Audierea lui ZUCKERBERG, mașinăria de spionaj FACEBOOK și SCLAVII DIGITALI. “Întreg mediul electronic de comunicaţii este o puşcărie digitală” (Dan Diaconu)

Dan Diaconu: (16 aprilie 2018)

Ocupaţi cu treburile războiului sirian am uitat de audierea din Senat a lui Zuky, chestiune care mi s-a părut un fel de punere bombastică în scenă a unei piese bulevardiere de extrem de prostă factură. Practic te-apucă râsul atunci când îi auzi pe unii umplându-şi gura de „ce-a păţit Zuckerberg” la Senat, ce i-au făcut ăia s.a.m.d.

Păi totuşi, ce-a fost acolo? Gigel ăla s-a dus pentru că altfel era penal, şi-a pus poalele în cap într-un mod oligofreno-patetic, ceva de genul „îmi asum eu, eroul, toată vina”, prostovanii au fotografiat, filmat şi transmis celorlalţi prostovani din fotolii ceea ce trebuiau să audă: că Senatul e puternic şi că Zuki, bietul de el, a fost îngenuncheat. Şi proştii au crezut!

Aveţi idee ce-a păţit omul ăla acolo? Păi n-avea cum să păţească nimic deoarece el e doar o coadă de topor a serviciilor secrete americane. Cine naiba avea curaj să-i facă ceva? Şi chiar dacă i-ar fi făcut, ce puteau să-i facă? Şi, mai ales, pentru ce? Pentru că spionează utilizatorii? S-avem pardon, cealaltă coadă de topor a serviciilor secrete, Google, face asta încă de la înfiinţare. Spionează la modul brutal, înregistrează orice mişcare şi se foloseşte din plin la asta: pe consumatorii săi îi bombardează cu reclamă targetată, în timp ce serviciile îşi trag tot ceea ce le trebuie. Şi-aşa toată lumea e mulţumită. Şi-atunci, de unde supărarea pe Facebook?

Ei bine, ştiţi care-i marea problemă? Uriaşa maşină de spionaj şi control a păcătuit prin faptul că a permis unor entităţi – altele decât cele aparţinând deep state – să se folosească de datele sale. Practic aici e marele deranj: cum naiba să aibă acces Cambridge Analytica la date la care numai grangurii din CIA&NSA au voie să umble? Mai mult, supărarea vine şi din faptul că ăia s-au dovedit de sute de ori mai deştepţi decât serviciile secrete ale lui Peşte care, cu tot controlul absolut asupra sistemului, n-au putut contracara maşinăria perfect pusă la punct la Londra. Şi mai inteligent mi se pare faptul că cei de la Cambridge Analytica au reuşit atât de bine în condiţiile în care baza lor de date conţine un număr extrem de mic de utilizatori: cei 50 mln. sunt o nimica toată pe lângă miliardele de utilizatori ai lui Zuky. Asta nu mai spune nimeni.

În esenţă, audierea din Senat e atât de inutilă încât nici nu merita să discutăm despre ea. Dacă are cineva vreo îndoială că lucrurile stau altfel, să-mi explice şi mie de ce nu s-a sesizat până acum Senatul hegemonului în ceea ce priveşte „inteligenta” (aşa caracteriza presa) campanie electorală a lui Obama care, în esenţă, a făcut fix acelaşi lucru incriminat acum la Cambridge Analytica. Păi n-avea cum să se declanşeze nimic pentru că Obama a fost copilul răsfăţat al statului paralel american, astfel încât, şi dacă omora pe cineva în scop ritualic, tot ar fi fost privit cu admiraţie.

Practic, marea problemă a hegemonului e faptul că există alţii mai deştepţi decât el. Desigur, la ce scoate pe bandă rulantă, asta deja nici nu mai e de mirare. Datele trase de cei de la Cambridge Analytica există şi nu poate garanta nimeni că nu s-au scurs şi-n alte părţi. Iar colectarea datelor de acest tip va continua, indiferent de măsurile pe care şi le ia Zuky. A opri colectarea acestor date e ca şi cum ai opri oamenii să se uite la profile sau la wall-ul celuilalt. E imposibil sau, mai bine spus, e posibil doar dacă închizi definitiv cârnăţăria lui Zuki!

Să nu credeţi totuşi că audierea respectivă a rămas fără ecouri. Un prim efect l-aţi putut constata la Budapesta, acolo unde a fost continuată dezvoltarea maidanului început la Kiev şi continuat la Bucureşti. Exact pe acelaşi tipar, spălaţii pe creier au ieşit în stradă „să dea flash cu ecranul telefonului” şi, cu ocazia asta, să-şi declare disponibilitatea de a intra în largul ţarc al sclavilor digitali. Iată deci că audierea a avut efect, Facebook revenind la matca sa de măciucă digitală a securiştilor americani. Iar acesta e abia începutul revenirii unei prietenii care n-a încetat niciodată.

Ceea ce-ar trebui să ne îngrozească pe noi este puterea în creştere a tehnologiilor securistice. Faptul că au reuşit să pună preşedinţi fix pe cine-au dorit, în ciuda aspiraţiilor normale ale oamenilor, faptul că sunt capabili să fabrice consimţământul fără nicio problemă, prin înrolarea creierelor deficitare ale majorităţii, iată temerile pe care trebuie să le avem. Şi acum, aşa cum am mai spus, e abia începutul unei societăţi neo-sclavagiste în care totul, chiar şi condamnarea la moarte, se face cu consensul deplin al victimei. Trăim vremuri interesante!

***

(6 martie 2018):

Te afli în puşcărie şi vrei să evadezi. Într-o dimineaţă te trezeşti cu o cheiţă sub pernă şi, lângă ea un bileţel pe care scrie că, utilizând acea cheiţă, poţi deschide toate uşile, calea ta spre libertate fiind astfel substanţial uşurată. Ce faci în acest caz?

Dacă eşti tefelist, probabil în următoarea noapte vei folosi acea cheie pentru a ieşi din puşcărie. Dacă eşti „tefelist raţional” îl vei întreba pe gardian dacă e posibil ca o singură cheie să deschidă toate uşile şi-abia după ce vei avea confirmarea acestuia vei încerca să evadezi. Dacă însă eşti om normal vei înţelege că e imposibil ca o cheie spre libertate să se materializeze sub perna ta de puşcăriaş, fără ca acest lucru să fie cunoscut de către administraţia puşcăriei. Astfel, vei sta în banca ta, eventual raportând ciudata „materializare”, şi vei căuta propria metodă de evadare.

Cam aşa se traduce şi situaţia din lumea electronică. Mulţi trăiesc cu iluzia anonimităţii şi nu fac altceva decât să utilizeze cheiţele oferite cu generozitate de sistem. Şi, desigur, apoi se miră când sunt luaţi ca din oală de către tartorii sistemului. „Dar mi-am luat toate măsurile de siguranţă” – se miră cei mai mulţi atunci când sunt prinşi, fără să înţeleagă nici măcar în ceasul al doisprezecelea cum stau lucrurile.

Cu toate că oameni precum Snowden au dezvăluit modul în care fiecare bit de informaţie este capturat şi urmărit, lumea tot n-a înţeles care e de fapt şmecheria. Să luăm un exemplu banal: email-ul. Toată lumea îl are stocat pe un server al unui provider global: Yahoo, Google, Microsoft, etc. Aşa-i că vă simţiţi bine ştiindu-vă mailul „protejat”. Asta în timp ce serviciile secrete ale SUA au acces liber la informaţiile tale (atât prin accesul în datacentere cât şi prin monitorizarea comunicaţiei din şi către serverele providerului), furnizorul îţi citeşte fără nicio restricţie conţinutul pentru a-ţi putea livra publicitate relevante şi, nu în ultimă instanţă, orice prostovan care lucrează prin acele datacentere poate să-ţi acceseze conţinutul pe care tu-l consideri confidenţial. Ai idee că-n contul de email îţi stochezi informaţii precum parole de acces la servicii, informaţii financiare, fotografii personale (uneori prea personale!) şi alte informaţii cu un grad mare de confidenţialitate? Ei bine, absolut toate acestea sunt liber accesibile de către trei categorii de indivizi: guvernamentalii (băieţii cu ochi albaştri), comercialii (furnizorii serviciului, adică cei care pentru că-ţi oferă „gratis” mailul trebuie să-ţi vândă ceva) şi hackerii (cei care pentru efortul de a supravieţui trebuie să-ţi fure ceva). Exemplul cu mailul e unul de-a dreptul banal care poate fi rezolvat de cineva având cunoştinţe medii despre calculatoare.

Celelalte servicii de cloud, mai mult sau mai puţin, oferă aceeaşi „securitate”. Practic, toate datele înghesuite acolo sunt exploatate pe rând de către guverne, ofertanţi de servicii şi hackeri. Toate, fără nicio excepţie!

N-am amintit nimic despre telefon, această micuţă extensie a cloud-ului. Teoretic e protejat de tot felul de algoritmi, de sisteme de securitate care-ţi garantează că doar tu ai acces la informaţiile stocate pe el. Crezi asta? Ai căzut iar în capcană. Poate că ai citit telenovela cu firma Apple care refuza să ofere FBI decriptarea propriilor telefoane şi acum crezi că eşti protejat. Chiar aşa de multă naivitate poate sta într-un om astfel încât să confunde o campanie de marketing cu o informaţie? Asta înseamnă că n-ai aflat cum o firmă israeliană – Cellebrite Advanced Unlocking Services – oferă servicii de deblocare şi acces la informaţia stocată pe telefoane (fie că sunt dotate cu iOs sau Android). Firma garantează deblocarea dispozitivului fără a modifica absolut nimic în telefon. Şi asta o oferă peste tot în lume, desigur, în relaţie strict cu guvernele. Aţi înţeles şmecheria? Nu contează cum îţi protejezi conţinutul: dacă telefonul tău are unul dintre cele două sisteme de operare, informaţia de pe el poate fi citită ca într-o carte, fără nicio oprelişte. Aşa-i că te simţi mai bine ştiind cam ce poze ai stocate pe telefon? Ca să nu mai vorbesc despre alte informaţii confidenţiale.

Există însă o categorie distinctă de indivizi. Cei care ţin la protecţia lor, care se informează şi care-şi iau întotdeauna cele mai bune măsuri de siguranţă, încercând să-şi acopere paşii pe care-i fac pe net. Cu toate că-i admiraţi, nici ei nu sunt mai departe de utilizatorii uzuali. Chiar dacă paşii le sunt mai greu descoperibili – în principal de către hackeri şi „comerciali” – aceştia nu scapă mâinii lungi a agenţiilor guvernamentale de spionaj.

Să luăm un exemplu. Standardul de facto al anonimităţii pe internet e reprezentat de către Proiectul Tor. De asemenea, Tor facilitează accesul către ceea ce este numit „dark web”. Din punct de vedere teoretic, accesul la internet prin Tor este anonim. Asta datorită rutării aleatoare printr-o serie de noduri. Multă vreme am crezut şi eu că Tor este sigur, însă, după episodul Silk Road am înţeles că lucrurile sunt dubioase. Modul în care FBI a reuşit să închidă site-ul adânc înfipt în dark web trebuia să dea oricui de gândit. Iţele însă s-au dezlegat în momentul în care s-a dezvăluit faptul că proiectul TOR este subvenţionat în proporţie de aproape 100% de către Guvernul SUA. De ce-ar vrea guvernul să navighez eu liber, fără să las urme? Vă las singuri să vă răspundeţi acestei întrebări.

Concluzionând, cred că ar trebui ca fiecare dintre noi să înţeleagă că întreg mediul electronic de comunicaţii este o puşcărie digitală. A evada din ea prin mijloacele electronice pe care ea le pune la dispoziţie e o eroare fundamentală. Evadarea nu se poate face decât într-un singur mod: întrerupând brusc orice atingere cu acest mediu nefast. Poate îmi veţi spune că e imposibil. Aşa e, vă voi spune. Asta e credinţa oricărui sclav, anume că dincolo de lanţul care-l ţine legat de ţăruş nu se află nimic.

Mega-scandalul și… meta-manipularea FACEBOOK – CAMBRIDGE ANALYTICA – SCL sau CUM SUNTEM MANIPULAȚI, SPIONAȚI ȘI CONTROLAȚI prin rețelele sociale și prin Google! CUM DE ROMÂNII SUNT O ȚINTĂ STRATEGICĂ și CEI MAI DOCILIZAȚI DIN EUROPA, VIA INTERNET? “Da, a fost un EXPERIMENT GROSOLAN şi lipsit de etică. Pentru că TE JOCI CU O ȚARĂ ÎNTREAGĂ! Dacă vrei să schimbi o societate, în primul rând, trebuie să o spargi, SĂ O FRACTUREZI”. Și despre furtul de date personale, alegerea lui Klaus Iohannis și PROTESTELE #REZIST (și video)

SCLAVII TEHNOLOGIEI PANA LA PIERDEREA UMANITATII. Izolarea prin supraconectare, pierderea discernamantului prin suprainformare

LOOK UP! (“Ridica privirea!”) – VIDEO SUBTITRAT IN LIMBA ROMÂNĂ sau paradoxul clipului “viral” in mediul online care DENUNTA DEPENDENTA NOASTRA BOLNAVA DE TEHNOLOGIE si ne aduce aminte de… VIATA

WIKILEAKS dezvaluie vaste actiuni de SPIONAJ DIGITAL operate de CIA pe telefoane si televizoare inteligente/ SNOWDEN: RASPUNSUL LA FAKE-NEWS ESTE EDUCATIA, NU CENZURA/ Cum ne vinde Facebook intimitatea/ STOP AUTISMULUI VIRTUAL (Video)

Dincolo de spionajul tehnologic: POTOPUL DIGITAL. Ce loc mai ramane pentru cei refractari la tirania digitala sau pentru oricine merge impotriva curentului?

FACEBOOK – NOUA ORDINE MONDIALA A COTIDIANULUI. Documentar romanesc – VIDEO

CUM A DEVENIT TELEFONUL MOBIL SPIONUL DIN BUZUNAR. Ce fel de date se pot colecta prin intermediul mobilului si cum anume este folosit ca dispozitiv de urmarire

Articolele saptamanii (4): “BISNITARII” DE DATE PERSONALE. ‘Fapte de vitejie’ din noua epoca de aur a digitalizarii societatii

SENSUL RAZBOIULUI IMPOTRIVA STIRILOR FALSE: nu filtrarea critica a stirilor, ci monopolul asupra VIZIUNII “CORECTE” despre lume, instalarea discreta, cu ajutorul GOOGLE si FACEBOOK, a “MINISTERULUI ADEVARULUI” la nivel global: “Este un război pentru controlul informației, un război despre cine are voie să distribuie informații și ce informații au voie să circule”. Este cruciada impotriva FAKE NEWS menita si acoperirii scandalului PIZZAGATE?

AUTODENUNȚURI tulburătoare ale insiderilor “pocăiți” din sistemul tehnologic infernal: FACEBOOK – la fel ca si celelalte retele sociale – CREAT ÎN MOD DELIBERAT PENTRU A CREA DEPENDENȚĂ, exploatând “o vulnerabilitate în psihologia umană”. “Mințile noastre pot fi manipulate. Alegerile noastre nu sunt așa libere cum credem”; “EXISTĂ UN SCOP ASCUNS ÎN SPATELE ÎNTREGII TEHNOLOGII”

INTERNETUL ALIENEAZA/ Facebook, baza de date pentru TRAFIC DE ORGANE si bazin pentru PEDOFILI?/ Alarmant: cum sunt expusi copiii PORNOGRAFIEI/ Alte efecte secundare ale internetului: GEOLOCALIZAREA SI STERGEREA MEMORIEI (stiri internet)

ARME SILENȚIOASE PENTRU RĂZBOAIE TĂCUTE DE UCIDERE ÎN MASĂ. Gheorghe Piperea a descoperit principiile de inrobire, control si distrugere psihico-spirituala a populatiei: “Familiile clasei de jos trebuie DEZINTEGRATE printr-un proces de SUPRA-OCUPARE A PĂRINȚILOR şi de transfer către stabilimente guvernamentale de îngrijire zilnică a COPIILOR, RĂMAȘI, PRACTIC, ORFANI, prin separarea funcţională de părinţii ultra-ocupaţi cu PLATA DATORIILOR”

Aldous Huxley: REVOLUTIA FINALA sau cum sa-i faci pe oameni SA-SI IUBEASCA ROBIA