Stratfor prezice DISOLUTIA RUSIEI si recuperarea teritoriilor de catre ROMANIA/ Razboi total in Europa?/ ROMANIA – IZOLATA REGIONAL SI POTENTIALA TINTA. Va pune Rusia la incercare NATO? (Video)/ Orban acuza Romania/ Lituania reintroduce serviciul militar OBLIGATORIU

25-02-2015 21 minute Sublinieri
Foto: digi24.ro

Foto: digi24.ro

În previziunile strategice pentru anii 2015-2025, agenţia americană Stratfor lansează ideea că deşi confruntarea din Ucraina va rămâne elementul central al preocupărilor internaţionale, totuşi Federaţia Rusă nu va continua să existe în forma sa actuală întregul deceniu care ne aşteaptă. Dependenţa covârşitoare a economiei ruse faţă de exporturile energetice şi lipsa de predictibilitate a evoluţiei preţurilor va pune Moscova în imposibilitatea de a susţine relaţiile instituţionale în întregimea imensului teritoriu al Federaţiei Ruse de azi.

Analiştii agenţiei Stratfor se aşteaptă ca ”autoritatea Moscovei să slăbească substanţial, ceea ce va duce la o fragmentare formală şi informală a Rusiei, Securitatea arsenalului nuclear rus va deveni principala îngrijorare, pe măsură ce acest proces se va accelera la sfârşitul deceniului ce urmează”.

Eşecul economic

Rusia a eşuat în procesul de transformare a veniturilor provenite din vânzarea resurselor energetice într-o economie sustenabilă, rămânând vulnerabilă în faţa fluctuaţiilor de preţuri pe piaţa internaţională. Mai mult, Federaţia Rusă nu are nici un mecanism de protecţie faţă de forţele unei pieţe libere. Conform Stratfor, această situaţie va duce la repetarea fenomenelor din anii 1980 şi 1990, perioade în care a scăzut dramatic capacitatea Moscovei de a susţine infrastructura întregii ţări. ”Aceasta va provoca regiunile să caute metode de a se proteja, formând entităţi autonome formale şi informale. Legăturile economice care leagă periferia rusă de Moscova se vor dizolva”, susţin analiştii Stratfor.

Soluţia forţei

Agenţia americană citată aminteşte că, în mod tradiţional, Rusia a rezolvat prin forţă acest gen de probleme, cu ajutorul serviciilor secrete. Însă la fel ca în anii 80 ai secolului trecut, serviciile secrete nu vor putea să limiteze forţele centrifuge care vor împinge regiunile în afara controlului Moscovei. ”De data aceasta puterea FSB este slăbită prin faptul că membrii conducerii sale sunt implicaţi în economie. Pe măsură ce economia se împiedică, acelaşi lucru se va întâmpla cu forţa FSB. Iar dacă FSB nu va inspira o teamă reală, fragmentarea Rusiei nu va mai putea fi împieicată”, apreciază analiştii Stratfor.

Teritoriile ocupate de sovietici

”În vestul Rusiei, Polonia, Ungaria şi România vor încerca să recupereze regiuni pierdute în favoarea ruşilor în diverse momente. Vor acţiona astfel încât să atragă Belarus şi Ucraina în această direcţie. În sud, capacitatea ruşilor de a controla Caucazul de Nord se va evapora, iar Asia Centrală va intra într-o perioadă de instabilitate. În nord-vest, regiunea Karelia va căuta să se alăture Finlandei, iar în estul îndepărtat, regiunile de coastă mai apropiate de China, Japonia şi Statele Unite decât de Moscova vor începe să se comporte independent. Celelalte regiuni din afara Moscovei nu vor căuta neapărat autonomia, însă vor fi puse în situaţia de a fi autonome. Nu va exista o rebeliune împotriva Moscovei, ci slăbirea capacităţii Moscovei de a sprijini şi controla Federaţia Rusă va creea un adevărat vid. Ce va continua să existe în acest vid vor fi fragmentele Federaţiei Ruse” – aşa arată descrierea viitoarei fragmentări a Rusiei în viziunea analiştilor Stratfor.

Criza nucleară

Disoluţia Federaţiei Ruse va duce la apariţia celei mai mari crize a următorului deceniu: problema numeroaselor capacităţi nucleare ofensive care sunt distribuite în toate regiunile ruse. Dispariţia puterii centrale a Moscovei va ridica problema controlului asupra acestor rachete şi cum va putea fi garantat faptul că ele nu vor fi folosite. Analiştii Stratfor apreciază că Statele Unite vor fi singura putere capabilă să trateze această problemă, însă nu vor putea să garanteze că nu va fi lansată nici o rachetă cu încărcătură nucleară. ”Statele Unite vor fi obligate fie să inventeze o soluţie militară care este greu de imaginat în acest moment, să accepte ameninţarea unor astfel de lansări sau să încerce să creeze guvernări viabile din punct de vedere economic în regiunile în care se găsesc astfel de sisteme de armament”, mai arată analiştii Stratfor.

România va juca un rol semnificativ într-o coaliţie regională antirusă condusă de Polonia şi patronată de Statele Unite în prima jumătate a următorului deceniu, iar în a doua jumătate coaliţia va avea un rol major în remodelarea frontierelor ruse şi recuperarea teritoriilor pierdute, scrie Mediafax, citând Stratfor.

În cele din urmă, după ce puterea Moscovei va slăbi, această alianţă va deveni dominantă nu doar în Belarus şi Ucraina, ci şi mai departe către Est, consolidând poziţia economică şi politică a Bucureştiului, Varşoviei şi Washingtonului în regiune, preconizează agenţia americană de analiză şi informaţii în previziunile pentru deceniul 2015-2025.

„România şi Polonia vor beneficia de pe urma acestui parteneriat strategic cu Statele Unite, deoarece este în interesul Washingtonului, după ce intră într-o relaţie de tip strategic, să facă astfel încât partenerii săi să devină cât mai viguroşi economic, cu scopul ca aceştia să-şi stabilizeze societatea şi să devină capabili să-şi construiască forţa militară – o poziţie în care vor ajunge în următorul deceniu atât Bucureştiul, cât şi Varşovia, în contextul în care Washingtonul şi-a prezentat în mod clar interesul faţă de regiune”, subliniază Stratfor. […]

“Oricât de primejdios ar părea, trepuie să-l oprim cumva (pe Putin, n.n.). Asta şi pentru binele naţiunii ruse, nu numai pentru cel al naţiunii ucrainiene şi al Europei…am dori ca Occidentul să ne trimită arme care să ne permită să ne apărăm.”

Vadim Pristaiko, ministrul adjunct de Externe al Ucrainei, interviu pentru CBC Radio, 21 februarie 2015.

Nu este exclus ca ruşii sa tenteze acţiuni la limita art. 5 al NATO, pentru a testa capacitatea noastră de a reacţiona.

Bogdan Aurescu, ministrul de Externe al României, februarie 2015

Cred că un scenariu apocaliptic este improbabil şi sper că nu se va produce niciodată. Un mare stat european ca Ucraina ar trebui, înainte de toate, să revină la viaţa noirmală, să-şi restaureze economia, sferele sale sociale şi, în mod civilizat, relaţiile sale cu sud-estul ţării, să garanteze drepturile legitime ale populaţiei din Donbas.

Vladimir Putin, Preşedintele Federaţiei Ruse, 23 februarie 2015.

Cine şi ce va face pentru a răspunde apelului disperat al Ucrainei pentru a primi sisteme de armament ultra-moderne ?

Părerile sunt extrem de împărţite, aşa cum foarte realist sublinia într-un recent interviu ministrul nostru de Externe, Bogdan Aurescu, care spunea că, pe de o parte, nimeni nu ştie încă dacă efectul unei asemenea acţiuni va fi cu adevărat pozitiv şi, pe de altă parte, arătând că România nu dispune de asemenea tehnică performantă pentru a o trimite ucrainenilor.

Interesante remarci deoarece, pe de o parte se situează în limitele deciziei miniştrilor apărării din NATO de a nu trimite asemenea armament în Ucraina, dar arătând şi limitele de joc al performanţei sistemelor de care dispune România, fapt care ar trebui să trezească o îngrijorare reală privind capacităţile armatei române de a face faţă unei mişcări agresive externe, eventual chiar «test al capacităţii noastre de a reacţiona».

Şi atunci? Semnalele sunt că ucrainenii tot ar mai spera ceva ajutor de la ţările europene, multiplicând contactele diplomatice în acest sens.. Ce şi-ar putea dori? Eventual promisiunea de echipamente non-letale sau/şi, în cazul ţărilor din imediata proximitate a zonei de conflict, printre care şi România, angajamentul de a primi refugiaţi pentru perioade diverse de timp, de a trata răniţii în reţeaua noastră de spitale sau în centre ad-hoc organizate în apropierea zonei de frontieră, asigurarea de baze aeriene pentru zboruri de transport echipamente sau personal, oferirea accesului la datele radarelor noastre militare sau la alte pachete de informaţii, militare sau nu etc.

Numai că Ucraina vrea mai mult. Cu mult mai mult, adică «sisteme performante de arme letale».

Şi, cel puţin în condiţiile actuale, cererea se adresează în mod punctual SUA şi Canadei, dar face apel la o posibilitate teoretică ce este oricând deschisă: state membre sau nu ale Organizaţiei Atlanticului de Nord să decidă, aşa cum legal pot s-o facă, să trimită individual asemenea arme în Ucraina sau să formeze o coaliţie ad-hoc pentru «protejarea Ucrainei împotriva agresiunii ruse».

Este posibil, iar surse concordante spun că în pachetul pe care-l cer congresmenii americani (în valoare de 1 miliard de dolari) s-ar putea afla chiar echipamente de ultimă generaţie.

Coroborând aceste surse, lista (ce rămâne evident deschisă), ar cuprinde armament antitanc ultraperformant care să poată pune oarece probleme blindajului tancurilor ruseşti, /, ucrainenii solicitând în acest sens sisteme antitanc tip Javelin şi nu, cum au anunţat deja unele surse americane, armamentul antitanc M72LAW.

S-ar mai adăuga un număr important de vehicule blindate de tip Humvee precum şi un număr neprecizat de avioane de recunoaştere fără pilot (UAV) , dar şi echipament de bruiaj pentru avioanele inamice de acelaşi gen. Asta în condiţiile în care un raport realizat de Atlantic Council în urmă cu două săptămâni spune că separatiştii folosesc deja drone Orlan-10 de fabricaţie rusească, posibil de contra-atacat cu sisteme americane de bruiaj eficiente. În fine, ar putea fi vorba, în imediat, de livrarea unor radare extrem de performante de tipul ThalesRaytheon Systems Firefinder cu o rază de acoperire de 50 de kilometri, deci eficiente în condiţiile în care rebelii separatişti folosesc lansatoare de rachete GRAD cu rază de 40 Km, iar armata ucraineană are acum (tot din surse americane) doar trei radare mai mici (Light Counter Mortar Radars –LCMR) cu rază de acţiune de 10 km. Aceleaşi surse anunţă că cererea ucraineană cuprinde spitale de campanie, echipamente de telecomunicaţii militare cu criptaj de tip NATO….

Suita de argumente prezentate de ucrainieni la Bruxelles şi peste Atlantic urmează această logică: deja separatiştii folosesc armament rusesc superior faţă de ceea ce avem noi acum în dotare, dar ce se va întâmpla dacă ruşii se decid să ridice nivelul de aproizionare actual, trimiţând spre Donbas echipamente aflate în dotarea unităţilor lor de elită. Se face referire directă, spre exemplu, la RPG-30, cea mai nouă armă antitanc cu două ţevi, una pentru grenada anti-tanc, a doua pentru un proiectil de bruiere care să provoace activarea sistemului inamic pe o ţintă falsă. Sau se vorbeşte despre cererea deja adresată de separatişti de a primi tancul T-90, cu al său tun de 125 mm, rachete AT-11 ghidate laser anti-tanc…sau vehiculul blindat de infanterie BMP-3 de 19 t dotat cu rachete Stabber anti-tanc şi capabil să transporte cu mare viteză un pluton de şapte infanterişti cu echipament greu. Este posibil ca în zona Donbas să fie trimise şi veste de protecţie de ultimă generaţie, rezistente la muniţia NATO 5,56 mm sau la cea de 5.45 mm folosită de AKM-urile ucrainiene.

Context în care, în paralel, se duce o feroce bătălie a serviciilor de informaţii, militare în primul rând, dar antrenând-le şi pe toate celelalte într-o luptă fără nici un fel de reguli sau menajamente. Iată o probă, ce trebuie luată cu toată precauţia necesară, dar care circulă intens pe mai multe reţele, sursa iniţială fiind o piratare a documentelor vicepreşedintelui Joe Biden în timpul vizitei sale la Kiev. Autorii ar fi hackeri reuniţi în gruparea Cyber-Berkut , docuemntele respective fiind decodate şi traduse acum de mai multe surse, unele foarte apropiate unor servicii militare de informaţii occidentale. Iar acum toată lumea se întreabă ce este real sau, dimnpotrivă, dacă totul nu este decât o uriaşă intoxicare.

Acesta este, spre exemplu, obiectul unui articol semnat de Karine Bechet-Golovko şi reluat pe situl francez LES CRISES . Dacă documentele sunt autentice, este extrem de grav. Sunt oare? Vă dau posibilitatea să le citiţi pe acest link:  http://www.les-crises.fr/les-documents-du-financement-americain-et-de-la-formation-de-larmee-ukrainienne-par-karine-bechet-golovko/  şi să judecaţi singuri.

Cert este că, în cazul unei intoxicări, experţii au lucrat pe o serie de documente originale schimbând datele şi specificările din coloane sau preluând estimările din necesarul descris din documentul elaborat de Atlantic Council pentru a le “pune în pagină” în mod corespunzător şi cât mai convingător pentru a fi preluate de canalele publice de informare.

Cert este că că, dacă, de ambele părţi ale liniei de conflict, încep să apară asemenea sisteme de armament (acoperite până în acest moment de un embargo real şi sever, cel care nu este aplicabil armelor mici, găsite acum în vânzare liberă în orice oraş din Ucraina) este inevitabil să se deschidă şi o piaţă neagră prin care să poată fi vehiculate şi transportate rapid către alte zone de conflict, unde plata este direct în cash, aur sau diamante. Şi să nu vă gândiţi doar la destinaţiile standard, Africa sau Orientul Apropiat. Experţii adresează un avertisment, de data aceasta absolut real şi disperat: drumurile armelor vor putea avea ca punct final Europa, odată cu multiplicarea şi amplificarea fluxurilor migratorii devenite acum cel mai mare risc de securitate cu care ne confruntăm în prezent şi pentru viitorul previzibil.

Context în care, dacă Ucraina transmite un asemenea mesaj teribil, există oare vreo instituţie de profil din sistemul administraţiei româneşti care să fi realizat şi să poată prezenta public o analiză de risc a unei explozii a Ucrainei combinată cu vulnerabilitatea dată de capacităţile desuete de care dispune armata noastră?

Să nu uităm nicio clipă că, în cazul izbucnirii unui asemenea conflict total, suntem treapta pe care se poate merge spre centrul şi Occidentul european. De ce politicienii noştri nu vor să ia în serios situaţia, măcar atunci când au în faţă, traduse în limba română ca să poată pricepe ceva, mesajele de maximă îngrijorare ale colegilor lor europeni?

Diplomatul Cristian Diaconescu si istoricul Armand Gosu au fost invitatii lui Cristian Leonte la prima editie din 2015 a emisiunii “Dupa 20 de ani”, unde au vorbit despre criza din Ucraina

Cristian Diaconescu, fost ministru de externe si Armand Gosu, istoric si profesor la Universitatea din Bucuresti, au fost primii invitati din anul acesta in emisiunea “Dupa 20 de ani”, difuzata duminica de la ora 10.00 pe PRO TV si online pe PROTV NEWS. Iar discutia a atins subiectul spinos al crizei din Ucraina, dar si cel al presiunilor rusesti asupra Romaniei si tarilor din jurul nostru

Incepe razboiul?
Cristian Diaconescu: Razboi deschis, direct, in care sa fie implicata Romania, nu. Din acest punct de vedere, categoric nu. In zona estica, in proximitatea Romaniei, in ultimul an, un stat foarte mare – Ucraina – a intrat intr-o spirala a destabilizarii interne pe fondul unor vulnerabilitati pe care fosta conducere le-a creat, pe fondul coruptiei si al neintelegerii dorintei societatii ucrainene de a se indrepta spre lumea occidentala. De aceasta vulnerabilitate, un alt stat a profitat incalcand dreptul international, mutand frontierele pe timp de pace si generand pe de o parte alipirea Crimeei iar pe de alta parte un conflict care tinde sa devina de lunga durata intr-o zona din estul Ucrainei

Armand Gosu: Razboiul a inceput, un razboi in care Romania nu e implicata, dar un razboi a inceput in momentul in care trupe speciale rusesti, chiar daca fara insemne, au ocupat teritoriul altui stat anexandu-l, in momentul in care Rusia a livrat arme unor separatisti, i-a antrenat. Iar din luna august este bine documentata prezenta pe teren a unor militari rusi care au actionat in Donbas in august.

Cine sunt combatantii in acest conflict?
Armand Gosu: Sunt doi combatanti. Rusii vor sa ne convinga ca ucrainenii se bat ei intre ei. Daca ar fi sa fim naivi, am putea crede asta. Analizand lucrurile asa cum arata pe teren, sunt suficiente marturii care indica faptul ca Rusia e implicata in conflictul din estul Ucrainei.

Putin spunea ca acesti soldati sunt in timpul lor liber, s-au dus sa isi sprijine fratii
Cristian Diaconescu: Cred ca deja e depasita etapa unor astfel de afirmatii. E greu sa mai convingi pe cineva ca armata Federatiei Ruse e un fel de ONG unde iti iei liber si te duci si faci turism in alta tara cu armamentul din dotare. E evident ca sunt acolo intregi batalioane. Sigur ca in zonele de conflict gasesti baroni locali care si-au facut militii proprii sau structuri militare ale cazacilor care nu recunosc acrodurile de pace. Confruntarea la care e supusa armata ucraineana e atat de serioasa incat inclusiv presedintele Porosenko cere inarmarea din Occident.

Ajunge razboiul la granitele Romaniei?
Armand Gosu:Ucraina e stat vecin, putem considera ca razboiul e la granitele Romaniei, Geografic, sa se apropie la 10-20 km de granitele Romaniei, e posibil. Dar trebuie sa vedem si ce razboi avem, fiindca nu mai e razboi clasic, cu declaratii de razboi, ci un alt tip, razboi hibrid. Acest razboi hibrid a fost teoretizat chiar de un ofiter rus din armata albgardista, Evgenii Messner, dupa o experienta de doi ani in timpul razboiului civil chiar din aceasta regiune, unde a luptat intre 1918 si 1920. A fugit, a ajuns sa predea la Scoala de Razboi de la Belgrad, a colaborat cu Wehrmacht-ul. El numea acest tip de conflict “razboi insurectional”, un razboi care nu se declara, in care raportul razboi si pace e neclar, la care participa si populatia civila, unde nu se stie cine semneaza de incheierea lui. Tipul acesta de razboi a fost deci teoretizat de Messner, care a publicat carti ce au fost republicate in Rusia incepand din 1999, carti din care cu siguranta s-au inspirat Gherasimov si altii care preiau idei din cartile lui. Lucrurile sunt clare: avem razboi, dar razboi insurectional, unde e folosita propaganda, unde diferenta intre pace si razboi nu mai e atat de clara.

De ce a intrat Rusia in acest razboi?
Cristian Diaconescu: Razboiul a inceput mai demult, inainte de anezarea Crimeei. Motivele au fost facute publice de Moscova: e vorba de zona de influenta, de extinderea NATO, chair de extinderea UE. Sa nu uitam ca atunci cand Ianukovici a schimbat peste noaptea decizia unei natiuni care voia sa o ia spre vest, reorientand-o spre est, automat au aparut si beneficiile pentru economia Ucrainei, aflata si atunci intr-o situatie critica, beneficii venind dinspre Moscova. Din acest punct de vedere, si Romania e intr-o zona de conflict, de ciocnire a intereselor. Suntem practic la limita unei placi tectonice care tine azi de lumea vestica dar se afla in contrast cu tensiunile dinspre est

Riscam un razboi in Europa?
Cristian Diaconescu: In lumea de azi o tara poate fi ingenuncheata si altfel decat prin focul de la gura tevii. Daca consideram un razboi ceea ce e in zona de bataie a armei, nu, nu cred. Dar asta nu inseamna ca tarile care au alta orientare decat a agresorului nu trebuie sa fie atente. Vorbesc inclusiv despre Romania aici. O tara poate fi influentata prin vulnerabilizarea clasei de conducere, prin manipulare bine pusa la punct care sa antagonizeze categorii sociale, e un joc mult mai sofisticat.

Vedeti urme ale acestui joc sofisticat al Rusiei in Romania?
Cristian Diaconescu: Exista elemente. E complicat sa fii mai specific, sunt aspecte care tin de siguranta nationala. Este vorba in primul rand despre alterarea consecventei in interiorul NATO. Daca observati, acest lucru se intampla in Ungaria, exista incercari in Grecia si in alte tari. Exista incercari pe diverse paliere, mai ales cel al energiei, dar si cel al propagandei. Aceste paliere presupun, inainte de a schimba cursul unei tari, a o vulnerabiliza, a relativiza capacitatea si forta de a participa la decizii impreuna cu aliatii sai. Eu astazi as intreba NATO si SUA in legatura cu pozitia Ungariei. Noi am luat o decizie, in interiorul Aliantei, ca relatiile cu Federatia Rusa sa fie reduse la minimum, ca un semn de solidaritate si de descurajare. Astazi constatam ca un stat din NATO care, daca e in pericol eu imi trimit soldatii sa moara si sa-l apere, a incalcat aceasta decizie. As vrea sa stiu daca NATO are un punct de vedere sau o reactie. Nu discutam de argumente, fiecare tara isi poate gasi argumente pentru a relativiza o obligatie legala din cadrul unui tratat. Vreau sa stiu daca sunt unele state din interiorul Aliantei care pot sa isi asume obligatii cu posibilitatea de a deroga de la ele cand anumite interese o cer. E extrem de important, fiindca lipsa solidaritatii in luarea unei decizii interne, mai ales intr-o situatie de conflict, deschide calea fisurilor inauntrul Aliantei, care pot fi speculate de oricine.

Ati spune ca aceste fisuri reprezinta un pericol pentru Alianta si in special pentru Romania?
Cristian Diaconescu: Da, cea mai mare parte din statele care se invecineaza cu Romania in acest moment au o politica separata de NATO, chiar si de a UE, pe diverse domenii, ceea ce face ca Romania sa ramana oarecum singura intr-o asemenea situatie. Nu am creat noi situatia asta, nu ne e imputabila noua, ci lipsei de consecventa a vecinilor nostri. Din acte punct de vedere ar fi bine de stiut ca in conditiile in care apare o astfel de individualizare a unui stat consecvent obligatiilor sale in NATO, acest stat devine tinta.

Care este pericolul potential generat de aceasta situatie?
Armand Gosu: Pericolul cel mai mare pleaca din raspunsul la intrebarea “Ce vrea Putin?” Obiectivul cel mai mare al lui Putin e sa conteste ordinea mondiala. El asta a facut, a contestat ordinea mondiala post-Razboi Rece, a ocupat un teritoriu al unui alt stat in ciuda tratatelor. De aici marele pericol e sa asistam la modificari de granita prin forta in jurul nostru.

Cat de departe pot ajunge aceste modificari?
Armand Gosu: Crimeea, Lugansk si Donetk sunt deja acolo. Rusia poate sa inainteze. E nevoie de culoar de comunicare intre Rusia si Crimeea, atunci mai trag un coridor de minim 50 de kilometri, fiindca poti avea artilerie grea care sa iti loveasca linia ferata si atunci iti trebuie macar 50 km. Sau Rusia poate sa inainteze pana la Odessa, amintiti-va ce s-a intamplat anul trecut la Odessa. Situatia e foarte tensionata in continuare in oras, apar tot felul de grupuri neidentificate iar de acolo pana la Galati sunt 2 ore. Crimeea nu e nici langa Estonia, nici langa Polonia, e langa Romania. Un avion, daca pleca de pe o baza aeriana din Simferopol, faca pana la Bucuresti cateva minute. O racheta trasa din Crimeea face pana in orice punct de pe teritoriul Romaniei cateva minute. Eu as fi foarte atent in acest context international. E lucrul cel mai grav pe care Romania il traieste in ultimele decenii.

Cristian Diaconescu: De la Crimeea pana la Odessa distanta e de cateva sute de kilometri. De la Odessa deja se calculeaza platoul continental al Romaniei. Pe acest platou continental exista sansa de a avea atatea resurse si hidrocarburi incat Romania sa devina independenta energetic, chiar sa exporte unor state dependente 85% de gazul rusesc. Interesul de a ajunge acolo este enorm si poate pastra Romania intr-o zona de dependenta energetica sau, daca acest lucru nu se intampla, poate lasa Romaniei, posibilitatea de a deveni independenta energetic. Iata de ce miza discutam. Intr-o situatie impredictibila, cum e cea de acum, putem face orice fel de speculatii.

Despre pericolul dinspre celalalt flanc, tarile baltice, ce ne puteti spune?
Armand Gosu
: Exista foarte multe scenarii, circulate pe forumuri, pe blogurile expertilor si militarilor rusi, potrivit carora urmatoarea tinta a Rusiei va fi Estonia. Potrivit acestor scenarii, intr-un sat din apropierea granitei unde este populatie majoritar ruseasca, acea populatie se rascoala, da primarul jos, alege noi organe de conducere si cere ajutor strain. Sau jandarmii vor sa intervina, atunci montezi un clip cu violente, copii maltratati si gravide lovite si apar “omuletii verzi”, fara insemne militare. E un scenariu destul de coerent, dar sa stiti ca nici in cazul Letoniei sau Lituaniei nu e mai bine. Dar Estonia se considera cea mai vulnerabila.

Ar putea aparea o asemenea situatie in Romania?
Armand Gosu:Urmatorul punct al Rusiei, ca e in Romania sau in alta parte, e sa testeze articolul 5 NATO. Nu pentru un razboi clasic, ci pentru un razboi hibrid. In Romania, daca va fi, va fi ceva legat de Republica Moldova. Ideologia oficiala care motiveaza toata aceasta politica externa a lui Putin e cea a “Lumii ruse”: oriunde pe glob e un vorbitor de rusa, el trebuie ocrotit. Daca maine, in SUA in San Francisco, potrivit acestei teorii, niste rusi se imbata si sunt batuti de politie, Rusia poate sa intervina. Asta s-ar putea intampla in Moldova, fiindca acolo exista populatie de limba rusa.

Care ar putea fi raspunsul NATO in cazul unui atac hibrid asupra unuia dintre statele membre?
Cristian Diaconescu:
E mai complicat decat pare. Traim intr-o lume sofisticata, ceea ce poate parea pentru unii un atac, pentru altii poate parea o incapacitate interna de a gestiona o convulsie sociala. Nu e obligatoriu sa fim pusi in fata unui atac direct, exista alte posibilitati de a pune in pericol securitatea unui stat. Cei care nu sunt complet loiali Aliantei Nord-Atlantice pot face interpretari de tot felul, pot spune ca e o problema interna a statului respectiv.

Sa ne imaginam ca din Estonia vin fotografii cu tancuri rusesti si militari fara insemne. E aceea o agresiune? Raspunde NATO?
Cristian Diaconescu:Testarea articolului 5 intr-un stat baltic e un scenariu care astazi se discuta in NATO. Gradul de probabilitate este foarte mare.

Armand Gosu: Poti intari institutiile estoniene sau romanesti, poti avea forte interne de interventie, jandarmi. E si o lupta la nivelul mintilor oamenilor, vei avea acolo televiziuni dintr-o tara estica care vor monta imaginile ca sa para un masacru, cu maini de copii taiate, cu copii violati. Lucruri din astea se fac inclusiv pentru Ucraina.

Cum se vede razboiul din Rusia?
Armand Gosu:
Prin lentila televiziunilor rusesti, razboiul e unul drept, al separatistilor rusofoni impotriva juntei facisto-imperialiste de la Kiev care a ajuns la putere in urma unei lovituri de stat impotriva unui presedinte legitim. In Ucraina nu e nicio interventie ruseasca, e un razboi civil in care populatia rusofona din Donbas de apara de trupele regulate care au primit ordin de la Porosenko sa ii nimiceasca. Iar armata ucraineana s-a inspirat din tacticile fascismului, apar la TV copii, jucarii insangerate, femei violate. Nu ai niciun control. La un moment dat ucrainenii incercau sa demonteze aceste elemente de propaganda. Se lucreaz inclusiv cu imagini din Siria care sunt suprapuse pe Donbas, ai de sus fumul si cand te apropii sunt cladirile din Dontek. Publicul crede asa ceva, se vede in sondajele de opinie. 85% dintre rusi au mare si foarte mare incredere in presedintele Putin. Tot pe Internet gasesti pe retelele de socializare filmulete mici cu diversi militari rusi care ajung in Donbas, sunt asa-numitii “militari cu contract” care vor sa salveze fratii slavi de urgia fascista a juntei de la Kiev.

Cristian Diaconescu: NATO e o organizatie de decizie politica, nu o uriasa garnizoana din care pleca armate acolo unde e nevoie. Decizia militara e subsecventa celei politice, care e supusa articolului 5. Acesta spune “daca un stat este atacat”, deci oricat ar parea de paradoxal, trebuie sa faci dovada faptului ca o forta din exterior iti ataca suveranitatea, integritatea nationala. Incompetentele nationale, incapacitatea de a gestiona o criza interna, chiar daca unii si altii spun ca e generata din afara, pe un fundal de manipulare, poate sa nu fie considerata un atac de unele state membre NATO. De aceea am spus ca e complicata activarea articolului 5. Razboaiele de astazi, chiar si cel din estul Ucrainei, au tot felul de explicatii, care bine promovate sau bine induse, pot genera o stare de inconfort in ceea ce priveste luarea unei decizii politice.

Rusia face in prezent planuri de a influenta decizii politice ale Romaniei, sub orice forma?
Armand Gosu:
In acest moment nu cred ca e o miza. M-am uitat pe declaratii facute in ultimii ani de decidenti rusi legat de Romania iar concluzia mea, poate superficiala, m-a facut sa ma cutremur. Ei nu ne considera un partener de discutie, ci o colonie americana. Ei spun “1. Daca avem ceva de discutat discutam cu stapanii vosti de la Washington. 2. Ne deranjeaza pe teritoriul vostru urmatoarele: Deveselu si infrastructura americana”. Astea sunt referirile la Romania facute la nivel de decident.

Cristian Diaconescu: In lumea moderna toti incercam sa influentam deciziile politice. Acest joc exista si de regula prevaleaza interesul. Federatia Rusa are preocupari de securitate referitor la acest scut anti-racheta din Romania, romanii, indiferent de culoarea politica, au explicat rolul defensiv al acestui sistem, dar Federatia Rusa nu discuta cu Romania, ci doar cu Statele Unite.

Rusii ar putea incerca sa influenteze decizii politice prin mecanisme economice, prin coruptie?
Cristian Diaconescu: Da, incearca, incearca.
Armand Gosu: Asta fac in toate tarile. Acum cateva luni, presedintele Cehiei si-a asumat public ca e filo-rus.

Care sunt mecanismele de influnta folosite de Rusia?
Armand Gosu: Se folosesc de coruptie. Amintiti-va la Kiev, in ultimii 20 de ani, se schimbau guverne in functie de ce avioane aterizau de la Moscova si cat de pline erau valizele de bani care veneau de la Moscova. Se cumparau deputati si modificau majoritati, asta se intampla de doua ori pe an.
Cristian Diaconescu: Se intampla si in interiorul organizatiilor cu care ne garantam reciproc securitatea. Reusesti sa singularizezi o tara, sa ii faci pe ceilalti din structura de decizie sa nu mai fie atasati de acea tara, si cand devine singura, cand iese din echipa, e mult mai usor sa fie intoarsa. Uitati, de exemplu, ce se intampla cand un stat limitrof zonei de conflict, de exemplu Ungaria, nu beneficiaza de comandamente NATO. Ei sunt totusi in NATO si azi.

Ar putea Rusia, prin Ungaria, sa puna presiune asupra Romaniei?
Armand Gosu:
Eu cred ca deja pune presiune. Dinaintea vizitei lui Putin la Budapesta se dezbate la noi aceasta axa Moscova-Budapesta care ar putea fi indreptata impotriva Romaniei. Ungaria a intrat pe aceasta turnanta a unor relatii speciale cu Rusia, incercand un fel de santaj la adresa Occidentului si UE. Eu nu cred ca va merge mai departe.

Modelul acela din Estonia ar putea fi aplicat de Ungaria in Transilvania?
Armand Gosu:Oricine il poate aplica foarte usor, de asta trebuie sa ai institutii solide, jandarmi bine antrenati, sa nu ai coruptie, sa creada cetatenii tai in institutiile tale. Daca tu nu ai o incredere a opiniei publice in Parlament, in structurile de forta, in justitie, va fi foarte complicat.

Cristian Diaconescu: Chiar daca s-ar incerca, nu cred ca e plauzibil. Sunt doua conditii: daca ai institutii care reactioneaza corect, indiferent ce se induce pe chestiunea minoritatilor, si ai o reactie cumpanita, nici isterica, nici indiferenta, o astfel de problema nu degenereaza astfel incat sa il faca pe unul din exterior sa se simta responsabil. In al doilea rand, sunt mici sansele ca un astfel de scenariu sa se intample intr-un stat care are un parteneriat solid cu celelalte state democratice din NATO. Pentru ca in momentul in care esti credibil fata de marii parteneri, esti si credibil atunci cand e generata o astfel de situatie. In momentul in care nu participi total si consecvent, nici sprijinul de la partenerii tai nu mai e la fel de solid si esti destul de singur. Cand esti singur esti vulnerabil.

Germania a fost criticata pentru felul in care a reactionat la situatia din Ucraina. Ce face Germania de fapt?
Cristian Diaconescu: In primul rand, indiferen de situatie, un canal de comunicare politico-diplomatic cu Rusia e necesar. Din acest punct de vedere Germania a facut un lucru bun. Pe de alta parte, maturitatea relatiei dintre Germania si Rusia e diferita fata de cea a altor state. Relatiile economice dintre cele doua state sunt extrem de puternice. Din punctul de vedere al europenilor, pericliteaza fermitatea pozitiei europene. Germania pare oarecum la mijloc intre atitudinea dura a SUA si cea a Rusiei. La un moment dat va trebui sa aleaga. Alegerea fortei nu e o solutie fezabila, dar alegerea descurajarii poate fi o varianta, dar aici trebuie sa lucreze direct cu partenerul american.

Armand Gosu: Germania ofera Occidentului aceasta sansa de a negocia cu Rusia, fiindca fara canalul german era greu de imaginat o alta solutie. Spre deosebire de alte state vestice, Germania e foarte atenta la Rusia, la miscarile Rusiei, ca nu cumva sa intre in conflict cu intersele rusesti. Au vrut sa faca din Rusia un partener, in ideea ca e mult mai bine sa ramana pe orbita Occidentului decat sa intre pe cea a Chinei, asigurand Chinei niste resurse fabuloase de dezvoltare. Meciul acum e aparent intre Rusia si Occident fiindca Rusia e intr-o mare criza, nu are viitor. Acolo ai 143 de milioane de oameni, intr-o criza demografica fantastica, media de viata la barbati e de 60-61 de ani, o tara care isi face bugetul din export de hidrocarburi. O asemenea tara nu are viitor, dar vine acum si produce un deranj incredibil pe arena internationala. Cum raspunzi unei asemenea crize? Rusia inseamna ca PIB doua Olande? Meciul mare nu e asta, ne intereseaza pentru ca se petrece la granita noastra, meciul mare e China-Occident.

Cum va iesi Romania din aceasta situatie?
Cristian Diaconescu: Eu vad 2 conditii obligatorii. Prima: stabilitate si fermitate institutionala interna. In al doilea rand, pastrarea 100% a parteneriatelor cu NATO, cu Statele Unite, si mai ales in a vedea foarte clar faptul ca cauza Romaniei in acest moment e aceea de a ramane consecventa cu tot ceea ce natiunea romana a sprijinit.

Armand Gosu: Parteneriatele strategice, cu SUA, cu Polonia, bani mai multi pentru armata, ridicarea capacitatii de lupta. Intr-o situatie de criza, va trebui tu sa rezisti o saptamana, o saptamana si jumatate. Cu ce rezisti? Momentan armata romana e foarte prost inzestrata. Nu avem avioane de vanatoare, ca sa ne aparam spatiul aerian. Lucrurile sunt dramatice. Macar acum, in al doisprezecelea ceas, sa ne trezim.

  • Digi24: 

Rusia ar putea ataca o țară NATO din estul Europei. Emil Hurezeanu: „Există tot felul de profeți autoînvestiți”

Rusia vrea să pună la încercare unitatea şi forţa de reacţie a NATO. Tot mai mulţi oficiali ai Alianţei sunt convinşi că Rusia vrea să testeze NATO în acest fel. Unul dintre aceşti oficiali, comandantul-adjunct al forţelor aliate din Europa, susţine că Moscova ar putea ataca un stat membru NATO din estul continentului. Nu a precizat despre ce ţară este vorba, dar susţine că o asemenea evoluție ar putea duce chiar la apariţia unui conflict nuclear. Opinii similare au fost exprimate şi de generalul în rezervă Constantin Degeratu, fost şef al Statului Major, la Digi24, la sfârșitul săptămânii trecute. Analistul Emil Hurezeanu consideră însă că atacarea României ar fi un scenariu puțin probabil.

„Problema e că Rusia va încerca să demonstreze că articolul 5 nu funcționează pentru toți și nu așa cum își imaginează unii. (Realizator: Ar urma o provocare în urma căreia NATO să nu acționeze?) Să nu poată acționa în timp util. Ocuparea unui teritoriu, lovirea unei țări. (Realizator: Presa a indicat țările baltice). În martie anul trecut, părea sigur că, dacă ar fi o astfel de provocare, ar fi Estonia, din punct de vedere al ocupării unui teritoriu. Dacă ar fi să fie din punct de vedere al lovirii și blocării, ar fi România. Încerc să gândesc cum gândesc planificatorii ruși și din această perspectivă, acestea ar fi posibilitățile”, a declarat la Digi24 generalul Constantin Degeratu. El spune că poporul român nu e pregătit pentru o astfel de provocare, dar ar mai fi puțin timp „pentru a înțelege în ce situație suntem și să facem ce se mai poate face”.

La rândul său, Adrian Bradshaw, comandantul-adjunct al trupelor NATO în Europa, avertizează că „ameninţarea care vine din partea Rusiei, completată de calcule greşite, ar putea genera un conflict strategic. Oricât de improbabilă ni s-ar părea acum o astfel de ipoteză, este vorba de o ameninţare existenţială evidentă la adresa NATO”, a spus Bradshow.

„Sunt niște elemente care ne fac să credem că există flancurile estice deja expuse geografic. Geografia are legătură cu politica și împreună, când se asociază sau când se ciocnesc – de cele mai multe ori asocierea echivalează cu ciocnirea – atunci se transformă în geopolitică. Nu faci abstracție de geografie. Unii spuneau că geografia hotărăște totul, așa cum alții spuneau că, nu-i așa, cadrele ar hotărî totul. Depinde de cadre, la cadre mai avem discuții, nu știm cine, unde, când. Pot fi cadre tot felul de personaje, militarii în general, liderii politici autoritariști ș.a.m.d., dar geografia este aproape imuabilă. Letonia și Estonia, chiar mai mult decât Lituania, au o mare minoritate, până la 25-30 la sută, de ruși. Polonia are o contiguitate problematică și geopolitică, geografică, istorică, de cultură politică, cu vestul Ucrainei și o implicare foarte decisă. Cam cea mai importantă țară din flancul estic, prin mărime și energia angajărilor parteneriatelor strategice prooccidentale, are, din acest motiv, un flanc deschis. De aici se pornesc analizele, nu dintr-o cunoaștere secretă, din seiful Kremlinului, unde stă bilețelul pe care scrie Mâine intrăm la București, poimâine la Tallinn”, a explicat Emil Hurezeanu.

Uneori am impresia că există tot felul de profeți autoînvestiți care cred că punând România în centrul unui pericol își recalifică statutul. Să nu exagerăm! Nimeni nu poate ști asta! E și România pe această listă de vulnerabilități? Este, bineînțeles! Este, pentru că sunt mai multe elemente. Vecinii ei, mulți dintre ei, au o orientare prorusă tot mai evidentă, chiar țări care fac parte din UE și NATO. Cel puțin un vecin occidental al României, e vorba de Ungaria, are o memorie istorică foarte încărcată, nelecuită și aproape reactivată acum, la 100 de ani de la evenimente, în ceea ce privește teritoriile din interiorul statului național român. E o minoritate importantă în Ținutul Secuiesc. Cineva, în jurul lui Putin, dacă nu el însuși, a spus, când alții, la București, păreau, în viziunea rusă, prea incitați sau prea excitați de ceea ce se întâmplă în Ucraina, spuneau: dar n-ar trebui pe români să-i privească așa de mult evoluțiile din Ucraina, doar au Ținutul Secuiesc!Înainte de a intra în silenzio stampa, site-ul în limba română al Vocii Rusiei susținea – chiar înaintea Maidanului de acum un an de la Kiev – (…) că România are mari probleme teritoriale”, a arătat Emil Hurezeanu.

„Cum s-ar putea acționa serios la București? Prin desfășurare de forțe la gurile Dunării? (…) Nu știu care ar fi planurile de contingență, de alarmă ale armatei române. Probabil că există și-n CSAT, și la Marele Stat Major. Mă gândesc că toate aceste planuri nu se comunică. Pe fondul acestei absențe, dl. general Degeratu, care are o experiență Est-Vest, a condus Marele Stat Major în perioada războaielor iugoslave și apoi a fost un lector apreciat la Garmisch Partenkirchen, acolo unde e German Marshall Fund, dânsul compară, a devenit mai mult un autor, un strateg, un om îngrijorat. Îl înțeleg. Asocierea acestei îngrijorări cu gradele pe care le are – opt stele pe doi umeri – îi creează un statut mai persuasiv și agravează situația”, a adăugat analistul.

Emil Hurezeanu consideră însă că este puțin probabil scenariul unui atac al Rusiei asupra României. „Ar trebui să nu intrăm cu toții într-un fel de sindrom de Casandră, pentru că atunci ne gândim la ce poate fi mai rău și nu mai avem grijă de ceea ce putem repara între timp. Totuși, România este o țară importantă, membră NATO, membră UE, are propriile ei resurse, propriile ei opțiuni și sunt convins că rușii nu vor testa grosimea gheții jucând în forță hochei. Sunt foarte buni! Sunt cei mai buni la hochei pe gheață. Cred că nu vor încerca grosimea gheții să vadă unde anume în Est, într-o biată țară uitată de la marginea cluburilor UE și NATO, gheața e mai subțire și se poate rupe!, a conchis jurnalistul Emil Hurezeanu la Digi24.

Viktor Orban acuză România şi Croaţia că blochează aprovizionarea cu gaze a Ungariei

Ungaria acuză România. Potrivit premierului ungar Viktor Orban, ţara noastră este vinovată de blocarea aprovizionării cu gaze a ţării vecine. Afirmaţia au fost făcută într-o întâlnire a şefului executivului ungar cu omologul său turc, Ahmet Davutoglu, la Budapesta.

Viktor Orban a precizat că România şi Croaţia blochează practic aprovizionarea cu gaze ruseşti a Ungariei prin faptul că cele două ţări nu au construit conductele de interconectare care să ajungă în statul vecin.

În urma renunţării la gazoductul South Stream care ar fi trebuit să treacă prin Bulgaria, să străbată Serbia şi să ajungă şi în Ungaria, premierul ungar a declarat că singura soluţie rămâne livrarea de gaze din Rusia prin Turcia via Serbia.

Declaraţiile au fost făcute la o săptămână după ce preşedintele rus Vladimir Putin a fost primit într-o vizită oficială la Budapesta.

Lituania revine la serviciul militar obligatoriu

Lituania va reintroduce serviciul militar obligatoriu, din cauza îngrijorărilor privind activitatea Rusiei în zona Mării Baltice. Este vorba de un serviciu militar temporar, care va avea o durată de nouă luni.

Mediul geopolitic actual ne cere să ne întărim armata, iar acest lucru trebuie să se întâmple cât mai repede. Trebuie realizat în anii următori. De aceea, autorităţile militare au decis că trebuie să facem din nou recrutări, pentru următorii cinci ani”, a anunțat Dalia Grybauskaite, preşedintele Lituaniei.

Proiectul prevede recrutarea a 3.500 de tineri pe an. Lituania a renunţat la serviciul militar obligatoriu după aderarea la NATO.

Marea Britanie va trimite 75 de instructori militari în Ucraina

75 de instructori militari din Marea Britanie vor ajunge în Ucraina, în martie, pentru a oferi asistenţă armatei ucrainene, a anunţat marţi premierul David Cameron.

În cursul lunii martie, vom trimite militari britanici în Ucraina pentru a oferi consiliere şi instruire în domeniile colectării de informaţii, serviciilor logistice şi medicale”, a declarat David Cameron în Camera Comunelor.

„Vom dezvolta un program de antrenare în misiuni de infanterie pentru îmbunătăţirea capacităţilor armatei ucrainene”, a adăugat Cameron, precizând că misiunea va cuprinde 75 de militari britanici.

Potrivit Mediafax, Departamentul american al Apărării a anunţat săptămâna trecută că va trimite în Ucraina 600 de militari pentru antrenarea trupelor ucrainene care luptă împotriva insurgenţilor proruşi.

Astfel, Statele Unite vor trimite în Ucraina Brigada aeropurtată 173, staţionată în prezent în Vicenza (Italia). Misiunea de antrenare va începe în luna martie şi se va desfăşura în poligonul militar Iavariv, situat în apropierea oraşului Liov, în vestul Ucrainei. Militarii americani vor pregăti trei batalioane militare ucrainene.

Conflictul separatist din estul Ucrainei, izbucnit în martie 2014, s-a soldat până acum cu peste 5.700 de morţi.


Categorii

1. DIVERSE, Basarabia, George Friedman/ Stratfor, Rusia, Ucraina, Ungaria

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

3 Commentarii la “Stratfor prezice DISOLUTIA RUSIEI si recuperarea teritoriilor de catre ROMANIA/ Razboi total in Europa?/ ROMANIA – IZOLATA REGIONAL SI POTENTIALA TINTA. Va pune Rusia la incercare NATO? (Video)/ Orban acuza Romania/ Lituania reintroduce serviciul militar OBLIGATORIU

  1. Prostie mai mare n-am auzit in ultima vreme. Teritoriile pe care Romania are sa le recupereze de la rusi sunt astazi in… Ucraina. Ca sa ni le recuperma ar trebui sa facem ca Rusia cu Crimeea. Nu ca am vrea, dar nici daca vrem nu ne-am pricepe.
    Pe urma, la rusi se intampla ceva deosebit, ceva ce nu ni se spune si care a devenit putin peste nivelul nostru de intelegere. In randul tinerilor rusi este o efervescenta cu care Europa nu s-a mai intalnit din perioada interbelica. Acolo noile generatii vor renaste Rusia in cativa ani, poate zece doua zeci. Un razboi cu Europa sau cu America, atat timp cat nu va fi cataclismic pentru Rusia, abia o va ajuta sa devina Imperiul care isi doreste sa fie.
    In acest context, asasinarea lui Boris Nemtov este nu numai un gest abominabil si de condamnat, dar si cu totul inutil. Scenariul omorarii lui Boris Nemtov este unul clasic de destabilizare: duminica are loc un mars anuntat ca masiv al opozitiei ruse; vineri il omoram pe liderul opozitiei si dam vina pe Kremlin; la marsul de duminica vom avea agitatori bine pregatiti si cu experienta capatata la Kiev; asteptarile sunt un nou Maidan in Moscova. Nu va fi.

  2. Stratfor este interfața cea mai transparentă realizată de C.I.A. pentru a-și impune influența, diseminată prin asemenea directive. Dorințele S.U.A. de a destrăma Rusia sunt luate drept „tendințe“, trend-uri ale realității. De aceea căinează Ucraina, care ar fi victima Rusiei, ignorînd istoria, și anume că Ucraina actuală este creația lui Stalin și Hrușciov, succesorul lui Stalin: prin Pactul Ribbentrop-Molotov, Ucraina a fost mărită cu părțile de vest, luate de la Polonia, Cehia și România. De aceea, refacerea României Mari nu depinde de destrămarea Rusiei, ci de destrămarea Ucrainei și revenirea ei la situația de dinainte de 1 septembrie 1939! Fireşte, mai depinde de bunăvoinţa şi raţionalitatea Rusiei, în speţă a lui Vladimir Putin, pentru că deşi Ucraina este, de jure, statul succesor al U.R.S.S. după dizolvarea acesteia şi, deci, de ea depindea înlăturarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov – adică restituirea teritoriilor răpite de U.R.S.S. în 1940 şi, apoi, în 1945 –, nu a făcut-o după anul 2000, cînd şi-a dobândit independenţa de C.S.I. Dimpotrivă, a acționat contra României, cazul Vostoc și canalul Bîstroe fiind elocvente în acest sens. Vedeți alte argumente aici: http://ro.altermedia.info/romania/2008/09/18/necesitatea-reintregirii-romaniei/.

  3. Si eu cred ca ‘Stratfor este interfața cea mai transparentă realizată de C.I.A. pentru a-și impune influența` (@Vasile Zarnescu). Stratfor vorbeste mai putin de razboi, cat de ‘disolutie’ a Rusiei. Din cate inteleg eu, o presiune constanta asupra Rusiei, care va duce treptat la dezintegrarea ei, ‘formala sau informala’, cu prim pericol consecutiv disparitia controlului asupra arsenalului nuclear. Care (control), ce sa vezi, va trebui preluat de SUA, vesnicul Superman gata sa isi paraseasca biroul sau linistit, sa isi aseze mantia pe umeri si sa isi ia zborul spre salvarea globului.

    Cred ca e un truism crancen ce urmeaza sa spun acum, dar abia dupa caderea Moscovei (Rusiei) – prin cadere intelegand nu atat o disparitie a populatiei, ci a structurii statale – vom intelege mult mai limpede ce e aia ‘hegemon mondial’. Abia atunci vom intra cu adevarat intr-o noua era, fara precedent in istorie, in care intreg globul este dominat de un singur actor. Si, in logica lucrurilor, e de asteptat ca abia atunci sa inceapa adevarata lupta pentru credinta pe teritoriile traditional crestine (Europa si fosta Rusie). Eu una, la cum merg lucrurile pe aici, cred ca nici noi nu vom mai exista ca structura statala, sau daca da, intr-o formula mult limitata. Dar adevarata supravietuire e de dorit sa fie cea a credintei. Iar pe taramul acesta, lucrurile sunt imprevizibile si, dupa mine, mult mai interesante.

    Mi-amintesc de Par. (Sf.) Porfirie care i-a transmis unui ucenic rus: stai linistit, ca Rusia va fi mare’. Pai parinte, e mare, a venit replica mesagerului. ‘Mare duhoniceste, ma’, a raspuns Sfantul. E o precizare importanta, pt ca ‘mare’ pe harta Rusia ma indoiesc ca va mai fi vreodata, si, probabil, nu va mai fi in curand.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare