Articole cu eticheta (tag): persoana

Vremurile nu sunt ușoare nici pentru Biserică, nici pentru țară, nici pentru lume. Avem nădejdea sfântă că, mărturisind dreapta credință, rămânând în comuniune unii cu alții în Biserica Sa dreptmăritoare, rugăciunea nelipsind din viața noastră, Dumnezeu ne va întări să mergem mai departe pe marea vieții acestei lumi către Împărăţia cea nestricăcioasă. Spun aceasta şi pentru că, în ultima perioadă, pacea unor mănăstiri şi parohii a fost tulburată de anumite persoane care au atitudini nepotrivite în legătură cu Sfântul şi Marele Sinod ce a avut loc în Creta în luna iunie a acestui an. Dacă dezbaterile în duhul păcii, al dragostei şi al adevărului au fost şi sunt potrivite şi necesare în Biserică, decizia unora de a se aşeza în afara Bisericii prin nepomenirea ierarhului şi prin neparticiparea la sfintele slujbe este împotriva comuniunii, a adevărului şi a dragostei, precum şi împotriva rânduielilor bisericeşti şi canonice. Pe această cale, vă adresez tuturor îndemnul de a rămâne în Biserică, în duh de comuniune şi dragoste, lucrând la mântuirea noastră, prin mărturisirea dreptei credinţe, zidindu-ne şi ajutându-ne unii pe alţii.

Urgența ar fi cu atât mai mare cu cât integrarea României în Uniunea Europeană nu va face decât să sporească deficitul de autonomie al României. Cu o Uniune Europeană care a declarat că România are prea mulți țărani și că aceștia ar trebui reduși cam cu 50% – operațiune în curs de înfăptuire prin transformarea țăranilor noștri în proletari occidentali -, cu o Uniune Europeană care s-a angajat să pompeze până în 2013 30 de miliarde de euro în România, bani care probabil că vor ajunge în cea mai mare parte la structurile birocratic-mafiote și de inginerie socială, cu o populație în scădere și cu un număr din ce în ce mai mare de imigranți, România are toate șansele să devină, dintr-un stat național, un kolhoz agricol-industrial european fără identitate, fără memorie și deci fără libertate. În aceste condiții, în care stânga ne fură și dreapta se/ne evaporă, în aceste condiții de diminuare rapidă a prezenței noastre demografice și a “greutății” noastre culturale, o mișcare conservatoare se impune. Dar ce mai pot conserva conservatorii?

„Viaţa, de multe ori, seamănă cu un ghem de aţă, al cărui fir, dacă îl tragem şi îl descurcăm fără înţelepciune, riscăm să îl încurcăm şi mai mult. Avem nevoie de foarte multă răbdare pentru a găsi începutul acestui ghem, dacă găsim începutul, atunci putem desface ghemul. În Biserică, ştim că începutul acestui ghem se numeşte Iisus Hristos. Acesta este începutul şi principiul prin care se cern toate, acesta este începutul pe care ne vom întemeia şi cuvântul nostru de astăzi“.

Astfel, textul final este diplomatic, fiind caracterizat de o ”ambiguitate creatoare”, după cum s-a scris, și conține argumente care pot fi acceptate de toate părțile, de aceea consider că displace deopotrivă ortodocșilor și eterodocșilor, este îmbibat de teologie baptismală și, indirect, dar clar, și de teoria ramurilor, după cum s-a văzut și din discuții, și de asemenea, dezbaterea s-a deplasat ușor, dar conștient, de la principiul exclusivității la principiul inclusivității. După cum se știe, în virtutea principiului exclusivității se afirmă că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, în timp ce, potrivit principiului inclusivității, se afirmă că există multe Biserici, în care se recunoaște ca punct de bază Botezul valid, iar Dialogurile au loc în vederea ajungerii la unitatea deplină. Adică, potrivit principiului inclusivității, hotarele canonice și sacramentale ale Bisericii nu coincid, așa cum este valabil în mod clar potrivit principiului exclusivității.

Teoria genului care se răspândește azi însemnă să spui ”Pentru ca acești oameni să-și găsească locul, trebuie distrusă structura psihică a oamenilor care-și găseau firesc locul ca bărbați, ca femei și ca heterosexuali.” Aici e perversiunea. Adică vedeți bine cum din nou, în numele eliberării unui număr mic de oameni – dar întotdeauna merită să te ocupi de oameni, chiar dacă nu sunt numeroși – majoritatea va fi asuprită și, ca și în comunism, este o răsturnare perversă.

Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice și panortodoxe, de la cele dinainte de Sinodul al VII-lea și cele de după acesta. Astfel ne vom trezi cu un gol de memorie, un alzheimer duhovnicesc în Biserica Ortodoxă. Nu se explică altfel unele puncte ale textelor care au fost pregătite, precum și analizele explicative ale susținătorilor lor. Se pare că este o imitație/copie de proastă calitate a Conciliului Vatican II. Sfântul și Marele Sinod ca idee, a început odată cu încercarea de convocare a Conciliului Vatican II. Și așa cum Vatican II a dezvoltat o nouă ecleziologie, care a trecut de la ideea exclusivității la teologia includerii, sau la teologia baptismală, într-un mod analog unele puncte din textele care s-au pregătit pentru Sfântul și Marele Sinod amintesc de o nouă eclesiologie și în Biserica Ortodoxă, în măsura în care se recunosc Taine și în afara Bisericii Ortodoxe.

Pliroma eclezială aşteaptă cu adevărat ca Sfântul şi Marele Sinod să manifeste expresia autentică a tradiţiei. În acelaşi timp, sosesc de pretutindeni voci distinse, de unde reiese neliniştea că anumite poziţii vor crea probleme majore sau minore, care foarte probabil, vor provoca schisme.

Iată, mai jos, ceea ce avem în vedere. Întreg documentul acesta dă impresia unei utilizări nejustificate a terminologiei ecumenice, care vine în contradicție cu teologia ortodoxă tradițională și limbajul Sfinților Părinți. Uneori, sunt folosite expresii cu dublu sens, care nu sunt menite să clarifice conceptele, asemenea Sinoadelor Ecumenice, ci să le ascundă și să le erodeze în mod conștient. Există chiar unele formulări evident neortodoxe. Cităm exemple concrete.

Acest lucru este deosebit de important, deoarece într-un loc se specifica: „Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice încercare de a diviza unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure” (Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, paragraful 22). Cu alte cuvinte, în cazul în care decretele adoptate de către Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ignorându-i pe ierarhi, călugării și teologi, vin în contradicție cu viziunea patristică, aceștia vor fi considerați răspunzători, judecați și condamnați, în cazul în care ar refuza să le pună în aplicare?

In Scoția statul se comportă ca un adevărat Părinte: fiecărui copil i se va desemna, la naștere, un funcționar oficial care pe toată perioada până la 18 ani va putea interveni fără consimțământul părinților și va putea comunica privind copilul cu numeroase instituții publice. Funcționarul, intitulat în proiectul de lege “Named person” va avea așadar o autoritate superioară celei conferinte de lege părinților.

Pentru prima dată în istoria omenirii, identitatea nu se bazează pe „persoană” și recunoașterea socială, pe „nume” și „renume”, ci pe datele biologice care nu pot menține nici o relație cu subiectul, cum ar fi arabescurile fără logică pe care degetul mare înmuiat în cerneală le-a lăsat pe o foaie de hârtie sau ordonarea genelor în dublul helix al ADN-ului.

captura dupa Foreign Policy […] “Acesti mateloti de pe Mythos nu erau oameni ca dumneavoastra si ca mine. Deloc. Erau demoni. Stiau tot. Stiau ca noi avem o masina veche. Stiau si ce marca e. Stiau totul despre noi. Totul. …

Parintele Mihail Stanciu – Predica audio la Iubirea vrajmasilor (2013) (Transcriere partiala) “Cum să facem noi să facem bine celor de lângă noi şi chiar vrăjmaşilor, când noi nu ştim să răspundem cu recunoştinţă celor ce ne fac nouă bine, …

Doxologia [Constantin Sturzu]: Fariseii vechi şi noi Asa cum se stie, anul acesta este dedicat sfantului maslu si ingrijirii bolnavilor. La slujba acestei sfinte taine, se citesc sapte pericope din Evanghelii, intre care prima face referire la pilda samarineanul milostiv …

CrestinOrtodox: Oracolele, persoane posedate de diavoli […] Persoanele numite “oracole” erau posedate de diavoli, precum reiese din insasi practica de ghicire si din comportamentul lor: zeul-diavol il lua in stapanire pe oracol si vorbea prin el; oracolul cadea in extaz, …