Câți dintre noi, dacă am avea parte de un astfel de succes, am fi capabili să ne desprindem sufletele de carieră, de recunoașterea celor din jur, de admirația lor, de prietenii noștri sus-puși? Câți dintre noi oare am reuși să rămânem, în ciuda ascensiunii sociale, niște simpli creștini, gata nu doar să renunțe oricând la tot, ci să-și dea viața pentru Hristos, acceptând să fie tratați ca ultimii oameni, scuipați și huliți cu aceeași intensitate cu care au fost, înainte, lăudați și admirați?
Unde vom ajunge? Vom vedea noi. Dacă cei în vârstă credem că nu vom ajunge să vedem sau să primim pedeapsa, ne înșelăm. Dacă cei tineri credeți că veți scăpa să nu treceți prin momente deosebit de grele, iarăși vă înșelați. Nu criza economică, nu criza financiară sau alte crize prin care trece lumea sunt greutățile cele mai mari, ci greutățile care cu adevărat apasă asupra neamului și amenință existența lui sunt păcatele pe care noi le săvârșim, le îngăduim și le acceptăm uneori cu nepăsare.
Şi, cum puteți dormi noaptea liniştiți, fraților?! Voi, cei care nu ne vedeți… Voi, cei care nu auziți glasul mamelor disperate… Avramescu, Nan, Rădulescu, Smicală, Hermina, Sutton-Brădeanu, Racolța şi multe altele necunoscute… Glasul copiilor noştri chinuiți, abuzați, care mor câte puțin în fiecare zi pe cont propriu… În închisorile lor.
Nu ne-am eliberat de patimi si, in ciuda marturisirii adevarului de credinta, acesta nu are intotdeauna corespondenta in viata noastra de zi cu zi. Si un om cuprins de patimi, mai ales cele legate de orgolii, de ambitii, de constiinta superioritatii proprii si dorinta de a domina inlatura valul de bucurie care ar trebui sa ne defineasca mai ales in zilele Sfintelor Pasti
Catapetesme arzând, icoane împuşcate, Sfântul şi Marele Mir scurgându-se în borta fumegândă a altarului, limbile clopotelor topindu-se. Din cupolă – chipul Pantocratorului, picurându-şi în naos molozul milei. „Unde este conştiinţa creştină? Unde este conştiinţa umană? Unde sunt fraţii noştri, mitropoliţii, preoţii şi prietenii? Unde? Unde?”, strigă de ani buni mitropolitul sirian de Homs şi Hama. Teamă mi-e că, până să primească un răspuns, gura lui se va umple de ţărână.
Pentru moartea Ioanei Caloian se fac vinovaţi însă şi cei din afara acestui sistem, care au văzut-o şi cărora nu le-a păsat. Tălpile goale ale bătrânei găsite moartă de frig pe un câmp de la marginea Braşovului vor deveni un motiv pentru care alţi bătrâni să nu mai moară, aşa cum îşi doreşte nepoata ei, doar atunci când vom accepta că omenia poate salva mai multe vieţi decât medicii. Şi vieţi de bătrâni, şi vieţi de copii, şi vieţi de adulţi care trebuie să aibă grijă de bătrâni şi copii.
Vedeti si: *** “Lumea monahilor”, nr 87/septembrie 2014: PS IGNATIE MURESANUL, Arhiereu-Vicar: Actul credintei – intre marturie si secularizare „Niciodata sa nu vorbesti cuiva despre Hristos daca el nu ti-a cerut acest lucru”
Reportaj realizat de Yevgeniya Kironaki (reporter), Mihai Dină (imagine), Liviu Dochiţa (imagine), Cristian Tamaş (imagine) şi Lenard Zsolt (montaj) – 16 decembrie 2012 In premiera: Infernul copiilor uitati Ignoraţi de stat, abandonaţi prin spitale, sute de copii români au nevoie …
“ACUM NU SE MAI TRAGE CU ARMA, ACUM SE TRAGE CU BANCA!” “Ni s-au indus [ca popor] anumite trasaturi, ca sa devenim slabi. Daca suntem slabi, putem fi cuceriti, oricine face ce vrea din noi… Nu avem respect, ne-am invatat …
“Numai într-un suflet împăcat încape toată lumea deodată; în sufletul încrâncenat, acrit, tulburat nu încape nimic” Daca noi am sta, in sfarsit, sa ne coboram in noi insine, si sa ne corectam putin de toata avalansa asta de faradelegi, atunci …
DIN REVISTA “FAMILIA ORTODOXA”, nr.8 (43)/2012: „Doar suferind poti sa ii luminezi si pe ceilalti!” Interviu cu Parintele Augustin de la “Schitul Inaltarea Sfintei Cruci” Aiud *** ***
Doxologia [pr. Ioan Valentin Istrati]: Profesorul cerşetor Lumina durea în orbitele sale nou născute sub mâinile de lumină ale lui Dumnezeu. Şi toată frumuseţea lumii a intrat deodată în sufletul lui, încât a devenit teolog adânc şi profesor al tainelor …
Doxologia: „Ai căzut iarăși, ridică-te iarăși!” Să nu ne grăbim și să nu ne obosim, ci pururea să punem din nou început. Ai căzut, ridică-te! Ai căzut iarăși, ridică-te iarăși! Numai pe Doctorul tău să nu-L părăsești, căci atunci vei …
