RAZBOIUL DIN MALI: pretextul pentru formarea unei ARMATE EUROPENE? Statele membre nu prea se inghesuie…

18-01-2013 6 minute Sublinieri

UPDATE

Ţările UE vor trimite trupe în Mali, după ce miniștrii de Externe din cele 27 state membre ar putea să decidă sprijinirea intervenţiei franceze în această ţară, la o întâlnire ce va avea loc astăzi, scrie cotidianul. Polonia va trimite până la urmă o duzină de instructori ca parte a misiunii UE cu scopul de a pregăti armata maliană pentru a lupta împotriva teroriştilor islamiști care destabilizează situaţia în nordul ţării.

Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlatean, a declarat, joi seara, la Bruxelles, dupa reuniunea extraordinara a UE, ca autoritatile din Romania sunt in faza de analiza privind participarea la misiunea militara a UE in Mali, iar el va recomanda la Bucuresti sa se ia o decizie in acest sens, relateaza Mediafax.

 “Am mentionat in cadrul dezbaterilor ca suntem intr-o faza destul de avansata de reflectie institutionala, analiza, privind o contributie concreta la misiunea UE. Si aici o spun ca posibilitate, putem vorbi de personal care sa vizeze operatiunile de pregatire, de instruire a armatei respective, poate elemente de stat major si echipament, logistica pentru antrenament”, a afirmat Corlatean, intr-o conferinta de presa.

El a aratat ca discutiile de joi cu colegii europeni si omologul din Mali, Tieman Hubert Coulibaly, l-au dus la concluzia ca Romania trebuie sa participe concret la misiunea militara a UE si ca va recomanda acest lucru institutiilor competente de la Bucuresti.

“Discutiile de astazi si informatiile primite in cadrul reuniunii, inclusiv de la ministrul malian, dar si de la partenerii europeni, mie mi-au consolidat pozitia privind necesitatea unei contributii a Romaniei in ceea ce inseamna un efort necesar de combatere a terorismului si aceasta va fi pozitia mea la intoarcerea acasa. Voi sustine si voi recomanda celorlalte institutii direct competente in acest domeniu sa luam o decizie la nivelul statului roman privind o contributie din acest punct de vedere”, a afirmat Corlatean.

De asemenea, el a aratat ca Romania si celelalte state UE care se vor implica trebuie sa ia cat mai rapid o decizie in acest sens, avand in vedere situatia din teren.

“Pe de o parte, UE trebuie sa se miste rapid, este nevoie de un sprijin acordat interventiei franceze la solicitarea Guvernului malian, dar este o etapa intermediara care sa permita fortelor internationale conduse de Uniunea Statelor Africane sa participe. In 19 ianuarie, pe de o parte, va fi reuniunea la nivelul Uniunii Africane care trebuie sa ia o decizie privind deplasarea unor forte africane, pana atunci UE ar trebui deja sa faca primii pasi. Ce avem noi de facut la nivelul statelor membre, cele care vor contribui, si eu sper ca Romania sa ia aceasta decizie de a contribui efectiv, este sa ia decizia cat mai rapid”, a subliniat Corlatean.

El a mai aratat ca una dintre cele mai mari vulnerabilitati din teren este nu numai dotarea, dar si pregatirea slaba a armatei guvernamentale din Mali, care are nevoie de instructori bine pregatiti pentru a se confrunta cu fortele din Nord.
Ministrii de Externe ai statelor membre UE au aprobat, joi, infiintarea unei misiuni in scopul formarii si reorganizarii armatei din Mali, informeaza o sursa europeana.

Aceasta decizie, luata in timpul reuniunii speciale a ministrilor pe tema crizei din Mali, prevede realizarea misiunii numite EUTM, prin trimiterea la mijlocul lui februarie a 450 de europeni, dintre care 200 de instructori in zona de conflict. Programul a fost accelerat de cateva saptamani pentru a lua in calcul noua situatie, creata dupa interventia militara franceza, lansata vinerea trecuta.

La reuniune, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a declarat ca este “normal ca solidaritatea europeana sa se exprime”. “Ar trebui sa se inteleaga ca, desi Franta este precursorul, de fapt, toate tarile europene sunt preocupate de terorism“, a adaugat el.

De asemenea, Fabius a spus ca este de asteptat ca “toate tarile europene” sa faca niste “eforturi” financiare, in special pentru a sustine operatiunea de interventie a trupelor din Africa de vest si pentu a contribui la dezvoltarea statului Mali, unul dintre cele mai sarace din lume. Majoritatea ministrilor prezenti la reuniune, dintre care seful diplomatiei germane si cel al Spaniei, si-au exprimat sustinerea fata de masurile prezentate.

Potrivit UE, scopul misiunii EUTM, in care Franta are un rol-cheie, este de a “forma si consilia fortele armate (…) pentru a contribui la restaurarea capacitatii lor militare si de a le permite sa realizeze operatiuni de lupta pentru a restabili integritatea teritoriala a tarii”. Militarii europeni “nu vor participa la operatiunile de lupta”, a precizat UE. In legatura cu ostaticii din Algeria, Fabius a declarat ca va actiona in “functie de evolutia situatiei”.

Plutea în aer. Din 11 ianuarie, de când Franţa a descins să facă ordine în fosta ei colonie, Mali. Nu spun că n-ar fi trebuit să se implice, spun doar că ar fi trebuit să ştie bine în ce se bagă. Cum ar fi trebuit să ştie şi venerabilul preşedinte al Algeriei, Abdelaziz Buteflika – în post din 1999 (ultimul mandat l-a obţinut în 2009, ca urmare a ceea ce amărâta de opoziţie a numit “un tsunami de fraude”) – când a autorizat ca avioanele armatei franceze să survoleze teritoriul Algeriei, în drum spre ţintele din Mali. Să ştie, adică să fie pregătiţi.

Spectacolul grotesc oferit de ministrul de Interne algerian în conferinţa de presă de ieri şi faptul că, după trei zile, criza ostatecilor continuă, indică faptul că se doreşte, în primul rând, o mediatizare puternică a conflictului din Mali (despre care presa occidentală a relatat vag), iar în al doilea rând o internaţionalizare a conflictului. Se doreşte” sună ca dracu. Să spunem cine o doreşte: Franţa. Care a obţinut binecuvântarea aliaţilor pentru intervenţia în Mali, dar aşteaptă şi ajutoare concrete. România se şi gândeşte la “o contribuţie” (Titus Corlăţean). Noi lipseam în Mali. Alţi bani, altă distracţie. (Nu vă răscoliţi: sintagma cu “onorarea obligaţiilor internaţionale” o ştiu şi eu).

Cine crede că forţele speciale algeriene n-ar fi putut rezolva problema ostaticilor rapid, coerent şi eficient, se înşală. În zonă, luarea de ostatici (chiar dacă nu la aceste proporţii spectaculoase) este o activitate curentă şi una dintre sursele de venit ale grupărilor teroriste de toate orientările (pe lângă traficul de droguri şi de te miri ce). DRS (Département du Renseignement et de la Sécurité) este unul dintre cele mai puternice (mai sângeroase şi mai lipsite de scrupule) servicii din Africa. Şeful DRS, generalul Mohamed Mediene (în fruntea instituţiei din 1990!) este adevăratul conducător al Algeriei, mai mult decât familiarizat cu toate structurile teroriste din zonă (pe unele le-a creat, pe altele le-a infiltrat).

De pildă, celebra franciză a Al-Qaeda, despre care presa lumea vorbeşte (abia) acum, AQIM (Al-Qaida în Maghrebul Islamic) a fost, la origini, pe când era doar un nucleu şi se chema GIA (Groupe Islamique Armé), o invenţie a DRS. Au spus-o explicit (în 2003) Muhammad Samraui, fost ofiţer al serviciilor secrete ale armatei algeriene, iar apoi a primit azil în Germania, a spus-o (în 2009) şeful Securităţii Statului din Mali, iar apoi a primit un glonte-n cap.

Cel care a revendicat atacul asupra angajaţilor de pe platforma industrială Tiguentourine (la 25 de kilometri de orăşelul Ain Amena) este Mukhtar bin Mohammed Balmukhtar, zis Khalid Abu Al-Abbas (Khalid Fiul Leului) sau, mai simplu, Al-Awar (Chiorul – şi-a pierdut un ochi în “stagiul” din Afganistan). Personajul, fundamentalist-salafist, a pus bazele Emiratului Islamic al Saharei, al cărui stăpân a fost până în 2007, când, în urma unor conflicte cu liderii islamişti din zonă, s-a mărginit să-şi ia titlul de Emir al Katibat al-Mulathamin, ceea ce s-ar putea traduce prin Batalionul Mascaţilor. Nu că ar purta măşti; titulatura le vine de la vechiul nume al Saharei (“sahra”, în arabă, înseamnă “deşert”) – Bilad al-Mulathamin – Ţinutul Mascaţilor, adică al celor care îşi acoperă capul cu kufiyya.

Lui Al-Awar i se mai spune, de către oficioasele algeriene, Marlboro Man, poreclă pe care o detestă, jurându-se că nu face trafic cu ţigări. Mai mult, el acuză fruntaşi ai guvernelor din zonă că ar conduce mafiile traficanţilor din Sahara-Sahel, fapt pe deplin plauzibil. Cartierul său general e în deşert, undeva în nordul Mali-ului, în regiunea Azwad, supranumită şi “Tora Bora a Maghrebului Islamic”, parte a Republicii Mali, declarată independentă de Mişcarea Naţională pentru Eliberare, un grup rebel al tuaregilor care l-au sprijinit pe Gaddafi până în ultima clipă şi s-au întors din Libia înarmaţi până în dinţi.

Blitzkriegul francezilor urmăreşte să-i împace pe rebelii din nord cu guvernul din sud, timp în care numeroasele mişcări jihadiste, (bine dotate logistic, bine instruite şi cunoscând la perfecţie teritoriul), profită de deranj ca să-şi istaleze propriul guvern islamic. Problemele sunt numeroase şi încâlcite şi mai nimic nu e ce pare a fi. Le-am survolat doar, ca un Rafale (avionul de luptă, cu care Franţa a intervenit în Libia şi acum, în Mali). Povestea de abia acum ar trebui să înceapă şi poate începe de oriunde – din Algeria, din Mali, din Mauritania, din Niger.

Intervenţia armată a Franţei în Mali este un război purtat solitar în numele întregii Europe. Slabele mijloace de desfăşurare care îi sunt oferite de partenerii săi nu sunt doar eschive: sunt şi clopotele care anunţă moartea Europei apărării.

Martin Winter

Dacă în Mali ar fi fost vorba numai despre Mali, probabil că soldaţii francezi n-ar fi ajuns să lupte acum contra miliţiilor islamiste. Nici măcar interesele vechii puteri coloniale pe continentul african nu justifică o asemenea acţiune riscantă. Intervenţia militară a Franţei se explică prin faptul că statul-problemă din zona Sahel ameninţă să devină un pericol pentru întreaga Europă. Iar Franţa a intervenit singură întrucât celelalte state europene s-au eschivat. Ceea ce spune multe despre starea actuală a politicii europene comune de securitate şi de apărare. Şi nimic nu e de bun augur aici.

Dacă Parisul nu primeşte de la partenerii ei europeni decât o bătaie fraternă pe umăr şi câteva avioane de transport, atunci e ceva în neregulă cu Uniunea Europeană. A-i împiedica pe islamişti şi pe terorişti să ocupe Maliul ţine de interesul genuin al Europei. UE cunoaşte pericolul de mai bine de un an. Dacă ar ajunge pe mâna membrilor al-Qaida şi a susţinătorilor lor, Mali ar deveni un Afganistan la porţile Europei: punct de pornire, tabără de antrenament şi loc de odihnă pentru terorismul internaţional.

UE depăşită de situaţie

Nu încape îndoială că statele-membre UE au recunoscut pericolul. Dar ele n-au căzut de acord niciodată asupra unui răspuns substanţial. S-au rezumat la o mică misiune de instruire pentru armata maliană. E tot ce a putut face voinţa europeană comună. N-a existat o planificare în vederea unor situaţii militare de urgenţă, cum este cea la care reacţionează acum Franţa.

E aproape ridicol să se spună că misiunea de instruire trebuie accelerată. Pe de o parte, acest lucru nu schimbă cu nimic faptul că restul europenilor asistă cu mâinile în sân la eforturile întreprinse de francezi pentru apărarea intereselor comune. Pe de altă parte, e puţin probabil ca vreunul dintre soldaţii din Mali să aibă timp de instructorii europeni, câtă vreme sunt implicaţi în lupte cu miliţiile în centrul şi în nordul ţării. Evoluţia conflictului a lăsat în urmă planurile europene.

Astăzi, UE trebuie mai degrabă să se hotărască dacă are de gând să ia cu adevărat în serios Politica Externă şi de Securitate Comună. Asta ar însemna să nu lase Franţa să acţioneze de una singură din punct de vedere militar, aici şi acum. Fostul ministru de Externe francez, Hubert Védrine, a dat de curând un verdict nimicitor privind politica de securitate şi de apărare comună, la care lucrează de două decenii, fără prea mult succes, oficialii UE.

Războiul este o opţiune

Dacă politicienii din statele-membre ale Uniunii nu vor cădea de acord cât mai repede asupra unor principii solide de cooperare – a spus fostul ministru –, pretenţia Europei de a deveni o putere mondială se va duce pe apa sâmbetei. Probabil că Védrine nu şi-a imaginat că Europa ar putea fi pusă atât de repede la încercare şi că zona Sahel ar putea deveni proba decisivă.

Sunt multe indicii că Europa nu va face faţă acestei probe. Căci interesele statelor-membre UE privind politica externă şi de apărare sunt încă prea divergente. Să luăm exemplul Mali: europenii sunt de acord asupra pericolului, nu şi asupra modului în care poate fi înlăturat. Şi nici asupra faptului că, în asemenea situaţii, trebuie să fii pregătit de orice, inclusiv de război. Politica europeană de securitate suferă de imprecizie, de incapacitate şi de indolenţă, defecte ce nu vor dispărea prea repede.

Cu toate acestea, ceilalţi europeni au datoria să ajute militar Parisul. E o chestiune de solidaritate, dar şi de raţiune pe termen lung: dacă o politică de securitate reală mai înseamnă ceva pentru restul statelor europene, ele nu au voie să lase Parisul să cheme în ajutor NATO în caz că armata franceză se va împotmoli. Căci asta ar fi dovada definitivă că europenii sunt pur şi simplu neputincioşi.

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Teroarea "terorismului", Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “RAZBOIUL DIN MALI: pretextul pentru formarea unei ARMATE EUROPENE? Statele membre nu prea se inghesuie…

  1. Una din consecintele interventiei armatei franceze in Mali se pare ca este si prinderea a circa 600 de ostateci, muncitori de diverse nationalitati ai unuei platforme petroliere din Algeria, care s-a soldat cu mai multi morti in urma confruntarii armatei algeriene cu islamistii care au considerat sa se manifeste astfel pentru “oprirea agresiunilor” din Mali, conform unui comunicat al gruparii Al-Mouthalimin – autoare a atacului ce face parte din Al-Qaida in Maghreb. Dupa bombardamente asupra locului se pare ca joi seara interventia armatei a luat sfarsit desi pana la ora actuala nu au fost facut vre-un bilant oficial. (Cf. Le Monde)

    Bineinteles ca dupa acest eveniment mai multe natiuni se vor implica in aceste interventii militare, dinte care nu vor lipsi nici SUA.

  2. nu va suparati, dvs copiati copios articole intregi din presa si aplicati asupra acestor articole “dreptul dvs” de @copyright, pretinzand “acordul dvs” pt a prelua astfel de articole. Nu cred ca e etic.

  3. @Gogu:

    Daca ati fi ceva mai atent ati observa ca, de pilda, la aceasta postare (si in toate postarile de stiri in care preluam DOAR articole ale altor site-uri) NU EXISTA vreun anunt sau conditie cu privire la preluarea materialelor noastre.

    Acest anunt exista doar in cazul traducerilor, transcrierilor si selectiilor de video, materialelor comentate de noi sau cu text publicat special doar prin intermediul nostru. In ceea ce priveste pagina HOME, acolo sunt texte pe care le publicam dupa prelucrare si editare, deci dupa o munca serioasa, pe langa cea simpla de “digitalizare”, si stiti foarte bine ca siteurile care au asa ceva (dacoromanica de pilda) au conditii infinit mai stricte decat ale noastre.

    Nu in ultimul rand, noi facem apel doar la bunul simt, nu e vorba de copyright dupa lege, ci de un respect care se vede din modul cum citam sursele.

    Chiar credeti ca este in regula ca dupa ce am stat, am citit, am selectat, editat, chiar si aceste “simple” stiri, sa vina oricine si sa preia cu copy paste in blogul lui in 2 secunde totul? Este, de fapt, o munca de monitorizare in spate, ca nu avem vreun rss minune care sa selecteze stirile care ne intereseaza, sa le editeze si sa le transforme in postari de-a gata…

  4. In Mali n-are ce sa caute U.E, statul malinez, daca e depasit ar fi trebuit sa ceara ajutor ONU. Franta n-ar fi trebuit sa intervina in sprijinul armatei malineze in lupta lor cu rebelii fara un mandat ONU.

  5. Pingback: Razboiul din MALI si atacul terorist AL QAEDA din ALGERIA in urma caruia au murit si romani. CINE SE AFLA, DE FAPT, IN SPATELE TERORISTILOR? Ce interese geopolitice sunt la mijloc? - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare