este o obligație legală, nu știu însă să existe asemenea prevederi și pe plan local). Nu e nimic nou în această poveste, iar cel care ar putea depune mărturie e un personaj considerat cât se poate de onorabil pe la noi, pe nume Ion Țiriac, care și-a capitalizat banca printr-o asemenea emitere publică de acțiuni. Cum au ajuns în pierdere toți acești mici acționari de la banca lui Țiriac (cu toată onorabilitatea lui), în timp ce afacerea mergea pe profit iar fostul tenismen urca în Topul ”Forbes” e o altă poveste pe care prea puțini o spun românilor, pentru a ști la ce să se aștepte.

***

Dacă e ceva care, într-adevăr irită în tot acest spectacol legat de implicarea lui DD în privatizarea Oltchim e faptul că oferă imaginea reală a privatizărilor și ”investitorilor strategici” din România. Dacă un personaj cu o imagine publică relativ onorabilă ar fi făcut ceea ce face DD, toată lumea ar fi fost extrem de fericită. Să fi făcut Ion Țiriac ceea ce face (sau încearcă să facă acum) DD, mâine ar fi fost cozi de zeci de mii de români la subscrierea de acțiuni la Oltchim (mai puțin cei care s-au ars deja cu Ion Țiriac). Imaginea negativă a lui DD determină însă o anumită circumspecție care ar fi trebuit și trebuie să fie normală în toate cazurile. DD și oferta lui nu trebuie desconsiderat/desconsiderată. Nu mai mult decât o ofertă venită din partea oricărui alt ”investitor strategic”. Dimpotrivă, pentru gradul sporit de atenție pe care l-a generat asupra privatizării Oltchim (prin întreg show-ul pus la cale) ar trebui să i se mulțumească lui DD. Nu pentru că ar face curățenie în domeniul privatizărilor autohtone, ci pentru că scoate în evidență mizeria și murdăria lor. Atunci când imaginea și putoarea emisă de această mizerie devin intolerabile nu mai ai ce face: ești obligat să treci la curățenie. Iar condițiile, garanțiile și măsurile care i se vor cere (și i se vor aplica) lui DD să le aplici oricărui alt ”investitor” în oricare altă privatizare. Oricât de frumos și aparent onorabil ar fi.

Mai că nu a existat vreo televiziune care să nu mă fi invitat la acest final de săptămână să particip la emisiunile de dezbateri. Subiectul anunţat era, vă imaginaţi,  privatizarea Oltchim. Am refuzat toate invitaţiile care mi s-au făcut. Este peste puterile mele să iau parte, măcar şi în calitate de comentator,  la o astfel de comedie.

Am înţeles că, privatizându-se, Oltchim a trecut din proprietatea poporului în proprietatea poporului. Ce fel de privatizare o mai fi şi asta, mi-e greu să înţeleg. Cei care au decis vânzarea combinatului către Dan Diaconescu susţin că dânsul a oferit toate garanţiile că are banii necesari. Şi mai are nişte investitori ascunşi, care se vor ivi la momentul potrivit. Cum să privatizezi un combinat ca Oltchim cuiva care nu are nicio expertiză în domeniu şi doar ameninţă că investitori misterioşi? Şi care susţine că va achita zecile de milioane de euro cu un fel de taxă pe telespectator? Cine poate crede că vreun investitor serios se asociază cu un proprietar care anunţă deja că va da acţiunile salariaţilor?

Cu siguranţă că salariaţii nu vor înghiţi gluma asta şi vor continua să-şi ceară drepturile salariale. Chiar dacă Guvernul, în contul salariilor, îi va trimite să o caute pe Elodia, nu cred că muncitorii vor accepta aşa ceva. Până la urmă, obligaţiile combinatului vor rămâne tot în sarcina Guvernului, în timp ce Dan Diaconescu va inventa tot felul de motive imaginare pentru a nu plăti banii şi pentru a se juca de-a telenovela până la alegeri.

Faptul că licitatia a putut avea un pretendent ca Dan Diaconescu nu e, până la urmă, vina lui. El face ce ştie să facă, adică să vândă iluzii celor care sunt dispuşi să le creadă. Nu nţeleg, însă, cum de licitaţia nu a avut unele condiţii care să evite o astfel de situaţie. Dacă mergi la alimentară, fiecare cârnat are preţul lui. Plăteşti şi pleci cu el. Nu te întreabă nimeni cine eşti, mai ales că, în scurt timp, cârnatul va sfârşi într-un cazan cu fasole sau în sfârâitura unei tigăi. Otlchim nu este, însă, un cârnat. Nu poţi să-l dai oricui, numai pentru că zice că are bani să-l cumpere. Viitorul proprietar trebuie să aibă şi bani să plătească datoriile, să aibă priceperea să retehnologizeze combinatul, să dispună de o cotă de piaţă, ca să poată vinde produsele, să aibă prestigiu pentru a atrage şi alte resurse financiare, prin bursă, de pildă.

Privatizarea Oltchim, aşa cum s-a derulat, este o farsă. E cea mai tristă dovadă că România nu are o politică industrială şi că singurul mod în care înţelegem competitivitatea nu este dimensiunea ei economică, ci dimensiunea ei electorală. În care cu cât dăm mai mult poporului, cu atât poporul rămâne mai abitir cu mâinile goale.

  • Cotidianul:

În timp ce mulți oameni se declară îngrijorați, pedeliștii par încântați. Se află PDL în spatele afacerii Oltchim? Boureanu: Îl felicit pe Dan Diaconescu

O nouă “afacere” politico-economică a regimului Băsescu. Cumpărarea Oltchim, altă cacealma a la Dan Diaconescu

Câştigarea de către Dan Diaconescu a licitaţiei pentru acţiunile deţinute de stat la Oltchim reprezintă punctul culminant al unui scenariu politic – cu implicaţii economice imprevizibile – pus la cale de oamenii regimului Băsescu în tentativa de a reduce forţa electorală a USL.

A. Scenariul politic

Cum cele două soluţii de distrugere a USL – dizlocări masive de efective din PSD şi PNL sau forţarea separării social-democraţilor de liberali – au eşuat, s-a apelat la soluţia de avarie Dan Diaconescu. Soluţie care ar avea drept finalitate extragerea unui procent important din electoratul USL. Cum la alegerile locale această soluţie nu a dat rezultatele scontate, s-a mai adăugat şi o componentă economică scenariului, preluarea unui colos industrial de către Dan Diaconescu în „folosul poporului”. O temă ultrasensibilă şi cu mare priză la electorat. Drept urmare, peste noapte Dan Diaconescu a primit misiunea de a se erija în „salvatore de la patria”, evident cu elementele de propagandă aferente. Autorii scenariului nu au ţinut şi nu ţin cont de soarta Oltchim şi implicit a angajaţilor combinatului şi a familiilor lor.

Indiferent de situaţie, scenariul are şansă de reuşită

Totul a fost calculat până în cele mai mici amănunte pentru ca implicarea lui Dan Diaconescu (în această el este o creaţie a PDL, la fel cum acum 21 de ani, Vadim a fost o creaţie a FSN) să aibă o finalitate indiferent de ce situaţii s-ar fi putut înregistra.

  1. Diaconescu pierdea licitaţia

În această situaţie, în perioada rămasă până la alegerile parlamentare, zilnic, postul lui Diaconescu, dar nu numai, ar fi bombardat electoratul cu acuze la adresa guvernului şi a USL că a răpit „poporului” şansa de a salva Oltchim şi de aici, prin ricoşeu, a unei părţi însemnate a economiei româneşti. (Efecte: o uşoară scădere a încrederii în USL urmată însă doar de o rupere a maxim 3 – 4 procente)

  1. Licitaţia nu dădea niciun câştigător

Am fi asistat la un bombardament şi mai virulent a opiniei publice pe tema refuzului salvării Oltchim, temă fiind asortată şi de „intenţia” guvernanţilor de a „oferi” Oltchimul „unor investitori fără bani din străinătate”  şi evident ar fi fost „implicată” pe post de sperietoare o firmă rusească. (Efecte o scădere ceva mai mare – decât în cazul pnctului 1 – a încrederii în USL şi o rupere de cca 5 – 7 procente)

  1. Diaconescu câştigă licitaţia şi plăteşte banii

Reţeta mediatică este în aceast caz una simplă: Diaconescu şi PPDD sunt consideraţi „salvatorii neamului” iar „poporul va deveni patronul Oltchim”. (Efecte: o creştere mare a popularităţii grupării conduse de DD şi o creştere în jur a 15 procente electorale, majoritatea redirecţionate din zona necaptivă a USL)

  1. Diaconescu câştigă licitaţia dar nu achită banii

Această variantă, la prima vedere ar putea să însemne sfârşitul lui Dan Diaconescu şi a grupării sale. Dar şi aici scenariul este bine conceput. Dacă plata se face după alegeri, rămân valabile efectele de la punctul 3. Situaţia este identică şi pentru cazul în care plata se face eşalonat iar ratele se întind bine după alegeri. În situaţia în care plata trebuie făcută înainte de alegeri, Diaconescu va explica neonorarea obligaţiilor financiare prin „reaua credinţă” a guvernanţilor şi a USL care nu a acceptat planul lui de demarare a unei subscribţii populare. Diaconescu va ieşi cu formula „am vrut să dau Oltchim poporului, dar ciocoii nu au vrut”. (Efecte:similare celor de la punctul 2)

  1. În urma negocierilor cu Guvernul, Diaconescu renunţă la Oltchim

Opinia publică va fi bombardată cu informaţii privind faptul că guvernanţii pun beţe în roate noului proprietar, pun beţe în roate „poporului”, „guvernul nu vrea salvarea Oltchim”. (Efecte:o  scădere a încrederii a USL – similar punctului 2, creştere moderată a încrederii în PPDD şi o rupere a cca  8 procente din zona USL).   

B. Scenariul economic

Dan Diaconescu este doar o interfaţă. Subiectul este discutat de ore bune. Mai ales că există suspiciuni serioase că şeful PPDD nu ar avea banii necesari. În 2010 „România Liberă” a prezentat un top al celor mai bogaţi oameni din media, iar Diaconescu era creditat cu o avere de 26 milioane de euro. O sumă totuşi nu doar sub nivelul preţului pe care urmează să-l plătească ci şi foarte mică legată de cheltuielile pe care, în calitate de acţionar trebuie să le facă în timp foarte scurt. Conform presei economice, sunt necesare investiţii de mediu în valoare de 120 milioane euro şi 700.000 euro pentru retehnologizarea combinatului. Iar în ceea ce priveşte datoriile Oltchim, iarăşi suntem în faţa unei nebuloase. Pentru că nu se ştie cine urmează să le plătească. Datoriile sunt între 5 şi 700 milioane euro.

Există trei „variante” privind cine se află în spatele lui Dan Diaconescu. Una dintre acestea îl dau pe omul de faceri Sebastian Ghiţă ca fiind adevăratul cumpărător. Un argument în acest sens îl constituie promovarea excesivă din ultima lună a lui Dan Diacoenscu pe „România TV” postul patronat de Ghiţă. Cine a avut posibilitatea să urmărească în paralel transmisiile televiziunilor de ştiri de la licitaţie, ar fi putut remarca că pentru RTV, nu a existat decât Dan Diaconescu. Restul participanţilor nici nu au contat şi tot postul patronat de Sebastian Ghiţă l-a anunţat pe Diaconescu drept câştigător cu mult timp înaintea oficializării. Deşi în anumite medii de informare, Ghiţă este dat ca fiind prieten cu Ponta, există numeroase indicii care îl dau pe Ghiţă ca fiind un apropiat de PDL şi Traian Băsescu. Prezentăm doar două dovezi: în 2009 Ghiţă apare pe lista oficială a donatorilor pentru campania electorală a PDL; „România TV” deşi se prezintă ca un post echidistant, loveşte sub centură USL şi guvernul Ponta exact când „trebuie”.

În ecuaţie apare şi numele omului de afaceri Ioan Niculae (cunoscut şi ca patron al echipei de fotbal Astra Ploieşti). Nu în ultimul rând se mai fac referiri şi la o firmă străină, care nu a ţinut să iasă în faţă pentru a nu avea prejudicii de imagine în caz de înfrângere. Dar această ultimă variantă este cea optimistă şi vine pe canale ale invitaţilor RTV.

Cel puţin până când se vor finaliza negocierile Guvern – Dan Diaconescu, mai mulţi analişti economici susţin că prin preluarea Oltchim de către Dan Diaconescu, situţia combinatului nu se va schimba.

PS

Cine a urmărit integral transmisiile TV de la licitaţie nu se poate să nu fi remarcat un fapt ciudat: după ce comisia a analizat toate ofertele şi s-a pronunţat, adică l-a desemnat pe Dan Diaconescu drept câştigător, acesta a afişat o mină care nu era una a unui învingător. Din contră, Diaconescu avea faţa unui învins. La prima vedere, în urma faptului că nu a fost adjudecat şi pachetul de creanţe de la Electrica, Diaconescu avea un motiv în plus să jubileze. Dacă Chicomplex ar fi achiziţionat creanţele de la Electrica, automat, Diaconescu devenea debitor al Chicomplex cu o sumă egală celei pentru care a achiziţionat acţiunile Oltchim. Şi în caz de neachitare, ar fi fost executat de către Chicomplex.


Categorii

1. DIVERSE, Acordul cu FMI, Batalia pentru resurse, ILIE SERBANESCU, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “FARSA PRIVATIZARII ”REALITY-SHOW” OLTCHIM: cum (n)-a ajuns combinatul pe mainile lui Dan Diaconescu ”POPOR” (VIDEO)

  1. Pe scurt: Diaconescu a cumparat Oltchim cu bani de la cine stie ce bancher american cu scopul de a da drumul la un mega-”pump and dump”. Schema pump-and-dump presupune crearea de hype in jurul unei actiuni bursiere cu scopul de a atrage cat mai multi fraieri pentru a cumpara actiuni. Cei care fac hype-ul cumpara in prima etapa, pornesc valva, atrag cat mai multi “investitori” care recunosc miscarea si vor si ei o felie. Dupa acesti primi “investitori” hype-ul capata noi dimensiuni si intra fraierii care platesc preturi imense pe actiuni. In acest moment, initiatorii si profitorii care au cumparat initial la pret infim actiuni le vand fraierilor la preturi de sute sau mii de ori mai mari si cei din urma se aleg cu actiuni la o companie care nu valoreaza nici pe departe capitalizarea bursiera. Un astfel de exemplu recent este chiar Facebook-ul.

    http://www.chiazna.ro/4036/oltchim-diaconescu-caritasul-secolului

  2. De obicei Mihai Gotiu scrie bine , aici insa a cam filtrat ideile prin sita sentimentala , altfel nu-mi explic unele derapaje .
    Iar vis-a-vis de :
    ” În jur de 80-90% dintre români îl detestă și îl consideră total nefrecventabil pe Dan Diaconescu, cunoscut și ca DD. 10-15% l-ar vota însă președinte al statului ”
    cred ca si fara acest ultim show , DD-ul ar fi putut atinge lejer un 20-25% din voturi . Ia sa vedeti acum , cum va salta HAIDUCUL in sondaje .

  3. Eu nu inteleg, la o astfel de licitatie, in dosarul respectiv al candidatului, respectivul nu trebuie sa faca IN ACEL DOSAR dovadata ca dispune de banii pe care incearca sa-i liciteze ???

    La dosarele pt. fonduri europene parca trebuia sa faci dovada ca ai banii de a sustine proiectul respectiv pana la primirea finantarii. Aici de ce este altfel ? E mai superficiala procedura de licitare a unuei intreprinderi decat procudra pt. nu stiu ce proiectel european ??? Cum asa ?!

  4. Catalin Tolontan: “Cînd ați văzut ultimul lucru frumos în România?”
    In nici un caz ce mai este inca frumos in Romania nu poate fi vazut la televizor. Omul fara har (ca tot il praznuim astazi pe Sfantul Siluan), nu poate sa vada frumosul nici daca se uita la cer, cu atat mai putin daca sta protapit in fata televizorului.

  5. La tara oamenii sunt in delir.Am luat pulsul mediului rural unde DD este un erou national.Discursul personajului da bine la public,recunosc,dar imi aminteste de un Vadim Tudor care acum sade linistit intr-un post caldut.Se simte usor in aceasta afacere diversionista si mana lui nea Traian.Traim cu adevarat vremuri in care spunem raului bine si invers.

  6. Guvernanții României așteaptă și au așteptat investitori străini, precum o damă de pe centură care așteaptă cîte un ”investitor”camionagiu.

  7. Pingback: SCARBA MARE DE OLTCHIM?/ Dan Diaconescu, MRU si Mihail Neamtu: FILONUL MESIANIC/ Cum se traduce ARD (Alianta Romania Dreapta)?/ NOUL GUVERN AL LUI BASESCU: CSAT/ Socialismul lui Ponta si cum se compromite alternativa la austeritate (stiri social-politice)
  8. Pingback: ROMANIA IN METASTAZA. Otevizarea unei tari - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: IMPARTIREA PRAZII. Lucian Isar la Jocuri de putere devalizarea golaneasca a CFR MARFA si TAROM [VIDEO] - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare