Reala mostenire negativa a “regimului Basescu”: POLITICA DEZASTRELOR SI A DISCORDIEI SOCIALE

• Tolo.ro: Cînd președintele atacă un jurnalist, acesta nu este un motiv de suspendare!

[…] După o expresie a lui Naomi Klein, asta e ”politica dezastrelor”, pentru că politicienii din România altfel nu știu să ne conducă și să ne motiveze, decît prin frică și înrăindu-ne unii împotriva celorlalți.

De fapt, necazul mi se pare fix ăsta: România a fost trasă într-un permanent război al taberelor, în care defilează umbre ca-n teatrul oriental, siluete și gesturi aproape fără relevanță în viața reală!

Povestea asta n-are legătură nici cu normalitatea dezbaterii dintre partide și nici cu interesul cetățenilor. E o istorie despre ură și despre cucerirea puterii. Ca și cum democrația s-ar reduce la electocrație, la a cîștiga referendumuri sau alegerile, și nu la ceea ce faci după  ce cîștigi alegerile! Cînd a lăudat la scară mare mentalitatea asta, lui Traian Băsescu  nu i-a păsat unde vor ajunge lucrurile.  Uite unde au ajuns!

Cînd tu, președinte de țară, definești, pe șleau, un politician adevărat ca fiind ăla care poate să atragă mai mult atenția asupra lui, transformi totul în showbiz. Nu contează cine face ceva, ci cine defilează pe podium! […]/ integral pe tolo.ro

• Adevarul/ Ioana Lupea: Moştenirea Băsescu în scrisoarea tinerei Vio Mihaela Grădinaru

Scrisoarea viralizată a unei tinere din clasa mijlocie, Vio Mihaela Grădinaru, către premierul Victor Ponta este dovada eficienţei politicii urii practicate de Traian Băsescu. Ura grupului oamenilor care se definesc drept „cinstiţi, educaţi şi harnici din ţara asta” împotriva celor stigmatizaţi ca asistaţi social, beneficiari de pomeni electorale şi analfabeţi, acuzaţi că ar fi privilegiaţi prin comparaţie cu cei care merită.

Ura celor care au împotriva celor care nu au dar sunt învinovăţiţi pentru frustrarea celor care ar merita să aibă mai mult am văzut-o exprimată la alegerile pentru Parlamentul European în chemarea la vot a primei clase pentru a contrabalansa votul săracilor analfabeţi sau al pensionarilor. Un semnal de alarmă ar trebui să fie, pentru orice fiinţă umană responsabilă, violenţa implicită împotriva săracilor pe care o conţin propunerile de vot cenzitar promovate de guru Moise Guran prin apelul adresat celor care primesc prestaţii sociale să-şi cedeze dreptul la vot şi mai recent de ziarul Gândul prin întrebarea  inoportună în context „Aţi fi de acord să voteze doar cei care au luat bacalaureatul?”.  În imaginarul clasei mijlocii Traian Băsescu a impregnat imaginea omului gras care nu este cel bogat, ci săracul care trăieşte pe spinarea oamenilor cinstiţi, harnici şi educaţi din mediul privat, adică ”omul slab”.

Băsescu a inversat piramida, spre deosebire de Ion Iliescu care a cultivat ura celor care nu au împotriva celor care n-au mâncat salam cu soia, ură ce a împins la violenţele intergrupuri de la începutul anilor 90 ce au culminat cu mineriada din iunie. Cu priceperea înaintaşului său care a învăţat ingineria socială la Moscova, Traian Băsescu a politizat nemulţumirea clasei mijlocii ce crede că i se cuvine mai mult pentru că-şi plăteşte taxele şi impozitele. Nu întâmplător şeful statului a utilizat discursul urii în timpul crizei economice, în momentul vârfului de recesiune. Psihologii care au studiat formarea prejudecăţilor şi fenomenul ţapului ispăşitor – care în forma sa extremă este genocidar -dovedesc că vremurile dificile cresc nevoia pentru securitate şi stimă de sine, nevoia de a crede că viaţa este previzibilă şi controlabilă şi cea de speranţă pentru viitor. Identificarea ţapului ispăşitor, în acest caz “asistaţii sociali”, răspunde nevoilor  pentru stimă şi apartenenţă a grupului care se afirmă drept superior. Prejudecăţile se acutizează în condiţii de “deprivare relativă” a unui grup social care se simte nedreptăţit în raport cu un alt grup. 

Scrisoarea tinerei Vio Mihaela Grădinaru este chiar un exemplu de manual pentru fenomenul ţapului ispăşitor. Musteşte de prejudecată invidioasă faţă de cei cărora li s-au şters datorii pe care nu le puteau plăti, unele produse de greşelile funcţionarilor, ce au împins câţiva oameni spre suicid: “Când am ajuns acasă am găsit factura de electricitate. Te rog să mă amnistiezi şi pe mine luna asta că m-aş mai duce un week-end la mare”. Tânara nu are empatie decât pentru cei din grupul din care face parte, nedreptăţit, de oameni care lucrează în privat şi pe cale de consecinţă sunt cinstiţi şi oneşti, se subînţelege că spre deosebire de ceilalţi, bugetari, asistaţi sociali, BOR. În scrisoare prestaţiile sociale, straniu nu şi ajutorul pentru însoţitorii persoanelor cu handicap, sunt asimilate favorurilor făcute nu grupului care merită al celor “cinstiţi, educaţi şi harnici din ţara asta” ci “idioţilor utili, monştrilor” pe care i-ar crea sistemul de educaţie al administraţiei Ponta, punând în pericol  viitorul grupului. În acest punct scrisoarea aminteşte de pseudospeciaţie, un fenomen social malign care face ca un grup social să perceapă un alt grup ca inferior, chiar non-uman. Într-un alt context, să zicem cel de-al doilea război mondial, identificarea unei alte fiinţe umane ca fiind un monstru a dus la crimă.  

Traian Băsescu ne lasă moştenire o societate divizată şi un ţapul ispăşitor, grupul “bugetarilor şi asistaţilor social”, un grup numai bun de sacrificat simbolic, aşa cum cere şi scrisoarea lui Vio Mihaela Grădinaru.  Înspăimântător este că extremismul acestui text este împărtăşit de foarte mulţi, unii induşi poate în eroare de numele destinatarului scrisorii, Victor Ponta. Or scrisoarea nu este atât anti-Ponta cât un exerciţiu de resentiment împotriva săracilor. Societatea culege roadele celor zece ani de administraţie Băsescu, ce nu pot fi altele decât ce a semănat acesta: ura şi violenţa.