A FOST REVOCATA PE ASCUNS CATERISIREA PREOTULUI DANIEL CRECAN, MUTAT ACUM LA O ALTA PAROHIE?/ Demersuri provocator-ecumeniste ale PATRIARHULUI ECUMENIC BARTOLOMEU/ Patriarhia Ierusalimului, in plina ofensiva de afirmare agresiva pan-ortodoxa/ SCHISMA IN ABHAZIA. PANA UNDE VA AJUNGE SMINTEALA?

• Episcopia Caransebesului: Simpozion „Protopop Mihail Gaspar şi Nicolae Iorga”, în Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Bocşa

În data de 15 aprilie 2011, în oraşul Bocşa, parohia „Pogorârea Duhului Sfânt”, a avut loc un eveniment cultural de anvergură

Autor: Pr.Ciprian Costiş

În data de 15 aprilie 2011, în oraşul Bocşa, parohia „Pogorârea Duhului Sfânt”, a avut loc un eveniment cultural de mare însemnătate pentru parohie. Cu sprijinul Primăriei Bocşa şi având ca organizator principal al evenimentului, Bibilioteca Orăşenească „Tata Oancea”, s-a desfăşurat Simpozionul „150 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga şi 130 de ani de la naşterea lui Mihail Gaşpar”, doi piloni importanţi în cultura şi istoria românească.  (…)

După terminarea simpozionului, toti participanţii s-au deplasat la casa memorială „Protopop Mihail Gaşpar”, unde a fost dezvelită placa comemorativă în amintirea acestuia, care, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Lucian al Caransebeşului, a fost sfinţită de către preotul paroh Ciprian Costiş, împreună cu preotul Ioan Vâşcu de la Parohia Bocşa Vasiova şi preotul dr. Daniel Crecan de la Parohia Gherteniş, în prezenţa a numeroşi credincioşi ai parohiei. (…)

• Basilica: Respect pentru mitropolit şi responsabilitate pentru eparhie

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

În legătura cu hotărârea Sfântului Sinod din 20 mai 2011, privind delegarea unor atribuţii chiriarhale administrative Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, facem următoarele precizări:

Din respect pentru persoana venerabilă a Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului în vârstă de 88 de ani – care, din motive de sănătate, nu a mai participat la ultimele şapte şedinţe de lucru ale Sfântului Sinod – şi din responsabilitate pentru disciplina administrativă a eparhiilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat această hotărâre, având caracter temporar şi excepţional, pentru a se evita starea de confuzie de la centrul eparhial al Arhiepiscopiei Timişoarei (dese reveniri la hotărâri luate în prealabil, polarizare între hotărârile luate şi aplicarea lor concretă, suprimarea autorităţii Consiliului Eparhial şi a Permanenţei Consiliului Eparhial, încercarea unor persoane de la Centrul Eparhial de a pune în contradicţie episcopul vicar cu chiriarhul locului derutând astfel clerul, credincioşii şi opinia publica).

Sfântul Sinod a hotărât, de asemenea, ca Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu al Olteniei să supravegheze modul în care sunt aplicate hotărârile Sfântului Sinod în Arhiepiscopia Timişoarei şi Mitropolia Banatului şi cum evoluează ameliorarea situaţiei existente.

Clericii şi mirenii creştin-ortodocşi care se erijează în susţinători ai Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului sau ai Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, sunt îndemnaţi la calm şi rugăciune pentru a se evita duhul de tulburare care dăunează vieţii Bisericii şi imaginii ei în societate.

Ierarhii Sfântului Sinod, indiferent de rang şi de vârstă, au datoria sfântă de a respecta hotărârile Sfântului Sinod şi de a contribui la menţinerea păcii şi unităţii, punând în prim plan binele Eparhiei, iar nu interesul personal sau de grup.

• Doxologia: Dezbatere pe tema vizitei Papei Benedict în Serbia

Ierarhii Bisericii Ortodoxe Sârbe s-au întâlnit în Sinod la sfârşitul săptămânii trecute pentru a discuta posibila vizită a Papei Bendict al XVI-lea în Serbia. Vizita Papei este prognozată a avea loc la Nis (Serbia) pentru a celebra 1700 de ani de la promulgarea Edictului de la Milan de către Sfântul Împărat Constantin şi de către Licinius în 313 A.D. Edictul de la Milan a fost edictul care a impus toleranţa religioasă în Imperiul roman, interzicând persecuţiile crude împotriva creştinilor.

Sfântul Împărat Constantin cel Mare s-a născut în Naissus, în zilele noastre Nis, de către Augustul Constatius Clor şi Împărăteasa Elena. Vaticanul a anunţat că Papa va vizita ţările cu minoritate catolică, numai cu consimţământul Bisericilor majoritare din ţările respective. Dacă Biserica Ortodoxă cade de acord să îl invite pe Suveranul Pontif în Serbia, vizita acestuia este de aşteptat să aibă loc la amplele sărbători prilejuite de aniversarea mai sus menţionată.

Patriarhul sârb Irineu, care a fost Episcop de Nis, a insistat că o vizită irenică a Pepei în Serbia va îmbunătăţi relaţiile dintre ortodocşi şi catolici. Există o dezbatere aprinsă în Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe în privinţa acestei vizite: există episcopi care sunt împotriva acestei vizite şi a relaţiilor ecumenice în general, dar majoritatea ierarhilor privesc cu simpatie către Vatican, mai ales că acesta nu a recunoscut independenţa auto-proclamatului stat Kosovo.

Unele autorităţi ale Bisericii cred că Patriarhul sârb ar trebui să se întâlnească cu Papa Benedict numai după ce Patriarhul Kirill al Moscovei îl va întâlni pe acesta din urmă.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.balkaninsight.com

• Graiul Ortodox: Demersuri provocatoare ale PATRIARHULUI ECUMENIC ŞI ALE PATRIARHULUI IERUSALIMULUI
  

Patriarhul Ierusalimului a „coborât” steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal.

Patriarhul Ecumenic a permis unui „cleric” papist şi unuia armean (neortodocşi – eretici) ca la Vecernia Iubirii de anul acesta să citească Evanghelia şi să intre prin uşile împărăteşti în altarul bisericii patriarhale a Sfântului Gheorghe.

***

Ortodoxia elenofonă se confruntă cu noile provocări ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, dar şi cu demersurile provocatoare ale Patriarhului Ierusalimului, kir Theofil.

Primul, la celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a săvârşit în biserica patriarhală a Sfântului Gheorghe a permis „preoţilor” neortodocşi să rostească Evanghelia în limba lor. Unul dintre „preoţi” era papistaş, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt menţionate numele lor, există chiar şi fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistaş al Bisericii Greciei, care a urmărit întreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisă în direct) ne-a spus că atât clericul papistaş, cât şi cel armean (amândoi purtau veşmintele „Bisericii” lor) după Evanghelie au intrat prin Uşile Împărăteşti în Sfântul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu împreună-rugăciune cu eretici şi participare activă a acestora la slujba ortodoxă. Se vădeşte faptul că ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limită. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic împreună-rugăciunea cu ereticii. Dispreţuieşte sfintele canoane şi provoacă poporul lui Dumnezeu. (…) Întreaga Biserică Ortodoxă slavofonă îl contestă, cu excepţia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greciei şi mulţi stareţi de mănăstiri din Grecia îl contestă pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din rândul Ortodoxiei elenofone, îl caracterizează drept îndârjit în planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” său şi tăvălug al sfintelor canoane pe care le afirmă formal, dar în realitate le încalcă permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncină încrederea poporului lui Dumnezeu faţă de persoana sa.

Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune în acest sens: dacă Patriarhul Ecumenic ar fi avut turmă în Turcia este sigur că ar fi trimis-o în braţele Patriarhiei Moscovei, care doreşte să devină „a treia Romă”, pentru că în ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se îngrijeşte pe de o parte să „joace” în curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, în declaraţiile şi acţiunile jonglează cu sfintele canoane.

***

Pe de altă parte, Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil a procedat la „coborârea” steagului grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal, dând şi declaraţii prin care justifică demersul său. Ziarul «Τὸ Παρὸν» (Prezentul) din data de 1 mai 2011 înfierează atât atitudinea Patriarhului Ierusalimului, cât şi tratarea inadmisibilă a ortodocşilor greci care au venit la Ierusalim pentru Săptămâna Mare şi pentru Învierea Domnului nostru. Ziarul, care se ocupă cu chestiuni bisericeşti, scrie următoarele:

„Incredibil, dar adevărat: Patriarhul Ierusalimului, kir Theofil, eufemistic numit grec-ortodox, a coborât steagul grecesc de pe Patriarhie şi de pe sala tronului patriarhal cu puţin înainte de 25 martie, cu justificarea că Patriarhia primeşte vizitatori din toate statele lumii şi prezenţa steagului grecesc ar constitui … o notă discordantă. În interviul său Patriarhul Theofil a spus că steagul grecesc ar trebui coborât şi de pe mănăstirile care aparţin Patriarhiei!

În acelaşi interviu Prea Fericitul Theofil a subliniat că Patriarhia Ierusalimului trebuie să fie Patriarhia tuturor ortodocşilor şi nu doar a grecilor, prin urmare steagul grecesc este o provocare. A încercat chiar să tatoneze şi poziţia stareţilor mănăstirilor Patriarhiei Ierusalimului, îndemnându-i să facă şi ei acelaşi lucru, dar a „încasat” nişte refuzuri atât furioase, încât nu a mai încercat să o facă.

Merită semnalat că cel mai mare procent al vizitatorilor în Ţara Sfântă aparţine ruşilor. Părinţii greci se împuţinează tot mai mult, spre deosebire de ortodocşii arabi care se înmulţesc şi au şi o prezenţă oficială la liturghii, care până acum erau săvârşite de părinţii greci. În acelaşi timp, puţinii monahi şi părinţi aghiotafiţi trimit SOS-uri pentru lipsa de oameni care macină Patriarhia grec-ortodoxă; nu există suficienţi oameni care să slujească cele mai importante locuri de pelerinaj sau să săvârşească slujbele solicitate.

Grecii, „ţapi ispăşitori” chiar şi în Săptămâna Mare

Semnificativ pentru climatul antigrecesc pe care l-a impus Theofil la Patriarhie este reportajul realizat de Maria Andreou, care s-a aflat acolo în zilele sfinte:

„300 de greci au fost de Paşti la Ierusalim şi, câtă vreme ar fi fost de aşteptat ca ei să fie primii care să intre în Sâmbăta Mare la amiază în Biserica Învierii ca să vadă pogorârea Sfintei Lumini, din păcate privilegiul acesta l-au avut ruşii, pentru că, după cum se pare, Putin a găsit modul de a cumpăra chiar şi locurile de pelerinaj, în timp ce Patriarhul Ierusalimului Theofil este caracterizat de mulţi din Israel ca rusofil …

Şi marea nedumerire este: ce face Ministerul de Externe Elen care subvenţionează Patriarhia Ierusalimului? Ştie Ministerul de Externe că grecii care s-au aflat la Ierusalim au fost îngrămădiţi în curtea bisericii patriarhale Sfinţii Constantin şi Elena de la ora 5 dimineaţa până la 3 după-amiaza, în picioare, în vânt şi în soare şi nu li s-a permis intrarea în Biserica Învierii, nici măcar în turlă de unde se vede Preasfântul Mormânt. Dar, ceea ce este încă mai grav, nici în Biserica Sfinţilor Constantin şi Elena nu au putut intra ca să se împărtăşească după 40 de zile de post, cu rezultatul că mulţi dintre ei au pierdut atunci dumnezeiasca împărtăşanie?

Îngrămădiţi în curtea bisericii Sfinţilor Constantin şi Elena, grecii ortodocşi au văzut pogorârea Sfintei Lumini pe un ecran video. Dimpotrivă, ruşii vechi-calendarişti s-au purtat în sfânta biserică precum barbarii. Împingeau, strigau, puneau genţi, haine, bijuterii pe locul pogorârii de pe Cruce, întocmai ca nişte păgâni, în timp ce în ziua procesiunii cu epitaful, în momentul când au căzut flori din coş, s-au repezit ca nişte ieşiţi din minţi ca să le ia, aproape aruncându-l jos pe Patriarh, în timp ce candelele de deasupra locului pogorârii de pe Cruce se mişcau haotic …

Sunt cel puţin inadmisibile toate câte se petrec în Biserica Învierii: cu armenii care intră călare unul peste altul purtând instrumente de percuţie, cu sârbii care cară cruci uriaşe, ruşii care îi calcă în picioare pe toţi şi put de sudoare, catolicii care pun orga la maxim, etiopienii care strigă şi ciprioţii care dau mită ca să ia permis pentru a vedea Sfânta Lumină!

Nu există cucernicie, nu există bunul simţ elementar, poliţiştii evrei îi împing pe toţi ca pe nişte animale, cei 130 de monahi aghiotafiţi se încaieră cu pelerinii ruşi care cântă pe ruseşte asurzitor, cu rezultatul că în seara Învierii nu a mai auzit nimeni „Hristos a înviat”!

Mare neplăcerea şi dezamăgirea grecilor care s-au aflat în zilele sfinte ale dumnezeieştilor Patimi la Ierusalim pentru toate câte au văzut, cu atât mai mult cu cât şi-au amintit de marea evlavie care exista în bisericile greceşti, şi mare a fost mâhnirea lor, atunci când au conştientizat că trebuie să dea mită pentru a vedea Sfânta Lumină care vine din cer ca un fulger albastru sau ca vesele mingi albastre şi aprinde instantaneu candelele stinse ale Bisericii.

Nu, iubiţi părinţi, nu dăm mită pentru Hristos! Aţi ajuns în punctul să îi faceţi pe greci să se dedea la gesturi umilitoare: să rămână ascunşi în chiliile monahilor greci, pe sub paturi, prin dulapuri, din seara Vinerii Marii şi să iasă afară tiptil abia la amiază în Sâmbăta Mare … Ruşine! Iar pe de altă parte Putin plăteşte toate cheltuielile pelerinilor ruşi, ca să umple până la refuz Biserica Învierii. Şi toate astea se întâmplă atunci când Sfânta Lumină se aprinde în mâinile Patriarhului grec. Unde-ţi este puterea şi patriotismul, Theofile? De ce nu pui piciorul în prag, ca să intre în biserică toţi grecii care sunt pelerini respectabili şi nu se poartă ca nişte idolatri? Unde este Ministerul de Externe grec care îi lasă pe pelerinii greci la ora 4:30 dimineaţa în afara porţilor Ierusalimului să fie batjocoriţi de poliţiştii evrei, (…)? Şi după mult sta în picioare şi suferinţe să ajungă la biserica Sfinţilor Constantin şi Elena şi nu în Biserica Învierii?

Am vizitat în opt zile toate locurile de pelerinaj, din Betania, din Tiberiada, din Ierihon, din Galileea, Nazaret, Betleem şi toţi monahii greci pe care i-am întâlnit aveau grozave reproşuri împotriva Patriarhiei care nu îi susţine economic, în timp ce ei mănâncă din plin bătaie şi de la musulmani, şi de la evrei, ca să păstreze locurile greceşti de pelerinaj şi să nu le ia arabii şi să le facă geamii sau proprietăţi, iar evreii, sinagogi. Adevăraţi eroi, luptători.

Ciprioţii însă se îngrijesc de monahii şi de mănăstirile lor! Cu mare mâhnire ne-am întors de la Ierusalim. Încă şi în Vinerea Mare, când preotul a ieşit din Pretoriu – închisoarea lui Hristos – cu Crucea în mâini, era cât pe ce să devenim devenit Poarta 7 [stadion al echipei de fotbal Olimpiakos n.tr.]! De ce această barbarie? Şi de ce Grecia îl lasă pe Putin să exploateze în scopuri politice internaţionale sfinţenia Ierusalimului? „Păcătuit-am, Dumnezeul meu …”

La mila tâlharilor, mănăstirile greceşti

La mila răufăcătorilor şi a tâlharilor de orice neam şi religie se află mănăstirile greceşti care funcţionează de sute de ani în aceste regiuni care intră în jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului. Mănăstirile acestea primesc la intervale de timp foarte regulate atacuri ale tâlharilor, care vor să le ia darurile şi banii şi nu sunt deloc protejate … Patriarhia le-a părăsit, în timp ce pentru Ministerul de Externe elen se pare că ele … nu există!

Astfel, netulburaţi, tâlharii le „vizitează” foarte des, înşfacă tot ce găsesc şi îi chinuiesc până la tortură pe părinţii şi pe monahii fără nici o putere, care sunt unicele faruri ale elenismului şi ale ortodoxiei în pustiurile Asiei Mici. Şi simplul fapt că în adâncurile pustiului se găsesc de veacuri mănăstiri care ridică în fiecare zi steagul grecesc şi fac simţită prezenţa grecească în aceste regiuni ar trebui să-i fi sensibilizat pe cei competenţi ca să le păzească precum lumina ochilor. Însă, din păcate, aşa ceva nu se întâmplă.

În mod reprezentativ, ne referim la două mănăstiri care au intrat în „vizorul” tâlharilor. Una este Mănăstirea Ispitirilor de pe Muntele Carantaniei, care se află în apropierea Ierihonului. Stareţul mănăstirii, Gherasim, numai în ultimul an a căzut de cel puţin cinci ori victima tâlharilor. Monahul de 75 de ani care trăieşte acolo de 25 de ani, în urmă cu puţine zile a rămas legat la gură şi la mâini 24 de ore încheiate, în timp ce tâlharii mai întâi i-au pus cuţitul la gât ameninţându-l că îl vor gâtui dacă nu le spune unde se află cheile bisericii, ca să intre şi să ia icoanele şi obiectele de mare valoare pe care le-ar fi găsit.

Stareţul a telefonat la autorităţile competente, dar nimeni nu îi dă importanţă, atât timp cât guvernul nostru nu exercită nici o presiune pentru protecţia cetăţenilor greci, aşa cum este dator să o facă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mănăstirea Martei şi Mariei care se află în Betania, puţin în afara Ierusalimului. Monahiile sunt nevoite să se apere singure, punând grilaj de sârmă ghimpată la zidurile împrejmuitoare, pentru că răufăcătorii se caţără noaptea ca să intre în mănăstire. De nenumărate ori au cerut ajutor de la autorităţi şi de la Patriarhie, dar până acum nimeni nu a solicitat protejarea monahiilor de către statul Israel sau de către administraţia palestiniană.

Astfel, oamenii care şi-au consacrat viaţa ca să păzească locurile de pelerinaj grec ortodoxe devin victime ale musulmanilor fanatici, ale răufăcătorilor care nu ezită, mulţi dintre monahi pierzându-şi viaţa …”

Ὀρθόδοξος Τύπος, 6.05.2011, nr. 1877, pp. 1, 7

Traducere Mihail Ilie

• Claudiu Tarziu: În atenţia Sinodului BOR

Un cititor al acestui blog, care are pregătirea necesară, a făcut cîteva precizări vizavi de acest al doilea punct fierbinte de pe lista dezbaterilor sinodale. Cred că ar fi bine dacă ar ajunge în atenţia ierarhilor noştri (chiar dacă se vor fi gîndit şi preasfinţiile lor la cele de mai jos), aşa încît le public integral. (C.T.) – Nu se practica întotdeauna reciprocitatea între patriarhii ca sa ai un asezamânt religios sau o parohie pe teritoriul canonic al celeilalte. De exemplu, Patriarhia Sârba are în România, pe teritoriul jurisdictional canonic al Patriarhiei Române, mai multe parohii, mai multe manastiri si chiar un episcop si o episcopie. Mai mult, Patriarhia Sârba nici nu a cerut permisiunea, dar Patriarhia Româna nu a caterisit pe preotii sârbi si pe episcopul sârb, si nici nu a închis bisericile, manastirile si asezamintele religioase sârbe din România. Si cu toate ca Patriarhia Serbiei ne face greutati în Serbia, dupa cum stiti.
Pe de alta parte, cu consimtamântul Patriarhiei ecumenice, în Constantinopol românii si bulgarii au câte o parohie dependenta de patriarhia lor naţionala, fara ca Patriarhul ecumenic sa ceara Patriarhiilor româna si bulgara sa aiba o parohie a sa în tara noastra sau în Bulgaria. Nu-i mai putin adevarat, ca Patriarhia de Constantinopol nu are credinciosi de ai sai în România ca sa înfinteze o parohie. Iar grecii ortodocsi din tara noastra apartin de Biserica Greciei, desi si aici e ciudat, caci toata diaspora greceasca apartine de Constantinopol, în urma întelegerii dintre statul grec si biserica din Grecia si Patriarhia ecumenica (ca sa-i dea credinciosi, si, deci, motiv de existenta). Exceptie doar grecii ortodocsi din România?
– Se uita (nu am citit undeva vreo referinta) ca Patriarhia de Ierusalim urmeaza stilul vechi si nu ne vede bine pe noi românii, cei cu stilul nou, si din acest motiv.
– Sa se ceara Patriarhiei de Ierusalim sa nu uite ca din cei aproximativ 300.000 de credinciosi ai sai, situati în Israel, Teritoriile palestiniene, Iordania si Manastirea Sinai (teritoriul jurisdictiei canonice al acesteia), daca sunt câteva sute (cel mult) de credinciosi greci (în care intra cei aproximativ 100 de aghiotafiti, recte calugarii greci ai Fratiei Sfântului Mormânt, gardienii Mormântului Domnului de câteva secole), apoi cei câteva zeci (fie si sute) de greci traind în Israel si în Iordania, si vreo 30 de calugari greci de la Manastirea Sf. Ecaterina din Sinai, desi aceasta manastire are rang de arhiepiscopie autonoma din secolul al XVII-lea, iar staretul ei arhiepiscop (bizarerie canonica!). Ceilalti toti sunt credinciosi ortodocsi arabi. Si ce constatam: arabii ortodocsi nu sunt promovati; cu chiu si vai daca este sfintit un ierarh arab si cu greu hirotonit preot un credincios arab!
– In Israel mai sunt înca multi muncitori români (în constructii, mai ales, iar în anii precedenti erau si mai multi), la care se adauga miile de pelerini români, din România dar si din diaspora (de care nu se aminteste), care nu pot beneficia de asistenta religioasa în limba româna, dar si de slujre în româneste, în afara de asezamântul de la Ierusalim si cel de la Ierihon, ceea ce, în realitate, este foarte putin. Apoi, cum Patriarhia Ierusalimului lasa sa existe atâtea manastiri si asezaminte rusesesti la Ierusalim si în tot Israelul, iar cu românii se comporta cum se stie.
– Din câte stiu, Patriarhia Româna se ocupa, la Bucuresti, cel putin, de asistenta religioasa a studentilor si credinciosilor arabi ortodocsi. Aflati mai multe amanunte. Si bine face. Cred însa ca Patriarhia Româna ar trebui sa contacteze autoritatile Iordaniei si, prin reciprocitate (pentru arabii palestinieni ortodocsi), sa deschida o parohie ortodoxa româna în aceasta tara.
– Cele de mai sus pledeaza însa si pentru înfiintarea unei parohii ortodoxe române în Israel, cu consimtamântul autoritatilor israelinene. Sau al transformarii asezamântului de la Ierihon în parohie misionara.
– Sa nu se uite ca actualul patriarh al Ierusalimului, Teofilos, la 30 ianuarie 2008, dadea dreptate Patriarhiei Moscovei, condamnând decizia Sinodului nostru de înfiintare a trei eparhii în Basarabia.
– In fine, sa ne reamintim ca alegerea Patriarhului de Ierusalim ca sa fie valida, legal, din punct al dreptului international, trebuie recunoscuta oficial de statul israelitean (presedintele statului), de statul iordanian (regele iordanian) si de autoritatea palestiniana. Asa a fost cazul cu actualul patriarh, Teofilos, care a trebuit sa astepte 3 ani pentru recunoasterea alegerii sale da catre cele trei autoritati amintite.

• Parintele Savatie Bastovoi: Schismă în Abhazia. Autorii au refuzat să se prezinte în fața patriarhului Kiril al Moscovei

Scandal bisericesc în Abhazia.  Mănăstirea istorică Noul Athon a fost locul întrunirii

”adunării bisericești naționale” la care s-a hotărît ruperea de Patriarhia Moscovei. Liderii adunării, ieromonahii Dorothei Dbar și Andrei Ampar sînt clerici ai Patriarhiei Moscovei ieșiți de sub ascultare. Soluția propusă de ei este înființarea Sfintei Mitropolii a Abhaziei.

Adunarea a avut loc pe 15 mai și a întrunit circa 1000 de persoane.

Pe 19 mai protodiaconul Andrei Kuraev a publicat documente provenite din cancelaria Patriarhiei Moscovei din care reiese că ieromonahul Dorothei Dbar a fost caterisit încă în 2007 de către episcopul Pantelimon de Maikop și Adygeea la cererea patriarhului Alexei al Moscovei. Această informație contravine declarațiilor vicepreședintelui Departamentului de Relații Externe al Bisericii ortodoxe Ruse, protoiereul Nicolai Balașov care, cu doar cîteva zile înainte, catalogînd necanonică activitatea ieromonahului Dorothei, totuși nu a pomenit nimic de caterisirea acestuia, considerîndu-l cleric al Patriarhiei Moscovei.

Mănăstirea Noul Athon,  situată în Abhazia,  a trecut în subordinea Patriarhiei Moscovei în urma bombardamentelor din Georgia. Pînă atunci ea s-a aflat în subordinea Patriarhiei Georgiei. Totuși situația Noului Athon este una incertă din punct de vedere canonic, aici prevalînd interesele geopolitice. Abhazia s-a rupt de Georgia după destrămarea URSS și continuă să fie zonă de conflict. Schisma anunțată conferă o nouă tensiune  relațiilor ruso-georgiene. Abhazia, care astăzi este populată de creștini ortodocși și musulmani în egală măsură,  a fost creștinată de Apostolul Simon Cananitul.  Zona se slăvește și prin faptul că aici a fost exilat și și-a aflat fericitul sfîrșit marele dascăl al lumii și ierarh, sfîntul Ioan Gură de Aur.

• Basilica:

Conferinţă despre familie la Palatul Patriarhiei

La Palatul Patriarhiei în Aula Magna Teoctist Patriarhul, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, are loc la această oră o conferinţă cu titlul “Să convieţuim într-o perioadă de criză – familia lui Dumnezeu, familia omului, familia popoarelor”, organizată de Patriarhia Română şi Comunitatea Sant’Egidio. Conferinţa este moderată de Preasfinţitul Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal.

Vor conferenţia Eminenţa Sa Cardinalul Paul Poupard, Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, Prof. Dr. Andrei Riccardi, fondatorul Comunităţii Sant’Egidio, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Achimescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, Excelenţa Sa Léon Lemmens, Episcop auxiliar de Mechelen-Bruxelles, Pr. George Militaru, consilier al Sectorului Social – Filantropic al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, Conf. Dr. Adrian Lemeni, Secretar de Stat pentru Culte, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, Mons. Marco Gnavi, directorul Biroului pentru ecumenism şi dialog interreligios al Diecezei de Roma, Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti.

În continuare, va fi lansat volumul teologului francez Olivier Clément (1921 – 2009) cu titlul „Repere spirituale pentru omul de azi” apărut recent în limba română la Editura BASILICA a Patriarhiei Române cu un Cuvânt înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

La finalul conferinţei Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va adresa un cuvânt de mulţumire participanţilor.

RECICLARE CU BANI NEGRI ŞI VIN ACRU

Secretariatul Arhiepiscopiei Bucureştilor, ne informează:

Întrucât articolul din ziarul România liberă, apărut în data de 23 mai 2011, intitulat Donaţii: 11 milioane de euro, bani negri pentru Biserică şi afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii Megastory, difuzată de Realitatea TV în data de 21 mai 2011, sunt o prezentare tendenţioasă şi alarmistă, bazată mai mult pe ficţiune decât pe date concrete, pentru o corectă informare a opiniei publice precizăm următoarele:

1. Cele două materiale denigratoare dezinformează opinia publică şi calomniază Arhiepiscopia Bucureştilor, vorbind incorect despre sume fabuloase date de credincioşi bisericilor, ceea ce nu este adevărat. Cât despre sumele încasate din vânzarea vinului şi a lumânărilor produse de Arhiepiscopia Bucureştilor, precizăm că acestea sunt înregistrate în mod corect pe bază de factură, după toate regulile contabile în vigoare.

2. Lumânările produse de eparhie şi distribuite la parohii şi mănăstiri spre vânzare constituie singura sursă constantă pentru susţinerea eparhiei (a Arhiepiscopiei, protoieriilor, parohiilor şi mănăstirilor), întrucât fiecare unitate primeşte un anumit procent din vânzarea lumânărilor pentru a acoperi cheltuielile curente (facturi la utilităţi, salubrizare, impozite, salarii din fonduri proprii etc.), mai ales în această perioadă în care donaţiile credincioşilor sunt din ce în ce mai mici din cauza crizei economice şi a sărăciei care-i urmează. De la bugetul de Stat eparhiile nu mai primesc nici o contribuţie pentru cheltuielile menţionate anterior.

De asemenea, banii obţinuţi din vânzarea lumânărilor, obiectelor şi cărţilor bisericeşti sunt folosiţi pentru susţinerea activităţilor social-filantropice şi cultural-misionare ale eparhiei.

3. În ceea ce priveşte vinul bisericesc, care prea adesea inspiră unor reporteri „o beţie de cuvinte” critice, acesta este vin produs din via Arhiepiscopiei Bucureştilor, păstrată chiar şi în timpul regimului comunist, întrucât vinul bisericesc are un specific aparte în ceea ce priveşte prepararea lui, conform tradiţiei liturgice ortodoxe. Aşadar, Arhiepiscopia Bucureştilor nu distribuie parohiilor şi mănăstirilor vin procurat din alte surse, ci propriul său vin, pentru a fi folosit în activităţile liturgice şi pentru a acoperi o parte din cheltuielile legate de susţinerea producţiei de vin a eparhiei din care fac parte aceste unităţi de cult. Preţul vinului produs de Arhiepiscopia Bucureştilor este unul accesibil şi chiar modest, în raport cu preţul pieţei.

Aşadar, insinuarea că vinul ar fi scump este o atitudine calomniatoare, iar afirmaţia că vinul ar fi acru este o dezinformare, întrucât vinul Arhiepiscopiei este unul demidulce. Arhiepiscopia Bucureştilor nu livrează parohiilor vin acru, însă gustul acestuia se poate schimba dacă nu a fost păstrat corespunzător, iar dacă vreo parohie ar fi constatat un astfel de caz, ea avea posibilitatea returnării vinului la crama Centrului eparhial. Era mai corect din partea jurnaliştilor să precizeze care parohie anume a primit vin acru, pentru a putea verifica afirmaţia. Prin urmare, acuzaţia că vinul este acru are ca scop „înăcrirea” articolului pentru a fi cât mai denigrator la adresa Centrului eparhial.

4. Cât priveşte acuzarea Pr. Ioan Alexandrescu, de la parohia Chitila I, privind o falsificare a diplomelor de studii, persoanele care susţin aceasta o fac din răzbunare, deoarece au pierdut unele avantaje venite din partea parohiei Chitila I. Cercetarea cazului privind presupusa falsificare a diplomei de studii a fost făcută de Sectorul Juridic şi Serviciul Personal al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care au constatat că actele personale depuse de Pr. Ioan Alexandrescu la momentul numirii sale în postul de preot la parohia Buda, protoieria Câmpina (în anul 1998), sunt autentice şi nu au nici o legătură cu actele cumnatului său decedat, teologul Gheorghe Postolachi.

Arhiepiscopia Bucureştilor permite autorităţilor abilitate să verifice aceste acte ale Preotului Ioan Alexandrescu în baza cărora s-a făcut numirea în postul de preot.

În concluzie, se poate înţelege uşor că repetarea periodică şi sistematică a aceloraşi acuzaţii la adresa Arhiepiscopiei Bucureştilor, nu are ca scop informarea corectă a publicului, ci diminuarea credibilităţii Bisericii în societate, potrivit unui plan concertat şi adaptat la perioada de criză economică actuală.