APARE STATUL KURD PE HARTA ORIENTULUI MIJLOCIU? Ce semnificatie au SCUZELE cerute de Israel Turciei?/ Coreea de Nord in FRENEZIA BLUFULUI NUCLEAR
- Adevarul/ Marius Vacarelu: Un nou stat pe harta lumii?
În ultimele zile, zgomotul de fond al prostiilor din politica românească aproape că a asurzit şi spectatorii de la meciul „Televiziuni+aplaudaci versus Bunul simţ”. De aceea, anumite ştiri de valoare din spaţiul extern nu se mai pot înţelege cum trebuie, orăcăitul nervos al câte unora fiind capabil să deturneze din drumul său şi un tren plin cu mercur ce alunecă într-o pantă de 10%. De aceea, în momentul în care am văzut o ştire despre liderul PKK, Abdulah Ocallan, care şi-a îndemnat luptătorii la armistiţiu cu Turcia, am tresărit, deoarece ştirea aceasta nu este singură.
Celelalte trei cereri adresate de acesta – din momentul începerii conflictului au trecut 29 de ani – nu fost respectate, numai că aceasta era din start mai interesantă. De fapt, ce le-a fost comun celorlalte trei cereri: faptul că la graniţa Turciei era linişte, în sensul unei conduceri ferme şi care nu avea mari probleme în asigurarea stabilităţii unei frontiere. Atât Siria, cât şi Irakul erau conduse de lideri de forţă, care nu ezitau să rezolve rapid situaţiile de insubordonare sau formele de opoziţie politică şi / sau armată.
De data aceasta, situaţia este mult diferită: în Irak, kurzii aproape că sunt independenţi în partea de nord a ţării, unde sunt şi unele resurse care pot asigura o bază de plecare pentru o economie naţională eficientă, iar în Siria conflictul intern purtat cu înverşunare nu lasă loc la interpretări – forţele implicate au profitat de context şi acum tranşează prăjiturii viitorul prin sfărâmarea trecutului istoric. De aceea, faptul că liderul operativ actual a PKK a anunţat armistiţiu general cu Turcia, acceptând ideea lui Ocalan a părut surprinzător pentru toţi, deşi nu este. Pe fond, pentru kurzi nu există şansă mai mare decât cea de acum, iar tactica presupune uneori şi retrageri de pe poziţiile prea avansate. Astfel, este necesară acum bunăvoinţa Turciei, deoarece Ankara este singura capitală care are forţa necesară să pătrundă militar până în orice punct al teritoriului irakian controlat de kurzi, ceea ce ar echivala cu consacrarea Turciei ca stăpân absolut al Orientului Mijlociu, ceea ce nici un alt stat din zonă nu îşi doreşte.
Dacă ar fi fost doar aceste două evenimente, nu ar fi poate prea interesantă concluzia, dar s-a mai întâmplat ceva: la finalul săptămânii trecute, premierul israelian l-a sunat pe cel turc, pentru a-şi prezenta scuze relativ la evenimentele din 2010, când o navă, Mavi Marmara, a fost subiectul unei operaţiuni militare soldate cu 9 morţi, cetăţeni turci. Această cerere de scuze – destul de rar întîlnită în zonă, unde oamenii gândesc după alte reguli decât cele ale Europei creştin-vestice, nu s-a făcut cu plăcere, şi este evident că există un preţ care va fi plătit de cineva.
Toate acestea se corelează cu vizita pe care preşedintele Obama a făcut-o în această zonă săptămâna trecută. Netanyahu, unul dintre oamenii cu personalitate din zonă, care tocmai a reuşit să formeze un nou guvern, nu ar prezenta scuze pentru puţin – mai ales că o bună parte a carierei sale politice se datorează tocmai reacţiei ferme a statului israelian la Entebbe. Or, avem următorii termeni ai ecuaţiei: armistiţiu între turci şi kurzi, relaxare între turci şi israelieni, state slabe în Irak şi Siria, adversari acerbi ai Ankarei şi Tel Aviv-ului. Este, cred, destul de uşor să ne imaginăm că această împăcare dintre Turcia şi Israel să aibă ca preţ Siria, dorit de cele două capitale ca să fie scoasă din jocul geopolitic al zonei pentru un interval de timp mai mare.
Şi atunci, de ce nu ar putea juca şi kurzii un rol activ în această înţelegere, oferindu-li-se în plus şi partea din Irak pe care o controlează – şi cu care Turcia face afaceri bune deja? În fond, un stat nou creat va fi dator patronilor săi şi va juca un rol de balans şi de tampon în zonă între Iran şi Turcia, dar şi un avanpost al soldaţilor israelieni ce ar putea lansa cumva un atac asupra Iranului. Mossul este o zonă care poate oferi nu doar o distanţă mai mică de acoperire pentru aviaţia statului evreu, dar şi petrolul necesar unui război. În plus, mulţi kurzi au experienţă militară practică în conflictele ultimelor decenii, ceea ce poate fi folositor pentru ei, deoarece războaiele se pot duce şi cu ajutorul mercenarilor. De fapt, dacă un stat îţi oferă existenţa şi independenţa, esţi îndatorat pentru o anumită perioadă de timp. De aceea, cred că în curând vom vedea o acţiune conjugată directă a celor trei forţe contra Siriei, împărţirea acesteia în vederea neutralizării sale geopolitice, iar apoi, crearea statului independent kurd. Mai departe, nu avansez cu predicţia – totuşi, cred că la sfârşitul acestui an vom avea un nou stat pe harta lumii, care va învolbura mult apele în zonă, atât la nord, cât şi la sud, iar în maxim 4 ani, un preşedinte eliberat, care a dovedit nu doar că a luptat pentru noul stat, ci şi a şi suferit pentru el.
Coreea de Nord a anunţat miercuri că armata sa a întrerupt linia telefonică de urgenţă cu armata sud-coreeană, la mai multe zile după ce a suspendat “telefonul roşu” între cele două guverne şi şi-a ameninţat rivalul şi pe aliatul american al acestuia cu un atac nuclear, relatează AFP. “Începând din acest moment, toate comunicaţiile militare Nord-Sud vor fi tăiate”, a anunţat agenţia de presă guvernamentală nord-coreeană KCNA, citând un oficial militar de rang înalt.
“Într-o situaţie în care un război poate izbucni în orice moment, nu mai este nevoie să fie menţinute” aceste comunicaţii, a adăugat oficialul citat. Linia va rămâne suspendată “atât timp cât vor dura acţiunile ostile şi anacronice din partea (Coreei de) Sud”, a subliniat el. Coreea de Nord a întrerupt la jumătatea lui martie “telefonul roşu” între Phenian şi Seul, o linie de comunicaţii în caz de urgenţă. Această legătură, instalată în 1971, a fost suspendată deja în cinci rânduri de către Coreea de Nord, ultima dată în 2010.
- Cotidianul: Coreea de Nord a întrerupt “telefonul roşu” cu Seulul: Un război poate izbucni în orice moment
Coreea de Nord a anunţat miercuri că armata sa a întrerupt linia telefonică de urgenţă cu armata sud-coreeană, la mai multe zile după ce a suspendat “telefonul roşu” între cele două guverne şi şi-a ameninţat rivalul şi pe aliatul american al acestuia cu un atac nuclear, relateazăMediafax. “Începând din acest moment, toate comunicaţiile militare Nord-Sud vor fi tăiate”, a anunţat agenţia de presă guvernamentală nord-coreeană KCNA, citând un oficial militar de rang înalt.
“Într-o situaţie în care un război poate izbucni în orice moment, nu mai este nevoie să fie menţinute” aceste comunicaţii, a adăugat oficialul citat. Linia va rămâne suspendată “atât timp cât vor dura acţiunile ostile şi anacronice din partea (Coreei de) Sud”, a subliniat el. Lideri nord-coreeni urmează să se reunească în zilele următoare pentru a decide asupra unor probleme “importante”, informează agenţia oficială nord-coreeană KCNA, care nu a precizat nici data şi nici natura subiectelor abordate, pe fondul unor tensiuni puternice în peninsulă.
- TURCIA VS SIRIA: Erdogan Magnificul, RAZBOIUL TOTAL, pacea si dezinformarea
- ANALIZA SAPTAMANII pentru situatia geopolitica a crizei siriene – Dan “Trenduri economice”: Pionul sirian si cuiul grenadei
- TURCIA, PUTEREA PE PICIOARE DE LUT. O radiografie geopolitica a vulnerabilitatilor Noului Imperiu Otoman
- TURCIA VERSUS ISRAEL: premierul Erdogan suspenda contractele de armament si anunta ca vasele turcesti ar putea naviga langa Fasia Gaza
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Interesant articol ! Scenariul pare foarte posibil si chiar cred ca intalnirea dintre americani , evrei si turci a avut ca tema de discutie acest aspect. Apele se precipita in zona chiar mai mult de cat pana acum. Partea interesanta este ca sigur Rusia nu va permite niciodata ocuparea Siriei, ca daca nu era asa, Siria era de mult stearsa de pe harta lumii sau cel putin avea un guvern marioneta impus de catre americani. Iar de Iran nici nu mai vorbesc. Personal, Putin a declarat, in cateva randuri, ca alianta cu Iranul este foarte puternica si a avertizat fortele americane sa nu indrazneasca sa atace Iranul, acesta avand sprijinul total al Rusiei. Si aliantele pe care Rusia le+a facut la nivel economic si nu numai cu alte tari, destul de in graba, nu sunt altceva decat o alternativa urgenta la politica de cucerire a americanilor ( ocultii lumii)desfasurata, si ea, intr+o graba de neinteles (pe care totusi o intelegem). Articolul postat devine foarte interesant prin prisma profetiilor pe care prea bine le cunoastem. Vad ca agarienii au inceput sa fie sustinuti si incurajati de occident. Au prins curaj. Acum ramane de vazut cat de repede se vor defasura aceste evenimente si legatura lor cu grecii.
am profetit! hug me! :))
pe 16 Sep 2011 la 13:19 # 11. k
fie ca o vrea, fie ca nu, Erdogan face jocurile Israelului in actuala criza…probabil ca si turcul are interesul sa transeze, intr-un moment de volatilitate in orientul apropriat si Grecia, preblema kurda si cea cipriota, in oglinda cu guvernul sionist care are de surmontat o problema palestiniana-hamas-egipt si una iraniana-hezbolah-siria. sa nu uitam ca turcia este sunita, fiind polul de putere sunit la mediterana in sinergie cu polul sunit saudit la golful persic. liderii politici evrei se folosesc de ascensiunea si orgoliile celor 2 puteri sunite ca sa-si potriveasca apele pentru marea confruntare iudeo-musulmana si pentru a-si destabiliza oponentii directi din proximitatea statului evreu. manevra este efectuata prin intermediul lobiului si cercurilor de putere pro-israeliene de la washington, iar miscarea lui erdogan are girul lor, desi imi este greu sa judec daca stie incotro isi indreapta tara, este un caz clasic de “coada dand din caine” (wagging the dog), unde turcia este coada, iar cainele monolitul iudeatic atlantic.
Sa accepte deci Turcia disparitia ca stat ? Fara nicio analiza,primul gand e ca Turciei i-ar fi mai curand oportuna “anexarea” Siriei (care a fost pasalic turc) si eventual dislocarea acolo a populatiei kurde. O forma de federalizare a statului Turc, insa cu extindere.
Analiza lui K este foarte pertinenta. Insa in privinta orgolilor ma cam indoiesc. Or fii ei orgoliosi dar nu sunt prosti! Nu risca Turcia un conflict cu Irak si mai ales cu Siria fara sa aibe un castig evident. Mai ales in conditiile in care e clar ca Siria este sprijinita puternic de catre rusi. Si atunci fratele C2 are dreptate. Insa eu ma gandeam nu la anexarea Siriei sau a nordului Irakului, ci mai degraba la creearea unui stat Kurd in nordul Siriei si Irakului cu transferarea populatiei kurde din Turcia in acest stat nou format. Si asa toata lumea este multumita. Bine, este avident ca atunci cand turcii s-au inteles cu israelito-americanii nu au citit mai inaite profetiile grecilor!
reproduc aici un comment de pe adevărul, care s-ar putea să completeze cele spuse deja:
Ar fi mai multe de spus despre kurzi, pentru că noi îi privim ca pe o naţiune unitară, ceea ce e departe de realitate. Europenii au această perspectivă etnică unitară, pornind de la realităţile înconjurătoare, perspectivă care însă nu are nimic în comun cu orientul mijlociu.
Mai întâi de toate că această “naţiune” reprezintă de fapt o colecţie de grupuri etnice şi tribale cu origini turcice, semitice şi armene, printre altele. Tribul reprezintă unitatea colectivă indivizibilă a statelor din această zonă, iar aceste triburi s-au războit violent unele împotriva celorlalte, sub îndrumare externă, până de curând şi prezintă în continuare o probabilitate crescută de a se confrunta, în lipsa unui/unor patroni externi care să impună o ordine politic-administrativă internă.
Apoi, kurzii nu vorbesc acceaşi limbă ci sunt folosite, în principal, patru dialecte diferite. Când spun dialect nu trebuie însă să vă gândiţi la ardeleni şi moldoveni, căci limba română este cea mai unitară limbă din europa, ci trebuie să vă gândiţi că dialectul Kurmanji, care este cel mai răspândit, şi folosit în turcia, nordul irakului şi graniţa siriană este înţeles cu dificultate de vorbitorii de Surani, vorbit în sudul regiunii kurde irakeine şi în Iran în vreme ce dialectele Zuza şi Gulani sunt practic limbi diferite, ce nu sunt înţelese deloc de primele. Iarăşi trebuie avut în vedere structura tribală a folosirii dialectelor iar nu răspândirea geografică a acestora.
Dacă e să privim regional, ar trebui să avem în vedere că pe lângă faptul că vorbitorii aceleiaşi naţiuni nu se înţeleg între ei pe cale orală, aceştia folosesc şi grafii diferite, în turcia se foloseşte alfabetul latin, în siria, irak şi iran se foloseşte cel arab în timp ce în armenia se foloseşte alfabetul chirilic.
Dacă astea nu ar fi de ajuns, naţiunea kurdă este fracţionată şi din punct de vedere confesional, pe aceleaşi tipare tribale, având o majoritate de suniţi ai şcolii Shafi*i dar şi mulţi Sufi, şiiţi în iran şi centrul Irakului, apoi mulţi alawiţi în Turcia. Pe aceste disparităţi s-a construit istorica lipsă de unitate a kurzilor, iar apariţia unui nou stat Kurdistan trebuie să plece de la aceste realităţi.
Partea bună este că există condiţiile perfecte pentru formarea unui stat care să fie dependent de imixtiunea externă pentru a-şi asigura propria unitate politică şi administrativă. Facţiunile tribale sunt ideale pentru a primi “ordine pe unitate”, de strictă aplicare, şi la o adică, dacă e ordin, e cu plăcere. Acesta este motivul pentru care atât Iran, Turcia, dar mai ales Israel sunt atât de interesate de Guvernul regional Kurd din Irak, pentru că vor să-şi dezvolte instrumentele de intervenţie pentru entităţile statale kurde.
Dacă despre influenţa iranului în conflictele istorice ale regiunii autonome kurde se cunosc multe sau despre interesul recent al Turciei pentru oleoducte şi pentru tutelarea dezvoltării economiei regiunii autonome, mai puţine lucruri se cunosc despre asisenţa efervescentă a statului evreu pentru kurzi, un ajutor de asemenea cu caracter de continuitate istorică, dpdv militar şi civil deopotrivă. Legăturile strânse între Erbil şi Tel Aviv au început a fi recunoscute deschis şi încurajate de ambele părţi în ultimele două decenii, începând cu primul război din iraq, deşi dezvoltarea relaţiilor a fost îngrădită de grija Israelului şi SUA de a nu deranja prea mult statul turc.
De pildă, infrastructura comunicaţiilor din kurdistanul irakian este îndeaproape edificată prin grija companiilor israeliene, prin contracte de sute de milioane de dolari, inclusiv în ceea ce priveşte viitorul aeroport internaţional de la Erbil. Este evident că graba statelor care au interese în cauza kurdă de a-şi spori influenţa asupra kurzilor şi de a-şi dezvolta instrumente politice şi economice de patronaj, este principalul motor al reunificării kurde, mai eficient decât însăşi dorinţa kurzilor de a se uni.
În rândul acestora, în funcţie de conjunctură, de departe cel mai câştigat stat este israel, care poate controla indirect o fâşie kurdă ce porneşte de lângă Aleppo şi se opreşte în kurdistanul iranian, fiind o daltă care poate destabilza 4 state: siria (probabil şi ea o federaţie în viitor), iraq, iran şi turcia. Dacă Irakul deja a pierdut nordul, în vreme ce Iranul şiit îi marginalizează (eufemism) pe kurzii suniţi, cei mai vulnerabili sunt turcii pentru că 25% din suprafaţa sa este ocupată de majorităţi kurde de peste 75%. Procentul în care Kurzii sunt peste 30% este mult mai mare. Turcia însăşi nu recunoaşte grupurile etnice aflate pe teritoriul ei, distincţia între minorităţi şi majorităţi făcându-se pe criterii confesionale.
Indiferent cât de puternică este armata turcă, un astfel de procent poate oricând destabiliza/dezmembra o ţară. Există astăzi metode de conflict non-violent rafinate care pot pune în scurt timp în genunchi un stat, indiferent de potenţa sa militară, precum cele dezvoltate de şcoala lui Gene Sharp dar şi altele.
În ortodoxie însă este foarte cunoscută profeţia cuviosului Paisie, cu privire la dezmembrarea Turciei şi a trecerii Constantinopolului în administrarea Greciei, sub tutelă internaţională, etapă precedată de o crâncenă sărăcire a poporului grec, a unei perioade de foamete şi disperare, pe care le vedem astăzi cu prisosinţă. Cred aşadar şi eu că viitorul Kurdistan, în varianta sa unitară, cu preşedintele care a suferit pentru ţară, va apărea doar atunci când Rusia va dezmembra Turcia, conform aceleiaşi prfeţii. Până atunci, eventualele autonomii şi autodeterminări siriene sunt doar de etapă. Iertaţi vorba lungă. Doamne, ajută!
Ietati-mi a treia interventie! Am vazut o stire postata pe Vocea Rusiei si ma gandeam ca poate avea legatura cu cele expuse aici.
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_28/In-zona-Marii-Negre-incep-manevre-militare-neplanificate/
Ar putea avea o legatura cu ceea ce se discuta aici in ideea in care stim prea bine profetiile referitoare la Turcia.
Ceva imi spune ca Rusia stie prea bine ce planuri au ocultii, si calcata rau de tot pe bataturi, de ei, si acum se pare ca, si de Turci, isi arata muschii .
Privitor la profetia cu Turcia, este posibil ca Rusia in drumul catre turci sa ne viziteze si pe noi. Ca doar avem si noi profetia Parintelui Arsenie Boca.
In acest sens am citit un articol, cei drept tot de pe Vocea Rusiei, care poate avea si o samanta de adevar, daca nu chiar mai multe.
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_28/Valentin-Vasilescu-Ursul-rus-iSi-arata-muSchii-la-Marea-Neagra/
Dl. VV descrie un scenariu de ocupare a Romaniei in 4-6 ore! Oare chiar stie ceva sau vrea doar sa tatoneze reactiile alor nostrii?
4-6 ore ??…ce le-o trebui atat ?
“în armenia se foloseşte alfabetul chirilic”
(Alfabetul armenesc este alfabetul folosit la scrierea limbii armene clasice cât și a celor două dialecte moderne scrise și vorbite, Armeneasca Estică și cea Vestică. Acest alfabet a fost conceput de sfântul armean Mesrob Maștoț (în armeană Մեսրոպ Մաշտոց) în anul 405 pentru traducerea Bibliei în limba armeană.)
de la : http://ro.wikipedia.org/wiki/Alfabetul_armenesc
@c2 spuneam de kurzii din armenia, nu de armeni 🙂
http://en.wikipedia.org/wiki/Kurdish_alphabets#Cyrillic_script
Scenariul acesta a mai circulat şi a fost contrazis complet neconvingător de Cristian Negrea. Adevărul este mai mult decât sumbru, în ce priveşte capacitatea militară a României. Pur şi simplu suntem dezarmaţi. Spre deosebire de anii 40 când armata română avea ofiţeri superiori veterani de linia întâi în primul război mondial, astăzi avem colonei gen turcescu şi alţii. Rusia a prins o buclă incredibilă de maturizare a tehnologiilor militare de care dispun, ceea ce se traduce în armament mult peste nivelul mediu. România se află momentan în imposibilitatea de a se apăra în faţa unei agresiuni ruseşi, chiar şi până la o extrem de ipotetică/improbabilă intervenţie în ajutor din partea aliaţilor nato apropiaţi (Bulgaria, Ungaria şi Turcia), apoi a celor mai depărtaţi.
În primăvară consilierul prezidenţial pe probleme de siguranţă naţională I.Fota şi ministrul apărării Dobriţoiu s-au certat deschis în aula Academiei Române acuzându-se reciproc pentru faptul că armata română nu mai are capacitate operaţională. Anul acesta, pentru prima oară în ultimii ani, şedinţa de bilanţ a Marelui Stat Major a fost ţinută cu uşile închise, şeful statului major general Ştefan Dănilă menţionând ca prioritară pentru acest an, refacerea capacităţii operaţionale a armatei române. Capacitate operaţională înseamnă că nu ne putem opune militar unei eventuale agresiuni.
Exerciţiile navale intempestive ale Rusiei, comandate de Putin azi noapte la ora 4 nu sunt deloc obişnuite, chiar dacă le-am privi ca făcând parte din categoria celor pentru care nu este necesară anunţarea vecinilor şi a posibililor interesaţi. Mai întâi pentru că limita de 7000 de soldaţi nu se referă la un nr per capita ci se referă la capacitatea militară. Una e să ai 7000 de “pedestraşi” târându-se prin noroi în Siberia, şi alta e să porneşti exerciţii navale cu întreaga flotă a mării negre. cum ar fi să nu semnalezi un exerciţiu militar cu 3000 de avioane?! Apoi, dacă tot te loveşte cheful de exerciţii navale, nu mobilizezi 250 de vehicule blindate pe care le burduşeşti în nave de desant. Asta înseamnă la o medie minimală de 4 persoane per vehicul blindat, că urmează să ţii 1000 de persoane forţe terestre (din cele 7) blocate aiurea în nave de desant, doar pentru a verifica capacitatea operaţională a forţelor navale. Apoi, astfel de exerciţii, chiar dacă sunt neanunţate, sunt comunicate îndată de la începerea lor, dimpreună cu programul de desfăşurare, obiective, zona de acţiune/exerciţiu.
Însă în condiţiile în care anunţul a fost dat la ora 4 dimineaţă şi prima menţiune în presă a fost făcută abia la ora 14 pe ria novosti şi acolo 3 fraze, completate ulterior, Rusia a verificat capacitatea de reacţie pentru toate statele cu ieşire la M.Neagră şi nu numai. Practic, azi dimineaţă la ora 8 cel târziu întreaga armată română trebuia să se afle în stare de alertă. Observatorii informaţi ar fi putut evalua cu această ocazie întreg mecanismul de mobilizare a armatelor adversare, cu toate neajunsurile lor. Acesta este şi motivul pentru care astfel de exerciţii se notifică în prealabil, pentru că o astfel de manevră intempestivă deconspiră un mecanism care altfel ar trebui să fie secret şi reprezintă o agresiune militară prin ea însăşi, chiar dacă nu se procedează la alte acţiuni.
Însă mobilizarea este mai mult decât credibilă, în condiţiile în care la Doha s-a pus practic cruce oricăror eforturi de soluţionare paşnică a conflictului sirian, prin recunoaşterea de către Liga arabă a opoziţiei siriene ca unic reprezentantă a sirienilor, apoi prin situaţia refugiaţilor sirieni din turcia sau prin jefuirea banilor ruseşti din cipru, apoi prin deja exerciţiul militar mamut al aviaţiei militare de bombardiere strategice din saratov, pe volga etc. Încă avem în vedere că nu s-au publicat nici un fel de detalii despre programul exerciţiilor şi obiectivele acestora.
În principiu, ţinta vizată pentru sensibilizare pare a fi Turcia, căci pentru noi se poate să fi fost suficient un zmeu mai mare care să se îndrepte spre bucureşti. Comentariile din presă se referă la o acţiune de imagine care să se delimiteze de imaginea corupţiei militare patronată de serdiukov, fostul ministru rus al apărării. La fel se presupune că armatele din jur au fost totuşi anunţate, inclusiv asupra detaliilor, lăsând surpriza să fie gustată de publicul neavizat, ceea ce totuşi nu prea are sens, căci astfel de detalii trebuiau să fi apărut prompt în presa de specialitate, or până acum nu am citit decât că Putin va anunţa la o dată ulterioară momentul încheierii exerciţiilor trupelor speciale.
Chiar luând şi aceste lucruri în considerare, simplul program de reînarmare şi militarizare a Rusiei în faţa unei Europe demilitarizată de două decenii reprezintă o agresiune brutală, faţă de care nu putem opune decât amabilitatea unei SUA din ce în ce mai circumspectă de a interveni. Aceste aspecte sunt grave inclusiv pentru ţările grele din europa, nu doar pentru pigmeiii periferici.
http://carnegieeurope.eu/2013/03/29/turkey-s-critical-moment
varianta optimistă