SE VOR MAI CITI MOLITFELE SF. VASILE CEL MARE PE 1 IANUARIE? O decizie sinodala opreste citirea moliftelor in noaptea dintre ani, la initiativa episcopului de Husi, CORNELIU BARLADEANUL

29-03-2011 5 minute Sublinieri

CUI II ESTE FRICA DE BLESTEMELE IMPOTRIVA DEMONILOR?

În noaptea trecerii dintre ani, în toate catedralele şi bisericile parohiale din Biserica Ortodoxă Română, slujba se va săvârşi după o rânduială liturgică unitară, care va fi tipărită sub forma unei broşuri de către Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Hotărârea a fost luată în cadrul şedinţei Sfântului Sinod, în şedinţa de lucru din 17 februarie, la propunerea Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor.

Pentru a marca după cuviinţă bucuria duhovnicească a sărbătorii bisericeşti din ziua de 1 ianuarie, una din problemele de pe ordinea de zi a şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 17 februarie a fost stabilirea unei rânduieli liturgice unitare în Biserica Ortodoxă Română pentru slujba ce se oficiază în noaptea trecerii dintre ani. În urma dezbaterilor şi având în vedere propunerile Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor, s-a apreciat că cea mai potrivită slujbă în noaptea trecerii dintre ani este cea a Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos, rânduială liturgică prin excelenţă doxologică, care trebuie urmată de rostirea rugăciunii de mulţumire (din Liturghier, Molitfelnic sau Cartea de Te Deum), de rugăciunea de intrare în Noul An (de la slujba Te Deum-ului) şi de intonarea cântării “Apărătoare Doamnă”. Slujba va fi însoţită în mod obligatoriu de un cuvânt de învăţătură, în care să se sublinieze importanţa sfinţirii timpului în Hristos Mântuitorul, Împăratul veacurilor.

Întrucât în mănăstiri trebuie păstrată în întregime rânduiala săvârşirii celor şapte laude la vremea rostuită, la slujba de la miezul nopţii (Miezonoptică) se vor adăuga Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, rugăciunea de mulţumire (din Liturghier, Molitfelnic sau Cartea de Te Deum) şi rugăciunea de intrare în Noul An (de la slujba Te Deum-ului), urmată de cântarea “Apărătoare Doamnă”.

Slujba Te Deum-ului se va săvârşi după Sfânta Liturghie

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă va supune aprobării Preafericitului Părinte Patriarh Daniel proiectul de broşură care va cuprinde rânduiala slujbei bisericeşti din noaptea trecerii dintre ani, cu conţinutul aprobat de Sfântul Sinod şi care, în scopul uniformizării acestei rânduieli liturgice, va fi difuzată tuturor unităţilor de cult din eparhiile Patriarhiei Române. Întrucât sărbătoarea bisericească de la 1 ianuarie (Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului şi Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul anului civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, la sfârşitul Sfintei Liturghii se va oficia slujba Te Deum-ului, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale.

Pentru a se evita excesele străine de duhul credinţei şi al bunei-cuviinţe pastorale, precum şi practicile dăunătoare unităţii liturgice, episcopii chiriarhi vor adresa clerului îndrumarea pastorală şi duhovnicească de a respecta rânduiala citirii Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în zile de post, în cazuri individuale şi, după caz, în legătură cu Taina Sfântului Maslu, atunci când bolnavul solicită, această rânduiala trebuind să fie însoţită de post şi spovedanie, atât din partea clericilor, cât şi a credincioşilor. În cadrul îndrumărilor respective se va preciza cu limpezime că citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori. În scopul îndrumării clerului din eparhie şi a personalului monahal asupra necesităţii aducerii la îndeplinire şi a respectării prevederilor acestei hotărâri sinodale, se va putea folosi prilejul conferinţelor administrative lunare de la protopopiate şi al sinaxelor stareţilor şi egumenilor de mănăstiri şi schituri din eparhie, precum şi presa scrisă sau alte mijloace audiovizuale bisericeşti centrale şi eparhiale.

Nota noastra:

P.S. Corneliu Barladeanul este ierarhul care s-a remarcat prin fapta de trista amintire a prigonirii parintelui Daniel Corogeanu si a maicutelor de la Man. Sf. Treime, Tanacu in urma incidentului care a dus, in final, la alungarea acestora din monahism si la trimiterea la inchisoare. Episcopul poate fi recunoscut usor in personajul creionat de p. Savatie Bastovoi in romanul Audienta la un demon mut, al Episcopului K., slujbas de nadejde al noii ordini europene (stiti regula fictiunilor: orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare…)

Tot episcopul Corneliu s-a facut remarcat printr-un acces de isterie fata de cei cativa crestini care imparteau memoriul semnat de zeci de manastiri in problema gesturilor apostate ale Mitr. Nicolae Corneanu si P.S. Sofronie Drincec, blestemandu-i... PS Corneliu se arata, asadar, in mod bizar, un iubitor de blesteme impotriva oamenilor si, simultan, un episcop caruia nu-i plac sau care… se teme de blestemele impotriva demonilor?

Scriam, apropo de aceasta, inca de acum 4 ani:

Una din problemele lumii de azi este ca nu se mai crede in existenta duhurilor rele, largindu-le, astfel, acestora campul de actiune si influenta. Teama de a fi considerati “obscurantisti”, incuiati si retrograzi produce chiar si unora dintre preoti sau credinciosilor o retinere in a vorbi deschis despre existenta si lucrarea duhurilor rele. Patrunsi de spiritul rationalist statornicit prin educatie si sub influenta duhului ateist al vremii, chiar si credinciosii selecteaza adeseori perspectivele care evita realitatea duhovniceasca nevazuta. Toate au explicatii stiintifice rationale si este considerat “degradant” in secolul XXI, in plina postmodernitate trufasa si batjocoritoare a tot ce inseamna Traditie, sa mai faci apel sau trimitere la “referinte medievale” in care “numai babele mai cred”.

De aceea s-a ajuns pana acolo incat multi se rusineaza de prezenta exorcismelor, a rugaciunilor de izgonire a demonilor din sfintele noastre slujbe (Taina Botezului, Taina Sfantului Maslu, Molitfele Sf. Vasile cel Mare) si propun, speriati, tot felul de masuri de “innoire” a Bisericii Ortodoxe, doar-doar o sa fim mai bine vazuti de “luminatul” Occident, care se tot straduieste, vezi Doamne, sa ne scoata pe noi din bezna ignorantei… Nu intamplator scandalul mediatic international plecand de la cazul Tanacu – care a fost provocat si este in continuare instrumentat ca mijloc de santaj, intimidare si compromitere a Ortodoxiei – are in miezul sau tocmai un caz controversat de demonizare.

Fara indoiala, era si este mare nevoie de a interveni si a mai zagazui din elanurile de “vedetism” ale unor asa-zisi preoti asa-zisi “harismatici”, care isi fac un renume (si, de cele mai multe ori) si o avere, savarsind in mod cu totul excesiv, abuziv Molitfele de izgonire a demonilor, precum si multe alte practici necanonice si chiar vrajitoresti. Insa de aici si pana la “ravna” suspecta si subita de a opri cu mana forte, printr-o decizie centralista de “uniformizare” sub pretextul tipicului, inclusiv traditia de a savarsi aceste Molitfe in chiar ziua de praznuire a Sfantului care le-a alcatuit… este o cale lunga, care ne sugereaza alte interese si alte mize.

Molitfelor Sfantului Vasile pare ca li se rezerva, treptat, un rol marginal si cu totul exceptional, redus la “cazuri individuale” (!), de parca Sfantul Sinod a uitat, dintr-o data, ca in Biserica nu exista indivizi, ci persoane care se definesc tocmai prin participarea la comuniunea ecleziala…

Daca ne gandim si la miza “europeana” si “mediatica” atat de puternica pe care au avut-o dezbaterile de acum 6 ani din scandalul (pretextul) Tanacu, despre “practicile medievale”, “obscurantiste” si “abominabile” ale… exorcizarilor…;

… daca ne gandim si la oroarea teribila fata de insasi ideea de “credinta in diavol” si de “scoatere a diavolilor din ompe care o resimt anumite cercuri globaliste, mai mult sau mai putin oculte, si anumiti membri ai lor, pusi in slujba Tatalui minciunii, care percep toate aceste practici ale Bisericii, pe buna dreptate, ca pe o serioasa si redutabila amenintare..;

… daca luam in considerare ca, potrivit p. Savatie, inca de multi ani, la Timisoara, sunt preoti care scriu si vorbesc public despre eliminarea exorcismelor din chiar slujba Botezului (!)…;

… daca ne gandim si la declaratiile repetate ale pr. Costel Stoica, purtatorul de cuvant (deja ridicol) al Patriarhiei, care si el socoteste ca “exorcismele” nu ar reprezenta, totusi, o practica conscarata in Ortodoxie…,

… atunci poate ca incepem sa ne apropiem de adevarata FRICA a celor care urmaresc cu tot dinadinsul, sub acoperirea unor motivatii legitime (intrarea in randuiala, sobornicitatea, “uniformizarea liturgica”), sa slabeasca masiv forta lucratoare a Bisericii impotriva duhurilor celor rele, forta care este singura care mai poate impiedica dezlantuirea finala a “tainei faradelegii”.

PS:

1. Nu uitati si avertismentul nostru mai vechi: Atentie si la glasurile de sirena ale celor care vor profita de aceste abateri pentru a rupe Biserica!

2. Este bine, in acelasi timp, sa luam aminte si la cum sfatuia Cuviosul Paisie Aghioritul sa se citeasca rugaciunile de exorcizare, apropo de pericolul vedetismelor ne-duhovnicesti si al abuzurilor:

– Parinte, exorcismele se citesc si in taina?

– Este mai bine in taina. De regula exorcismele trebuie sa se citeasca cu durere, cu smerenie, nu cu mandrie. Atunci cand preotii citesc cu voce tare si cu mandrie “Iesi, duhule necurat”, diavolul se salbaticeste, se manie si poate exploata egoismul celui indracit spunandu-i: “Ia te uita, te face de ras inaintea lumii; ia si da-i cateva popii astuia”, si atunci cel indracit incepe sa-l bata pe preot. Si astfel nu fuge diavolul, ci fuge parintele cu molitfelnicul… Odata un preot a spus unui indracit: “Iti poruncesc, duhule necurat, sa pleci din omul acesta!”. “Ei, pentru ca mi-ai poruncit, nu plec …“, ii raspunse diavolul prin gura celui indracit. De aceea le spun preotilor ca, atunci cand citesc exorcisme, niciodata sa nu strige: “iesi, duhule necurat…” asa, ca si cum diavolii nu ar auzi! Dar nici rudele celui indracit nu trebuie sa spuna altora ca vor chema preotul sa-i citeasca exorcisme. Este mai bine sa spuna ca se va citi un paraclis si sa lase sa se citeasca exorcismele cu voce scazuta.


Categorii

Pagini Ortodoxe, PS Corneliu Barladeanul, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

69 Commentarii la “SE VOR MAI CITI MOLITFELE SF. VASILE CEL MARE PE 1 IANUARIE? O decizie sinodala opreste citirea moliftelor in noaptea dintre ani, la initiativa episcopului de Husi, CORNELIU BARLADEANUL

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @ Titus L:

    Pentru noi si initiatorul propunerii a fost o cheie importanta in vadirea intentiilor reale.

  2. Daca tot revizuiesc slujba din ziua Sf. Vasile, care coincide si cu anul nou civil, sinodalii ar trebui sa “revizuiasca” si ultimele editii ale Molitfelnicului, unde se spune in subtitlu ca se citesc “pentru cei ce patimesc de la duhurile necurate… si care se citesc si in ziua Sfantului Vasile cel Mare”.
    Ce-i drept, in editiile mai vechi (in chirilica) nu exista aceasta insemnare. Totusi ar fi bine sa fie consecventi, caci nu a aparut aceasta mentiune din senin, fara binecuvantarea si aprobarea Sinodului.

  3. @ exegeticus:

    ultimele editii ale Molitfelnicului, unde se spune in subtitlu ca se citesc “pentru cei ce patimesc de la duhurile necurate… si care se citesc si in ziua Sfantului Vasile cel Mare”.

    Va multumim mult, e foarte importanta observatia si e suficienta pentru a da pe fata MINCIUNA grava a comunicatului oficial emis de Patriarhie! Deci nici vorba de obicei local si izolat!

  4. La slujba de citire a Sfintelor Molifte, si preotul si credinciosii trebuie sa tina post. Altfel, in loc sa se foloseasca, credinciosii mai degraba nu se vor simti bine dupa aceasta slujba sau vor avea ispite. Poate ca cei care au hotarat aceasta, s-au gandit la multimea de credinciosi care vine la Biserica dupa o noapte in care au sarbatorit Anul nou mancand de dulce sau petrecand. Insa mai degraba sa se fi adresat credinciosilor care nu au postit sa nu participe la slujba de citire a Moliftelor, decat sa o suspende… Insa, dupa cum se stie, aceasta nu se facea doar in prima zi a anului, in multe biserici pretii citesc rugaciunea Moliftelor si in timpul Saptamanii in cadrul slujbei de Maslu. Bine macar ca nu au suspendat-o de tot, aceasta ar fi fost mai rau.

  5. @ Mirela:

    Interdictia explicita este pentru slujba din noaptea dintre ani, la care e clar ca nu participa cine sta la revelion si chefuieste in acel timp. Deci nu la asta s-au gandit. Iar de vreme ce prevederea pentru 1 ianuarie exista in Molitfelnic, inseamna ca orice astfel de obiectie cade de drept, si ca se mergea pe o exceptie de la regula postului, pentru o singura zi, si aceea exceptionala. O slujba despre care, in Bucuresti cel putin (dar de la sora Daniela am aflat ca si la Cluj), stim ca era foarte dorita la inceput de an civil si care nu dadea niciun fel de “efecte secundare”de atatia ani buni de cand se participa la ea, si care, daca vom mai trai, va lipsi multora…

  6. Ia uite, la altii nu-i nici o problema sa exorcizezi, adica s-ar putea spune si ca devine o problema in toata regula…

    http://www.realitatea.net/biserica-catolica-are-nevoie-de-mai-multi-exorcisti-satanismul-e-in-floare_819871.html

  7. Molitfele Sfantului Vasile cel Mare citite pe 1 ianuarie in toate bisericile din tara ,ne sunt de un real folos,ca un Dar de la Dumnezeu,de ziua Sfantului,care cred ca face pogoramant asupra tarii noastre,atat de greu incercata!Ar fi ideal sa lasam si pacatele si sa fim mai pregatiti,dar,sa nu renuntam la ceea ce avem si noi bun:Ajutorul Sfantului Vasile cel Mare!
    Iertare,
    Doamne ajuta!

  8. Faptul ca scrie in molitfelnic ca aceste molitfe se citesc de 1 ianuarie arata, deci, ca a fost pusa o randuiala in acest sens (!) si s-a facut nu fara stirea Sf. Sinod al BOR, la acel moment. Cei care au gandit atunci ca ne este spre bine si spre folos sa se citeasca aceste molitfe, sub acoperamantul ocrotitor al Sfantului Vasile cel Mare, prezent in chip nevazut la slujba din ziua praznuirii sale, pentru a alunga duhurile necurate de la noi (daca e cazul), dintre noi, din animalele noastre, din casele si locurile noastre nu cred ca au gresit. Scopul era folosul nostru al tuturor. Cred, de asemenea, ca rugaciunea concertata din toate bisericile din tara, in aceeasi zi, da odata in plus forta acesteia. Cei prezenti la aceasta rugaciune nu sunt acolo neaparat pentru ca sunt indraciti ci si pentru a se ruga impreuna cu preotii pentru toti cei care au nevoie. Cei mai sensibili sau nepregatiti pot sa nu participe daca le este frica.
    Cred ca nici nu are importanta daca celelalte biserici surori fac asa sau nu, nefiind o chestiune de dogma. Este important scopul cu care s-a luat hotararea de a face aceste rugaciuni atunci, iar scopul a fost bun. Acum scopul declarat al schimbarii acestei randuieli este uniformitatea sau/si inlaturarea exceselor straine de duhul credintei noastre, scopuri discutabile, dupa parerea mea. Nu cred ca citirea molitfelor de 1 ianuarie a dus la excesele pe care le cunoastem. Masurile care ar trebui luate in cazul exceselor ar trebui sa fie locale, sa se refere strict la acele cazuri particulare in parte.

    Toader@

    “Apropo de schimbarea randuielilor – nu a fost schimbata nicidecum. Nu scrie in nici o carte ca trebuiesc citite aceste rugaciuni pe 1 ianuarie.”

    Nu ati avut dreptate in acest caz.

  9. Ne este atat de frica si avem atata preocupare – cand si cum participam la Moliftele Sf.Vasile, dar tare imi este ca nu manifestam aceiasi preocupare (inclusiv din partea Sf Sinod – in sensul de catehizare, de exemplu) cu privire la Sfanta Impartasanie.

    Cum vine asta fratilor? Primim Trupul si Sangele Lui Hristos , dar avem teama sa participam la Moliftele Sf.Vasile ? Ce fel de crestini suntem noi ???

  10. admin,
    si eu cred ca decizia Sf.Sinod este gresita.
    Sper ca nu toti episcopii au fost de acord, nu stiu daca se poate vedea stenograma de la lucrarile Sinodului. Poate au fost si episcopi care s-au opus, nu e obligatoriu sa se fi votat in unanimitate.

    Nici eu nu am auzit sa se fi intamplat ceva de genul celor spuse mai sus, dar frica tot imi este 🙁 , pana ce Domnul ma va izbavi si de asta.
    Iertati-ma!

  11. Ioana@

    Psalmul 63: “Auzi, Dumnezeule, glasul meu cand ma rog Tie; de la frica vrajmasului scoate sufletul meu”

    Psalmul 13: “Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica, ca Dumnezeu este cu neamul dreptilor.”

    Tuturor ni se poate intampla sa ne fie frica in anumite momente sau perioade cand poate nu e cazul. Sunt slabiciunile noastre datorita pacatelor noastre. Astia suntem. Discutati cu duhovnicul despre aceasta frica. Va sti ce rugaciuni sa va faca sau ce sfat sa va dea. Dumnezeu sa ne izbaveasca pe toti!

  12. daniela,
    multumesc.
    Mi-am notat inca de ieri cand am citit articolul sa vorbesc cu parintele despre asta. Nu cred ca am nevoie de rugaciuni speciale 🙂
    Aveti dreptate: asta sunt!
    Doamne ajuta!

  13. ESTE F.CLAR ,VOR CIONTIREA LEGILOR DUMNEZEIESTI ,create de -DUHUL SFANT – ,O ABERATIE O NEBUNIE CURATA . PAI daca sfintii parinti asa au hotarat nu uitati ca , din secolul 3-4 se face acest SF. Maslu .Ei se intalneau cu totii foarte bine cuminecati la aceste SINOADE si raspunsul era la lucrarea duhului sfant OK. .Pai oameni buni noi marele popor, / trupul bisericii/mladitele / ,sa le spunem sa mearaga la NICEEA cu totii impreuna si sa se pregateasca cu elicopterele ,sa cera DUHULUI SFANT ,DACA se mai poate continua SF. Molifte .Noi toti trebuie sa nu acceptam ca ,stiti vorba in popor ,dai un deget ,pierzi toata mana ,diavolul lucreaza exact asa ,faci un mic pacat mai des ,te are la mana ,si te impinge diavolul la unul mai MARE ,sa te crezi si tu tot unul MARE …..?

  14. Fratilor, eu cred ca masura este buna. Prea multi slujitori o folosesc in exces. Multi o socotesc mai presus de Sfintele Taine și la orice necaz o recomanda ca si cum raul din noi ar veni doar de la cel rau direct si fara raspunderea noastra. Se stie bine ca multi preoti”ghicitori” o recomanda, cei cu deschisul cartea fac multi bani pe tema aceasta.

  15. Din ce este scris la comentarii, cele mai bune pareri imi pare ca sunt reproducerile din sfaturile Parintelui Ilarion Argatu. Si, ca o parere personala, cred ca Dumnezeu, pentru rugaciunile Sfantului Vasile, nu va ingadui sa se petreaca indraciri pe 1 ianuarie, chiar cu persoanele nepregatite… Este 1 ianuarie, este ziua Sfantului, este perioada fara post in calendar, este o citire speciala a acestor molifte, si poate ca unii care calca intamplator in biserica in aceasta zi vor fi miscati de Apostolul zilei (de o profunzime deosebita) si de aceste molitve… Pai, alternativa care ar fi? Sa fie anuntat programul parodiilor de “vizite pastorale” cu agheasma mica, mare, apa chioara sau ce o mai fi, pentru a mai smulge niste bani de la niste enoriasi conformisti, “pastoratia” la limita de jos a penibilului?!?!?

  16. Pai problema devine tot mai clara. Au scos din cartile de slujbe si din rinduiala Prohodului orice referire ”defaimatoare” la evrei, iar acum, la propunerea celui mai nevrednic dintre ierarhi, ne trezim ca ni se mai ia una din armele duhovnicesti in lupta impotriva celui rau. Si mai vor sa scoata exorcismele si din Sf. Taina a Botezului.
    Place nu place ceea ce o sa spun, adevarul este ca daca nimeni nu se opune serios (politic si juridic) nimic, dar absolut nimic, nu o sa-i impiedice sa goleasca Biserica de Sf. Har si sa o transforme intr-o carcasa goala, lipsita de orice continut ortodox, copie fidela a ereziei catolice sau a celei protestante, numai buna pentru a folosi religia ca si ”opium al popoarelor”.
    In perioada interbelica laicii au fost virful de lance al modificarii pascaliei dupa stil catolic. Atunci au fost intelectualii de elita ai tarii. Acum?
    Oare ce mai asteptam sa ne organizam. Cuvintul nu ii mai opreste. Chiar am orbit cu totii?!!! Asteptind momentul potrivit nu facem nimic. Este clar ca acel moment nu o sa vina niciodata. Au planuit cum sa distruga Biserica de sute de ani. Nu o sa se opreasca sa ii dea vreun moment de respiro, ca sa vina momentul potrivit.

  17. Se numesc molitve si nu molifte, de la rusescul молитва, ce inseamna rugaciune

  18. @ion:

    Iar in romana cuvantul este… molitfe. Ca multe alte cuvinte din limbajul religios care au origini etimologice straine dar au fost adoptate si adaptate in sonoritati proprii limbii romane.

  19. Pingback: Un an nou fericit, dar cum? « Lumea după Eufrosin
  20. Nu exista credinta fara jertfa, iar cei ce jertfesc pe aproapele lor nu sunt slujitorii Domnului Dumnezeu celui viu.
    Cei ce se rusineaza de jertfa Credintei si rostesc in soapta cuvantul Sfintei Treimi nu va sunt pastori ci sunt lupii cu toiag arhieresc si imbracati in vestminte si care va vor vinde pana la unul.

    “Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, scoateti afara pe demoni; in dar ati luat, in dar sa dati!!!” Se pare ca de asta s-a uitat. E bine ca nu dupa mult timp vor interzice toate moliftele de tot ca sa nu deranjeze ecumenismul… si asa ca molifta de impartasanie se face mai nou la catolici, ca pe acolo se mai impartasesc episcopii.
    E bine ca Irod e patriarh, pardon, voiam sa spun Daniel (care a absolvit programul doctoral al Facultatii de Teologie PROTESTANTA din Strasbourg).

    Inviati biserica luptatoare,ca sa se alature celei biruitoare din ceruri, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!

  21. Sint o pacatoasa.
    Dar ma straduiesc dupa putinta sa fac cele indreptatoare si sa ascult de sfaturile preotilor. Nu credeam sa fie necesar sa “selectez” preotii a caror sfaturi sa le ascult. Asadar, iti multumesc Tie Doamne ca m-ai ajutat sa apuc a-mi insusi adevaratele sfaturi de la Slujitoriii Tai si nu de la cei care se deghizeaza a-ti sjuji Tie.

    Cum este cu putinta ca intregul Sinod sa ia macar in considerare o astfel de propunere, darmite s-o legifereze??? Doamne, apara-ne!!!

    Ma intreb ce cind in REALITY SHOW in sinul Sinodului pentru a ne “moderniza”??? Argumentele din propunerea respectiva pot fi foarte bine aplicate si aici: sint universale pentru a ne – Doamne apara si pazeste!!! – “moderniza”.

    Doame, da-ne tuturor gindul cel bun, ne apara si ne pazeste de vrajmasi vazuti si nevazuti!!!

    LA MULTI ANI!!

  22. va rog mult pomenitima si pe mine an rugaciunile voastre am foarte multa nevoie sufar din cauza la o vrajitoare de cel putin 6 ani si sant disperat credetima numele meu de botez este marian ciprian va multumesc

  23. @ admin zice: „sa nu se faca insa, sub acest pretext, loc unor decizii care elimina obiceiuri obstesti precum citirea acestor molifte de ziua Sfantului Vasile.”

    Vorbești de obiceiuri obștești ca despre niște obiceiuri bisericești… Dacă e să punem problema așa, eu zic că ar trebui aprobat de soborul BOR obiceiul obștesc de-a dezlega morții la curea și de-a le deschide nasturii la cămașa de îngropăciune- că tot se pun babele nebune pe dezlegat mortul în momentul citirii rugăciunilor de iertare și de dezlegare la înmormântare

    Hai să facem o regulă universal valabilă în BOR din ținerea primei și ultimei săptămâni a Postului Mare, laolaltă cu regula criminală de-a se buluci toți la spovedanie în ultima zi a postului…

    Gestul de-a închipui semnul crucii cu mâna sau cu diferite obiecte pe fața icoanelor din biserică, deși nicăieri în cultul creștin nu s-a pomenit vreodată despre așa ceva, să devină gest obligatoriu pentru toți creștinii…

    Aducerea pomelnicului la Sf. Altar în timpul săvârșirii Sf. Liturghii și părăsirea bisericii înainte de terminarea acesteia, că oricum am lăsat noi numele și cei doi lei ai noștri la pachet cu lumânarea, grijile vieții cotidiene nepermițându-ne să stăm măcar o oră la slujbă, să devină literă de lege pentru toți, că na, Dumnezeu nu-i absurd, ba chiar e blând și înțelegător cu noi…

    Actul de-a așterne pe jos (de obicei în spatele preoților care ies cu Cinstitele Daruri, în fața Sf. Altar) diverse obiecte personale (chei de casă/mașină, fotografii, chiloți, batiste etc) să le fie impus tuturor participanților la slujbe, în ideea de unitate și de complementaritate la rugăciunile de obște…

    Și aș putea continua cu exemplele de acest gen la infinit. Cu toată experiența pe care am crezut că o am în domeniul teologic, deși găsesc puține lucruri care să mă mai surprindă, afirm cu tărie că poporul român și-a pierdut vocația tradițională creștină transmisă nouă prin Sf. Apostoli și s-a cufundat din ce în ce mai mult în misti…ficări (era să spun misticism). Pentru că ne-am lăsat atrași de gesturi ca cele pomenite mai sus, aparent neimportante pentru infailibilitatea bisericii ortodoxe, dar care adunate arată a ghiveci fără gust și fără formă, un fel de sincretism al tradițiilor pseudo-creștine. Sau, dacă vreți, demonstrează dualitatea omului modern în raport cu divinitatea. Pentru că acest om modern pune preț pe nimicuri ridicole și încearcă la modul cel mai absurd și penibil cu putință să-L încânte și să-L înșele pe Dumnezeu cu gesturi ieftine. Pentru că biserica este percepută ca un fel de tonomat unde apeși butonul și trebuie să iasă minunile la foc automat…

    Revenind la tema de față, oamenii trebuie să înțeleagă câteva aspecte extrem de importante:

    1. molitfele Sf. Vasile cel Mare se citesc de obicei la sfârșitul Sf. Maslu, una din cele 7 Sf. Taine ale bisericii. Citirea lor în chiar ziua de Anul Nou s-a impus în timp dintr-o mistificare nejustificată a puterii crescute pe care le-ar avea acestea în ziua sărbătoririi sfântului care le-a creat. E ca și cum am admite că o anume icoană făcătoare de minuni are puteri diferite, mai scăzute sau mai crescute, funcție de perioada în care credinciosul vine să se roage la ea. Sau e ca și cum am admite că Sf. Duh se împiedică de dopul de la sticla noastră de apă care se va transforma în aghiazmă mare în ziua Bobotezei. Se micșorează astfel importanța rugăciunii în sine, precum și a capacității omului de-a se îndumnezei cu timp și fără timp.

    2. aceste molitfe se citesc în special oamenilor cu probleme dovedite de posedare demonică. Citite celor fără astfel de probleme pot produce exact opusul, adică pot atrage îndrăcirea celor sănătoși, precum și a membrilor familiilor preoților. Nu pentru că molitfele nu și-ar atinge scopul, ci tocmai din această pricină.

    Aici trebuie amintită pilda de la Matei, cap. 12, vers. 43. „Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. 44. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. 45. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.”

    De asemenea, la vindecarea demonizaților din ținutul Gadarei, dracii Îi cer lui Hristos să nu-i alunge înainte de vreme, ci să le permită să intre în turma de porci. Prin asta se adeverește faptul că dracii migrează din loc în loc și din vietate în vietate, făcându-și cuib acolo unde i se permite sau unde poate. Tocmai de aceea, la Efeseni cap. 4: 11 zice: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.” Prin toate armele lui Dumnezeu se înțelege postul și rugăciunea. Iar aici ajungem la cel de-al 3-lea punct al problemei noastre.

    3. Unele soiuri de draci nu pot fi alungate din om doar prin apelarea la puterea și cuvântul lui Dumnezeu, sau numai prin harul preoției, ci cu post și cu rugăciune, cum arată Însuși Hristos la Matei cap. 17, vers. 21: „acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.” Așadar, necunoscând dinainte ce neam de demoni sălășluisc în cineva sau într-un loc anume, cum putem avea siguranța, preot, episcop sau mirean, că molitfele vor ajuta cu adevărat dacă nu vor fi însoțite de post și de rugăciune? Sau are cineva impresia că pe burta plină de mâncăruri alese și de băuturi scumpe, după o noapte de revelion în care ne-am făcut de petrecanie într-o îmbuibare care îi înveselește pe draci, molitfele Sf. Vasile mai pot avea efectul dorit? Asta chiar e cea mai cumplită înșelătorie drăcească.

    Părerea mea sinceră: lăsați soborul bisericii să-și facă treaba! Nu mai încercați să vă substituiți acestuia. Adică nimeni nu vă poate opri de la a judeca lucrurile și de la a încerca să păstrați curată ortodoxia de tarele societății moderne, dar încercarea voastră este la distanță de câțiva microni de apostazie și de rupere de sobornicitate. Și „vai de cel prin care vine sminteala. Mai bine ar fi aceluia de și-ar lega o piatră de moară de gât și s-ar arunca în mare”! Uneori prea ne dăm experți în toate domeniile și prea intrăm în extreme încercând să combatem extremismele.

  24. @Catalin

    Bravos!

    Deci citirea molitfelor dupa liturghie e fix acelasi lucru cu superstitiile, dupa mintea fratiei tale, si iti bati joc de ideea de practici obstesti (DIN BISERICA, asta era sensul, nu de popular) exprimata de noi pe baza faptului ca “DE OBICEI” se citesc la Sf. Maslu.

    Minunat. Sublim. Rica Venturiano gen.

    Ah, si inca ceva? Toate celelalte reguli de folosire a molitfelor tot de preoti si duhovnici au fost impuse, treptat, prin “obiceiuri” si “practici obstesti”, comune adica, celor din Biserica. Sau stii matale vreu Sinod Ecumenic care a decis in detaliu cand sa se citeasca si cand nu si cum si in ce conditii molitfele?

  25. Nici nu mă așteptam la un alt fel de răspuns din partea ta, domnule admin priceput la toate.
    Faptul că ai ales ce-ai vrut din mesajul meu, ai scos anumite afirmații din context și ai tăbărât prin acest „SMS” asupra interlocutorului încercând să mă ridiculizezi, spune multe despre onestitatea ta și capacitatea de-a înțelege ceva de la alții.

    Tu zici, ca un mare predicator ce ești: „Deci citirea molitfelor dupa liturghie e fix acelasi lucru cu superstitiile”… Pentru lămurirea cititorilor, poate că ar fi indicat să arăți în ce loc am afirmat eu așa ceva. Nimeni și nimic nu poate opri citirea unor molitfe (ale Sf. Vasile sau altele) după Sf. Liturghie. Dar eu am precizat un alt aspect pe care, din păcate, frăția ta s-a făcut că nu-l pricepe: anume că pornirea la luptă împotriva diavolului nu se face fără o pregătire riguroasă prealabilă. Asta n-o spun eu, am dat suficiente exemple chiar din Sf. Scriptură- la care n-ai făcut vreo referire, prietenii știu de ce.

    Tot la acest capitol, stimabile, poate că n-ar fi rău să îți aduc aminte că rugăciune mai mare decât Sf. Liturghie nu există în cultul ortodox. Nici o molitfă din lume nu poate întrece în putere și binefaceri Sf. Liturghie. Prin urmare, citirea molitfelor Sf. Vasile după Sf. Liturghie NU se poate justifica, singura excepție făcând-o cazul în care acestea se citesc separat unui credincios chinuit de duhuri necurate. Restul, fie că-ți place ori ba, e frecție cu apă la un picior de lemn. Și gargară inutilă. Iar citirea molitfelor grupurilor de credincioși în biserică, dacă nu știai, a fost oprită la vreo 3 secole după moartea Sf. Vasile cel Mare, tocmai datorită faptului că mulți au observat că acestea pot avea efecte nedorite asupra celor neposedați de duhuri necurate.

    În ce privește „practicile obșești DIN BISERICĂ” și introducerea expresiei „de obicei” (folosită de mine într-un cu totul alt context și cu sens bine stabilit) ca argument al teoriei cum că obiceiurile străbune și practicile populare de esență creștină (adică ale oamenilor de rând care se recunosc creștini și care practică tradițiile conform cultului creștin) trebuie să facă parte din avuția globală a bisericii, nici nu știu dacă să râd sau să plâng. Frate, te înșeli amarnic și înșeli și pe alții. Pentru că aceste practici nu țin de tradiția bisericii, sau mai corect spus de Sf. Tradiție. Oamenii adaugă permanent la tradițiile bisericii „obiceiuri” noi, vrând să adapteze cultul la cerințele/părerile lor personale- cum de altfel fac și trusturile media la ora actuală. Tocmai de aceea există Sf. Tradiție, nu sfintele obiceiuri! Și da, sigur c-o să-mi bat joc de toate apucăturile unora care-și închipuie că prin adaptările lor aduse cultului creștin ar putea vreodată să facă pe plac lui Dumnezeu. Probabil că asta n-ai înțeles matale, că Sf. Maslu se face în zi de post, miercurea sau vinerea, citirea molitfelor Sf. Vasile putându-se face la finalul slujbei- dar nu obligatoriu, și în nici un caz la comun.

    Mai zici așa: „Toate celelalte reguli de folosire a molitfelor tot de preoti si duhovnici au fost impuse, treptat, prin “obiceiuri” si “practici obstesti”, comune adica, celor din Biserica.” Adică unii preoți s-au gândit că, dacă tot vin unii oamenii la ei și le cer stăruitor să le citească molitfele, să le facă pe plac. Deci oamenii au instituit obiceiul iar unii preoți l-au transformat în regulă. După principiul cerere și ofertă… Valabil și în cazul ghicitorilor în Evanghelie. Interesant este faptul că primii creștini OBIȘNUIAU să transforme obiceiurile și practicile păgâne în obiceiuri creștine. Azi a venit vremea ca practicile creștine să fie alterate și modernizate pentru a deveni păgâne…

    Apoi vii și mă întrebi cu emfază: „Sau stii matale vreu Sinod Ecumenic care a decis in detaliu cand sa se citeasca si cand nu si cum si in ce conditii molitfele?” Dacă aveai vreo oarecare pregătire teologică nu mai puneai această întrebare. Deoarece ai fi știut că Sinoadele Ecumenice s-au întrunit pentru a lua poziție față de amenințările teologice și dogmatice la adresa învățăturii de credință creștină, nu pentru a hotărâ cine și ce citește la slujbe. Asta e cel puțin ridicol. Pentru astfel de hotărâri sunt de ajuns ierarhii locali și, mai presus de toate și de toți, soborul bisericii. Soborul, în speță Sf. Sinod, are obligația să păstreze nealterate canoanele și obiceiurile bisericii predate nouă de la Sf. Părinți și să ia atitudine față de orice ar putea schimba în rău sau ar aduce prejudicii bisericii universale a lui Hristos. Iar în acest caz nu este vorba despre rea voință din partea ierarhilor noștri, ci cel mult din partea unora ca tine care se găsesc să-i vorbească de rău pe mai marii lor. Probabil n-ai auzit cuvântul care zice „1. Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.
    2. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.” Romani, cap. 13.

    Despre aceste lucruri mai putem citi și la adresa: http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/se-citesc-molitfele-sfantului-vasile-ziua-sfantului-128036.html

  26. @calatin:

    Desi mesajul merita din plin un spam, il lasam.

    Tu zici, ca un mare predicator ce ești:

    Nu sunt predicator si nu am studii de specialitate teologice.

    „Deci citirea molitfelor dupa liturghie e fix acelasi lucru cu superstitiile”… Pentru lămurirea cititorilor, poate că ar fi indicat să arăți în ce loc am afirmat eu așa ceva.

    Pai sa aratam:

    Vorbești de obiceiuri obștești ca despre niște obiceiuri bisericești… Dacă e să punem problema așa, eu zic că ar trebui aprobat de soborul BOR obiceiul obștesc de-a dezlega morții la curea și de-a le deschide nasturii la cămașa de îngropăciune- că tot se pun babele nebune pe dezlegat mortul în momentul citirii rugăciunilor de iertare și de dezlegare la înmormântare

    […]

    Actul de-a așterne pe jos (de obicei în spatele preoților care ies cu Cinstitele Daruri, în fața Sf. Altar) diverse obiecte personale (chei de casă/mașină, fotografii, chiloți, batiste etc) să le fie impus tuturor participanților la slujbe, în ideea de unitate și de complementaritate la rugăciunile de obște

    Deci din doua una: fie dezlegarea curelei si alte nazbatii enumerate mai sus nu sunt superstitii, ceea ce e ciudat, fie sunt, asa cum ar fi si normal sa le consideram, si atunci evocarea lor in discutia despre obiceiul citirii Sfintelor Molifte are sensul de a ridiculiza prin asociere o practica.

    Mai departe: fie discutam despre practici de cult si evocam criteriile prin care sunt acestea valide sau nu, fie discutam despre tot felul de superstitii magice care exista, de alfel, in randurile celor care frecventeaza biserica. Confuzia, cu toata parerea de rau si cu toata superbia sarjelor dvs, va apartine. Cand va decideti ce vreti sa atacati, superstitia sau practicile de cult neconforme, sa ne anuntati. Abia atunci se poate incepe o discutie.

    Dar eu am precizat un alt aspect pe care, din păcate, frăția ta s-a făcut că nu-l pricepe: anume că pornirea la luptă împotriva diavolului nu se face fără o pregătire riguroasă
    prealabilă. Asta n-o spun eu, am dat suficiente exemple chiar din Sf. Scriptură- la care n-ai făcut vreo referire, prietenii știu de ce.

    Si de ce ati adus in discutie acest aspect? Sustine vreunul de aici ca nu e necesara pregatirea, astfel incat sa transformati o astfel de idee in argument polemic?

    Tot la acest capitol, stimabile, poate că n-ar fi rău să îți aduc aminte că rugăciune mai mare decât Sf. Liturghie nu există în cultul ortodox.

    Cum sa ne explicam apetitul de a ne pune la punct prin astfel de invataturi? Da, evident, liturghia e chiar mai mult decat o simpla rugaciune, nu asta era in discutie aici. Dar, apropo de ideea precedenta, vreti sa sustineti ca pregatirea pentru liturghie e mai mica decat cea pentru moliftele care “de obicei” se citesc la Sf. Maslu? Pentru ca asa s-ar intelege… ma rog, probabil una din obisnuitele dvs confuzii.

    Nici o molitfă din lume nu poate întrece în putere și binefaceri Sf. Liturghie.

    A sustinut careva altceva? A venit cineva cu o idee contrara ca sa existe aceasta discutie?

    Prin urmare, citirea molitfelor Sf. Vasile după Sf. Liturghie NU se poate justifica, singura excepție făcând-o cazul în care acestea se citesc separat unui credincios chinuit de duhuri necurate. Restul, fie că-ți place ori ba, e frecție cu apă la un picior de lemn. Și gargară inutilă. Iar citirea molitfelor grupurilor de credincioși în biserică, dacă nu știai, a fost oprită la vreo 3 secole după moartea Sf. Vasile cel Mare, tocmai datorită faptului că mulți au observat că acestea pot avea efecte nedorite asupra celor neposedați de duhuri necurate.

    De ce sa nu se poata justifica? Exista tot felul de rugaciuni si slujbe care se tin dupa liturghie, in functie de context, necesitati, comemorari. De pilda, chiar in cadrul liturghiei, uneori, se introduc ectenii speciale cand sunt situatii speciale. De ce facem asta? Pentru ca oricum exista ectenii care invoca ajutorul lui Dumnezeu pentru pace si pentru izbavire?

    In ceea ce priveste cazul intreruperii citirii moliftelor Sf. Vasile grupurilor de credinciosi din sec. 3, invocarea unei spete/caz se face intotdeauna in CONTEXTUL aceluia. De ce se citeau acele molifte? Care era sensul acelei practici? Care au fost consecintele? Sunt convins ca atunci, in sec 3, s-au intrerupt moliftele nu pentru ca a venit un oarecare care a facut pe desteptul si a zis ca nu e “conform” cu nu stiu ce reguli, ci decizia a fost luata, asa cum ati si spus, in urma observarii efectelor acelei practici. Deci exemplul invocat poate fi foarte bun, pentru ca, cel putin din cate se pare, el stabileste un precedent al manierei in care se decide in astfel de cazuri. Decizia nu se ia livresc, ci prin observatie empirica, pe baza experientei. A fost careva curios sa vada care este sensul, care sunt urmarile, ce inseamna pentru credinciosi citirea moliftelor Sf. Vasile cel Mare de ziua sa? Sau s-a argumentat doar din carti? Nu ca nu sunt si acestea necesare – ba bine ca sunt, insa nu sunt suficiente pentru a decide daca o practica bisericeasca ce nu e explicit oprita canonic este folositoare sau nu.

    În ce privește „practicile obșești DIN BISERICĂ” și introducerea expresiei „de obicei” (folosită de mine într-un cu totul alt context și cu sens bine stabilit) ca argument al teoriei cum că obiceiurile străbune și practicile populare de esență creștină (adică ale oamenilor de rând care se recunosc creștini și care practică tradițiile conform cultului creștin) trebuie să facă parte din avuția globală a bisericii, nici nu știu dacă să râd sau să plâng. Frate, te înșeli amarnic și înșeli și pe alții. Pentru că aceste practici nu țin de tradiția bisericii, sau mai corect spus de Sf. Tradiție. Oamenii adaugă permanent la tradițiile bisericii „obiceiuri” noi, vrând să adapteze cultul la cerințele/părerile lor personale- cum de altfel fac și trusturile media la ora actuală. Tocmai de aceea există Sf. Tradiție, nu sfintele obiceiuri! Și da, sigur c-o să-mi bat joc de toate apucăturile unora care-și închipuie că prin adaptările lor aduse cultului creștin ar putea vreodată să facă pe plac lui Dumnezeu. Probabil că asta n-ai înțeles matale, că Sf. Maslu se face în zi de post, miercurea sau vinerea, citirea molitfelor Sf. Vasile putându-se face la finalul slujbei- dar nu obligatoriu, și în nici un caz la comun.

    Din nou, confuzia nu ne apartine noua, ci autorului. Ori e din obicei, ori e din Sfanta Traditie, adica se regaseste in canoane si in moliftelnice. Si in loc de multe vorbe aruncate, se pot face trimiteri care sa dea continut discutiei. Pana acum nu am auzit decat retorica, nimic concret.

    Repet, pana la urma subiectul e simplu si clar: este citirea Moliftelor Sf. Vasile cel Mare de ziua sa oprita de canoane? Desigur, citirea trebuie sa aiba loc in anumite conditii. Aceste conditii exista ca praxis duhovnicesc. Si subiectul general al discutiei este, de fapt, in ce masura practici care sunt dezvoltate in timp sunt ele admisibile sau nu si pe baza caror criterii? De fapt, abia cand raspundem la a doua intrebare vom reusi sa raspundem si la prima!

    Si din nou, nu e cazul sa invocati generalitati care nu au fost contestate sau ar fi ignorate aici. Nu de lectii despre liturghie si la molifte, despre Sfanta Traditie (pe care evident ca nu o confundam cu orice traditie sau datina) e nevoie, ci de raspunsuri documentate sau macar argumentate la cele doua intrebari de mai sus.

    Adică unii preoți s-au gândit că, dacă tot vin unii oamenii la ei și le cer stăruitor să le citească molitfele, să le facă pe plac.

    Adica vreti sa spuneti ca tot ce exista in cultul ortodox a fost elaborat pe baza unor scheme teoretice gandite abstract de niste clerici, fara nici cea mai mica legatura cu nevoile duhovnicesti ale oamenilor? Atunci de ce se zice “celor ce ne-au cerut noua, nevrednicilor, sa ne rugam pentru ei”? Sigur ca depinde de discernamantul si experienta preotilor ca ei sa raspunda in conformitate cu Traditia la aceste cereri, insa a le exclude din ecuatie este aberant.

    Apoi vii și mă întrebi cu emfază: „Sau stii matale vreu Sinod Ecumenic care a decis in detaliu cand sa se citeasca si cand nu si cum si in ce conditii molitfele?” Dacă aveai vreo oarecare pregătire teologică nu mai puneai această întrebare. Deoarece ai fi știut că Sinoadele Ecumenice s-au întrunit pentru a lua poziție față de amenințările teologice și dogmatice la adresa învățăturii de credință creștină, nu pentru a hotărâ cine și ce citește la slujbe.

    De vreme ce exista canoane in Sinoade, e drept, poate nu ecumenice, insa, totusi, Sinoade care sunt invocate in Pidalion, care vorbesc despre cum sa se cante in biserica, la slujbe, de ce nu ar fi existat si pe astfel de subiect?

    Pentru astfel de hotărâri sunt de ajuns ierarhii locali și, mai presus de toate și de toți, soborul bisericii. Soborul, în speță Sf. Sinod, are obligația să păstreze nealterate canoanele și obiceiurile bisericii predate nouă de la Sf. Părinți și să ia atitudine față de orice ar putea schimba în rău sau ar aduce prejudicii bisericii universale a lui Hristos. Iar în acest caz nu este vorba despre rea voință din partea ierarhilor noștri, ci cel mult din partea unora ca tine care se găsesc să-i vorbească de rău pe mai marii lor.

    Deci ierarhii nostri sunt infailibili si gata, orice discutie e inutila. Pai de ce n-ati spus asa de la inceput si ne-ati luat cu Sfanta Traditie?

    Rezumand: nu ati adus niciun argument concret pe subiectul in discutie, ci ati invocat idei adevarate, insa necontestate de nimeni, tocmai ca sunt general valabile si impartasite de noi toti, si ati abordat in mod confuz practica citirii moliftelor, nediferentiind intre o practica bisericeasca si superstitiile practicate in randurile celor ce frecventeaza biserica.

  27. Foarte bună precizarea cu pregătirea pt Liturghie față de molitfe. Liturghia e mai mare, dar poți participa oricum, iar molitfele sunt mai mici și trebuie să te pregătești cu asiduitate. Bunul simț ar spune că e tocmai contrariul, exceptând situațiile de domonizare sau atacuri drăcești vădite. Altfel, pt neputințele comune trupești și mai ales sufletești ziua Sf. Vasile mi se pare nimerită pt citirea molitfelor sale. Nu e musai, dar sunt de folos chiar și în perioada asta de dezlegare. Plus că mulți creștini merg la biserică de Anul Nou seara sau chiar și toată noaptea. Deci nu petrec lumește. De ce nu s-ar citi?
    Sigur că e necesar măcar puțin discernământ, adică de evitat superstițiile omenești; dar asta nu înseamnă că e corect să fie interzise molitfele (rugăciunile).

    @Cătălin
    Ce considerație magică ai despre Sf. Liturghie! Oare chiar poate înlocui molitfele? Oare chiar ar fi ele „frecție la picior de lemn”, de fapt la picior sănătos? Oare nu s-au văzut îndrăciți care rămân astfel și după Liturghie și ies/reacționează la molitfe? Cred că e de prisos a spune că Liturghia are un scop, acela de a uni pe credincioși cu Trupul lui Hristos, pe când molitfele au alt scop, de a scoate duhurile rele și a vindeca de neputințe trupești sau sufletești. Nu că n-ar folosi și Liturghia la astea, dar nu ăsta e scopul ei. Din păcate, se adună la Liturghie mulți oameni necurățiți de patimi; și ei se folosesc rugăciunile de după ea. Mai ales că poate unii nu ajung de la început.

  28. Pingback: EPISCOPUL CORNELIU AL HUSILOR implicat in acte homosexuale. Purtatorul de cuvant al PATRIARHIEI: ar trebui sa se retraga singur
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare