SUTE DE MII DE INTERCEPTARI TELEFONICE. România a devenit STAT POLITIENESC cu acte in regula. Judecatorii au admis aproape toate cererile de ascultare a telefoanelor inaintate de SRI/ Cum incearca sa profite de ATACUL CIBERNETIC ransomeware serviciile secrete

17-05-2017 9 minute Sublinieri

Sursa imagine: cdehk.com

Promisă în campania electorală cu insistenţă de PSD-ALDE, o lege a răspunderii magistraţilor revine în prim-planul dezbaterii publice. Cu statisticile privind mandatele de interceptare în mână, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, reclamă „amploarea pe care fenomenul ascultării telefoanelor a luat-o”, susţinând că legea răspunderii magistraţilor „este o garanţie că aceştia vor acţiona cu mai multă atenţie la drepturile şi libertăţile cetăţenilor”. Între 2010 şi 2015, instanţele din România au aprobat mandate peste 100.000 de mandate de interceptare telefonică, potrivit datelor obţinute de profesorul de drept Radu Chiriţă de la instanţe. Numărul persoanelor ascultate este aproape triplu estimează el. „De regulă, pe o cerere figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere şi estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în ăştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni”, a explicat Chiriţă. Până anul trecut la decizia CCR care a tăiat din competenţa SRI în domeniu, în 10 ani de zile, potrivita rapoartelor de activitate, Serviciul a pus în executare peste 250.000 de acte de autorizare pentru interceptarea comunicaţiilor, numărul acestora crescând de la un an la altul, ajungând în 2014 să fie de 11 ori mai mare decât în 2005.

Preşedintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a pledat, marţi, pentru adoptarea unei legi a răspunderii magistraţilor, care să prevină excesele din sistemul judiciar, invocând ”o statistică îngrijorătoare cu privire la amploarea pe care fenomenul ascultării telefoanelor românilor a luat-o”.

”Astăzi (marţi – n.r.), în spaţiul public, a fost prezentată o statistică îngrijorătoare cu privire la amploarea pe care fenomenul ascultării telefoanelor românilor a luat-o. Vorbim de sute de mii de români care s-au aflat într-o astfel de situaţie. În faţa acestor date, este greu să susţii că abuzurile în România sunt excepţii. Ele tind să devină regula”, a scris Călin Popescu Tăriceanu pe pagina sa de Facebook.

El a precizat că este nevoie de o lege a răspunderii magistraţilor, care să prevină excesele din sistemul judiciar. ”Este o garanţie că magistraţii vor acţiona cu mai multă atenţie la drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi este un pas spre însănătoşirea sistemului de Justiţie din România”, a apreciat Călin Popescu Tăriceanu.

Radu Chiriţă: Judecătorii şi-au uitat prima lor misiune într-un stat de drept. E un stat poliţienesc

Statistica invocată de şeful Senatului a fost prezentată de Radu Chiriţă, profesor de drept la Universitatea Babeş-Bolyai de la Cluj, pe baza datelor obşinute de la instanţele din ţară. Astfel,  în total, în perioada 2010-2015, s-a cerut în instanţă autorizarea interceptării telefoanelor de 109.946 ori, iar dintre aceste solicitări au fost aprobate un număr de 102.729 cereri. Rata de admitere este foarte ridicată, în general apropiindu-se de 100%, indiferent de numărul solicitărilor.

„Faptul că se solicită e una, faptul că se încuviinţează de instanţe pe bandă rulantă este inacceptabil pentru că indică faptul că judecătorii şi-au uitat prima lor misiune într-un stat de drept, şi anume că trebuie să ne protejeze drepturile. În procedura de interceptare judecătorul a fost pus ca să preîntâmpine abuzul în ascultarea telefoanelor, or ei nu par să îşi facă treaba. E un stat poliţienesc. Statul poliţienesc e cel în care lipseşte controlul judecătoresc, or la noi, teoretic îl avem, dar practic e ca şi cum nu ar fi, pentru că dacă orice se cere se admite pe bandă rulantă e ca şi când nu am avea control judecătoresc şi ajung autorităţile să asculte pe cine vor”, a precizat Chiriţă, pentru Mediafax.

CONSULTĂ AICI DATELE COMPLETE PRIVIND MANDATELE DE INTERCEPTARE

Acesta a subliniat că se aştepta să vadă nişte cifre ridicate, dar nu chiar la acest nivel. „Sunt peste 4.000 de cereri încuviinţate de ÎCCJ care are competenţă să încuviinţeze cereri de ascultare a telefoanelor unei mici categorii de persoane, cum sunt parlamentari, miniştri, judecători de la ÎCCJ, judecători de la CCR, procurori de la Parchetul General. În total, dacă socotim aceste persoane, numărul lor nu depăşeşte 2.000. Asta înseamnă că fiecare a fost ascultat, ceea ce este inacceptabil”, a mai spus Radu Chiriţă.

Potrivit profesorului, la cele 6 curţi de apel din ţară au fost admise cererile de interceptare a telefoanelor în proporţie de sută la sută, în total fiind vorba de 61 de instanţe care au admis tot ce s-a cerut. „Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3.000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă. Singurele instanţe unde se pare că judecătorii chiar examinează astfel de cereri şi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanţele militare, dar şi Judecătoria Piteşti, Judecătoria Sector 5 Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuşi un număr uriaş de cereri admise, peste 5.700”, a mai spus Radu Chiriţă.

Acesta s-a declarat şocat de numărul „fantastic” de mare de cereri care se adresează judecătoriilor, întrebându-se pentru ce fel de fapte s-a cerut interceptarea de 2.200 de ori la Judecătoria Constanţa sau de 1.500 ori la Judecătoria Ploieşti.

„Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb”, a menţionat acesta.

Până anul trecut în februarie, SRI era cel care punea în executare actele de autorizare a comunicaţiilor, rămânând după o decizie a CCR doar cu competenţă în cazurile de siguranţă naţională.

250.000 de mandate de interceptare, executate de SRI în 10 ani

Potrivit rapoartelor prezentate Parlamentului, din 2005 până în 2014, ultimul an pentru care este public documentul, Serviciul Român de informaţii a pus în aplicare 250.454 de mandate de interceptare a comunicaţiilor (telefoane, e-mail, etc). Numărul acestora a crescut de peste 11 ori în acest interval, ajungând de la 3.849, în 2005, la 44.759, în 2014.

Raportul de activitate al SRI pe anul 2015 nu este încă public la această dată. Însă, potrivit informaţiilor cerute şi primite de CSM, în anul respectiv judecătorii au aprobat interceptări în 16.000 de cauze.

Într-un interviu acordat anul trecut Gândul, judecătorul Horaţius Dumbravă a apreciat, că numărul mandatelor de interceptare, executate de SRI, cu aprobarea instanţei este foarte mare, iar magistraţii ar trebui să fie „foarte atenţi” când încuviinţează astfel de măsuri. „Aici pot fi abuzuri şi aici sunt venite din dorinţa de a avea probe în plus. Trebuie să fin atenţi să nu interferăm mult prea mult în viaţa privată a unei persoane. Nu ştiu dacă s-au dat prea uşor, dar datoria noastră ar fi să vedem dacă în cele peste 16.000 de cauze în 2015, ele s-au finalizat cu trimitere în judecată.  Pentru că procurorul cere în cele mai multe cazuri în faza de urmărire penală pentru a aduna probe. Trebuie să vedem dacă în cele 16.000 de cauze s-au finalizat cu trimitere în judecată şi câte din ele s-au terminat şi cu condamnări” a spus el.

SRI, de 16 ori mai multe mandate de interceptare decât FBI

Cu astfel de date, serviciu secret românesc i-a întrecut şi pe americani. Anul trecut, Victoria Stoiciu, reprezentant Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) în România, a declarat că, din datele puse la dispoziţie, se arată că în 2015 au fost date în România de 16 ori mai multe mandate de interceptare pe siguranţa naţională decât în SUA, iar SRI  a cerut practic de 16 ori mai multe mandate decât FBI.

Acum vreun an şi ceva citeam una dintre puţinele hotărâri remarcabile ale CEDO din ultima vreme, pronunţată în cauza Iordachi c. Moldova (textul este disponibil în limba română la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-112676). Pentru cine nu are chef să citească prea mult, fac eu un rezumat. Curtea a fost chemată să se pronunţe asupra compatibilităţii între procedura internă de ascultare a telefoanelor şi Convenţia europeană a drepturilor omului. Curtea a constatat că, aşa la prima vedere, legislaţia Moldovei cuprindea suficient de multe garanţii contra arbitrariului. Trecând însă mai departe, Curtea a constatat că afară-i vopsit gardu’ şi-năuntru-i leopardu’. Subliniind numărul uriaş de cereri de interceptare a telefoanelor formulate vreme de vreo trei ani, dar mai ales faptul că peste 97% din acestea au fost admise, Curtea a constatat că sistemul de protecţie a dreptului la viaţă privată şi la inviolabilitatea corespondenţei a eşuat, în ciuda unor prevederi legale care la prima vedere par să fie suficiente. În fapt, instanţa europeană a constatat că judecătorii interni au admis aproape automat orice solicitare a parchetelor, ceea ce indică, în realitate, lipsa oricărei garanţii contra arbitrariului.

După ce am citit acea hotărâre, am devenit curios. Ceva din modul în care se desfăşoară procesele penale, în care orice cerere a procurorului este admisă, iar cererile apărării sunt temeinic analizate, îmi spunea în urechea interioară că nu stăm mai bine ca moldovenii. Oricum, m-am decis să verific aplecarea judecătorului român spre protejarea drepturilor noastre fundamentale şi am trimis câte o solicitare către toate instanţele din ţară, pentru a mi se comunica în temeiul legii privind informaţiile de interes public numărul solicitărilor de autorizare a interceptărilor telefoanelor în perioada 2010 – septembrie 2015, numărul celor admise şi numărul celor respinse.

O fost greu… ICCJ nu a răspuns iniţial pe motiv că trebuie să îmi justific interesul. La a doua încercare o răspuns. Unele instanţe m-au minţit în faţă că cică nu au astfel de date. După plângerile administrative, unele şi-au amintit că le au şi le-au trimis. Altele nu. Alte instanţe mi-au spus că nu sunt informaţii de interes public sau că nu pot să îmi dea datele pentru că demască identitatea părţilor. Cel mai celebru nume de pe listă, onor Tribunalul Cluj. O să le dau în judecată pe toate care nu or răspuns niciodată sau pe cele care refuză să dea datele. CSM-ul mi-o răspuns foarte operativ şi mi-a furnizat date care nu au cum să fie corecte. Le-am răspuns că mă mint, din culpă sau cu intenţie, şi nu am mai primit nimic după aia.

Pe scurt, încă nu am toate datele, dar am mare parte din ele. Am datele de la 173 de judecătorii din cele 176 existente, datele de 40 de tribunale din cele 42 existente, datele de la toate cele 15 curţi de apel, de la toate instanţele militare şi de la ICCJ. Suficient pentru concluzii. Şi pentru a-i acuza de lipsă de transparenţă pe cei de la cele 5 instanţe care refuză să dea datele.

Şi acum, să vedem de ce bunicuţa are urechile atât de lungi:

  • În total s-a cerut autorizarea interceptării telefoanelor de 109,946 ori în cei aproape 5 ani care au făcut obiect al solicitării. Din ele, au fost admise 102,729 cereri. Pentru cine nu ştie pe o cerere, de regulă, figurează mai multe persoane, rar se întâmplă să fie doar unul singur vizat de o cerere. Estimez că, în medie, e vorba de minim 3 persoane pe cerere, ceea ce înseamnă că în aştia 4 ani şi ceva bunicuţa a ascultat, cu acte în regulă, vreo 300.000 de oameni. Naţie de infractori, ce să faci…
  • ICCJ a admis 4522 cereri din 4523 şi a respins doar una. Una. Probabil că cel vizat o fi fost mort, atfel nu îmi explic. Net peste moldoveni, care erau cu procentele pe la 97% la curtea lor supremă. Noi, la 99,98%. Not bad, măcar i-am spart pe ăştia de peste Prut! Precizez că solicitarea mea nu a vizat interceptările pe legea siguranţei naţionale.
  • Avem 6 curţi de apel care le-au admis pe toate, bifând un neverosimil 100%. Curţile de Apel din Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Oradea şi Piteşti. Bravo! Aş spune la mai mare, dar nu se poate…
  • În total sunt 61 de instanţe care au admis tot. Recordul e la Tribunalul Galaţi, care din aproape 3000 de cereri nu a găsit niciuna în neregulă. Am un feeling că după ce câştig la instanţă, o să le ia faţa ăstora cei de la Tribunalul Cluj, că îndârjirea cu care refuză publicarea datelor poate fi justificată numai de ruşine.
  • Singurele instanţe unde se pare că judecătorii chiar examinează astfel de cereri şi le admit numai pe cele care or fi ok sunt instanţele militare (bravo, chiar nu mă aşteptam), Judecătoria Piteşti, Judecătoria sector 5, Curtea de Apel Galaţi pentru a le enumera pe ele care au un număr semnificativ de cereri. Un caz special este cel al Tribunalului Suceava care a respins 39% din cererile formulate, dar are totuşi un număr uriaş de cereri admise, peste 5700.
  • Pe mine m-a şocat şi numărul fantastic de mare de cereri care se adresează Judecătoriilor. Ţinând cont de competenţa acestor instanţe, mă tot întreb pentru ce Dzeu de fapte s-o cerut interceptarea de 2200 de ori la Judecătoria Constanţa sau de 1500 ori la Judecătoria Ploieşti. Dă-o, frate, dracu’ dacă cerem şi primim interceptări pentru furt sau înşelăciune… Ca să dau alt exemplu, mă tot întreb pe cine o fi ascultat procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni în 259 de dosare? Pe cine? Există 250 de dosare la acel parchet? Mă tot întreb… Oricum, jumate minim din cititori or intrat pe google să vadă unde e Săveniul.

Mai sunt concluzii, dar fiecare le trage pentru el. Eu încep să gândesc din ce în ce mai abitir la Canada, Australia sau, de ce nu, Congo.

România este furnizor de securitate cibernetică pentru regiunea în care trăim. Pentru că suntem buni, avem strategie de securitate cibernetică, iar SRI se îngrijește de punerea sa în practică. În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 271/2013, semnată de premierul de atunci, Victor Ponta, și contrasemnată de o grămadă de băieți deștepți, ar fi trebuit să avem un Consiliu de securitate cibernetică, aflat în subordinea CSAȚ și coordonat de către SRI.

Situația securității cibernetice a României și a zonei e însă incertă, pentru că legea securității cibernetice, adoptată în Parlament în 2014, a fost declarată neconstituțională. E drept, legea era cam intruzivă, că nu știai de cine să te temi mai tare: de infractorii cibernetici sau de SRI? Nici legile din pachetul Big Brother n-au avut un succes mai mare în fața democrației, așa cum ne-o dorim toți. Pentru că, în perioada în care legile respective au fost împinse în față, SRI se credea atât de tare încât nu simțea nevoia să mascheze abuzurile, crezând că e suficient să le legifereze.

Azi, SRI nu se simte prea bine, după mai multe lovituri pe care le-a luat în plin. Așa că, spre deosebire de parchete, care au primit aceleași lovituri, dar își văd în continuare de abuzuri, SRI a trecut la o cosmetizare a imaginii. Poate și mai mult, poate Hellvig chiar reformează serviciul, dar nu ajunge schimbarea catifelată a lui Coldea, asezonată cu alte rotiri de cadre, pentru a băga deocamdată mâna-n foc pentru democratizarea SRI. Mai e mult până acolo, mai trebuie dovedită bună-credință în multe spețe pentru a crede cu adevărat că măcar o parte a binomului e dispusă să devină democratică.

Vinerea trecută, computere din întreaga lume au fost afectate de un atac de tip ransomware. Un virus (să-i spunem așa pentru simplificare), numit generic WannaCry, ataca sistemul informatic, cerând 300 de dolari, plătibili în Bitcoin, pentru “eliberarea” computerului. WannaCry nu s-a răspândit doar prin e-mail-uri de phishing, ci și prin exploatarea unei vulnerabilități a sistemelor de operare Microsoft. La nivel mondial, au fost afectate computere din 99 de țări, victime fiind, în principal, rețelele de computere ale unor instituții și organizații care foloseau, încă, Windows XP, alături de companii care ignoraseră actualizările de securitate ale Microsoft, lansate chiar din martie 2017, tocmai pentru a preveni un astfel de atac.Sistemul național de sănătate din Anglia și Scoția au fost una dintre victimele de răsunet, dar nu-s de lepădat nici filiala britanică a Nissan, Renault, companii de telecomunicații din Spania, Portugalia, Arabia Saudită, Ungaria, bănci, Ministerul de Interne și căile ferate din Rusia, Petrochina sau chiar gigantul FedEx.

În România, WannaCry a afectat direct Dacia Automobile, care și-a oprit producția timp de două zile. Au mai fost afectate Ministerul Afacerilor Externe și alte câteva instituții (printre care și Institutul Național de Statistică), care fie au luat contact direct cu virusul, fie și-au închis activitatea online pentru a preîntâmpina problema.

Întâmplător, la trei zile după atacul WannaCry, SRI avea programat un exercițiu național de securitate cibernetică. Iarăși absolut întâmplător, se discută din nou, foarte aprins, despre legea securității cibernetice și despre pachetul de legi care ar spori atribuțiile SRI în domeniul controlului fluxului de date digitale. Acest incident cibernetic va fi folosit, cu siguranță, de către SRI pentru a justifica, din nou, necesitatea de a-și băga nasul prin toate computerele. Ca să ne apere, desigur.

Numai că, atunci când ești incapabil, cu tot bugetul enorm și cu toată fanfaronada asta despre “furnizarea de securitate cibernetică în regiune”, să protejezi cibernetic cel mai mare exportator al României, e clar că totul e doar gargară. Ucraina, de exemplu, căreia România, prin SRI, îi furnizează securitate cibernetică, este a doua țară, după Rusia, în clasamentul celor mai lovite. România se află pe locul 9, din 99 de țări. Iar WannaCry n-a fost chiar un atac cibernetic concertat. Putea fi evitat de către orice utilizator de computer care avea software-ul actualizat la zi și care nu pune botul la e-mail-urile care-i promit îmbogățire rapidă.

Dacă luăm în considerare și faptul că vulnerabilitatea din sistemele de operare Windows a fost creată chiar de către Agenția Națională de Securitate din SUA, e semn că trebuie să ne gândim de cel puțin două ori atunci când serviciile secrete pretind că ne apără computerele. În momentul de față, nimeni nu ne poate garanta cu adevărat securitatea datelor din computerele personale. Dacă cineva cu adevărat priceput își pune-n cap să le acceseze sau să le șteargă, nici un serviciu secret din lume nu-l poate opri. Nici măcar SRI 😛

Așa că dacă auziți, zilele astea, vreun securist spunându-vă că numai el ne poate proteja, tratați-l cu dispreț. E clar că vrea doar două lucruri: mai mulți bani și posibilitatea de a monitoriza care vă sunt site-urile favorite cu pisici.


Categorii

1. DIVERSE, Servicii secrete, Stat politienesc

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “SUTE DE MII DE INTERCEPTARI TELEFONICE. România a devenit STAT POLITIENESC cu acte in regula. Judecatorii au admis aproape toate cererile de ascultare a telefoanelor inaintate de SRI/ Cum incearca sa profite de ATACUL CIBERNETIC ransomeware serviciile secrete

  1. Cred ca telefoanele detiniute de familia mea sunt ascutate sigur .Cand raspuns la apel la inceput se unde in clik, apoi se aude un fasait deranjant si un ecou aparte.Sigur suntem ascultati.Doat suntem intr-un fel de matrix subtil.

  2. Pingback: ZIARISTII CU EPOLETI SI BATERIILE DE ANALISTI. Toti oamenii NOII SECURITATI sau cum au infiltrat structurile secrete JUSTITIA si MASSMEDIA
  3. Pingback: DIN FAPTELE DE ARME ALE NOII SECURITATI. Maior si Coldea, medaliati de CIA/ Scenarii securiste: antrenor neamt la nationala, presedinte neamt in fruntea tarii/ SCANDALUL DE LA CNAS SI RETEAUA INFORMATIV-OPERATIVA
  4. Ok dar nu luati numele Domnului in desert “…pentru ce Dzeu de fapte…”

  5. Inca din 2008, “Materia Intunecata” spioneaza toate comunicatiile, inclusiv cele avute cand telefonul inteligent este inchis. Parteneriatul dintre Materia Intunecata si guvernul Emiratelor Arabe a devenit oficial.

    WikiLeaks has released ‘Dark Matter’, the latest batch of documents in its Vault 7 series, detailing the hacking techniques allegedly used by the CIA on Apple devices.
    WikiLeaks also says that NightSkies allowed the CIA to gain “full remote command and control” of iPhones and access files, such as text messages, call logs and contacts.
    https://www.independent.co.uk/life-style/gadgets-and-tech/news/wikileaks-cia-dark-matter-hacking-leak-apple-iphone-ipad-new-vault-7-files-latest-a7646751.html

    Inside the dark web of the UAE’s surveillance state
    An Italian security expert, who attended an interview with the company in 2016, likened its operations to “big brother on steroids” and suggested it was deeply rooted within the Emirati intelligence system.
    Simone Margaritelli, also a former hacker, alleged that during the interview he was informed of the UAE’s intention to develop a surveillance system that was “capable of intercepting, modifying, and diverting (as well as occasionally obscuring) traffic on IP, 2G, 3G, and 4G networks”.
    Although he was offered a lucrative monthly tax-free salary of $15,000, he rejected the offer on ethical grounds.
    Furthermore, in an investigation carried out by The Intercept in 2016, sources with inside knowledge of the company said that DarkMatter was “aggressively” seeking skilled hackers to carry out offensive surveillance operations. This included plans to exploit hardware probes already installed across major cities in order to track, locate and hack any person at any time in the UAE.
    In 2016, an official from the Dubai police force announced that authorities were monitoring users across 42 social media platforms, while a spokesperson for the UAE’s Telecommunication Regulatory Authority similarly boasted that all social media profiles and internet sites were being tracked by the relevant agencies.
    As a result, scores of people who have criticised the UAE government on social media have been arbitrarily detained, forcefully disappeared and, in many cases, tortured.
    Last year, Jordanian journalist Tayseer al-Najjar and prominent Emirati academic Nasser bin Ghaith received sentences of three and 10 years respectively for comments made on social media. Similarly, award-winning human rights activist Ahmed Mansoor has been arbitrarily detained for nearly a year due to his online activities.
    http://www.middleeasteye.net/columns/uae-surveillance-state-1032283790

  6. Pingback: 6 MILIOANE DE ROMÂNI AR FI FOST ASCULTATI DE SRI!/ CEDO a condamnat România pentru INCHISORILE secrete ale CIA si pentru TORTURA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare