DOMNIA KNUTULUI PE SPINAREA ROMANULUI sau STALINISMUL SE INTOARCE. Comisia Europeana cere RESTRANGEREA LIBERTATII DE EXPRIMARE, iar agentii propagandisti ai regimului Basescu vor “SANCTIONAREA” POPORULUI

31-01-2013 24 minute Sublinieri

Un nou experiment de totalitarism “de catifea” se aplica pe Romania!

eu_police_portrait

“Comisia a devenit azi pe faţă parte a sistemului de poliţie politică din România, cea care vrea să includă presa ca vulnerabilitate în strategia naţională de apărare a ţării. Bruxelles-ul a devenit astfel sursa de legitimitate internaţională a dictaturii personale băsesciene, cea care vrea să îşi lichideze adversarii politici cu voie de la împărăţia albastră cu steluţe galbene”

Specia de scelerati care pretinde ca reprezinta tabara democratiei, a statului de drept si a domniei legii in Romania, spre deosebire, nu-i asa, de marea masa, proasta si manipulabila, a cetatenilor de rand, aceasta elita straluminata de viziuni occidentale a prins glas odata cu ultimul raport MCV al Comisiei Europene asupra justitiei din Romania.

Porniri tortionare prea indelung refulate si-au gasit acum drum, legitimare, incurajare de la principalul POLITBURO al Uniunii Europene, acest grup stalinist organizat si mult mai eficient decat originalul istoric. Asa se face ca un Tapalaga cere nu doar aplicarea “recomandarilor” (directivelor, mai corect) ale comisarilor stalinisti de la Bruxelles privind limitarea libertatii de exprimare a mass-media, ci mai cere, de asemenea, SANCTIUNI ECONOMICE si POLITICE aplicate Romaniei! De ce? Pai pentru ca numai asa poporul va intelege sa se supuna! Citam:

Tabloul zugravit in raportul MCV suna apocaliptic, sumbru, pare fara speranta, insa adevarurile continute in el vor iesi in timp la suprafata. In plus, raportul prefigureaza si pregateste terenul unor sanctiuni de ordin economic (taieri de fonduri) si politic (suspendarea unor drepturi). De acum, ele se impun in regim de urgenta pentru a delegitima o putere abuziva. Numai cand poporul va simti pe pielea lui consecintele unor acte politice iresponsabile se va trezi din cosmar.

“Din cosmar”, adica din faptul ca s-a dus la vot si a indraznit sa aleaga altceva decat tabara Basescu…

Mesajul e clar, limpede, raspicat: romanul nu intelege decat cu forta, cu bataia. Si ne aducem aminte ca acelasi AGENT propagandist cu duh brucanian propovaduia “modernizarea cu forta” a poporului roman. Or, aici, deja, s-a trecut la o etapa superioara: nu modernizare, ci PEDEPSIRE! Reeducare cu SANCTIUNI! Aplicarea de stimuli agresivi pentru a obtine reactii de obedienta, pentru a “trezi”  poporul, pentru a-l face sa adopte limbajul orwellian al “doctrinei basescu” si al stapanilor de sclavi de la Bruxelles si Washington!

Ei, acesti oameni urati, resentimentari, veninosi, rai, pur si simplu rai, inainte de a fi spioni, agenti provocatori, slugi ale masoneriei sau cine stie ce, orice, deci acesti TICALOSI vor cea mai crunta domnie a KNUTULUI in Romania. Dupa cum stiti, cnutul era instrumentul de bici cu care erau pedepsiti, inca, mujicii recalcitranti in Rusia tarista. Desi amplificat din cauza legendelor, a ramas simbolul autoritarismului brutal. Dar este exact ceea ce, esentialmente, se regaseste in sufletele negre si mici ale sadicilor propagandisti de serviciu: NU DOMNIA LEGII, CI DOMNIA KNUTULUI! Care knut doare si ustura, chiar daca este european, ba chiar mai mult, caci e impanat de zimtii stelelor!

Mai jos, extrase de presa si editoriale pe tema halucinantului raport prin care Comisia Europeana cere limitarea libertatii de exprimare:

José_Manuel_Barroso-3

Raportul Comisiei Europene pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare consemnează că Guvernul Ponta a îndeplinit şapte din cele zece recomandări conţinute în raportul din vara trecută şi constată că, deşi ordinea constituţională a fost restaurată (!), „angajamentele privind independenţa Justiţiei nu au fost puse în aplicare“.

Pentru prima oară de când Comisia alcătuieşte rapoarte MCV, atrage atenţia asupra „campaniilor mediatice de hărţuire” şi a presiunilor exercitate de mass-media asupra sistemului judiciar şi solicită „revizuirea standardelor existente” în materie de libertate a presei. (…)

„Mai mulţi jurnalişti şi-au exprimat îngrijorarea faţă de situaţia din România. Am avut mai multe cazuri în care judecători au fost atacaţi, hărţuiţi prin intermediul presei, pentru a fi intimidaţi. Sunt două chestiuni distincte: libertatea presei şi atacurile la adresa Justiţiei prin media”.

Pe lângă “precizările” de mai sus, ale purtătorului de cuvânt CE, Mark Gray, raportul pe Justiţie pentru România conţine observaţii corecte. „Superimunitatea” parlamentară se cere a fi înlăturată prin modificarea procedurii de ridicare a imunităţii. Faptul că nu au fost numiţi încă Procurorul General şi Procurorul şef DNA este categorisit, pe bună dreptate, ca un eşec al Justiţiei române. arlamentarii declaraţi de Justiţie incompatibili, care n-au părăsit încă Parlamentul, s-o facă.

Cu atât mai ciudată apare atitudinea Bruxelles-ului faţă de presa din România. Zisa presă este acuzată de oficialii europeni pentru „atacuri prin media, prin intermediul presei”, asupra Justiţiei, pe baza „îngrijorării” unor „mai mulţi jurnalişti”. Carevasăzică, „sursele” CE sunt nici măcar nişte unităţi media, site-uri sau televiziuni, ci nişte persoane particulare neidentificate care ar practica jurnalismul. Pentru presa serioasă, presa însăşi nu e nicidecum o sursă în sine. Orice „ştire” apărută într-un mediu de presă trebuie supusă verificării proprii de către alţi jurnalişti, abia apoi fiind sau nu asumată. Darmite ce zice un jurnalist sau altul, la Bucureşti sau pe la Bruxelles… Ca (ne)profesionişti ai informaţiei, domnii responsabili europeni nu respectă nici măcar deontologia jurnalismului, pe care tocmai îl acuză.

În continuare, se solicită de către CE înăsprirea legislaţiei pentru ca presa să nu-i mai atace, hărţuiască,  streseze, intimideze pe magistraţi. Poţi să crezi că judecători din România au fost ameninţaţi de presă cu bătaia, cu moartea sau cu răpirea membrilor de familie. Că s-au aruncat autostrăzi (!) în aer sub ei ca să fie împiedicaţi a lupta cu corupţia. Să fim serioşi. S-au difuzat nişte emisiuni de televiziune mai mult sau mai puţin documentate, tendenţioase, partizane politic. Da, şi?

Magistraţii pot fi intimidaţi de asemenea „atacuri” cu o singură condiţie: dacă sunt intimidabili. În cazul în care respectivii sunt câte-o madmuzea sau nişte marţafoi cu robă,  coloraţi politic până în albul ochilor, care se dau în stambă pe net, care vorbesc public ca nişte bufniţe bete şi mai au şi nişte schelete în dulap, atunci fireşte că nu le e moale să vadă lucrurile astea prezentate publicului.

Subsemnatul n-am văzut încă un om al legii competent, imparţial şi decent care să fi fost atacat de presă din senin, din iarbă verde. Şi chiar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, magistratul în cauză e dator prin fişa postului să mai aibă o calitate: nervi tari. Să-şi facă meseria inflexibil, orice s-ar spune în presă. Cine se pretinde „emotiv”, ca „catindatul” la şefia DNA al d-nei Pivniceru, pur şi simplu nu e bun de magistrat. Nici de jurnalist.  Şi pe magistraţi nu-i alege poporul, ca să  piardă sau să câştige capital electoral prin presă – ei sunt numiţi şi inamovibili.

Pe Bruxelles îl roade grija de judecători. Dar când, ani în şir, oameni obişnuiţi au fost calomniaţi, judecaţi,  condamnaţi la postul OTV, proaspăt în sfârşit închis, nu la cererea CE,  şi puteau fi oricând luaţi cu pietre de public, n-am auzit de vreo „îngrijorare” pe acolo. În ce mă priveşte, ca gazetar şi cetăţean, o să cred întotdeauna că un atac, fie şi calomnios la adresa unei instiuţii sau a unor reprezentanţi ai ei, este mai puţin periculos pentru sănătatea democratică a unei societăţi decât botniţa legală pusă câinelui de presă – şi aşa destul de jigărit şi cu ochii mai mult după căţele cu funduliţe în blană.

Între 1947 și 1993, în Italia au fost asasinați 9 judecători, 4 procurori, 32 de polițiști și carabinieri, un primar și un general (Dalla Chiesa) care îndeplinea funcția de prefect al Palermo-ului. Pe lângă zeci de civili care se aflau prin preajmă și au căzut, de asemeni, victime bombelor sau gloanțelor rătăcite.

Nouă judecători aruncați în aer sau sfârtecați de rafale, patru procurori cu aceeași soartă. Abia asta aș numi “acte de intimidare și hărțuire” la adresa “unor persoane care lucrează în instituții judiciare”. Aș spune că astea chiar sunt “presiuni asupra sistemului judiciar”. N-aș găsi cuvinte mai potrivite pentru acele întâmplări decât “amenințări cu un caracter personal împotriva judecătorilor și familiilor acestora”. Emanuela Setti Carraro, soția lui Dalla Chiesa, și Stefano, fiul judecătorului Antonino Saetta, sunt doar doi membri ai familiilor în cazul cărora amenințările au fost duse până la capăt, murind în același timp cu prinicpalele ținte ale mafiei. Astea sunt amenințări, intimidări, agresiuni la adresa unui întreg sistem de justiție aflat în luptă deschisă cu sistemul paralel al mafiei. Poate că judecătorii, procurorii și polițiștii italieni au tremurat, au plâns, s-au temut. Sistemul în sine, însă, nu s-a lăsat intimidat, iar procesele anti-mafia au continuat. Au fost condamnați capi ai familiilor mafiote, politicieni, polițiști sau judecători corupți. Judecătorii Falcone și Borsellino, asasinați în 1992, la distanță de doar două luni unul de celeălalt, sunt considerați eroi naționali ai Italiei.

Noi, românii, suntem norocoși. Nu doar că mafia noastră – deși s-a strecurat până în biroul (sau, poate, seara, chiar sub) celui mai puternic om în stat – nu are aplecări violente, dar ar fi și foarte riscant să se manifeste sângeros, pentru că imediat i-ar da Comsia Europeană cu poșetuța în cap, întru apărarea Justiției.

Judecătorii și procurorii italieni anti-mafia primiseră, înainte de a fi asasinați, multiple semnale, avertismente și amenințări. Cei mai mulți dintre ei au primit gărzi de corp înarmate, mașini blindate și și-au văzut mai departe de anchete, arestând și condamnând mafioți. Până la moarte. Poate de accea și sunt considerați eroi naționali în Italia.

La noi, câțiva judecători și procurori care nici măcar nu mai profesează, fiind frecători de mentă prin diverse organisme para-judiciare, sau oameni care oricum n-au profesat cu adevărat niciodată, dar s-au trezit politic judecători în Curtea Constituțională, au cerut protecția și intervenția Comisiei Europene, spunând că s-au simțit amenințați, intimidați sau hărțuiți după ce o parte a presei a făcut mișto de pozele lor pițiponcești de pe Facebook sau a început să le cerecteze mai temeinic trecutul profesional.

Judecătorii și procurorii români care se ocupă, în principal, cu condamnarea exemplară a babelor care fură câte o găină sau a celor care au rupt niște surcele dintr-o pădure, au permis de port-armă și umblă înarmați, pentru că viața lor e în pericol. Dar nici măcar gloanțele din încărcător nu-i pot pune la adăpost de groaza ce li se strecoară în suflete atunci când tăbară presa asupra lor. De aceea a fost nevoie ca în raportul publicat pe 30 ianuarie, Comisia Eurpeană să spună că se impune o analizare a regulilor privitoare la libertatea presei, astfel încât aceasta să nu mai amenințe instituțiile statului. De fapt, în varianta românească a raportului, CE este foarte clară în materie de recomandări: “revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existența unor mijloace de informare în masă libere și pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului și împotriva exercitării de presiuni nejustificate și a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar și a instituțiilor implicate în combaterea corupției”. 

Mai mult, aceeași Comisie Europeană care ignoră că în România există legi prin care orice ziarist care a mințit sau înșelat opinia publică poate fi tras la răspundere, mai recomandă ca deciziile justiție să nu mai fie “criticate”. Unde? În țara care, la finalul anului trecut adunase 46 de cazuri de încălcări ale dreptului la un proces echitabil. 46 de cazuri care, dacă nu ar fi fost criticate și contestate la CEDO, ar fi rămas, așa cum își dorește CE, mostre de înțelepciune și triumf al democrației.

Nu știu unde ar fi fost Italia dacă judecătorii și procurorii săi ar fi renunțat la prima amenințare sau, mai îndreptățit, după prima bombă plasată cu succes. Probabil că ar fi fost undeva în afara Europei, în rând cu state precum Muntenegru, guvernate de interesele contrabandiștilor și traficanților. Știu însă, unde se află România astăzi, cu judecători și procurori care pișă ochii la fiecare mișto pe twitter, la fiecare glumă mai amplă făcută pe Facebook și care, dacă-i ameninți cu 30-40.000 de euro îți dau imediat sentință favorabaliă: într-o mare groapă morală. N-o fi Italia un model în multe domenii, dar, măcar, justiția lor a furnizat, în ultimele zeci de ani, eroi. A noastră funizează, în mare parte, lași, slugi și papițoi.

S-a pronunţat Comisia Europeană.  Mass media din România se ocupă de intimidări şi hărţuieli. E prima oară cînd Comisia se leagă de presa dintr-o ţară membră a U.E.

Ca să nu vorbim pe deasupra, iată ce zice Raportul pe MCV al Comisiei Europene că ar trebui făcut în România în materie de presă:  revizuirea standardelor existente pentru a se garanta existența unor mijloace de informare în masă libere și pluraliste, asigurându-se, totodată, măsuri reparatorii eficiente împotriva încălcării drepturilor fundamentale ale omului și împotriva exercitării de presiuni nejustificate și a recurgerii la acte de intimidare de către mijloacele de informare în masă asupra sistemului judiciar și a instituțiilor implicate în combaterea corupției. Ar trebui să se dea asigurări Consiliului Național al Audiovizualului cu privire la independența sa efectivă, iar acesta ar trebui să își îndeplinească pe deplin rolul prin instituirea și aplicarea unui cod de conduită în această privință (sublinierile îmi aparţin)”

În România există legi împotriva insultei şi calomniei. Cum vine asta cu măsurile care trebuie luate împotriva „presiunilor nejustificate” şi a „actelor de intimidare”?

Dacă discuţi ca jurnalist despre ceea ce se întîmplă la Curtea Constituţională exerciţi presiuni nejustificate? Dacă comentezi pozele pe care şi le postează pe facebook o judecătoare de la CCR (Iulia Motoc) sau un judecător de la CSM (Cristi Dănileţ) recurgi la acte de intimidare?

Dacă remarci că fostul şef al DNA (Daniel Morar) se antepronunţă asupra fraudelor de la referendum, avansînd cifre care ulterior nu se dovedesc adevărate, asta înseamnă că încerci să-l intimidezi pe numitul procuror? Dacă aminteşti că preşedintele CCR (Augustin Zegrean) a fost juristconsult la bază apoi parlamentar al PD sau că alt judecător de la CCR a fost parlamentar PSD exerciţi presiuni asupra lor?

Dacă constaţi că o judecătoare de la CCR (Aspazia Cojocaru) se ceartă ca la tarabă cu presa se cheamă că umbli s-o intimidezi?

Dacă relatezi plîngerile oamenilor, că procurorii de la DNA îi pun să jure pe Biblia pusă pe portbagajul maşinii sau că-i încarcă în dube să-i ducă la cercetări şi-ţi declari nemulţumirea faţă de aceste abuzuri, asta e o presiune exercitată asupra procurorilor?

Sper că Parlamentul European va dezbate acest raport al Comisiei. Sper că dacă acest lucru se va întîmpla, Parlamentul European va cere probe pentru încercările de intimidare şi presiunile exercitate de mass media din România invocate în raport. Şi mai sper că Parlamentul European va atrage atenţia Comisiei, dominate de popularii europeni, asupra tentativei sale fără precedent, de a propune măsuri care ar putea duce la exercitarea de presiuni şi la intimidarea mass media din România.

Înţeleg, din ultimul raport MCV, citit sentenţios în direct pe sticlă de unul plătit (şi) din banii noştri, că presa din România, atâta câtă mai există, e mai a dracului decât statul însuşi. Chestie care – dacă aş fi paranoic şi n-aş şti cine, cum şi unde scrie mizeriile astea – ar trebui să mă umple de importanţă. Şi-am mai aflat, din acelaşi document european, că, într-o piaţă liberă şi concurenţială, însăşi ideea constituirii UE, presa trebuie să-şi schimbe regulile după pohta unor  birocraţi inepţi de la Bruxelles şi a complicilor acestora de la Bucureşti. Fiindcă din cauza ei se spărie bieţii magistraţi, stă măreaţa justiţie pe loc şi România nu (mai) e stat de drept.

Sigur, presa însăşi e vinovată. Că şi-a pus poalele-n cap şi s-a declarat în bloc coruptă şi fără norme. Că a acceptat complice să fie infiltrată cu ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete şi, de multe ori, controlată din interior de aceştia. Că-n goana pentru supravieţuire a abdicat, de foarte multe ori, de la standardele profesionale clasice şi consacrate de când se face meseria asta pe Planeta Pământ, impuse de propriile coduri deontologice, nu musai de reglementări legale. 

Dar, în raport cu firava şi timorata justiţie plânsă-n vorbe de purtătorul de cuvând desemnat să ne aducă veştile proaste, vinovăţia ei e crucială. Pentru că a publicat stenograme oficiale censorship(produse de serviciile secrete şi folosite-n instanţă de sistemul de justiţie) potrivit cărora un judecător al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îşi asumă că e cu Naşu-n suflet şi se mai şi declară mândru de asta. Fiindcă nu s-a legat la ochi şi a citat dintr-o hotărâre judecătorească potrivit căreia un fost prim-ministru stă la puşcărie, cu titlu de exemplu, fără a-i fi probată vinovăţia. Că a arătat cum o judecătoare a CCR face propagandă prezidenţială de referendum şi campanie electorală cât se poate de fără perdea. Şi că a întrebat, fără să primească răspuns, cum poate fi şef al Integrităţii unul care jonglează aiuritor cu împrumuturi între persoane fizice, reclamat de un membru al propriei familii că ar fi dat mită pentru a fi angajat.

Există soluţii pentru toate, presa nu face excepţie. Minţi luminate să fie şi-o să scrie bine despre România-n viitorul raport. Una-i desfiinţarea presei. Să fie lumea fericită şi justiţia nepresată. A doua-i desemnarea oficială, în sfârşit, a presei ca vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. Şi, alături de suspecţii de terorsim, monitorizarea ei strictă de către ofiţeri patrioţi cu gramatica la fără frecvenţă. A treia-i cenzura oficială de stat. CNA poate fi redesenat legislativ şi înzestrat cu puteri discreţionare. Orice text/emisie să intre în ziar/pe post doar cu aprobare. Iar pe Net să fie cu filtru şi încuviinţare prealabilă. Strategia asta a aplicat-o, înainte de era Internetului, cu mare succes, unul Ceauşescu. Nu era pe-atunci foarte drept statul de drept şi l-au şi cam împuşcat, dar nimeni nu-i perfect.

  • Cotidianul:

S.R.Stănescu: MCV-ul aplicat României, un experiment UE făcut pe seama acestei ţări

Mecanismul de monitorizare şi verificare aplicat României este un experiment UE, făcut pe seama acestei ţări de birocraţi ai acestei importante instituţii, cu complicitatea unor politicieni de la Bucureşti, scrie, miercuri, într-o postare pe blogul personal, senatorul liberal Sorin Roşca-Stănescu.

La fel cum s-a întâmplat şi cu naşterea prin cezariană a Agenţiei Naţionale de Integritate. Acest mecanism a apărut, culmea, fiindcă a fost solicitat de unii politicieni români. Care, vremelnic, au condus instituţia prezidenţială şi Guvernul. Şi continuă şi poate continua la infinit, atât timp cât, în continuare, un preşedinte ca Traian Băsescu solicită insistent acest lucru. Unii, băsiştii, spun că această monitorizare şi verificare permanentă este indispensabilă pentru consolidarea statului de drept. Alţii, printre care mă număr şi eu, afirmă că MCV este un instrument de tip masochist. De această dată, însă, avem de-a face cu un raport care nici măcar nu a fost discutat cu reprezentanţii statului român şi care a fost prezentat de oficialii de la Bruxelles într-o manieră care, pentru mine cel puţin ca cetăţean, reprezintă o insultă. Şi, în plus, s-a întâmplat ca acest raport să conţină o recomandare fără precedent – cea legată de controlul asupra presei”.

În opinia sa, ceea ce este, în mare măsură, “alarmant” în raportul Comisiei Europene se referă la libertatea de expresie. “Se recomandă de către oficialii europeni măsuri, până la urmă de ordin punitiv, împotriva jurnaliştilor, care ‘exercită presiuni asupra justiţiei’ şi altor instituţii ale statului. În această accepţiune, o lege a presei ar fi binevenită. Şi chiar recomandată de către partenerii europeni“, scrie senatorul liberal.

El se întreabă cum exercită presa presiuni asupra unei puteri independente a statului de drept, care este justiţia, sau asupra unei instituţii tot a statului de drept, care este Curtea Constituţională, “ce crimă au comis jurnaliştii“, de ce în România, spre deosebire de cele mai multe state din UE, ar fi necesară o lege a presei şi de ce, spre deosebire de toate celelalte state UE, Consiliul Naţional al Audiovizualului, creat pentru cu totul un alt scop, ar trebui să controleze în mod special presa şi dacă nu cumva ar trebui extinsă, şi nu limitată, competenţa acestuia.

“Se admite că presa poate critica nestingherit Guvernul. Adică puterea executivă. Se admite, de asemenea, în întreaga lume, că presa poate critica nestingherit cea mai importantă putere în stat şi ea independentă, care este Parlamentul. Şi atunci, de ce nu s-ar admite acelaşi lucru şi în ceea ce priveşte justiţia? Ar putea exista o explicaţie logică pentru această excepţie? Sau personajul care a introdus în raportul Comisiei Europene acest pasaj are pur şi simplu un cap pătrat? Cu ce s-a făcut vinovată presa de la Bucureşti? A descoperit şi a semnalat fapte grave din biografia unor judecători de la Curtea Constituţională, a unor judecători şi procurori de la CSM sau de la Înalta Curte. E rău că s-a întâmplat astfel? Nu cred. Dimpotrivă. E bine. Şi tot presa a relatat derapaje în activitatea acestor instituţii. E rău? Nu! E bine aşa. Dacă, însă, unii jurnalişti au oferit opiniei publice informaţii false încălcând legea, există instrumente legale pentru ca ei să fie pedepsiţi. De ce ar fi nevoie de vreo lege a presei? De o botniţă”, mai scrie Sorin Roşca-Stănescu.

Comisia Europeană instaurează dictatura ANI

Comisia Europeană a redactat unele paragrafe după minciunile unor surse portocalii. Juriştii „europeni” promovează prezumţia de vinovăţie.

Acuzaţii – fără dreptul la apel

În Raportul Comisiei Europene – cel puţin aşa a reieşit din prezentarea purtătorului de cuvânt – apare o monstruozitate: ca parlamentarii să demisioneze dacă sunt vizaţi de rapoartele ANI. De ce spunem că este o monstruozitate? Pentru simplul fapt că prin această recomandare se acordă ANI, care este un organism administrativ, puteri jurisdicţionale. Concret, în viziunea CE, dacă ANI constată o stare de incompatibilitate sau de conflict de interese, nu mai este nevoie ca justiţia să se pronunţe. CE îi „transformă” astfel pe nişte funcţionari în judecători. Practic, CE prin recomandarea făcută – sperăm nu doar să nu fie luată în considerare, ci chiar să primească o ripostă adecvată – dă undă verde abuzurilor de ordin politic. Şi, extrem de grav, CE nu mai consideră că parlamentarii acuzaţi au dreptul la apărare.

Ceea ce este şi mai şocant, în 2010, adică atunci când PDL se afla la guvernare şi avea şi majoritate în Parlament, CE nu a venit cu o astfel de propunere. Atunci nu s-a propus ca bănuiţii de incompatibilitate să demisioneze.

Un alt aspect impardonabil din partea CE. Purtătorul de cuvânt s-a arătat iritat (nu ştim în acest moment dacă există şi în Raport vreo referire în acest sens) de faptul că „deciziile ANI sunt puse sub semnul întrebării”. Dacă este să ne luăm după domnul Mark Gray, ar rezulta că ANI este depozitarul adevărului absolut, că este o instituţie care nu greşeşte niciodată şi nu este utilizată ca armă politică.

Intoxicările privind imunitatea parlamentară au prins la Bruxelles

Aşa cum unele voci din zona portocalie au anticipat, Mark Gray a făcut o serie de referiri şi la „imunitatea parlamentară”. El s-a referit la simplificarea arestării parlamentarilor. Nu ştim de ce crede domnul Gray că procedura este complicată. Procedura este aceeaşi ca şi în anii trecuţi – când nu a fost criticată în rapoartele CE – şi este similară, în unele cazuri chiar mai permisivă decât în state precum Germania, Ungaria, Polonia etc. Tot Mark Gray a mai „recomandat” ca în situaţiile în care „imunitatea nu este ridicată” să existe „justificări”. O nouă dovadă că purtătorul de cuvânt şi/sau autorii raportului nu au habar de procedurile parlamentare din România. Pentru că în situaţiile în care nu s-a aprobat vreo cerere de arestare preventivă, s-a justificat întotdeauna de ce s-a votat împotrivă.

Raportul pe justiţie – tentativă fără precedent de lichidare a presei anti-băsiste. Comisia Europeană, asasina libertăţii presei din România

Mult aşteptatul raport pe justiţie al Comisiei Europene a fost dat publicităţii. El seamănă cu un proces-verbal făcut nu de oficiali serioşi, ci parcă de poliţişti chercheliţi care, din exces de zel, iau de bune fabulaţiile unor reclamagii de profesie.

În România, băsismul a născut o modă. Moda pârei la Înalta Poartă bruxelleză, văzută ca un fel de poliţie de cartier. Este moda fandaxiei babei paranoice, cea care se uită pe vizor şi reclamă la poliţie orice banală trecere pe scara blocului a vecinului de palier detestat drept un atentat major la liniştea publică sau chiar o tentativă de omor. Vrei, nu vrei, adevărat sau nu, sectoristul trebuie să treacă la catastif. Aiasta-i misia lui…

Cel mai grav abuz comis însă de eurocraţi în redactarea documentului privind România este includerea într-un raport care ţine strict de justiţie şi afaceri interne a unor menţiuni groteşti la adresa presei. Presa de investigaţie din România este practic pusă la zid. În concepţia Bruxelles-ului, presa trebuie să fie mucles, să nu îi mai atace pe Băsescu şi mafia lui politică. Băsescu şi-a găsit demult un aliat în echipa lui Barroso în ceea ce priveşte tentativa de eliminare a unor trusturi de presă care îl deranjează pe guvernatorul coloniei penitenciare numite România. Prin redactarea acestei fiţuici sovietice, denumită „raportul pe justiţie”, Comisia Europeană atinge apogeul complicităţii ei cu grupurile de interese ale lui Băsescu.

Dezvăluirea de către presa de investigaţie din România a unor cazuri flagrante de persoane din ierarhia statului, fanatici ai băsismului, care sunt implicate în acte de corupţie, de incompatibilitate, de abuzuri, sau care fac trafic de influenţă, sunt calificate în mod grotesc de către Bruxelles drept „hărţuiri” şi „presiuni”. Echipa Barroso de la Comisia Europeană îşi dezvăluie pe faţă caracterul totalitar.

Este fără precedent ca un organism european, care are drept misiune să fie garantul principiilor democratice (printre acestea figurează şi libertatea presei), să devină asasinul libertăţii de exprimare. În complicitate cu mafia oranj şi cu trepăduşii ei delatori pe la Bruxelles, Comisia Europeană dă practic undă verde la lichidarea acelor trusturi de presă care îi deranjează pe Băsescu şi acoliţii lui din vârful statului român. Comisia a devenit azi pe faţă parte a sistemului de poliţie politică din România, cea care vrea să includă presa ca vulnerabilitate în strategia naţională de apărare a ţării. Bruxelles-ul a devenit astfel sursa de legitimitate internaţională a dictaturii personale băsesciene, cea care vrea să îşi lichideze adversarii politici cu voie de la împărăţia albastră cu steluţe galbene.

Dacă presa din România dezvăluie cât de corupţi sunt Băsescu şi unii membri ai familiei sale, Bruxelles-ul va califica acest lucru drept „hărţuire” a unor oficiali. Dacă pe Antenele lui Voiculescu sunt demonstrate cu documente abuzurile comise de şeful ANI sau politizarea unor structuri ale statului (DNA, CCR), jurnaliştii de investigaţie care au făcut astfel de dezvăluiri sunt calificaţi drept „terorişti”.

Prin acest document stupid, echipa Barroso se dovedeşte a fi compusă din asasini ai democraţiei din România. Cu acest atac criminal la adresa libertăţii de exprimare din România, Comisia dovedeşte şi o formă de schizofrenie politică. Pe de o parte cere dezvăluirea corupţiei din România, pe de altă parte, bagă pumnul în gură jurnalismului de investigaţie. Adrian Năstase şi Voiculescu trebuie distruşi, dar Băsescu, Videanu şi şmecherii din mafia oranj trebuie protejaţi. Comisia Europeană a decretat azi: dezvăluirea corupţiei din România este permisă, se pot dezvălui cazuri de corupţie, dar numai de către un lot special de jurnalişti, foarte atent selecţionaţi în acest scop de către Bruxelles şi Palatul Cotroceni.

Cu menţiunile critice care atacă libertatea presei, raportul pe justiţie al Comisiei Europene inaugurează ceauşismul şi maoismul (atât de drag în tinereţe lui Barroso) drept metode de lucru ale UE în raport cu România. Acum înţelegem de ce, atunci când Viktor Orban în Ungaria voia să lichideze presa liberă, unii membri din Comisia Europeană şi din PPE l-au aplaudat la scenă deschisă. Aşa îl vor aplauda şi pe Băsescu, dacă acesta va fi lăsat, după pohta ce-a pohtit, să închidă unele ziare şi canale TV care îi atacă derapajele şi stupidităţile sale politice.

Raportul se bazează pe surse necredibile şi deloc imparţiale politic

Întrebat despre cât de credibile şi imparţiale politic au fost sursele care au stat la baza redactării raportului pe justiţie, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray, dă asigurări că aceste surse au fost verificate. Minciună cruntă. Într-un interviu acordat după conferinţa de presă, Gray recunoaşte că multe dintre aspectele negative consemnate în document s-au bazat pe plângerile unor oficiali care au venit în mod individual la Bruxelles, cu extrase din presă sau din emisiuni tv. Aceştia s-au prezentat drept „victime” ale jurnaliştilor români şi ale altor obscure forţe politice. Bănuim cine face parte din haita lupilor totalitarismului băsist care au pozat, spre satisfacţia lui Reding şi Barroso, în mieii sacrificaţi de către noua putere politică din România: Oana Hăineală, Iulia Motoc, Cristi Dănileţ, Laura Codruţa Kovesi, Monica Macovei, Cristian Preda, Theodor Stolojan, câţiva jurnalişti români papionizaţi, afiliaţi ICR şi SIE. Cei care au condus strâmb România şi au împărţit cu ocale diferite justiţia în România fug acum de răspundere (accountability), de penalizarea abuzurilor şi actelor lor de corupţie, şi se ascund sub fustele madamei Reding. Avem de a face cu o grosolană travestire a realităţii. Pentru că băsiştii fac parte din aceeaşi familie politică cu Reding şi Barroso, putem spune că observaţiile lor asupra stării justiţiei din România s-au făcut numai printr-un singur ochi, cel drept şi ciacâr al lui Băsescu.

Lucian Gheorghiu/ Analiză pe Raportul CE. Oficialii europeni propun măsuri staliniste

Documentarea oficialilor europeni utilizată pentru elaborarea Raportului de ţară pentru România s-a bazat exclusiv pe informările manipulatorii ale propagandei portocalii. Autorii Raportului nu au habar de Constituţia şi legislaţia din România şi propun măsuri cu iz stalinist.

Raportul MCV 2012 pentru România este unul fără precedent în materie. O lectură atentă a documentului nu poate duce decât la o singură concluzie: a fost redactat doar în baza informaţiilor venite din zona propagandei portocalii.

Întreg arsenalul propagandistic utilizat în ultimul an de axa Băsescu-PDL se regăseşte în documentul dat miercuri publicităţii de oficialii CE. Raportorii se comportă ca nişte judecători ai sinistrului „Tribunal al Poporului” de la mijlocul anilor ’40, iar recomandările transmise autorităţilor române nu diferă prea mult de ordinele comisarilor sovietici din aceeaşi perioadă.

Dacă facem o paralelă între raportul de acum şi cel din 2010 (perioada de apogeu a guvernării PDL) se pot observa diferenţe enorme de abodare pe aceeaşi temă. În 2012 se „interzice” pur şi simplu apelarea la prezumţia de nevinovăţie în cazul demnitarilor, li se cere demisia şi se recomandă demiterea din chiar faza incipientă a unei cercetări penale. Mai mult se „acordă” unei instituţii pur administrative, ANI, puteri specifice instanţelor judecătoreşti şi pentru simpla apariţie a unui demnitar într-un raport ANI se cere demiterea. În 2010 se saluta faptul că un fost ministru care avea şi calitatea de deputat (Monica Iacob Ridzi – n.a.) a fost trimis în judecată, dar nu se pomenea nimic de demisie sau demitere. Se acuză fără temei o creştere a gradului de imunitate parlamentară, dar, în acelaşi timp, documentul CE nici măcar nu ia în calcul şi posibilitatea ca şi în tabăra justiţiei să existe încălcări ale legii. De faptul că judecătorii CCR au o imunitate cvasiabsolută şi că în general magistraţii sunt mult mai consistent apăraţi de lege nu se pomeneşte nimic în document.

Nu în ultimă instanţă, raportorii au dat dovadă că nu au cunoştinţe elementare privind legislaţia românească şi unele prevederi ale Constituţiei. Dacă ar fi avut, cel puţin 40% din text nu ar fi existat.

Raportul MCV 2012 pentru România confirmă ceea ce se ştia încă de anul trecut: oficialii români, începând cu premierul şi până la ultimul parlamentar, nu ştiu să comunice în exterior. Nu prin declaraţii făcute în talk-show-uri la televiziunile de ştiri se comunică situaţia reală oficialilor europeni. După experienţa de vara trecută, în orice întâlnire a oficialilor români cu cei de la Bruxelles ar fi trebuit ca pe masă să fie puse Constituţia şi zeci de documente care să ateste că temerile CE, UE sau PE nu sunt justificate şi că oficialii de la Bruxelles sunt manipulaţi de propaganda portocalie.

S-a dus cineva la Bruxelles să arate că după referendum procurorii au acţionat în mediul rural ca în timpul colectivizării? S-a dus cineva să arate că printre corifeii justiţiei din România sunt persoane care au serioase bube în cap? S-a dus cineva să prezinte scurgerile ilegale de documente din dosare în media portocalie? S-a dus cineva să prezinte cazuri de politicieni care şi-au pierdut portofoliul ministerial sau şi-au încheiat cariera politică din cauza dosarelor făcute la comandă politică, dosare infirmate în final de toate instanţele? Mai sunt multe întrebări de pus, dar suntem siguri că răspunsul este unul singur. La toate: „NU”.

Vă prezentăm punct cu punct o parte din paragrafele „periculoase” din Raportul MCV 2012 pentru România, însoţite de adnotări.

  • Nu a fost numită încă o nouă conducere a Ministerului Public şi a DNA-ului.

Eroare. Procurori şefi ai Ministerului Public şi ai DNA au fost numiţi, dar au fost respinşi de preşedintele Traian Băsescu.

  • Procesul a fost iniţial grăbit şi nu a inspirat încredere corpului magistraţilor. Ministrul Justiţiei a prelungit ulterior termenele şi a adus o serie de îmbunătăţiri procedurale, însă doar un număr restrâns de candidaţi şi-au depus candidatura. Cei doi candidaţi care au parcurs cu succes etapele acestui proces nu au reuşit să obţină avize favorabile din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) şi au fost respinşi, în cele din urmă, de către preşedinte. Comisia consideră că prezentarea unui număr suficient de candidaţi de înaltă calitate profesională în cadrul unui proces deschis şi transparent şi, în măsura posibilului, care să primească girul CSM sunt elemente esenţiale pentru asigurarea desemnării unei conduceri în măsură să obţină încrederea publicului.

Eroare. Procesul de numire nu a fost deloc grăbit, dovadă interimatul la vârful celor două instituţii. Nu ministrul Justiţiei a prelungit termenele, ci CSM. Faptul că CSM a dat aviz negativ nu trebuie să constituie o problemă a CE, mai ales că avizul este unul consultativ. (Şi Daniel Morar şi Laura Codruţa Kovesi au primit aviz negativ când au fost numiţi – n.a.) Faptul că nu se prezintă suficienţi candidaţi nu ţine de competenţa ministrului, a CSM, nu ţine de competenţa nimănui, cu atât mai puţin a Comisiei Europene. A candida pentru orice post reprezintă o opţiune personală.

  • Parlamentul a numit noul Avocat al Poporului în ianuarie 2013. Întrucât noul Avocat al Poporului a primit sprijinul deplin al coaliţiei aflate la guvernare, dar nu şi pe cel al opoziţiei, va fi deosebit de important ca acesta să dovedească, în acţiunile sale, că se poate ridica deasupra partizanatelor politice.

CE solicită respectarea Constituţiei, dar prin faptul că iniţial a cerut ca Avocatul Poporului să fie numit prin consens şi acum, în Raport, îşi exprimă nemulţumirea prin faptul că persoana numită nu a primit şi sprijinul Opoziţiei a îndemnat practic la încălcarea Constituţiei. Legea fundamentală prevede clar – art.65, litera i – că Parlamentul numeşte Avocatul Poporului. Iar în Parlament, deciziile se iau prin votul unor majorităţi stabilite de lege, nu prin consens.

  • Comisia ia notă de faptul că toate actele, inclusiv hotărârile Curţii Constituţionale, par să fi fost publicate în timp util în Monitorul Oficial.

Eroare. Niciodată nu au fost blocate sau întârziate publicările în Monitorul Oficial a hotărârilor CCR. Aici oficialii europeni dau din nou o dovadă crasă că nu cunosc procedurile din România. Curtea Constituţională este cea care decide când trimite hotărârile la Monitorul Oficial şi de regulă redactează motivările hotătârilor la mai multe zile, chiar săptămâni, de la pronunţare. Oficialii europeni au punctat acest subiect în iulie 2012, în urma intoxicărilor făcute de oficiali ai PDL şi dintr-un document semnat de 10 ONG-uri prin care se afirma că guvernul a preluat în subordine Monitorul Oficial pentru a nu publica în timp util hotărârea CCR care îi dădea dreptul lui Traian Băsescu să mearcă la un summit UE. La vremea respectivă, CCR a luat decizia pe 27 iunie, dar a trimis-o spre publicare pe 7 iulie.

  • În timpul verii, una dintre preocupările majore a fost dovada clară a exercitării de presiuni asupra instituţiilor judiciare şi a lipsei de respect pentru independenţa sistemului judiciar. Aceasta rămâne un motiv serios de preocupare. Comisia a primit numeroase rapoarte privind acte de intimidare sau hărţuire comise împotriva unor persoane care lucrează în instituţii judiciare şi anticorupţie importante, inclusiv ameninţări cu un caracter personal împotriva judecătorilor şi a familiilor acestora şi campanii mediatice de hărţuire. Din păcate, recomandarea Comisiei nu a fost pusă în aplicare pe deplin. Atacurile cu motivaţie politică la adresa sistemului judiciar nu au încetat. (…) De exemplu, acuzaţiile de exercitare de presiuni asupra judecătorilor Curţii Constituţionale şi de intimidare a acestora care au fost aduse la cunoştinţa Comisiei.

Acest paragraf pare (ca să utilizăm chiar un termen al Raportului – vezi mai sus) să reprezinte, fără vreo modificare, poziţia propagandiştilor portocalii în frunte cu Monica Macovei. În primul rând nu a existat NICIO acţiune de intimidare sau hărţuire mediatică la adresa unor judecători şi a familiilor lor. În al doilea rând, faptul că o judecătoare CCR a fost ameninţată de un puşcăriaş şi de un poliţist dement nu implică responsabilitatea guvernanţilor, a presei şi nu justifică temerile oficialilor CE. În al treilea rând, oficialii europeni continuă – fie din necunoaşterea legislaţiei din Românie, fie intenţionat – să treacă CCR în sistemul judiciar. CCR nu face parte din sistemul judiciar.

  • Un punct critic este acceptarea hotărârilor judecătoreşti: pentru aceasta este necesar ca toţi membrii clasei politice să ajungă la un consens privind abţinerea de la criticarea hotărârilor judecătoreşti, de la subminarea credibilităţii magistraţilor sau de la exercitarea de presiuni asupra acestora.

Eroare. De regulă hotărârile judecătoreşti nu sunt criticate. Există însă situaţii în care sunt criticate – justificat – rechizitoriile procurorilor atunci când există indicii că sunt făcute la comandă politică. Presiuni asupra magistraţilor nu au existat, cel puţin în ultimii ani.

  • Noul Guvern şi-a reiterat obiectivul de a lupta împotriva corupţiei, dar, dintre persoanele nou numite în funcţia de ministru, trei erau cercetate penal pentru fapte de corupţie. (…) Este esenţial pentru credibilitatea unui guvern ca persoanele care îndeplinesc funcţii ministeriale să se bucure de încrederea publicului, de exemplu prin prezentarea demisiei atunci când există împotriva lor un raport ANI în materie de integritate.

RECOMANDARE: luarea măsurilor necesare pentru asigurarea faptului că miniştrii care fac obiectul unor hotărâri în materie de integritate demisionează şi asigurarea aplicării rapide a normelor constituţionale privind suspendarea miniştrilor în cazul trimiterii lor în judecată.În acest caz, oficialii europeni se pronunţă deschis în favoarea încălcării drepturilor omului, a încălcării legislaţiei penale şi eludează prezumţia de nevinovăţie. A fi cercetat penal nu înseamnă automat o dovadă a corupţiei. A recomanda demisia în situaţia în care sunt vizaţi de un raport ANI reprezintă o uriaşă imixiune în sistemul de drept din România, pentru că un raport al unei instituţii administrative (ANI) nu poate fi învestit cu putere judecătorească. Şi aici se ignoră prezumţia de vinovăţie.

  • În ianuarie 2013, Parlamentul a adoptat amendamente la statutul membrilor săi, modificând procedura de ridicare a imunităţii în cazurile de percheziţie, arestare sau reţinere a acestora şi de urmărire penală a foştilor miniştri.

Eroare. Procedurile parlamentară privind cazurile de percheziţie, reţinere sau arestare preventivă nu s-au modificat, sunt aceleaşi care se aplică de peste 10 ani.

Prin declaratiile purtatorului de cuvint al Comisiei Europene si prin raportul MCV dat astazi publicitatii, un fapt e cind se poate de cert si palpabil: autoritatile de la Bruxelles vad realitatile din Romania prin ochelarii lui Traian Basescu si ai Monicai Macovei.

Exista citeva adevaruri indiscutabile in raportul MCV. Ele sunt insa amestecate cu mistificari si interpretari sub cheie politica partizana. Sunt propozitii cheie pe care le-am vazut prima oara in comunicatele si discursurile PDL si ale lui Traian Basescu. Acum le vedem trecute, word by word, in documentul Comisiei.

Daca demnitarii de la Bruxelles, in special comisarul pe justitie si vicepresedinte al Comisiei, Viviane Reding, isi asuma aceasta viziune profund subiectiva si cu o pronuntata incarcatura politica, este perfect responsabilitatea lor. Cind vine insa vorba despre Romania, mecanismele politice bolnave care au infectat justitia, comenzile mai mult decit transparente date procurorilor si unor judecatori din birourile Palatului Cotroceni, avem propriile noastre perceptii.

Nu e prima oara cind se intampla. In ultimii 8 ani, am avut constant parte de asa ceva. Niste romani se duc si toarna la Bruxelles vrute si nevrute despre tara lor, totul cu un scop murdar : al mentinerii influentei lor politice, totale, asupra mecanismelor justitiei. Abuzurile grave, incalcarile de lege si Constitutie, elementele de tip mafiot, crima organizata, prostitutia, jafului banului public. Toate aceste chestiuni concrete din guvernarea Basescu-Boc sunt vizate a fi protejate printr-un mecanism portocaliu Bucuresti-Bruxelles. Singurii care sunt zugraviti drept vinovati eterni sunt adversarii politici si presa care-i critica. Presa care-i lauda si are imixtiuni violente in actul de justitie e buna si merita incurajata…

Sunt chestiuni destul de grave in acest raport MCV in legatura cu libertatea presei, cu dreptul la libera exprimare. Daca premierul Ponta considera ca acest raport e pozitiv, eu unul cred ca el este unul care creeaza un precedent extrem de periculos in raporturile dintre politicieni europeni sau romani si presa. Daca pe viitor se va incerca construirea unei botnite pentru mass media (prin CSM si CNA eventual), iar USL nu se va opune acestui abuz, viitorul suna sumbru.

Constatind aceste lucruri si vazind ca USL este in continuare privita cu reticenta la Bruxelles in urma influentei masiva pe filiera Basescu-Macovei, concluzionez :

– raportul MCV este un document subiectiv care nu-mi poate modifica propriile perceptii despre realitatile romanesti sub presedintia lui Basescu

guvernul Ponta si majoritatea parlamentara au inca un grav handicap de comunicare si de mecanism politic functional in relatia efectiva cu virfurile Comisiei Europene. Chestiunea cu proasta comunicare se vede si pe plan intern. Dar cind avem cu asa ceva pe plan extern, lucrurile se complica pentru noi, ca tara

PRESEDINTELE CNA, OMUL LUI PONTA, APLAUDA RAPORTUL SI VREA SA IA MASURI

PS 1 : Presedintele Consiliului National al Audiovizualului, Laura Georgescu, afirma ca va propune “modificari substantiale” ale legislatiei audiovizuale, in spiritul prevederilor raportului MCV:

Imi asum toata recomandarea Comisiei si cu privire la activitatea Consiliului si chiar am sa vin in intampinare, propunand foarte rapid modificari substantiale, fiindca, intr-adevar, avem de-a face cu un derapaj generalizat” a declarat miercuri,  presedintele CNA pentru Agerpres.

PS 2 : SI PRESEDINTELE ANI, OMUL LUI BASESCU, APLAUDA RAPORTUL SI ATACA

Presedintele Agentiei Nationale de Integritate, Horia Georgescu, sustine ca paragrafele din Raportul CE privind presiunile mass-media asupra sistemului judiciar sunt reale, iar in cazul Agentiei a fost vorba despre adevarate “campanii de hartuire”, utilizate de un trust media ca un “instrument de presiune mediatica si politica”: “Raportul Comisiei Europene vorbeste despre campanii de hartuire si despre utilizarea acestui lucru ca instrument de presiune mediatica si politica. In cazul ANI este absolut real si dovada stau zecile de materiale media promovate de un singur trust mediatic, care au mers pana la intimidare, hartuire si proliferarea unor neadevaruri raportat la persoane din cadrul Agentiei, inclusiv asupra mea”

PS 3 : TRAIASCA SI INFLOREASCA SCUMPA COABITARE !

PLINGERI DE LA CSM SI CCR

PS 4 : Mark Grey, purtatorul de cuvint al Comisiei Europene, a spus ca mentiunile despre “hartuiri din partea presei” au fost primite de la Bucuresti, din partea reprezentantilor Curtii Constitutionale si ai CSM. Intrebare : inainte sa acuze, n-ar fi trebuit Comisia Europeana sa intrebe si mass media, exact pe cei acuzati? Poate aflau adevaruri care ar fi generat un raport mult mai echilibrat…

PS 5 : despre adevaratele probleme ale justitiei, care NU se regasesc in raportul MCV !

despre ce NU spune raportul MCV….

http://www.luju.ro/adio-danilet-judecatoria-ramnicu-valcea-a-sesizat-csm-sa-ia-act-de-vointa-celor-peste-1200-de-judecatori-care-au-votat-pentru-ca-judecatorul-cristi-vasilica-danilet-sa-fie-dat-afara-din-csm-sesizarea

http://www.luju.ro/adio-ghica-curtea-de-apel-cluj-a-sesizat-csm-sa-ia-act-ca-judecatoarea-alina-ghica-a-fost-revocata-de-424-de-judecatori-de-la-13-curti-cititi-in-premiera-tabelul-centralizator-al-rezultatului-voturilor-exprimate-de-judecatori-impotriva-fostei-presedinta-a

PS 6 : PONTA : RAPORTUL CONTINE ERORI MATERIALE

Premierul Ponta consideră că raportul CE conţine anumite erori materiale, precum faptul că nu s-ar fi întâmplat nimic în cazul miniştrilor verificaţi de ANI sau că ar fi miniştri cercetaţi pentru corupţie, iar acestea puteau fi îndreptate dacă “Mecanismul era şi de Cooperare, nu doar de Verificare”.

“Aici e şi dezavantajul că raportul n-a mai fost discutat şi cu noi, pentru că sunt câteva erori acolo, materiale. În primul rând, înţeleg că nu s-a întâmplat nimic cu cei patru miniştri care aveau sesizare de la ANI. S-a întâmplat, nu mai sunt în Guvern şi îmi pare rău că nu mai sunt: şi Silaghi, şi Hellvig, şi Pop, şi Andronescu. Tocmai că i-am sacrificat pentru că aveau o sesizare de la ANI, de care nu aţi mai auzit şi de care probabil nici nu o să mai auziţi nimic în viitor, dar i-am sacrificat tocmai din acest motiv, iar acum se trece că nu s-a întâmplat nimic. S-a întâmplat, că nu mai e niciunul dintre cei patru şi regret că nu mai e niciunul, dar a fost un semnal politic pe care am vrut să-l dau. Am mai citit că sunt trei miniştri cercetaţi pentru corupţie. Nu am reuşit să-i identific. Înţeleg, sigur, Fenechiu e trimis în judecată pentru complicitate la abuz în serviciu, dar pe ceilalţi doi nu i-am găsit oricât i-am căutat. Care sunteţi vă rog să spuneţi, recunoaşteţi singuri. Probabil că e o eroare şi lucrurile astea se puteau îndrepta dacă Mecanismul era şi de Cooperare, nu doar de Verificare”, s-a adresat Ponta miniştrilor, în şedinţa de guvern. El a arătat că obligaţiile asumate la Bruxelles, în vara anului trecut, în numele Guvernului au fost îndeplinite, iar lucrurile concrete efectuate de Executiv sunt reflectate ca atare în raportul Comisiei Europene.

comisia-2

Legaturi:


Categorii

Articolele saptamanii, Justitie, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Radu Tudor, Razboiul impotriva Romaniei, Stat politienesc, Uniunea Europeana, globalizare, guvernarea europeana (UE)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

57 Commentarii la “DOMNIA KNUTULUI PE SPINAREA ROMANULUI sau STALINISMUL SE INTOARCE. Comisia Europeana cere RESTRANGEREA LIBERTATII DE EXPRIMARE, iar agentii propagandisti ai regimului Basescu vor “SANCTIONAREA” POPORULUI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: DICTATURA TOT MAI APROAPE? Serviciile secrete isi rotesc cadrele si sunt pe cale sa inchida posturile TV incomode: REALITATEA TV si ANTENA 3, LUATE LA TINTA prin procurorii politici DNA si prin ordonante cu dedicatie emise de guvernul PONTA-GHITA (SRI)
  2. Pingback: DICTATURA TOT MAI APROAPE? Serviciile secrete isi rotesc cadrele si sunt pe cale sa inchida posturile TV incomode: REALITATEA TV si ANTENA 3, LUATE LA TINTA prin procurorii politici DNA si prin ordonante cu dedicatie emise de guvernul PONTA-GHITA (SRI)
  3. Pingback: DICTATURA TOT MAI APROAPE? Serviciile secrete isi rotesc cadrele si sunt pe cale sa inchida posturile TV incomode: REALITATEA TV si ANTENA 3, LUATE LA TINTA prin procurorii politici DNA si prin ordonante cu dedicatie emise de guvernul PONTA-GHITA (SRI)
  4. Pingback: DICTATURA TOT MAI APROAPE? Serviciile secrete isi rotesc cadrele si sunt pe cale sa inchida posturile TV incomode: REALITATEA TV si ANTENA 3, LUATE LA TINTA prin procurorii politici DNA si prin ordonante cu dedicatie emise de guvernul PONTA-GHITA (SRI)
  5. Pingback: DICTATURA TOT MAI APROAPE? Serviciile secrete isi rotesc cadrele si sunt pe cale sa inchida posturile TV incomode: REALITATEA TV si ANTENA 3, LUATE LA TINTA prin procurorii politici DNA si prin ordonante cu dedicatie emise de guvernul PONTA-GHITA (SRI)
  6. Pingback: Cum este SILUITA INDEPENDENTA JUSTITIEI pentru SISTEMUL BANCAR la indemnul FMI. Unde sunt aparatorii “statului de drept”? - Recomandari
  7. Pingback: MULTIFUNCTIONALELE IUDE CARE NE CONDUC SPRE DEZASTRU. Agentii americanilor din Romania, fanaticii serviciilor secrete si mercenarii politici - Recomandari
  8. Pingback: RADU GOLBAN despre AMPRENTAREA SI UMILIREA romanilor, Elmar Brok si Germania in Europa, PSEUDO-ELITA ROMANEASCA dusmanoasa fata de propriul popor (VIDEO) - Recomandari
  9. Pingback: “ADEVARATA FATA A UNIUNII EUROPENE”- [VIDEO - subtitrare in limba romana]. Un film documentar britanic despre istoricul si agenda MEGA-GUVERNULUI de la Bruxelles - Recomandari
  10. Pingback: Ipocrizia si substratul real al discursului “ANTICORUPTIE”: Institutiile europene si companiile americane NU URMARESC INDEPENDENTA JUSTITIEI, CI DEFINIREA REGULILOR JOCURILOR COLONIALISTE ALE FOAMEI - Recomandari
  11. Pingback: NOUA JUSTITIE PENTRU NOUA LUME, noii STAPANI AI TARII si “consolidarea” noului SISTEM AL FRICII. De la “statul de drept” catre “statul (in pozitie) de drepti” trecand prin EXEMPLARITATEA DOSARULUI TRANSFERURILOR - Recom
  12. Pingback: Emisarul american NULAND dezvaluie motivul real al “LUPTEI IMPOTRIVA CORUPTIEI” si “INDEPENDENTEI JUSTITIEI” – controlul geopolitic al Europei de Est si Balcanilor. Si despre “ROMANIA INFRICOSATA” - Recomandari
  13. Pingback: VREMURILE LISTELOR NEGRE S-AU INTORS. Propaganda deraiata a euroatlantistilor: CINE NU E CU VESTUL, E CU RUSIA LUI PUTIN SI E TRADATOR! - Recomandari
  14. Pingback: PUSCARIA SALVEAZA ROMANIA? Cazul Voiculescu – semnificatie, implicatii - Recomandari
  15. Pingback: ANTIDEMOCRATISMUL VISCERAL AL “STATILOR DE DREPT” EURO-ATLANTICI: “Romania este PREA PRIMITIVA pentru a fi condusa altfel decat prin FORTA MANIPULARII, FORTA INSTITUTIILOR”/ Culmea “elitismului” totalitar: “JUSTIT
  16. Pingback: DRESAJUL PRIN MCV. Raportul Comisiei de Europene – INSTRUMENT GEOPOLITIC DE UMILIRE A ROMÂNIEI, EXCLUDERE DIN SCHENGEN SI CONSOLIDARE A ABUZURILOR ”BINOMULUI” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: MARIAN MUNTEANU – NOMINALIZAREA PNL LA PRIMARIA CAPITALEI. De la “agentul schimbarii sociale” al NATIONAL ENDOWMENT FOR DEMOCRACY la reprezentantul hulit al “NATIONALISMULUI DE GROTA”. Care poate fi sensul acestui joc politic
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare