“Ar fi trebuit ca bisericile sa fie deschise” – VOCI ALE NORMALITATII in Biserica noastra se ridica IMPOTRIVA FRICII, A PSIHOZEI MEDIATICE – ca parte a unui RAZBOI PSIHOLOGIC care distruge sufleteste pe cei slabi – si a ABUZURILOR in vreme de criza. PARINTELE PIMEN VLAD si PARINTELE ANTIM DAVID (video): “SUNTEM PE O PANTA PERICULOASA IN TOT CEEA CE INSEAMNA VIITORUL BISERICII NOASTRE. Preotii trebuie sa aiba putin curaj! Din mana cui se vor cere sufletele celor care pleaca nespovediti si neimpartasiti?”
Un cuvant adresat tuturor romanilor, de la conducatorii tarii, pana la oamenii obisnuiti, din partea monahului athonit, Pimen Vlad (SCHITUL LACU):
Sa nu-l fortam pe Dumnezeu sa se supere pe noi!
***
Trinitas TV – SFATURI DUHOVNICESTI IN VREME DE CRIZA
Invitat: Arhim. Antim David, starețul Schitului Măgureanu din București:
Cateva extrase din raspunsurile Parintelui Antim, din cadrul emisiunii:
– “Buna este si respectarea masurilor, dar in aceste momente, numai de la Dumnezeu vine izbavirea, fiindca numai El este Stapanul vietii noastre”.
– “Daca vrei sa faci infarct, deschizi televizorul si garantat faci infarct, din cauza stirilor! Si televiziunile ar trebui sa dea mai multa nadejde si speranta oamenilor. Anumite vedete poate ar mai trebuie sa stea pe acasa si sa mai lase mesajele astea alarmiste! Constatarea noastra trista este ca multi dintre semenii nostri au nevoie in aceasta perioada de sprijin sufletesc! Pentru ca majoritatea oamenilor sunt foarte panicati de la stirile pe care le aud! Trebuie sa stii si cum sa prezinti o anumita stire [negativa]. Or, rolul mass-media nu este de a informa, ci si de a educa. [Cu stiri insistente despre numarul mortilor, transportul cadavrelor] nu facem decat sa adaugam inca o povara la povara destul de mare a cetatenilor, a fratilor nostri. Pentru multi este ucigatoare, ucigatoare de suflet!
Virusul acesta va trece si va fi viata si dupa, dar ar trebui sa ne intrebam si ce fel de viata va fi pentru multi dintre semenii nostri. Pentru ca atacurile de panica, starile de anxietate isi fac acum lucrarea lor. Si aici ar trebui sa vedem ca si noi, Biserica, avem rolul acesta mai mare de a educa duhovniceste in aceste momente… (…)
E bine sa asculti de autoritati, dar trebui sa ai si de ce sa asculti, fiindca de multe ori genereaza panica. Ar trebui cu totii sa fim mai atenti la slabiciunile celor din jurul nostru: nu toata lumea are aceeasi rezistenta sufleteasca, in primul rand, pentru ca nu toti sunt pregatiti sufleteste la fel, nu toti semenii nostri au aceeasi rezistenta psihica. Criza trece, dar ce vom face cu psihozele acestea in masa, cu problemele psihice ale fratilor nostri, pe care nimeni la ora actuala nu le evalueaza si nu incearca sa gaseasca niste solutii pentru ele?! (…)
Cea mai serioasa problema dintre toate, pe langa dezastrul economic, este si aceasta de ordin psihologic. Pentru ca SUNTEM INTR-UN PLIN RAZBOI PSIHOLOGIC. Iar astfel de razboaie multi oameni le pierd, la nivel individual, chiar daca la nivel global, paradoxal, parca omenirea s-a mobilizat la un nivel fara precedent in istoria omenirii. (…) Dar de aici plecand, trebuie sa intelegem ca lucrurile acestea, daca nu sunt folosite corect de catre autoritati, ele pot degenera in alte si alte probleme. Nu poti sa privesti o societate numai la modul acesta, ca stai acasa si te-ai ferit de virus! Trebuie sa vezi si ca omul, stand acasa, nu stie ce sa faca. Si, din pacate, televiziunile si mass-media, in general, in zilele acestea, nu au luat o nota buna. Foarte multi oameni au nevoie de o altfel de abordare, o abordare a credintei, dar si sa vedem lucruri pozitive, de calitate, de educatie. [pentru moralul oamenilor]. Dupa toata nenorocirea aceasta, va trebui sa ne punem mai serios intrebarea: CE FACEM CU SEMENII NOSTRI MAI SLABI DECAT NOI? Daca nu cumva vrem sa facem [din lume] o turma de vite pe care sa o manam intr-o anumita directie…”
– Cresterea numarului divorturilor in aceasta perioada, a problemelor ascunse ale familiei. Omul nu mai stie sa stea de vorba cu sine insusi. Interiorizare, “sa te vezi pe sine insusi asa cum esti”. Te rogi mai mult, citesti o carte buna…
– “A fi informati este un lucru important astazi, dar a ne da peste cap prin aceste informatii alarmiste nu mai tine deja de lucrarea aceasta buna si folositoare”.
– “Dupa umila mea parere, ar fi trebuit ca bisericile sa fie deschise si va spun de ce. Daca nu avem aceasta credinta, ca Hristos nu imparte microbi si ca nu te imbolnavesti in Biserica, participand la o Sfanta Liturghie sau impartasindu-te cu Trupul si Sangele Domnului, NU ESTI CRESTIN si nu ai ce cauta in comuniunea Bisericii! Trebuie sa fim foarte categorici din punctul asta de vedere, ca SUNTEM PE O PANTA PERICULOASA IN TOT CEEA CE INSEAMNA VIITORUL BISERICII NOASTRE. (…) Nu am auzit vreodata in istoria Bisericii imbolnavindu-se cineva de la Sfintele Taine sau pentru ca a participat la o Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie! Este o mare problema a credintei noastre”.
– De ce este important din punct de vedere dogmatic si canonic sa ne impartasim cu lingurita Bisericii, afierosita, sfintita si de ce nu se accepta alte inovatii?
– “Problema noastra este daca credem sau nu credem ca este HRISTOS real in potir! Atata vreme cat nu crezi, nu poti sa te impartasesti.”
– “Daca Hristos este Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, de ce trebuie sa ne ferim sau sa ne panicam, cumva El imparte microbi, mai nou?”
– Despre impartasirea leprosilor din leprozeria de la Tichilesti sau a pacientilor cu HIV. “Trebuie sa fim atenti la lucrurile acestea, nu neglijenti, dar nici panicosi. Daca avem frica, inseamna ca suntem intr-o stare de necredinta”.
– “De asemenea, noi, preotii, nu trebuie sa avem niciun fel de frica. Si noi, preotii, ar trebui sa fim smeriti, sa fim supusi, sa intelegem utilitatea masurilor de preventie, dar trebuie sa avem si putin curaj, putina indrazneala. Din pacate, vin sarbatorile Pastelui si multi dintre fratii nostri raman nespovediti si neimpartasiti si nu este un lucru bun! Eu ma intreb acum: din mana cui se vor cere sufletele celor care raman in astfel de situatii?“.
***
Pr. Arhimandrit Antim David (apud “Cronicarescu”):
“E o problema de credinta in Biserica. Te rogi acasa in taina sufletului, rugaciunea particulara, dar omul nu poate sa se roage numai in particular. Exista o rugaciune obsteasca pentru că ‘unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor’. Biserica sfinteste viata omului, te ia de la nastere si te duce pana in mormant si dincolo de el.”
“Nu poti sa-i spui unui credincios ca nu are voie sa se spovedeasca. Daca ne spalam pe maini cum recomanda autoritatile si respectam asta, trebuie sa ne curatim si sufleteste. Cine raspunde de sufletele care pleaca nepregatite inaintea lui Dumnezeu? Sa-mi raspunda mie autoritatiile de stat. Nu poti sa restrictionezi lucrurile acestea!
“Prin lingurita noi nu impartasim microbi, noi aratam comuniunea tuturor in Hristos. N-am fost si nici nu pot fi de acord cu comunicatul Patriarhiei cu lingurita de unica folosinta. La ultima Liturghie cu 100 de oameni in curte s-au impartasit 10.000 de oameni in Bucuresti. Sa-mi aratati unul care s-a imbolnavit. Uitati-va la bulgari, care au pastrat Bisericile deschise, cati morti au”.
(declaratii facute la B1 TV, 11 aprilie)
Legaturi:
https://marturieathonita.ro/eu-voi-fi-acolo-pentru-ca/
http://arhiva.formula-as.ro/2019/1367/spiritualitate-39/parintele-antim-david-staretul-manastirii-schitul-magureanu-din-bucuresti-am-trait-printre-sfinti-25237
apropo de curaj: de ce oare pe judecatorul Ioan Petrescu de la Bacau nu il sustine nimeni??
Omul ala se prezinta maine in fata instantei singur, nesustinut de nimeni, ca si cum nu ar reprezenta o cauza in care credem cu totii, ci s ar reprezenta exclysiv pe sine, se. Unde sunt enoriasii? Unde sunt diaconii, preotii, ietarhii, BOR?? Nimeni nu a indraznit sa isi puna numele pe petitia aia?? De ce BOR nu s a alaturat? De ce nu ne a mobilizat? De ce il lasa singur?
Omul asta nu contesta stapanirea, oranduirea, cezarul. Cere doar dreptul nostru de a ne practica religia – drept pe care pana si cezarul il.acorda evreilor. Nu ni se cere sa iesim.cu fyrci si topoare, ci sa ne asternem numele pe o petitie, atat. De ce BOR tace?
Intreb, nu dau cu parul. Daca nu ma aprobati ajutati ma cu un raspuns lamuritor. Poate imi scapa mie ceva…
Ah Doroteea… pentru ca pe internet toti suntem eroi… pentru ca a trai credinta pe internet e mult mai usor decat in realitate… pentru ca … ne place sa batem din palme cand altii fac ceva pentru noi… pentru ca … ia exemplu Referendumului pentru Familie… cand multi au scris pe internet, multi au predicat, multi s-au batut cu pumnul in piept… dar… votul a aratat cu adevarat credinta si intelegerea fiecaruia…
Insa cu adevarat… cred ca esenta vremurilor de acum se cuprinde in ce citeam in predica Parintelui Savatie:
”Se vorbește des de „succesiunea apostolică”, redusă în mintea multora la simpla transmitere a preoției în cadrul Bisericii canonice, dar apostolică trebuie să fie nu doar forma, ci și duhul, iar duhul apostolic înseamnă mai întîi de toate Smerenia. Smerenia de a te ști străin în această lume, de a nu cere lumii dreptate, de a nu protesta în fața guvernelor, de a nu te întrece cu mai marii și bogații lumii în donații, de a nu intra în jocul demonstrației de forță, nici forță socială, nici numerică fluturînd statistici prin care să părem mai mulți, mai puternici. Căci nu sîntem. Singura noastră laudă este în Iisus Hristos, în Crucea și ranele Lui, după cum apostolul Pavel a scris.
„Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor”. Cine e miel între voi, să se bucure în tăcere. Plină a fost lumea de miei de lumină care străluceau în pustia Egiptului, în Sinai, în Siria, în îndepărtata Armenie și în Georgia, toți vorbind limbi diferite, pe cînd tiparul nu exista și traducerile Evangheliei se făceau din auzite, poștașii nu aveau avioane și nici episcopii telefoane, dar cu toate acestea Biserica era un corp întreg, arzînd în fiecare noapte pînă la cer, iar fărîme din acel jar a ajuns și în cenușa care sîntem noi azi. Să ia fiecare jarul din cenușa sa și să sufle în el în tăcere, să sufle cu duhul care le ține pe toate și în care și prin care toți sîntem una. Dacă nu vom ajunge să ne vedem în duh, nu ne va folosi la nimic să ne vedem live pe internet.
Bucurați-vă, dragii mei, că a venit vremea. Vremea darurilor, vremea minunilor, vremea vindecărilor și a prorociilor ca pe vremea apostolilor. Acolo unde vor fi doi sau trei în numele lui Hristos, va fi și Hristos între ei. Nu vă temeți, Hristos a biruit lumea. Bucurați-vă!”
Iata … ne intoarcem iar la cernere…. acum e un timp bincevantat pentru cernere… acum cu adevarat se va vedea credinta fiecaruia… in durere, in prigoane, in singuratate…
Nu stiu cat cu adevarat merita lupta cu autoritatile…caci cine asteapta dreptate, mila si intelegere de la autoritati, de la tribunalele lumesti, o asteapta degeaba…. Acest razboi, caci traim intr-un veritabil razboi, nu se poarta cu arme lumesti… ci duhovnicesti!
Nu un tribunal ne va da dreptul de a-l sluji pe Dumnezeu …. ci credinta noastra, pe care putina o avem… Si DOAMNE PAZESTE sa nu risipim nici acele fire abia abia adunate.
Sa ne smerim dar… asa cum se smereau crestinii dintai! Care nu cautau dreptatea lumeasca de a nu fi aruncati la lei, si arsi in torte la tribunalele vremii…. ci se smereau si isi asumau crucea muceniciei…. Si sa nu credem ca erau altfel decat noi… erau si ei cu fricile lor, cu ranile lor, cu durerile lor… dar in credinta lor erau intariti de Dumnezeu… sa ne smerim si noi…
Nici sfintii inchisorilor nu au gasit dreptatea in tribunale… dar sufletele si le-au sfintit in inchisori… Iata Dumnezeu ne va cere si noua jertfa pentru neamul acesta… dar noi intram in aceasta jertfa atat de putin pregatiti…
Inca odata citez aceste cuvinte profetice, iar cine are discernamant sa le inteleaga:
”Smerenia de a te ști străin în această lume, de a nu cere lumii dreptate, de a nu protesta în fața guvernelor, de a nu te întrece cu mai marii și bogații lumii în donații, de a nu intra în jocul demonstrației de forță, nici forță socială, nici numerică fluturînd statistici prin care să părem mai mulți, mai puternici. Căci nu sîntem.”
Mantuirea nu are solutii omenesti….si nu cred ca trebuie sa mai asteptam ceva de la oameni!
Numai in credinta noastra in Hristosul care ne este Mantuitor vom birui!
Multumesc, Alexa, pentru raspuns. Este unul perfect si convingator. Si profund. Asa e, si eu simt tot mai mult ca singura solutie de rezistenta este de a deveni ‘straini’ in aceasta lume, cu plangere autentica pt pacatele noastre
Ramane in mine insa imaginea acestei initiative poate inoportune,a acelui om singur, nesustinut de nimeni si nimic, ca si cum nu ar reprezenta pe nimeni decat pe el, desi in secret stim cu totii ca ne reprezinta, si pe undeva nu poate sa nu imi vina in minte cuvantul…’dezicere’. Inca nu pot impaca armonios cele 2 abordari – dar incerc.
Sa luam cel putin – cum spune par. Savatie – jarul acela din cenusa si sa suflam in el cu Duhul prin care toti suntem una, inclusiv vrajmasii nostri. Apropo de smerire, (re)citeam ieri in Sf. Siluan Athonitul ca acel Har care ne instraineaza de lume nu poate veni decat atunci cand iubirea noastra ii cuprinde pe vrajmasi, cand ne doare pt pieirea lor. Altfel nu.
Inca o data multumesc! Cu Dumnezeu inainte!
@Alexa
De acord, mai ales că mi-i foarte drag și părintele Savatie. Este cât se poate de clar că trebuie să fim smeriți. Și nu putem face nimic fără ajutorul Bunului Dumnezeu. Trebuie să cerem și să credem că tot ceea ce am cerut, am și primit deja. Dar cred că nu se poate fără a avea sprijinul necondiționat al Patriarhiei și Sfântului Sinod sau măcar al unui singur ierarh dreptcredincios. Căci la anumite compromisuri tulburarea este inevitabilă. Nu poți să dai ceea ce este al Lui Dumnezeu cezarului, adică poliția să aducă Sfânta Lumină dreptcredincioșilor… Asta, desigur, dacă va mai veni Sfânta Lumină la Sfântul Mormânt…
https://youtu.be/6HSuRKIHWGA
Dar nu-mi pierd nădejdea. Toate sunt în Mâna Domnului. Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
https://marturieathonita.ro/un-mesaj-de-la-gherondisa-tecla/amp/
Fratilor crestini ortodocsi a sosit vremea marturisirii lui Hristos .Sa avem curajul sa fim ca EL cand s-a jertfit pe cruce.