Tocmai grija asta exagerată a statului bate la ochi. Și dacă tot murim, fără ca ele să aibă o cale de salvare, de ce nu au curajul să spună oameni buni, mergeți la slujbă că nu se știe dacă mai prindeți următorul Paște? Refuz să cred datele furnizate de Grupul-Strategic-de-nu-știu-ce sau de Grupul-de-Suport-nu-știu-de-care, este dreptul meu de a fi cât se poate de rezervat. Am văzut cum se reîmprospătează morții numai pentru a se ajunge la cifrele dorite. De ce nu aș crede că, de fapt, se urmărește o îndepărtare de credință? O îndepărtare de Dumnezeu tocmai pentru a fi mai ușor de controlat și de manipulat. Tabloul este aproape complet. Lipsește doar Ioahnnis care să ne spună să stăm acasă de Paște, dacă nu vrem să avem parte de înmormântări.
Articole cu eticheta (tag): carantina inviere
O notă pentru doctora de la Nasta. Aceasta anunță că din ce în ce mai mulți pacienți tineri ajung la ATI. Normal, vaxinarea trece la faza pe toate categoriile și, ca atare, trebuie fixată necesitatea vaxinarii și pentru categoriile până acum non beligerante: tineri, copii.
Cred că acest tip de comunicare este făcut special cu personaje cu impact negativ pentru a irita, pentru a amplifica neîncrederea în autorități și pentru a genera neascultare. Da, neascultare. Pe de o parte, ai nevoie de grupurile anti. Prin simpla lor existență, justifici orice insucces al măștii, al lockdown-ului, al vaxinului. Cetățenii responsabili nu se vor îndrepta spre tine, stat, pentru eșec, ci vor trece la război cu cei anti, demonizați de propagandă. Pe de altă parte, dacă cei care nu cred sunt deja prea mulți, este și acest lucru o reușită, oricât de pervers și absurd ar părea. Toată comunicarea anului trecut a fost deliberat confuză, contradictorie. Orice urmă de credibilitate a statului a dispărut. Poate sunt pe un drum greșit, dar decredibilizarea statului și pierderea încrederii în el este o piesă necesară. Cum altfel să aduci oameni în stradă, să ai haos? Haosul impune măsuri si mai dure. Organisme noi, mesianice. Tensiuni sociale, șomaj, sărăcie, un stat eșuat…
Să ne iertaţi pentru toate nedesăvârşirile şi păcatele noastre, ale slujitorilor. Să ne iertaţi că în această perioadă de criză, vă transmitem credinţa şi bucuriile ei prin mediile digitale, care niciodată nu vor putea înlocui frumuseţea nemijlocită şi inepuizabilă a întâlnirii personale dintre noi. Este o stare de excepţie, nu de normalitate.
În vremuri dificile este esenţial să nu abandonăm Liturghia, slujirea Tainei Sfintei Euharistii, care este unica raţiune de a fi a Bisericii. Fără Împărtăşanie, aşa cum ne spune Hristos în Evanghelie, nu avem cum să moştenim viaţa veşnică, care este îndumnezeirea noastră. Să ne ierte toţi oamenii în vârstă, care nefiind familiarizaţi cu consumul de medii digitale, sunt pur şi simpli blocaţi în casele lor, desigur spre binele lor, dar poate în multe situaţii vulnerabili în faţa unor stări depresive, pentru că sunt privaţi de unica lor bucurie sufletească: de a participa, dimineaţa şi seara, la slujbe, de a se întâlni şi a mai schimba o vorbă de duh şi încurajare între ei.
În duh, încercăm să fim împreună şi să înţelegem semnele vremii. Constatăm, în primul rând, cât de mult ne-a cuprins frica morții, mai ales în ultima perioadă! Trăim intens teama de a nu fi molipsiți de ceva care ne-ar îmbolnăvi și ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate acțiunile justificate privind prevenția, atitudinea noastră arată cât de mică ne este credința în Înviere. Ne comportăm ca și cum viața de aici ar fi veșnică. Pe de altă parte, neliniștea din noi trădează îndoiala care ne roade cu privire la certitudinea vieții de după moarte.
Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separă unele de altele, iar gândurile multor inimi se dau cu adevărat pe față. Stăm de multe ori ascunşi cu teama de a nu fi contaminați precum stăteau ucenicii Domnului închiși într-o cameră de teama de a nu fi descoperiți.
Este o situație grea pentru Țară și pentru Biserică. Am înțeles, încă de la început, să sprijinim eforturile care se fac în lupta cu această epidemie. Ne-am implicat cu resurse umane, materiale, cu mesaje de încurajare și, așa cum se cuvine, cu rugăciune, post și pocăință. Ne-am alăturat apelurilor autorităților și am îndemnat credincioșii să respecte cu maximă strictețe regulile stabilite pentru combaterea răspândirii noului coronavirus. Ne-a durut atunci când credincioșii nu au avut posibilitatea să participe la slujbe măcar într-un număr limitat, în aer liber, respectând distanțarea socială. E greu, foarte greu, de asemenea, de purtat pentru arhierei şi preoţi faptul că mulți credincioși nu au mai putut să se spovedească sau să se împărtășească în acest post.
Ar trebui cu totii sa fim mai atenti la slabiciunile celor din jurul nostru: nu toata lumea are aceeasi rezistenta sufleteasca, in primul rand, pentru ca nu toti sunt pregatiti sufleteste la fel, nu toti semenii nostri au aceeasi rezistenta psihica. Criza trece, dar ce vom face cu psihozele acestea in masa, cu problemele psihice ale fratilor nostri, pe care nimeni la ora actuala nu le evalueaza si nu incearca sa gaseasca niste solutii pentru ele?! (…)
Cea mai serioasa problema dintre toate, pe langa dezastrul economic, este si aceasta de ordin psihologic. Pentru ca SUNTEM INTR-UN PLIN RAZBOI PSIHOLOGIC. Iar astfel de razboaie multi oameni le pierd, la nivel individual, chiar daca la nivel global, paradoxal, parca omenirea s-a mobilizat la un nivel fara precedent in istoria omenirii. (…) Dar de aici plecand, trebuie sa intelegem ca lucrurile acestea, daca nu sunt folosite corect de catre autoritati, ele pot degenera in alte si alte probleme. Nu poti sa privesti o societate numai la modul acesta, ca stai acasa si te-ai ferit de virus! Trebuie sa vezi si ca omul, stand acasa, nu stie ce sa faca. Si, din pacate, televiziunile si mass-media, in general, in zilele acestea, nu au luat o nota buna. Foarte multi oameni au nevoie de o altfel de abordare, o abordare a credintei, dar si sa vedem lucruri pozitive, de calitate, de educatie. [pentru moralul oamenilor]. Dupa toata nenorocirea aceasta, va trebui sa ne punem mai serios intrebarea: CE FACEM CU SEMENII NOSTRI MAI SLABI DECAT NOI? Daca nu cumva vrem sa facem [din lume] o turma de vite pe care sa o manam intr-o anumita directie…”
Ne supunem și atât, nu creăm și noul cult ortodox al supunerii. Facem și penitență și ascultare, este în tot ceea ce se întâmplă și o judecată a lumii și a noastră înșine, ca creștini păcătoși și de atâtea ori fariseici, ne supunem, pentru nu vrem să fim pentru nimeni pricină de suferință, dar atât.
SUNTEM IN INCHISOARE, dar o inchisoare totusi mai usoara, pe masura noastra. Slava lui Dumnezeu! Dar daca stam aici inchisi si patimim, ne framantam, ne zbuciumam, ne zdrobim, daca suspinam si tanjim de dor – toate PENTRU NUMELE LUI, nu ne va ramane dator! VA VENI LA NOI! Daca suntem pregatiti sa ne impartasim, NE VA IMPARTASI EL, NEVAZUT. Am aceasta incredintare. Daca ne facem vrednici de a primi Lumina, tocmai prin plansul nostru dupa El, o vom primi in inimi cum n-am primit-o, poate, decat in primii nostri ani de credinta, in perioada harului dintai! Ne vom intalni cu El cand nici nu gandim, ca mironositele! Trebuie doar sa stam asteptandu-L si pandindu-I venirea, exact ca Fecioarele intelepte. Cred ca acea parabola a Saptamanii Mari este profetica mai cu seama legat de ceea ce traim noi azi. Acum e timpul sa ne umplem candelele. PRIVEGHEATI SI VA RUGATI!
Românii se pregătesc acum de un Paște care, peste două săptămîni, va avea loc cu bisericile goale. Cum situația în care ne aflăm aduce cu o recluziune forțată în care fiecare fierbe în suc propriu între patru pereți, analogia dintre noi și deținuții politici nu e deloc deplasată. Trăim o detenție la care sîntem siliți în numele protecției noastre. Sîntem protejați cu de-a sila, cu sîrguința cu care un părinte își oblăduiește niște copiii care sînt prea necopți ca să priceapă actul de binefacere la care sînt supuși.
Pe 26.03 la ora 22.00 primul ministru bulgar d-l Boiko Borisov, la sediul Consiliului de miniștri din Sofia a susținut o sesiune de declarații de presă. La sfârșit, jurnaliștii i-au pus diferite întrebări, între care și când se vor închide bisericile din Bulgaria. D-l Borisov a răspuns: „Am transmis mitropoliților, când îi sun, dar și ei mă sună ca să mă întărească, – să facă tot posibilul ca enoriașii să respecte izolarea socială, să nu se adune mulți la un loc, să dezinfecteze icoanele. Să ia toate măsurile pe care le-am transmis oficial. Știu mulți atei care tot repeta: „Bisericile să fie încuiate!”
Pentru orice tip de acțiune am voință și curaj să fac tot ce se cuvine. Însă nu pot închide bisericile! Eu sunt om credincios (și-a facut semnul Sfintei Cruci). De la această criză numai Dumnezeu ne poate scăpa!”
Unii pot cădea în ispită și, astfel, să evite să vină la Biserică din cauza fricii de a fi infectat prin atingere, prin Sfânta Împărtășanie, sau prin prezența în adunare. Mass-media secularistă poate hrăni, de asemenea, ideea de a evita mersul la biserică, folosind sistematic insinuări frecvente și provocatoare de frică, prin mijloace diverse cum ar fi filmele, animațiile, adăugate bombardamentului zilnic cu idei care ne împrăștie gândurile și distrug familiile. Umanitatea a devenit prizonieră unui plan demonic, fiind controlată prin frică și panică.
În acest caz, ne reamintim de cuvintele Sfântului Petru: „Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice.” (Ioan 6, 68).
Întrebat dacă ar trebui pusă problema unei recomandări legată de o restrângere a participării la acele slujbe din perioada de Paște, fostul șef de stat a declarat: “Categoric da. Și trebuie făcută din timp, anunțată, iar românii rugați să nu vină și dacă vin, anunțați că intră în carantină. Și Biserica Ortodoxă Română a dat dovadă în diverse ocazii că este rațională și nu cred că nu se va găsi înțelegere la patriarh și la sinod și țineți cont că avem un patriarh extrem de pragmatic”.