Papa Francisc la București. IDOLATRIA SNOBILOR IPOCRITI. Val de emotie colectiva fata de Papa in tara in care massmedia isi dispretuieste profund Biserica si Ierarhia si in care „CULTURA URII”, denuntata de pontif, e cultivata sistematic/ COMPORTAMENT SI DISCURS ONORABILE ALE PATRIARHULUI DANIEL

1-06-2019 21 minute Sublinieri

  • Hotnews:

VIDEO Papa Francisc la București: Suveranul Pontif și Patriarhul Daniel au rostit rugăciunea “Tatăl nostru”, în Catedrala Mântuirii Neamului / A mers cu papamobilul și a salutat mulțimea, în pofida ploii torențiale

Papa Francisc, mesaj de unitate, alături de Patriarhul Daniel: Dragi frați, să mergem împreună, spre lauda Preasfintei Treimi

VIDEO. ​Premierul Dăncilă și miniștrii, huiduiți de pelerinii veniți să-l vadă pe Papa Francisc / Președintele Iohannis, primit cu aplauze

Patriarhul Daniel, la întâlnirea cu Papa: Să promovăm familia creștină tradițională formată din bărbat, femeie și copii, într-o Europă cu un evident declin demografic

Papa Francisc aduce un „omagiu sacrificiului fiilor și fiicelor României” care au plecat din țară

Basilica:

Papa Francisc a vizitat Catedrala Naţională

Papa Francisc, însoţit de Patriarhul Daniel, a vizitat Catedrala Naţională din Bucureşti la scurt timp după întâlnirea de la Palatul Patriarhiei.

Cei doi conducători de Biserici s-au întâlnit pe esplanada Catedralei Naţionale, unde Patriarhul României i-a prezentat pe scurt Papei Francisc stadiul actual al lucrărilor.

Ei au intrat în jurul orei 17:00 în incinta lăcaşului de cult, după care au rostit fiecare câte un cuvânt de salut pascal.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a mulţumit Papei Francisc în mesajul său pentru sprijinul acordat constant credincioşilor ortodocşi români din Italia şi din alte ţări, unde „Biserica Romano-catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426  lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală”.

După prezentarea discursului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit Papei Francisc o icoană pictată în mozaic, reprezentând pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României şi al Catedralei Naţionale.

A urmat mesajul Papei Francisc care a vorbit despre rugăciunea Tatăl Nostru.

„Ea sintetizează identitatea noastră de fii și, în special, de frați care se roagă unul lângă celălalt”.

„Rugăciunea Tatăl Nostru afirmă certitudinea promisiunii făcute de Iisus ucenicilor săi: «Nu vă voi lăsa orfani» (In14,18) și ne oferă încredere să primim și să acceptăm fratele ca pe un dar”, a spus Papa Francisc.

În continuare, a fost rostită rugăciunea Tatăl nostru, în limba latină, urmată de cântări pascale catolice.

Apoi, aceeaşi rugăciune a fost rostită în limba română, după care au fost intonate cântări pascale ortodoxe.

La ieșirea din Catedrala Naţională, Patriarhul României și Papa Francisc au salutat credincioșii prezenți cu salutul pascal: „Hristos a înviat!”.

Papa Francisc se va afla în România până duminică, 2 iunie 2019.

La primirea în Catedrala Națională, Patriarhul transmite recunoștința diasporei ortodoxe românești față de Papa Francisc

După întrevederea istorică de la Palatul Patriarhiei, Patriarhul Daniel şi Papa Francisc au vizitat Catedrala Naţională.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Patriarhul Daniel i-a prezentat Papei Francisc un scurt istoric al Catedralei Naţionale.

În acelaşi mesaj, Patriarhul şi-a exprimat recunoştinţa pentru „spaţiile liturgice oferite de comunităţi catolice parohiilor ortodoxe româneşti din Europa Occidentală”.

Sanctitatea Voastră,

Vă adresăm salutul pascal „Hristos a înviat!” şi vă primim astăzi în această nouă Catedrală a Bisericii Ortodoxe Române, pe care Sanctitatea Voastră a dorit personal să o viziteze. Cu 20 de ani în urmă, în zilele de 7-9 mai 1999, când Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România ca pelerin, el a numit această ţară „Grădina Maicii Domnului”.

Deci, astăzi, noi vă primim ca pelerin în această Catedrală nouă, în care deasupra Altarului (Sanctuarului) se află marea icoană în mozaic a Maicii Domnului, numită în limba greacă „Platytera”, iar în limba latină „Regina coeli”.

Icoana aceasta a Catedralei Naţionale din Bucureşti confirmă simbolic numele de „Grădina Maicii Domnului” dat României. Această Catedrală are ca protector spiritual sărbătoarea Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos, când serbăm şi Ziua Eroilor români, ca sărbătoare naţională.

Totodată, al doilea patron spiritual al Catedralei Naţionale este Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, fratele Sfântului Apostol Petru, din localitatea Betsaida, situată în Galileea.

Această Catedrală este o basilică dedicată Sfântului Apostol Andrei, deoarece acesta este Apostolul poporului român şi Ocrotitorul României. El a predicat Evanghelia lui Hristos în primul secol creştin pe teritoriul României de azi, în fosta provincie Scythia Minor (Dobrogea).

Catedrala Naţională  a fost construită pe un teren obţinut de la Statul Român de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, ca un act de reparaţie morală pentru cele cinci biserici care au existat în această zonă, trei fiind demolate şi două translate, de către regimul comunist, pentru a se construi Casa Poporului (actualul Parlament).

În acest sens, noua Catedrală Naţională este un edificiu simbolic al Învierii bisericilor demolate, dar şi un simbol al libertăţii religioase a poporului român, după aproape 50 de ani de regim comunist.

Construcţia acestui edificiu a început efectiv la sfârşitul lunii martie 2011 şi a durat opt ani, astfel încât, în data de 25 noiembrie 2018, am sfinţit altarul Catedralei Naţionale, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a clericilor, credincioşilor şi reprezentanţilor societăţii româneşti.

În anii 1999 şi 2002, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea a oferit un ajutor financiar Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru construirea acestei Catedrale, în valoare de 200.000 USD.

În anul 2017, acest ajutor financiar a fost integrat simbolic de Patriarhia Română, ca parte din costul total de 500.000 euro, în vederea achiziţionării clopotelor Catedralei Naţionale, de la firma catolică Grassmayr din Innsbruck, Austria, deoarece, în tradiţiile ortodoxă şi catolică, clopotele au o valoare simbolică foarte profundă: ele reprezintă glasul lui Dumnezeu, care cheamă oamenii la rugăciune şi la cooperare fraternă.

Suntem recunoscători pentru acest ajutor financiar simbolic şi, totodată, vă mulţumim pentru sprijinul pe care îl acordaţi constant credincioşilor ortodocşi români din Italia şi din alte ţări, unde Biserica Romano-catolică a pus la dispoziţia comunităţilor ortodoxe româneşti 426 lăcaşuri de cult, 306 în Italia şi 120 în alte ţări din Europa Occidentală.

Din acest motiv, am acceptat propunerea părţii catolice să oferim Sanctității Voastre şi creştinilor catolici prezenţi aici în această Catedrală posibilitatea să rostească rugăciunea Tatăl nostru în limba latină şi să intoneze câteva cântări pascale catolice.

Acest gest este un semn de recunoştinţă pentru spaţiile liturgice oferite de comunităţi catolice parohiilor ortodoxe româneşti din Europa Occidentală. Iar, după terminarea cântărilor pascale catolice, va urma rostirea rugăciunii Tatăl nostru în limba română şi vor fi intonate cântări pascale ortodoxe.

În semn de ospitalitate românească, dorim să oferim Sanctităţii Voastre o icoană în mozaic a Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul spiritual al României, dimpreună cu urarea: Ad multos annos!

† Daniel
Patriarhul României

Papa Francisc: „Tatăl Nostru” este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru

Primit de Patriarhul României în Catedrala Națională, Papa Francisc a vorbit despre semnificația rugăciunii pe care urma să o rostească vineri, 31 mai 2019, la finalul vizitei în noul lăcaș de cult care simbolizează unitatea de neam și de credință a românilor.

Conducătorul Bisericii Romano-Catolice a subliniat faptul că Rugăciunea Tatăl nostru „nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată”.

Papa Francisc a pus accentul pe fraternitatea și comuniunea dintre toți cei care se roagă aceluiași Părinte Ceresc.

Papa și-a exprimat speranța ca „România să poată fi mereu o casă a tuturor, un loc al întâlnirii, o grădină în care înflorește împăcarea și comuniunea”.

Mesajul integral rostit de Papa Francisc în Catedrala Națională

Preafericirea Voastră, Frate drag, dragi frați și surori!

Aș dori să-mi exprim mulțumirea și emoția pentru că mă aflu în acest templu sfânt care ne adună în unitate. Isus i-a chemat pe frații Andrei și Petru să-și părăsească mrejele ca să devină împreună pescari de oameni (cf. Mc 1,16-17). Chemarea proprie nu este completă dacă lipsește chemarea fratelui.

Astăzi, stând alături, dorim să înălțăm împreună, din inima țării, rugăciunea comună Tatăl Nostru. Ea sintetizează identitatea noastră de fii și, în special, de frați care se roagă unul lângă celălalt. Rugăciunea Tatăl Nostru afirmă certitudinea promisiunii făcute de Isus ucenicilor săi: „Nu vă voi lăsa orfani” (In14,18) și ne oferă încredere să primim și să acceptăm fratele ca pe un dar.

De aceea aș dori să vă împărtășesc câteva cuvinte ca pregătire, înainte de rugăciunea pe care o voi rosti pentru drumul nostru de fraternitate și pentru ca România să poată fi mereu o casă a tuturor, un loc al întâlnirii, o grădină în care înflorește împăcarea și comuniunea.

De fiecare dată când pronunțăm „Tatăl nostru” subliniem că, fără să spunem al nostru, nu poate exista cuvântul Tată. Uniți în rugăciunea lui Isus, ne unim și în experiența sa de unire și de mijlocire care ne face să spunem: Tatăl meu și Tatăl vostru, Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru (cf. In 20,17).

Prin aceasta ne invită ca „al meu” să se transforme în „al nostru”, și „al nostru” să devină rugăciune. Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria sa. Ajută-ne să nu ne judecăm fratele, din cauza acțiunilor și limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău. Ajută-ne să învingem ispita de a ne simți fii mai mari care, pentru că se află într-o poziție privilegiată, uită că celălalt este un dar (cf. Lc 15,25-32).

Ție, care ești în ceruri, în cerurile care-i cuprind pe toți, de unde faci să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, și peste cei drepți și peste cei nedrepți (cf. Mt 5,45), îți cerem acea armonie pe care nu am fost în stare să o păstrăm pe pământ. O cerem prin mijlocirea atâtor frați și surori în credință, care, împreună, locuiesc în Cerul Tău, după ce au crezut, au iubit și au suferit mult, chiar și în zilele noastre, doar pentru că sunt creștini.

Asemenea lor, vrem și noi să sfințim numele tău, punându-l în centrul tuturor intereselor noastre. Doamne, numele Tău, nu al nostru, să ne miște și să ne trezească să practicăm caritatea. De atâtea ori, în rugăciune, ne rezumăm să pretindem daruri și să-ți înșirăm cereri, uitând că lucrul cel mai important este să lăudăm numele tău, să adorăm persoana Ta, pentru ca mai apoi să recunoaștem reflexia Ta vie în persoana fratelui pe care ni l-ai pus alături. În mijlocul atâtor lucruri trecătoare pentru care ne trudim, ajută-ne, Tată, să căutăm ceea ce rămâne: prezența Ta și a fratelui nostru.

Așteptăm să vie împărăția ta: o cerem și o dorim, pentru că observăm că mersul lumii nu o încuviințează. Dinamica lumii e dictată de logica banului, a intereselor, a puterii. Cufundați în consumerismul din ce în ce mai dezlănțuit care ne farmecă prin strălucirea sa scânteietoare, dar evanescentă, ajută-ne, Tată, să credem în ceea ce ne rugăm: să renunțăm la garanțiile comode ale puterii, la ispitirile înșelătoare ale lumescului, la aroganța goală a impresiei de autosuficiență, la ipocrizia preocupării pentru aparențe. Astfel, nu vom pierde din vedere Împărăția la care Tu ne chemi.

Facă-se voia ta, nu a noastră. „Voința lui Dumnezeu este mântuirea tuturor” (ibid., IX, 20). Tată, avem nevoie să ne lărgim orizonturile, pentru a nu îngrădi în limitele noastre voința ta milostivă de mântuire, care vrea să-i îmbrățișeze pe toți. Tată, ajută-ne, trimițându-l la noi, ca la Rusalii, pe Duhul Sfânt, dătător de curaj și bucurie, ca El să ne impulsioneze să anunțăm vestea cea bună a Evangheliei dincolo de hotarele în care trăim, dincolo de limbi, culturi și națiuni.

În fiecare zi avem nevoie de El, pâinea noastră cea de toate zilele. El este pâinea vieții (cf. In 6,35.48), care ne face să ne simțim fii iubiți, care ne potolește foamea când ne simțim singuri și orfani. El este pâinea slujirii: în timp ce se frânge pe sine pentru a deveni slujitorul nostru, ne cere să ne slujim unul pe altul (cf. In 13,14).

Tată, atunci când ne dai pâinea cea de toate zilele, alimentează în noi nostalgia după fratele nostru, nevoia de a-l sluji. Rugându-te pentru pâinea de fiecare zi, îți cerem și pâinea memoriei, harul de a întări rădăcinile comune ale identității noastre creștine, rădăcini indispensabile într-un timp în care umanitatea, mai ales tinerele generații, în mijlocul atâtor situații „lichide”, riscă să se simtă dezrădăcinată, incapabilă să dea sens existenței.

Pâinea pe care ți-o cerem, prin lunga sa istorie de la însămânțare la spic, de la cules până pe masă, să inspire în noi dorința de a fi răbdători cultivatori de comuniune, care nu ostenesc în a face să încolțească semințele unității, în a face să dospească binele, în a lucra mereu alături de frații lor: fără suspiciuni, fără a sta la distanță, fără exagerări și fără conformism, în convivialitatea diferențelor reconciliate.

Pâinea pe care o cerem astăzi este și pâinea de care atâția oameni sunt lipsiți zi de zi, în timp ce alții, puțini, au din prisos. Tatăl nostru nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui. Ori de câte ori ne rugăm, amintește-ne că pentru a trăi nu e nevoie să ne conservăm, ci să ne frângem; să împărțim, nu să adunăm; să-i săturăm pe alții, în loc să ne umplem pe noi înșine, deoarece bunăstarea este adevărată numai în măsura în care aparține tuturor.

Ori de câte ori ne rugăm, cerem să ne fie iertate greșelile noastre. E nevoie de curaj să ne angajăm totodată să iertăm și noi greșitorilor noștri. Prin urmare, trebuie să găsim puterea de a ierta din inimă pe fratele nostru (cf. Mt 18,35), așa cum Tu, Tată, ierți păcatele noastre: să lăsăm trecutul în urmă și să îmbrățișăm împreună prezentul. Ajută-ne, Tată, să nu cedăm în fața fricii, să nu vedem în deschiderea față de celălalt un pericol; să avem puterea de a ne ierta și de a merge înainte, curajul de a nu ne mulțumi cu o viață liniștită și de a căuta mereu, cu transparență și sinceritate, chipul fratelui.

Iar când răul, pândind la ușa inimii (cf. Gen 4,7), ne va împinge să ne închidem în noi înșine, când ispita de a ne izola ne va copleși, ascunzând substanța păcatului care constă în îndepărtarea de Tine și de aproapele nostru, Tată, continuă să ne susții. Încurajează-ne să descoperim în fratele de lângă noi un sprijin pe care Tu ni l-ai pus alături pentru a merge spre Tine și să avem împreună curajul de a spune „Tatăl nostru”. Amin.

Papa Francisc s-a întâlnit cu Patriarhul Daniel şi cu membrii Sinodului Permanent

Papa Francisc s-a întâlnit vineri cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi membrii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române.

Întâlnirea a avut loc la Palatul Patriarhiei, în contextul vizitei de trei zile pe care Conducătorul Bisericii Romano-Catolice o efectuează în România.

Delegaţia condusă de Papa Francisc a ajuns pe Dealul Patriarhiei în jurul orei 15:45 şi a fost întâmpinată de Patriarhul Daniel în Sala Europa Christiana a Palatului Patriarhiei, în prezenţa ierarhilor Sinodului Permanent.

După prezentarea celor două delegaţii, a avut loc o întrevedere privată între Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Papa Francisc.

Apoi, în Sala Conventus au fost adresate cuvintele oficiale prilejuite de acest eveniment.

Patriarhul României a făcut referire la întâlnirea dintre Patriarhul Teoctist şi Papa Ioan Paul al II-lea.

„Predecesorii noştri ne cheamă astăzi şi pe noi să apărăm şi să promovăm credinţa în Hristos şi valorile creştine, într-o Europă foarte secularizată, pentru a transmite tinerei generații credinţa în iubirea milostivă a lui Hristos pentru lume şi credinţa în viaţa eternă a persoanei umane”.

În cuvântul său, Papa Francisc a reiterat importanţa vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România pe care a numit-o „un dar pascal, un eveniment care a contribuit nu doar la reînflorirea relațiilor dintre ortodocși și catolici în România, ci și la dialogul dintre catolici și ortodocși în general”.

De asemenea, el a evidenţiat că „legăturile de credință care ne unesc își trag originea de la Apostoli, martorii Celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de Andrei, care, conform tradiției, a adus credința în aceste meleaguri”.

Întâlnirea de la Patriarhie s-a încheiat în jurul orei 16:45, fiind urmată de vizita Papei Francisc la Catedrala Națională.

„Hristos a înviat!” – Salutul adresat de Patriarhul României Papei Francisc (Text Integral)

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a întâmpinat vineri, 31 mai 2019 pe Papa Francisc în Salonul Conventus al Palatului Patriarhiei cu salutul „Hristos a înviat!”.

În cuvântul de salut adresat Conducătorului Bisericii Romano-Catolice, Patriarhul Daniel a rememorat întâlnirea dintre Patriarhul Teoctist și Papa Ioan Paul al II-lea din urmă cu 20 de ani.

Patriarhul României a spus că vizita din 1999 a stat sub semnul bucuriei libertății religioase după experiența regimului comunist ateu, iar întâlnirea actuală trebuie să fie un îndemn la apărarea valorilor creștine în Europa de azi secularizată.

La întâlnirea cu Papa Francisc de la Palatul Patriarhiei au participat membrii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române.

Cuvântul integral adresat de Patriarhul Daniel Papei Francisc

Sanctitatea Voastră,

Cu salutul pascal „Hristos a înviat!”, vă primim în această sală a Palatului Patriarhiei, în care, la 8 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a fost primit de Patriarhul Teoctist şi de mai mulţi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Această sală este numită simbolic în limba latină Conventus, adică Întâlnire.

Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul episcopatului său în Polonia, şi Patriarhul Teoctist, ca episcop în România, au avut o experienţă spirituală comună, şi anume au cunoscut anii grei ai regimului comunist, când Biserica a fost marginalizată şi persecutată.

De aceea, întâlnirea lor la Bucureşti, în zilele de 7-9 mai 1999, a fost marcată de bucuria libertăţii religioase a creştinilor şi amplificată de sărbătoarea Sfintelor Paşti. Atât Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi Patriarhul Teoctist au fost apărători ai credinţei creştine şi au simțit în activitatea lor ajutorul lui Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat.

În acest sens, predecesorii noştri ne cheamă astăzi şi pe noi să apărăm şi să promovăm credinţa în Hristos şi valorile creştine, într-o Europă foarte secularizată, pentru a transmite tinerei generații credinţa în iubirea milostivă a lui Hristos pentru lume şi credinţa în viaţa eternă a persoanei umane.

Totodată, ei ne cheamă să mărturisim, să apărăm şi să promovăm familia creştină tradiţională formată din bărbat, femeie şi copii, într-o Europă cu un evident declin demografic, un continent care îmbătrânește rapid.

Predicarea Evangheliei lui Hristos înseamnă astăzi să unim Liturghia cu filantropia, rugăciunea cu acţiunea socială în ajutorarea oamenilor săraci, bolnavi şi marginalizaţi.

În acelaşi timp, Evanghelia lui Hristos ne cheamă să promovăm dreptatea, reconcilierea şi solidaritatea în societate pentru ca iubirea lui Hristos pentru toţi oamenii să fie percepută ca fiind binecuvântare, pace şi bucurie, pentru persoane şi pentru popoare.

Vă dorim multă sănătate şi mulţi ani de viaţă: Ad multos annos!

† Daniel

Patriarhul României

Papa Francisc către ierarhii ortodocşi români: Am venit aici ca pelerin ce dorește să vadă chipul Domnului în chipul fraților

La puţin timp după sosirea în România, Papa Francisc a avut o întâlnire istorică la Palatul Patriarhiei cu Patriarhul Daniel şi membrii Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Române.

În cuvântul său adresat ierarhilor români, liderul Bisericii Romano-Catolice a amintit de „legăturile de credință care ne unesc”, dar şi de vizita de acum două decenii în ţara noastră a predecesorului său, Papa Ioan Paul al II-lea.

Preafericirea Voastră, Înalt Preasfințiți Mitropoliți și Preasfințiți Episcopi ai Sfântului Sinod,

Hristos a înviat! Învierea Domnului constituie nucleul vestirii apostolice transmise și păstrate de Bisericile noastre. În ziua Paștelui, apostolii s-au bucurat la vederea Celui Înviat (cf. In 20,20). În acest timp al Paștelui și eu mă bucur să contemplu oglindirea sa în ochii dumneavoastră, dragi Frați.

Acum douăzeci de ani, în fața acestui Sfânt Sinod, Papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Am venit să contemplu Chipul lui Hristos gravat în Biserica dumneavoastră; am venit să venerez Chipul suferind, zălogul unei speranțe reînnoite” (Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat Patriarhului Teoctist și Sfântului Sinod, 8 mai 1999: Insegnamenti XXII, 1[1999], 938).

Și eu am venit aici ca pelerin ce dorește să vadă chipul Domnului în chipul fraților; privindu-vă, vă mulțumesc din inimă pentru primirea voastră.

Legăturile de credință care ne unesc își trag originea de la Apostoli, martorii Celui Înviat, în special de la legătura care îl unea pe Petru de Andrei, care, conform tradiției, a adus credința în aceste meleaguri. Au fost chiar frați de sânge (cf. Mc1,16) și, într-un mod special, prin vărsarea sângelui pentru Domnul.

Ei ne amintesc că există o fraternitate de sânge care ne precedă și care, ca un curent tăcut și dătător de viață, n-a încetat niciodată, de-a lungul secolelor, să ude și să susțină drumul nostru.

Aici – ca și în multe alte locuri din timpurile noastre – ați simțit Paștele morții și al învierii: atâția fii și atâtea fiice ai acestei țări, din diferite Biserici și comunități creștine, au îndurat vinerea persecuției, au trecut prin sâmbăta tăcerii, au trăit duminica renașterii. Atâția martiri și mărturisitori ai credinței!

Mulți, aparținând diferitor confesiuni, nu demult au stat unul lângă altul în închisori, sprijinindu-se reciproc. Exemplul lor stă astăzi înaintea noastră și înaintea noilor generații care n-au cunoscut acele condiții dramatice.

Motivul pentru care au suferit până acolo încât și-au dat viața este o moștenire prea prețioasă ca să fie uitată și nerespectată. Și este o moștenire comună care ne îndeamnă să nu ne îndepărtăm de fratele care o împărtășește. Uniți cu Hristos în suferință și în durere, uniți de către Hristos în Înviere ca „și noi să umblăm într-o viață nouă” (Rm 6,4).

Preafericirea Voastră, Frate drag, acum douăzeci de ani, întâlnirea dintre Predecesorii noștri a fost un dar pascal, un eveniment care a contribuit nu doar la reînflorirea relațiilor dintre ortodocși și catolici în România, ci și la dialogul dintre catolici și ortodocși în general. Călătoria aceea, prima pe care un episcop al Romei o întreprindea într-o țară majoritar ortodoxă, a deschis calea altor evenimente asemănătoare.

Aș dori să adresez un gând de recunoscătoare amintire Patriarhului Teoctist. Cum să nu ne amintim strigătul spontan de „Unitate, unitate!” care s-a ridicat aici, la București, în zilele acelea? A fost un anunț de speranță izvorât din Poporul lui Dumnezeu, o profeție care a inaugurat un timp nou: timpul de a merge împreunăpentru a redescoperi și trezi fraternitatea care deja ne unește.

Să mergem împreună cu puterea memoriei. Nu cu memoria nedreptăților suferite sau pricinuite, a judecăților și a prejudecăților, care ne închid într-un cerc vicios și ne determină să avem atitudini sterile, ci cu memoria rădăcinilor: a primelor secole în care Evanghelia, vestită cu îndrăzneală și spirit profetic, a întâlnit și luminat noi popoare și culturi; a martirilor din primele veacuri, a Sfinților Părinți mărturisitori ai credinței, ai sfințeniei trăite zilnic și propovăduite de atâtea persoane simple care împărtășesc același Cer.

Datorită lui Dumnezeu, rădăcinile noastre sunt sănătoase și puternice și, chiar dacă crescând au suferit deformările și încercările timpului, suntem chemați, asemenea psalmistului, să ne amintim cu recunoștință de ceea ce Domnul a făcut în noi, să-i înălțăm Lui un imn de laudă unii pentru ceilalți (cf. Ps 77,6.12-13).

Amintirea pașilor făcuți împreună ne încurajează să înaintăm spre viitor având conștiința diferențelor, cu siguranță, dar mai ales regăsind mulțumirea atmosferei de familie, reînsuflețind memoria comuniunii care, ca o făclie, să lumineze pașii drumului nostru.

Să mergem împreună în ascultarea Domnului. Ne este exemplu ceea ce a făcut Hristos în ziua Paștelui, pe când mergea împreună cu ucenicii pe drumul spre Emaus. Ei discutau despre cele întâmplate, despre neliniștile, îndoielile și întrebările lor. Domnul i-a ascultat cu răbdare și le-a vorbit cu inima deschisă, ajutându-i să înțeleagă și să discearnă evenimentele (cf. Lc 24,15-24).

Și noi avem nevoie să-l ascultăm împreună pe Domnul, mai ales în aceste ultime timpuri, în care drumurile lumii au dus la rapide schimbări sociale și culturale.

De dezvoltarea tehnologică și de bunăstarea economică au beneficiat mulți, dar cei mai mulți au rămas implacabil excluși, în vreme ce globalizarea care impune conformare a contribuit la dezrădăcinarea valorilor popoarelor, slăbind etica și conviețuirea, poluată, în ultimii ani, de un copleșitor simțământ de teamă care, deseori întețit artistic, duce la închidere și ură.

Avem nevoie să ne ajutăm să nu cedăm seducțiilor „culturii urii” și a individualismului care, deși nu mai e atât de ideologică precum în timpurile persecuției ateiste, este totuși mai convingătoare și nu mai puțin materialistă. Ea recomandă deseori ca mijloc de dezvoltare ceea ce se arată imediat și rezolvabil, dar în realitate este indiferent și superficial.

Fragilitatea legăturilor, care duce la izolarea persoanelor, are repercusiuni în special asupra celulei fundamentale a societății, familia, și ne solicită efortul de a ieși și a merge în întâmpinarea dificultăților fraților și surorilor noastre, îndeosebi ale celor mai tineri, nu prin descurajare și nostalgie, ca ucenicii de la Emaus, ci prin dorința de a-l comunica pe Iisus Înviat, nucleul speranței.

Avem nevoie ca alături de frații noștri, să reînnoim ascultarea cuvintelor lui Hristos pentru ca inima să ardă împreună, iar vestirea să nu slăbească (cf. vv. 32.35).

Ca și la Emaus, putem ajunge la destinație rugându-l cu insistență pe Domnul să rămână cu noi (cf. vv. 28-29). El, care se revelează la frângerea pâinii (cf. vv. 30-31), ne cheamă la caritate, ne îndeamnă să slujim împreună; să-l „dăruim pe Dumnezeu” înainte ca „să pledăm despre Dumnezeu”; să nu fim pasivi în a înfăptui binele, ci gata să ne ridicăm și să mergem, să fim activi și să colaborăm (cf. v. 33).

În sensul acesta, ne sunt un bun exemplu atâtea comunități ortodoxe românești care colaborează foarte bine cu multe dieceze catolice din Europa Occidentală unde sunt prezente.

În multe cazuri s-a dezvoltat un raport de încredere și prietenie reciprocă, întreținută de gesturi concrete de ospitalitate, susținere și solidaritate. Prin această frecventare reciprocă, mulți catolici și ortodocși români au descoperit că nu sunt străini, ci frați și prieteni.

Să mergem împreună spre noi Rusalii. Traseul care ne așteaptă duce de la Paște la Rusalii: de la zorile pascale ale unității, răsărite aici, acum douăzeci de ani, am pornit la drum spre noi Rusalii.

Pentru ucenici Paștele a însemnat începutul unui nou drum din care nu dispăruseră încă frica și nesiguranța. Asta a durat până la Rusalii, când, adunați în jurul Preasfintei Mame a lui Dumnezeu, apostolii, într-un singur Duh și în diversitatea și bogăția de limbi, l-au mărturisit pe Cel Înviat, prin cuvânt și viață.

Continuăm drumul nostru de la certitudinea de a avea un frate alături până la împărtășirea credinței întemeiate pe învierea aceluiași Hristos. De la Paște la Rusalii: timp să ne adunăm în rugăciune sub ocrotirea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, să-l invocăm pe Duhul Sfânt unii pentru alții.

Să ne reînnoiască Duhul Sfânt, El care respinge uniformitatea și căruia îi place să plăsmuiască unitatea în cea mai frumoasă și mai armonioasă diversitate. Focul lui să mistuie lipsa noastră de încredere; suflul său să înlăture reținerile care ne împiedică să dăm mărturie împreună despre viața nouă pe care ne-o oferă.

El, făuritor de fraternitate, să ne dea harul de a merge împreună. El, creator al noutății, să ne insufle curaj să trăim inedite căi de împărtășire și de misiune. El, tăria martirilor, să ne ajute să nu zădărnicim sacrificiul lor.

Dragi frați, să mergem împreună, spre lauda Preasfintei Treimi și spre beneficiul reciproc, pentru a-i ajuta pe frații noștri să-l vadă pe Iisus. Reînnoiesc recunoștința mea și vă asigur de afecțiunea, prietenia și rugăciunea mea și a Bisericii Catolice.

Stiripentruviata

PF Daniel către Papa Francisc: „Predecesorii noștri ne cheamă să apărăm familia creștină tradițională formată din bărbat, femeie și copii, într-o Europă cu un evident declin demografic”

În cuvântul de salut adresat conducătorului Bisericii Romano-Catolice, pe lângă temele istorice și sociale firești (vizita Papei Ioan Paul al II-lea, filantropia, pacea socială etc.) Patriarhul Daniel a punctat și problemele acute contemporane, pe care Papa le-a evitat în discursurile de până acum în România.

În termeni exacți, Patriarhul Daniel s-a referit la atacul secularismului asupra credinței creștine și a valorilor creștine, a libertății religioase. A spus că doar apărând și promovând aceste realități se poate transmite tinerilor credința în lucrarea lui Dumnezeu în lume și în veșnicia persoanei.

Apoi, Patriarhul Daniel a subliniat că în aceeași măsură trebuie apărate și promovate instituția căsătoriei bărbat – femeie și nașterea de copii.

Va fi interesant de urmărit dacă Papa Francisc va continua linia discursurilor dorințelor frumoase sau va puncta și problemele cu care știe foarte bine că se confruntă azi și România: anul trecut a fost Referendumul pentru căsătorie, boicotat de clasa politică, iar numărul de avorturi la cerere din România și ale românilor din străinătate este în continuare uriaș.

***

Dragomir Adrian:

Vine Papa in Romania iar schismaticii au crize deja…

Ma fratilor, Papa nu vine pentru a ne fura tara, pentru a ne otravi fantanile, pentru a ne fura virginele….pe bune!

Papa vine la ai lui, si da, intr-o tara majoritar ortodoxa pentru o anumita cordialitate intre culte.

Nu a fost invitat de Patriarhia Ortodoxa Romana, Biserica Ortodoxa Romana are doar rolul de gazda, caci asa e normal, asa e frumos, firesc!

Mantuitorul a cinat cu mai marele vamesilor, un “eretic” al acelor vremuri, scrie in Sfanta Scriptura. Erau si atunci agitati dastia de mai aveau putin si-l scoteau cu forta din casa lui Zaheu pe Mantuitorul… “toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos”.

Papa are o credinta gresita, una modificata de catre catolici acum multi ani….nimic de zis, dar asta nu ne justifica un comportament de ne-oameni la aceasta vizita.

Cum vreti ca cei din alt cult sa cunoasca frumusetea ortodoxiei, adevarul ortodox, daca noi ne declaram ortodocsi dar ne purtam ca niste musulmani?

Nu aveti prieteni catolici sau protestanti? Tot asa va purtati si cu ei? Daca da, sa va fi rusine…nu sunteti ortodocsi, sunteti ortodocsi doar cu numele! Sunteti mai de graba shcismatici …

Mantuirea lui Papa nu tine de cat de tamp ne purtam cu el, ci de cat de frumos ne traim ortodoxia.

De-a lungul timpului am fost numit eretic, mi s-au dat anateme  si fel de fel de blesteme de la cei care se declarau “ortodocsi” dar erau de fapt schismatici….nu va inselati, nu asta e ortodoxia.

Cei care il primesc pe Papa sunt sigur ca nu vor incalca invatatura Ortodoxa si ca o vor face asa cum Duhul Sfant ne-o cere.

Hetti Adriana Benedek

Vizita pontifului a scos la iveală niște chestiuni foarte interesante (nu mă leg aici de neregulile de la Șumuleu sau alte chestiuni de genul), care privite de aici de jos se văd cam așa:

1. Patriarhul nostru e mai ortodox decât credeau mulți

2. Catedrala Mântuirii Neamului nu mai pare atât de inutilă în ochii #rezist, dar nici într-ai liderilor politici progresiști

3. Nimănui nu îi pasă cât a costat vizita papei, însă nu se pot abține să nu pună poza aia cu Loganul

4. Smerenia falsă miroase urât de la o poștă

5. Iohannis iubește mai degrabă pontifii decât patriarhii, implicit alte confesiuni decât pe cea ortodoxă

6. Oamenii chiar au crezut că există o luptă reală între liderii de partide, dar papa a reușit să le arate că hlizelile din selfie-uri spun altceva

7. Dacia face niște papamobile promițătoare

8. Românii nu ratează nici o ocazie în a se împroșca unii pe alții cu noroi

9. Papa sărută orice, dacă dă bine la cameră

10. Ortodocșii noștri sunt teologi “desăvârșiți”

11. Și tot ei se scuză că ereziile nu sunt chiar așa cum spun canoanele

12. Presa e interesată mai degrabă de Vatican decât de preoții care cresc sute de copii în parohiile românești

13. Venirea papei este o problemă de siguranță națională

14. Ungurii se simt prea ca la ei acasă la noi pe tăpșan

15. Avem presă! Dar e prezentă doar acolo unde ne scoate în evidență micimea în fața a orice sau oricine vine din afară

16. Papa e un politician foarte abil

17. Tatăl nostru se rostește mult mai frumos în cadrul Sfintei Liturghii, alături de mădularele Bisericii ortodoxe

18. Nici compromisurile nu mai sunt ce-au fost

19. Unii oameni chiar cred că alți oameni sunt infailibili

20. Rămân totuși crimele catolicismului comise în Ardeal

Și ultima: de ce se amână canonizarea lui Mihai Viteazu?

Continuați voi lista, eu zis-am tot ce am avut pe limbă.
Somn ușor!

Vlad Fiscutean

Astazi, toata Romania e crestina pe Facebook.

Din mesaje Catedrala Mantuirii a devenit o constructie prea mica, parca facuta in ciuda sa nu poata intra toti oamenii… Nu ca altadata prea mare.

Multa lume a iesit sa-l vada pe Papa si sa se inchine.

Peste cateva saptamani, crestinii aparuti peste noapte vor injura marimea Catedralei si “cine Dumnezeu a facut-o”, se vor dezice de valorile crestine prin “m…” si alte opinii si ii vor face prosti si manipulati pe aia care vor merge sa “pupe mana popii”.

Cam asa e Romanul cand vine un strain in vizita: brusc isi aminteste cum sa se comporte.

Anghel Buturuga

Cât entuziasm, câtă emoție la prompteristele și prompteriștii noștri…

Băi tată, deci:

Papa Francisc crede că avortul e crimă și că a face avort e același lucru cu a angaja un asasin profesionist.

Papa Francisc a zis odată că familia e doar din tată și mamă, adică dintr-un el și o ea. Și că ideologia genului este colonialism și cam demonică, așa.

Același Papă e profund anticapitalist și critică deseori țările dezvoltate pentru inegalitățile sociale.

Păi pentru toate păcatele astea, un ierarh neaoș ortodox român este considerat amenințare la adresa siguranței naționale și dat cu rușii.

Așa că tuturor acestor snobi care se simt de parcă le-a pus Dumnezeu mâna pe cap prin venirea Papei nu le pot dzice decât tradiționalul turcism: HAI SICTIR!

Cum construiești mediatic un eveniment.

A se remarca:

Papa Francisc nu a deplâns migranții (români – n.n.) care au luat calea bejeniei, ci a lăudat diaspora (sensul încărcat al termenului folosit de Digi24 fiind foarte clar și cu totul diferit de sensul spuselor papei)

Papa a venit să ne avertizeze cu privire la „populism”, care în niciun caz nu e identificabil în cei care consideră săracii indezirabili și cultivă ura, ca USR-PLUS / PNL-Iohannis, ci se regăsește în adversarii politici recent executați, nu?

Tăriceanu este huduit, iar asta e considerată o știre de pus în prim plan, deci ceva respectabil, nu o dovadă de țopârlănism fără limite pentru mulțimea de la Catedrală

Iohannis vorbește direct Papei despre faptul că ne-am „regăsit” destinul pierdut din Europa. Fusese declarat pierdut, pasămite, dar nu au apucat să-l declare și nul sau ceva.

PF Daniel vorbește „cu ocazia” vizitei Papei despre familia tradițională, acest „cu ocazia” sugerând că tema e proprie doar patriarhului, care ar profita, nu-i așa, de ocazie

*

La întâlnirea cu Sinodul BOR, Francisc a vorbit despre “cultura urii”. Adevarul e ca a nimerit bine țara. Si promotorii acestei culturi a urii sunt in primele rânduri ale aplaudacilor snobi ai acestei vizite.

*

Cum adică ăia săraci să nu fie indezirabili? Eh, dacă a zis Papa, merge. Oricum, să ne înțelegem: există săraci buni, care votează „puiemsd”, și există săraci răi, care votează ciuma roșie.

„Papa a pledat pentru susținerea celor mai defavorizați, ca o dovadă a măsurii civilizației unei țări și pentru construcția unei societăți „în care cei mai slabi, cei mai săraci să nu fie văzuți ca indezirabili, ca obstacole care împiedică mașina să meargă înainte”, ci ca „frați”.

Persoana umană și drepturile ei inalienabile trebuie să se afle în centrul preocupărilor societății, a continuat Francisc, care a avertizat că nu este suficient să aplicăm cele mai noi teorii economice și nu sunt suficiente tehnicile și abilitățile profesionale, procese care trebuie să fie concomitente cu „recuperarea și alimentarea inimilor vii”.

Catalin Rusu

TUR LA TV DESPRE VIZITA PAPEI  :-)) 

Dragii mei,

Nu ma pot abtine! Fac un tur al posturilor de tv. Dau citate:

– Iata acum momentul MAGIC in care Papa iese din Catedrala

– Inalt prea fericitul parinte Daniel

– Simtim o VIBRATIE pozitiva acum cand trece papa

– S-a transmis o ENERGIE POZITIVA cand papa a SCHITAT o binecuvantare

– Prea Sfantul Parinte Francisc.

– Vizita Papei a facut sa avem o zi MAGICA

– Simtim o BUCURIE MAGICA in prezenta Papei. 

Fratilor este o frenezie de ANALFABETISM TEOLOGIC crestin. Nu zic ortodox ci crestin. Asta in combinatie cu limbaj New Age.

Si eu care poastam aici despre Harul Duhului Sfant. Ce am facut frate?

Asta e cam cum as incerca sa fac integrale si derivate cu cineva care n-a invatat inca sa scrie numere dupa dictare.

DRAGI REPORTERI TV. Vreau sa va dau niste vesti SOCANTE:

– Papa nu e Harry Potter. Confundati personajele GRAV. Harry Potter e ala cu magia. Papa e cu sacramentele.

– Papa nu e FACHIR – Aia se ocupa de energii si vibratii.

– Vibratiile si energiile nu au legatura cu Crestinismul.

– Crestinismul se ocupa cu HARUL DUHULUI SFANT CARE ESTE AENERGETIC.

– Cei ce se ocupa de vibratii, energii si magie sunt NEOPAGANI deci eretici.

In ce priveste titulaturile sefilor Bisericilor SUNTETI PENIBILI.

Incep sa inteleg ce mare confuzie creaza un limbaj repetat obsesiv asupra personalitatii multora.

Fratilor trebuie sa ne rugam mai mult ca ne pirdem de tot!

Nota noastra

Pentru cine a fost atent la detalii si nuante, a fost evidenta amabilitatea strict protocolara cu care a fost intampinat Papa Francisc de catre PF Daniel. Circumstantele vizitei Papei la Dealul Patriarhiei si la Catedrala Nationala arata un patriarh prezent, dar neimplicat afectiv, mai degraba retinut, rezervat. Lucru resimtit si in discursuri, destul de scurte, lipsite de efuziuni si neangajante. PF Daniel a evocat mizele comune – familia, crestinismul ca fundament al identitatii in Europa secularizata, libertatea religioasa, persecutia comunista, si nu a facut nicio referire la vreo „unitate”, fie si aspirationala, cu Vaticanul. In plus, a reluat si in discurs separarea momentelor de rugaciune si de cantari de cult. De altfel, la Catedrala Nationala, mesajul PF Daniel a fost clar si explicit: Papa Francisc este primit in calitate de pelerin, ca un gest de recunostinta pentru donatia folosita la clopotele catedralei si pentru gazduirea romanilor in Apus. Atat si nimic mai mult.

Cel care a insistat cu referinte la unitate si care a supralicitat inclusiv momentul rugaciunii, la Catedrala Nationala, incalcand, practic, protocolul, a fost Papa Francisc. Dar trebuie sa i se dea si Papei ce-i al sau: in prima zi a vizitei sale, a adus un omagiu românilor plecati in bejenie in Europa, s-a referit la problemele comune puse de consumerism, globalizare, individualism, a evocat saracii, care nu trebuie priviti drept indezirabili, si, in general, a tinut predici total impotriva spiritului dominant la noi, in aceste vremuri: adica de dispret si ura fata de saraci, de gloata setoasa de razbunari fara mila a unor adversari politici etc. Nu s-a referit la imigranti, cum a facut-o in Bulgaria (cel putin nu inca, insa acum era momentul, cand s-a intalnit cu oficialii de stat si cu patriarhul BOR) si nu a tinut-o langa cu diversitatea si cu renuntarea la traditii.

Desigur ca discursurile Papei nu au valorat nici cat o ceapa degerata pentru multimea de snobi entuziasti pana la paroxism si isterie de vizita acestei vedete mondiale de bon ton. Jurnalisti de peste tot nu au mai prididit cu interventii care mai de care mai umflate, in contrast total cu modul in care s-au raportat si se raporteaza la BOR, la patriarh si ierarhi, la Catedrala si la cele ale credintei in general. Daca e Papa, daca e strain, daca e vedeta mondiala, atunci nu ne mai gandim la lux, la vrem spitale nu catedrale, nu ne mai deranjeaza orase blocate, nici ca ne pasa de scandaluri sexuale, ci vrem sa ne impartasim si noi, catusi de putin, cu „gratia” slavei lumesti.

Asa se si explica performanta rara si de neegalat de a te imbulzi sa-l aplauzi pe Papa care pozeaza in aparatorul saracilor si in conciliatorul suprem, tu urand din ficati saracii si neratand ocazia de a hudui, in plin eveniment „magic”, pe cei pe care sistemul de propaganda ti i-a aratat de dusmani ai poporului. Halal!, ca altceva de cat vorbe turcesti aproape ca nu-ti mai vine sa folosesti vazand astfel de spectacol grotesc.

Deocamdata atat – de parca nu ar fi suficient. Insa vizita papei continua in Transilvania. Vom vedea ce se va petrece si acolo…


Categorii

1. DIVERSE, Papa (Papism), Patriarhul Daniel, Video

Etichete (taguri)

, , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

39 Commentarii la “Papa Francisc la București. IDOLATRIA SNOBILOR IPOCRITI. Val de emotie colectiva fata de Papa in tara in care massmedia isi dispretuieste profund Biserica si Ierarhia si in care „CULTURA URII”, denuntata de pontif, e cultivata sistematic/ COMPORTAMENT SI DISCURS ONORABILE ALE PATRIARHULUI DANIEL

  1. Nu si-a taiat Alexandru Solomon venele in numele martirilor?

  2. Parca anume pentru linistea mea sufleteasca ati facut acest material. Credeam ca am luat-o razna, ca numai eu vad lucrurile asa. Cu acest “Halal!” mi-ati pus alifie pe rana. Ceva mai devreme, chiar acesta a fost singurul cuvant pe care l-am gasit potrivit pentru ei, intr-un comentariu pe alt blog.

    cititor 2019/05/31 19:39
    Aceleasi televiziuni care ii batjocoresc pe habotnicii “pupatori de moaste”, care vor spitale si autostrazi nu catedrale, acum jubileaza ca ne-a trecut papa pragul. Se inghesuie “lumea buna” sa primeasca binecuvantari si sa se pozeze cu papa.
    Da, acum religia este buna. Halal!
    Dar, cine mai are astazi ochi sa vada si urechi sa auda?

  3. Buna nota, subscriu.

    “Insa vizita papei continua in Transilvania. Vom vedea ce se va petrece si acolo…”

    Sper sa se vada acum, din timp…si nu abia peste ceva timp…

  4. Preafericitul Patriarh Daniel le-a oferit snobilor idolatri si ipocriti spectacolul pe care si-l doreau. Un altfel de spectacol decat au fost ei in stare vreodata sa produca. Patriarhul a dominat cu demnitate pe cei prezenti, motiv pentru care micimea liderilor politici a iesit si mai mult in evidenta. Imaginea lor s-a schimbat asa dintr-o data in cea adevarata, de slugi ai stapanilor care ii pun sa ne minta si sa ne manipuleze.
    Doamne ajuta-i pe romani sa le vina mintea la cap si sa nu se mai lase mintiti !

  5. Papa a lansat totusi un apel catre ortodocsi si catolici, de a urma aceeasi cale !
    Totusi dogme diferite inseamna cai diferite !

  6. @Romeo: Pai papa da, si-a făcut micile sale șmecherii si a invocat unitatea si calea împreuna. Era de așteptat, nicio surpriza aici. Nu am vazut sa i se raspunda pozitiv. Nicio asemanare cu 1999.

  7. @admin ,

    am ceva in spam?.

  8. @admin: In lumea ortodoxa nu se face nimic fara binecuvantare ! Iar binecuvantarea o da doar ierarhul ortodox. Atunci fortezi aceasta randuiala – mai ales ca e vorba de chestiuni dogmatice -, ai incalcat nu numai principiile ospitalitatii, ci si pacea.

    PS: Prin 1999, mi se care ca s-a scandat Unitate! unitate ! Multi ortodocsi s-au lasat purtati de valul entuziasmului, de lipsa de informatii si multe altele.
    DE DATA ASTA DATORITA INTERNETULUI SI A MINIMULUI DE RETELE DE SOCIALIZARE, ORTODOXE, … ACEST LUCRU NU S-A MAI REPETAT !
    Pana la urma si internetul e bun de ceva.

  9. 5 Mai 2019 – Patriarhul Bulgariei, mesaj catre Papa Francisc: „Noi, Biserica Ortodoxă Bulgară, suntem ferm convinși că în materie de credință nu pot exista și nu ar trebui să existe compromisuri”.

    31 Mai 2019 – Patriarhul Romaniei, mesaj catre Papa Francisc: „Să apărăm şi să promovăm familia creştină tradiţională formată din bărbat, femeie şi copii, într-o Europă cu un evident declin demografic, un continent care îmbătrânește rapid”.

    Asta este dovada ca Biserica Bizantina este mai prezenta ca niciodata in viata Europei si arata ca albul este alb, iar negrul este negru. Papa are alta ocupatie momentan. El este implicat in campaniile de PR care l-au transformat intr-un star mondial.

  10. @admin: Si inca ceva: papa este model, infailibil, …
    Daca as fi cleric catolic, as treaduce mesajul privind unitatea in felul urmator:
    “Straduiti-va ca sa-i faceti pe ortodocsi sa urmeze impreuna cu noi aceeasi cale !”
    Apelul a fost transmis in prezenta PF Daniel, din Catedrala Mantuirii, si in prezenta liderilor politici ai Romaniei !

    PS: Se pare ca la Blaj, va fi canonizat si ‘martirul’ Iuliu Hosu. Iuliu Hosu, a murit de batranete, satul de zile, la man Caldarusani, unde avea domiciliu fortat. Intr-o lume in care ecumenismul institutionaliat de Vatican II, explodase ‘martirul’ a refuzat sa participe la vreo slujba ortodoxa.
    Avem un paradox: ecumenistul Francisc, canonizeaza un ‘antiecumenist’.
    Prin urmare, la nivel oficial, pt 1 milard de catolici, modelul de urmat este antiecumenistul Iuliu Hosu.

  11. @ Gheorghe:

    Nu.

  12. Mai am oleaca si ma buseste plansul daca mai ascult comentariile penibil de mieroase ale celor de pe TVR1…
    In (aproape) alta ordine de idei, ca o curiozitate, papa se roaga acum, la Iasi, in unica biserica catolica de forma circulara din lume. Prin prisma ocupatiei mele am legaturi destul de bune cu Vaticanul, care detine organizatii si cercetatori (laici sau nu) de foarte buna calitate in domeniul meu de interes. Asa ca, mi se intampla deseori s-o fac pe ghidul (sau pe omul de contact) prin Iasi pentru diferiti cardinali, oficiali, oameni de presa sau oameni obisnuiti din Italia. Si tin minte, acum destul de multi ani, un cardinal si-a pus mainile in cap, atunci cand a vazut catedrala rotunda. Mi-a spus ca ei au dat bani pentru constructie, dar nu le-a trecut prin minte sa ceara si planurile de constructie!

  13. Si ce diferenta de prezentare! La pelerinajul Sfintei Cuvioase Parascheva, televiziunile ne arata numai personaje mai putin reusite dpdv estetic, ca sa zic asa. Acum, numai cadre apropiate cu indivizi miscati de evlavie, bine imbracati, cu copilasi dragalasi, etc…

  14. Suveranul Pontif a vorbit despre Iaşi şi misiunea tinerilor de aici: “Un oraș care, din punct de vedere istoric, știe să se deschidă și să înceapă noi procese; un oraș care știe să găzduiască tineri proveniți din diferite părți ale lumii, așa cum este acum. Două caracteristici care ne amintesc de potențialul pe care îl aveți și de marea misiune pe care o puteți desfășura: să deschideți drumuri pentru a merge împreună și pentru a duce mai departe acel vis care este profeția: fără iubire și fără Dumnezeu nici un om nu poate trăi pe pământ. De aici, astăzi, pot să mai pornească alte noi drumuri de viitor spre Europa și spre multe alte locuri din lume. Pelerini ai secolului XXI, capabili de o nouă imaginație a legăturilor care ne unesc”.
    Deci, omul asta are pata pusa cu xenofilia. Ce e drept, in Iasi sunt multi straini (numai la Universitatea de Medicina si Farmacie sunt peste 100 de natii – cei mai multi din tara), dare eu credeam ca papa a venit pentru catolicii din Iasi, nu pentru musulmanii din Iasi…

  15. @ Lucian
    Din punctul meu de vedere, Ardealul e cvasipierdut. Cel putin ca provincie si ca parte a Romaniei. La nivel individual – scapa cine poate!
    Nu Mihai Viteazul a dovedit (printre altii) ca aghiasma catolicilor e mincinoasa?

  16. Cu alte cuvinte, catedrala catolica din Iasi seamana mai mult cu o arena de zircus. Cum zircus a fost tot ce s-a intamplat zilele astea in tara noastra!

  17. sint in total acord cu nota adminilor dar nu pot fi de acord ca tot ce s-a intimplat in tara a fost circ. Adica, mai exact, nu a fost circ ce a facut Papa – el si-a vazut de vizita lui, slujbele catolice, intilniri, nitica politica, etc. In schimb a fost circ ce au facut romanii (cred ca multi ortodocsi cu numele), extazierea asta baloasa in contrast total cu veninul aruncat la pelerinajul Sf. Paraschiva de exemplu. Sau cum au dat ziarele pe spate ca a binecuvintat Papa o familie cu 11 copii, iar cind un episcop ortodox face acelasi lucru sar toti ca apucatii.
    In sfirsit, mi-e sila…
    Dar Papa ne-a cam luat-o nitel inainte cu beatificarile episcopilor martiri greco-catolici. Ar fi trebuit sa facem si noi asta mai de multisor cu ierarhii si preotii nostri martiri.

  18. Referitor la mesajul papei in general:

    Papa (iezuitul) l-a avertizat pe Patriarhul Daniel si pe noi ca ne vrea
    frati(el stie de ce rang intre catolici) si uniati=unitate(toata Romania nu
    numai Ardealul ca in secolul XVIII). Dupa ce pleaca asteapta sa-i
    implinim dorinta, ca daca nu o implinim statul RMANILOR se va
    dezmembra(ca in 1940, fara sa se traga un foc pentru apararea
    granitelor). Cu voie si putere de la Domnul ROMANII isi vor reface
    statul, cel putin partial cum este acum cu granite ciuntite sau de la
    Nistru pin’ la Tisa. Insa noi sa fim increzatori in voia Domnului; chiar
    si cu statul dezmembrat sa ne organizm prin Biserica Una Soborniceasca
    si Apostoleasca, sa facem copii si chiar sa ne veselim. Doamne multumim
    Tie pentru toate.

  19. Mie mi-au placut comentariile Adrianei Benedek, si anume acestea doua cel mai mult:
    1. Patriarhul nostru e mai ortodox decât credeau mulți
    2. Catedrala Mântuirii Neamului nu mai pare atât de inutilă în ochii #rezist, dar nici într-ai liderilor politici progresiști

  20. Papa are o fermă de 55 ha la Vatican :

    https://www.agroinfo.ro/

  21. Menumorut:

    “Nu Mihai Viteazul a dovedit (printre altii) ca aghiasma catolicilor e mincinoasa?”

    Intocmai.

    “Din punctul meu de vedere, Ardealul e cvasipierdut.”

    Intocmai. Dar inca mai speram…

    “eu credeam ca papa a venit pentru catolicii din Iasi, nu pentru musulmanii din Iasi…”

    Subliniez aceasta observatie; o consider semnificativa.

  22. Papa are o fermă de 55 de hectare la Vatican. Am dat greșit linkul de mai sus…
    https://www.agroinfo.ro/economic/papa-francisc-are-o-ferma-de-55-de-hectare

  23. Romil,
    poate ca din veniturile de acolo ii hraneste pe saraci… Sau cine stie, de acolo or fi venit si dolarii pentru Catedrala noastra. Ne uitam la paiul lor si nu vedem barna noastra?
    Nu din cauza asta trebuie sa pastram noi distanta fata de Papa si de Vatican.

  24. Cititor
    Corect ați scris . Paiul si bârna . Judecățile Domnului – abis .

  25. De pe trenduri economice:

    ”Și-acum hai să lăsăm de-o parte golăneala, că doar suntem oameni cu picioarele pe pământ. Sunt câteva elemente pe care-ar trebui să le știți. În primul ar fi forțele care-l susțin și în care crede Papa și care numai de lumină nu sunt. Cred că avem de-a face cu cel mai diabolic Papă din istoria Bisericii. El este arhitectul „strategiei” pontificatului fără de sfârșit. Așa-i că nu știați nimic despre asta? Conform mai multor profeții, dintre care cea mai cunoscută e cea a Sfântului Malachia, pontificatul lui Ratzinger ar fi ultimul înainte de cel al lui „Petrus Romanus”. De-aceea s-a inventat pontificatul fără sfârșit, în care să existe doi papi, unul demisionar(Papa Emerit) și unul în funcție. Când unul dintre ei moare, locul îi este luat de altul, astfel încât întotdeauna trebuie să existe doi papi. Și, pe schema aceasta, ei speră să evite îndeplinirea profeției.”

    Poate sa ma lamureasca si pe mine cineva in legatura cu acest aspect (despre care nu stiam nimic)?

  26. Satana nu trebuie bagat in seama. Sa bagi in seama un profet fals inseamna sa dai mana cu satana. Ceea ce a facut Biserica inseamna prietenie cu cel care se considera Hristos pe pamant. Nu stiu cum mai poate fi recuperata imaginea Bisericii Ortodoxe in ochii atator botezati rataciti cu duhul, a fost o umilinta exemplata aplicata de specialistii in PR ai Vaticanului si de serviciile secrete straine. Tot mapamaondul a perceput Romania ca o enclava care il adora pe papa.
    Daca maine mai vrea Iohanis(serviciile straine) un referendum pentru trecerea Romaniei la catolicism.. tot poporul s-ar duce cu avant sa spuna “Da”. Asta e rezultatul “propavaduirii corecte” in lumea cu circuit inchis din interiorul zidurilor bisericii si al radio/tv trinitas….Hristos scuipat!
    Asta e rezultatul ideilor predate azi la teologie ca nu mai exista proorocie dupa nasterea Mantuitorului pana la Ilie si Enoh, ca nimeni sa nu mai cerceteze si sa spuna ce, cum si cand va fi … nimeni sa nu mai avertizeze turma, doar asa anticristul poate sa marsaluiasca nederanjat de nimeni.

  27. @cititor
    Apăi, nu știu cum s-a înțeles postarea și linkul “suspinatului”(subsemnatului), dar eu mă gândeam la faptul că papa dorește și poate să mănânce natural, tradițional, în timp ce UE (CE) ne (im)pune nouă tot soiul de condiții de îndeplinit pentru niște amărâte de subvenții. Adică tot felul otrăvuri în alimentație (E-uri), ierbicide și insecticide (tot otrăvuri) ș.a.m.d. Apoi nu ai voie (cf.UE) să crești în aceeași fermă și păsări și vaci și oi și capre și iepuri, deoarece (chipurile) n-ai cum să asiguri sănătatea acestor animale care cresc împreună… De exemplu evoluția pestei porcine africane în România, cică nu poate fi oprită din cauza faptului că porcii sunt crescuți în sistem gospodăresc, iar nu în ferme autorizate sanitar veterinar. În fine, nu am timp să detaliez aici, dar nu ar trebui uitat că “totul trece prin stomac”, iar dacă va fi interzisă țăranilor români creșterea animalelor în propria gospodărie, nu-i greu de ghicit ce va urma… Ce-i pasă papei Francisc de aceste lucruri dacă la el treaba merge strună ? Se preface că le plânge de milă săracilor, că vrea binele tuturor, dar numai din gură spune asta, pentru că faptele lui arată cu totul și cu totul altceva…Ori, “după roade îi veți cunoaște” ne-a avertizat Mântuitorul, nu-i așa ??? Cât despre faptul că a dat (papalitatea) 200.000 de dolari pentru catedrala Mântuirii Neamului, nu pot să nu mă gândesc că gestul a fost o perdea de fum, praf în ochii proștilor, căci prin retrocedările (multefăcute catolicilor de către statul român Vaticanul a câștigat infinit mai mult… Mă rog, locuiesc de peste douăzeci de ani printre catolici și m-am lămurit cu ei, destule căsătorii mixte, apostazii, ecumenism etc. Față de catolici, de “preoții și ierarhii” lor, de papa Francisc, nu pot avea decât REȚINERE, ca să nu spun repulsie. Cu unii dintre ei, credincioși simpli, am mai discutat despre Adevărul drepteicredințe, dar fără succes, nu renunță la mândria lor de papistași. Credeți că degeaba i-a sfătuit Sfântul Voievod Ștefan cel Mare pe urmașii lui să aibă mai multă încredere în cuvântul turcilor decât în cel al papistașilor ??? Iar poporul simplu din Ardeal, nu spunea, după ce a ajuns sub imperiul austro-ungar, că a schimbat jugul de lemn (otoman) cu cel de fier (austro-ungar) ??? Câte biserici au distrus turcii și câte a distrus generalul blestematei împărătese Maria Tereza, Bukow ??? Și-a cerut iertare papa Francisc pentru acele atrocități ??? Da de unde, el cere iertare comunității rome din Blaj și este înduioșat de soarta musulmanilor din Iași…
    În altă ordine de idei, Radu Gyr dacă nu mă înșel, are o poezie intitulată “Voi n-ați fost cu noi în celule”… Păstrând proporțiile, spun și eu, că mulți dintre cei care mi-au mai reproșat de-a lungul timpului un oarecare radicalism, n-au trecut prin situațiile limită prin care am fost nevoiți să trecem familia mea și eu. Pe de o parte catolici, adventiști, atei, iar pe de altă parte pseudodreptcredincioși (prezenți aproape tot timpul la Biserică, dar lucrând cu lucruri necurate, deochiuri, vrăji și alte bozgoane). Firea omului nu poate crede că răutatea aproapelui poate merge până acolo încât să-ți zâmbească amabil deși în același timp ți-a făcut o reclamație sau ți-a plătit o slujbă de răzbunare la popa catolic sau la rabin sau la vrăjitor… De ce a(u) făcut asta ??? Pentru că tu ocupi o funcție și locuiești într-un spațiu râvnit de persoana sau persoanele care râvnesc acel spațiu și /sau acea funcție, pe care tu le ocupi pentru că Dumnezeu te-a trimis acolo, nu ai ajuns acolo că ai vrut tu cu orice preț… Am alergat la părintele duhovnic, care ne-a confirmat că nimeni nu ne vrea în comunitatea respectivă, începând de la autoritățile locale, de la vecini și până la săteni. Dar, ne-a încurajat zicând că dacă ne vom îngrădi cu rugăciunea, nu ne va putea face nimeni nimic… Și am petrecut peste douăzeci de ani pe aceste meleaguri și vom mai petrece atât timp cât va voi Bunul Dumnezeu. De aceea, deseori am comparat situația familiei mele cu situația țării noastre și tot de aceea cred că doar prin rugăciunea cu părere de rău pentru păcatele noastre și cu durere pentru aproapele nostru ne vom învrednici de mila Domnului !!! Altă scăpare nu văd…
    Aici am fost nevoiți să ne retragem în locuința noastră, izolați de comunitate, făcându-ne după putere datoria în profesie, participând la Sfânta Liturghie, la Sfântul Maslu și celelalte Sfinte Slujbe cultivând doar relațiile cu duhovnicul, cu unele persoane de încredere, fără a primi în casă pe oricine și fără a participa la petrecerile din comunitate. Astfel încât, deși copiii au crescut în asemenea condiții ostile, deși se simțeau ostracizați în exterior, spuneau că atunci când intrau în casă, simțeau liniște, pace și siguranță. Dar toate aceste lucruri nu sunt posibile înafara drepteicredințe, fără pocăință, fără ascultare de duhovnic, fără participare la viața Bisericii. De foarte mare ajutor ne-au fost vizitele la Părintele Iustin Pârvu, vrednicul de pomenire, lecturile din Viețile Sfinților, precum și a celor care au suferit în temnițele comuniste din România și nu numai în România. Am putut suporta mult mai ușor încercările la care am fost supuși, după ce am aflat suferințele îndurate în lagărele de concentrare și de exterminare, în temnițele de exterminare și apoi în cele de reeducare, reeducare care continuă și astăzi chiar pe plan mondial (“Voi nu vedeți că totul este un Pitești uriaș ?”, spunea Părintele Iustin Pârvu).
    Da, la nivel de țară nu mai suntem un neam, un popor, “suntem o adunătură”, dar “nu te teme turmă mică, că a binevoit Tatăl să vă dea vouă Împărăția Cerurilor”… Doar să nu ne rușinăm de Domnul !!!
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

  28. Frate Romil
    Da ignore pe acest papa .
    Eu chiar nu am stiut cum il mai cheama pe papa , am ramas la benedict … pana m au trezit Admin ca i iezuitul Francisc . Chiar nu ma interesat nimic din ce sa scris despre el de a lungul vremilor , cand a venit, nadejdea a fost la Domnul , faca se Voia Ta Doamne. M-am invatat de la mama mea( cu pocaiti sau martori lui Iehova ) : dai un pahar de apa, o paine , petrece l si sloboade l in pace . Eu is mai nervos , nici astea nu le dau … Am pus o problema cu omul – papa ( mila e cea care m-a impins ) , si mi a dat Fane in cap , si alti ma u scuturat , asa ca sa lasam balta pe papa asta. Ca vad ca dezbina .. Domnul ne va descoperi fiecaruia dupa putere ceea ce este cu papalitatea si papa.
    Eu unul nu il mai bag in sema , il vad ca un star care se plimba propovaduind , iar oameni is atrasi de starurile care raspandesc magia . Energie pozitiva , totul i frumos ambalat. Dar , NU e Harul in acestea.. Harul il simti la Liturghie , spovedanie , la icoana Maici Domnului de la Nicula ,la Arsenie Boca, la Parascheva si multe alte locuri . Fiecare simte puterea Harului acolo unde o primeste din vointa lui care o da . Ca nici credinta nu mai avem .. Sa luam Har , sa furam Har , sa cautam Har , sa cerem Har ca sa razbim in lumea asta magica.
    Imi pare rau ca suferiti in lumea in care traiti . Nadajduiesc ca ramneti pe mai departe puternic in credinta si fapte vrednice de ortodoxia pe care muuult o iubiti . Pe cat de mare va este suferinta , pe atat de mare va va fi iubirea .

  29. Romil,
    Cele pe care mi le spuneti le cunosc. SUNT INTRU TOTUL DE ACORD.
    Ce am vrut eu sa zic: noi trebuie sa ne ferim de invataturile de credinta ale papei ca de d…., sa nu avem nici o cat de mica partasie cu credinta lui gresita.
    Restul, nu are importanta. Avem si noi fatarnicii nostri, la toate palierele. De la Vladica la opinca.
    Am vazut zilele acestea (nu am televizor, nu accesez internetul ca sa urmaresc stirile) in jurul meu cat de pregatita este Romania (care Il respinge pe Hristos) sa primeasca pe pe oricine altcineva numai sa nu fie El.Imi pare ca lucrurile sunt chiar mai grave decat ne place noua sa recunoastem.
    Inteleg prin ce treceti pentru ca si la noi este la fel. Tot cel ce vrea sa traiasca cucernic in Hristos, este prigonit, asa spune Apostolul.
    Domnul sa va ajute la tot lucrul bun si mantuitor, sa va fereasca familia de tot raul acestei lumi!

  30. Un articol interesant (despre vizita Papei, fireste), cu o concluzie si mai interesanta https://regnum.ru/news/2639896.html .
    http://anionews.it/2019/05/31/al-sacro-speco-un-incontro-tra-oriente-e-occidente/
    Sa mai creada cineva ca spusele Papei despre intoarcerea la radacinile crestine ale Europei, laudele la adresa Patriarhului nostru sau calea impreuna sunt doar protocol si politeturi.

  31. @ Romil
    Sa stiti ca tocmai mediul asta ostil (si in mod normal de nedorit) ajuta cel mai mult la mantuire. Iubiti-i, caci prin ei va veti mantui!

  32. “Firea omului nu poate crede că răutatea aproapelui poate merge până acolo încât să-ți zâmbească amabil deși în același timp ți-a făcut o reclamație sau ți-a plătit o slujbă de răzbunare la popa catolic sau la rabin sau la vrăjitor…”
    “De aceea, deseori am comparat situația familiei mele cu situația țării noastre și tot de aceea cred că doar prin rugăciunea cu părere de rău pentru păcatele noastre și cu durere pentru aproapele nostru ne vom învrednici de mila Domnului !!! Altă scăpare nu văd…”
    “reeducare care continuă și astăzi chiar pe plan mondial (“Voi nu vedeți că totul este un Pitești uriaș ?”, spunea Părintele Iustin Pârvu).
    Da, la nivel de țară nu mai suntem un neam, un popor, “suntem o adunătură”, dar “nu te teme turmă mică, că a binevoit Tatăl să vă dea vouă Împărăția Cerurilor”… Doar să nu ne rușinăm de Domnul !!!”

    Subscriu.

    “Am vazut zilele acestea (nu am televizor, nu accesez internetul ca sa urmaresc stirile) in jurul meu cat de pregatita este Romania (care Il respinge pe Hristos) sa primeasca pe pe oricine altcineva numai sa nu fie El.Imi pare ca lucrurile sunt chiar mai grave decat ne place noua sa recunoastem.
    Inteleg prin ce treceti pentru ca si la noi este la fel. Tot cel ce vrea sa traiasca cucernic in Hristos, este prigonit, asa spune Apostolul.
    Domnul sa va ajute la tot lucrul bun si mantuitor, sa va fereasca familia de tot raul acestei lumi!”

    Subscriu.

  33. Pingback: PARINTELE MILEA DE LA BUZĂU, la revenirea în Biserică, după ce a suferit un INFARCT, despre MINUNILE din viața sa ("Mare este puterea rugăciunii, a credinţei care face minuni şi în vremea de astăzi. Mare este puterea lui Dumnezeu") și
  34. Pingback: PAPA FRANCISC, MEGASTAR IN ROMÂNIA. Din nou despre MODESTIA... OSTENTATIVA, pe profil antihristic, a "Sfantului Parinte". "MINUNILE" METEOROLOGICE si "PIOSENIA" FATARNICA a ziaristilor globalisti si a activistilor atei care
  35. Pingback: PARINTELE MILEA DE LA BUZĂU, la revenirea în Biserică, după ce a suferit un INFARCT, despre MINUNILE din viața sași despre VIZITA PAPEI în România: "Eu îi respect pe toţi, stau de vorbă cu toţi, dar NU negociez credinţa ortodoxă"/
  36. Pingback: Cuvânt al Părintelui Tudor Ciocan despre VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA ca manifestare grandioasă de PR si “ILUZIONISM” AL IMAGINII, prin intermediul mass-media. TĂCEREA VINOVATĂ ASUPRA DISCRIMINĂRII ȘI PERSECUȚIEI ISTORICE A ORTOD
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare