Articole cu eticheta (tag): rata mortalitatii

Măsurile adoptate (externarea forțată a bolnavilor, interzicerea internărilor, declararea spitalelor de elită drept spitale “Covid”, etc), au generat situații în care o parte dintre cei care sufereau de boli cronice nu au mai avut parte de îngrijire medicală de calitate fie din cauza temerii proprii de spitale, fie ca urmare a alocării unor spitale pentru tratarea exclusiv a Covid, fie ca rezultat al atitudinii unor medici speriați de o potențială infectare cu Covid. În plus, infecțiile instraspitalicești au avut propria contribuție. Așa se explică mortalitatea în exces, din care mare parte non-Covid, înregistrată în România, dar și în alte state europene care au adoptat măsuri similare.

Dar, per total, există o lipsă tulburătoare de dovezi robuste cu privire la măști și Covid-19. Au existat doar trei studii efectuate în comunitate în timpul pandemiei actuale, comparând folosirea măștilor cu varii alternative – unul în Guinea-Bisau, altul în India și cel mai recent, cel din Danemarca. Numărul scăzut de studii asupra efectului diferitelor intervenții asupra răspândirii Covid-19 – un subiect de importanță globală, sugerează că există o totală lipsă de interer din partea guvernelor în a urmări o medicină bazată pe dovezi. Iar aceasta contrastează puternic cu sumele uriașe cheltuite pe consultanții de PR. (…) Iar acum, când avem cercetare științifică riguroasă pe care ne putem baza, dovezile arată că purtarea măștilor în comunitate nu reduce semnificativ rata infectării.

Alte studii arată exact contrariul: în această evaluare critică aflată încă în stadiul pre-print a tuturor contribuțiilor științifice apărute pe pe cunoscutele baze de date PubMed, Embase, bioRxiv și medRxiv în lunile martie, aprilie și iunie, se arată, în concluzii, că „cele mai multe infecții cu SARS-CoV-2 NU sunt asimptomatice.” Până la urmă, dacă ar fi să facem apel la argumentul autorității, cum greșit face dl Arafat, CDC spune clar: „proporția transmiterii SARS-CoV-2 cauzată de infecții asimptomatice sau presimptomatice, prin comparație cu infecțiile simptomatice, este neclară”. E clar că e neclar? Pentru dr. Arafat, nu. Neclarul este clar ca bună ziua. Cum altfel să justifice domnia sa internarea forțată a asimptomaticilor, încălcarea Constituției și suprapopularea spitalelor cu oameni fără simptome?

Rugați-vă cu psalmi. Aveți grijă de sănătate. Medicină nu mai există. Mai există medici, dar medicina a abdicat. Bucurați-vă de orice om bun pe care îl cunoașteți. Păziți-vă de deznădejde. Nu lăsați focul să se stingă. Nimic din ce nu trebuie să se întîmple nu se va întîmpla. Multe poate rugăciunea dreptului. Rugați-vă cum nu v-ați rugat niciodată, știind că doar rugăciunea poate schimba mersul Universului, așa cum l-a schimbat în vremea lui Noe. Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și Tată, și împărtășirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toți.

Uitati-va, in toate tarile in care bisericile au ramas deschise, nici un focar nu a plecat din biserici. In Bulgaria, Belarus, Polonia, nici un focar nu este declarat ca fiind din biserica, din acest ritual religios. Pentru ca, un amanunt pe care lumea il uita: starea de sanatate are o componenta stiintifica, dar are si o componenta etico-psihologica. Imunitatea se dobandeste, nu in totalitate, dar rezistenta la boala este si din acest factor psihologic. Iar oamenii credinciosi, avand aceasta credinta, au o rezistenta. Nu spun ca numai acest lucru influenteaza, dar este dovedit ca influenteaza. Deci actul medical are incarcatura stiintifica si are si incarcatura etico-psihologica. Nu trebuie uitat de acest lucru. Asa incat, daca bisericile ramaneau deschise, nu erau focare.

Profesorul Johan Giesecke, unul dintre cei mai mari epidemiologi din lume, consilier al guvernului suedez (l-a angajat pe Anders Tegnell, care conduce în prezent strategia suedeză), primul om de știință șef al Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor și consilier al directorului general al OMS, expune cu o sinceritate tipic suedeză de ce crede că:

Tragedia pandemiei COVID-19 pare să intre în faza de control al acesteia. Zeci de mii de americani au murit, iar americanii sunt acum disperați in căutarea unor factorii politici sensibili, care au curajul să ignore panica și să se bazeze pe fapte. Conducătorii trebuie să examineze datele acumulate pentru a vedea ce s-a întâmplat de fapt, în loc să pună accentul pe proiecții ipotetice; să combine acele dovezi empirice cu principiile fundamentale ale biologiei stabilite de zeci de ani; și apoi să restabilească țara, cu atenție, din punct de vedere funcțional. Cinci fapte cheie sunt ignorate de către cei care solicită continuarea blocajului aproape total.

În opinia lui Orwell, dacă libertatea înseamnă ceva, înseamnă a avea dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu doresc să audă. În ultimele două sau trei săptămâni, libertatea înseamnă a spune oamenilor doar ceea ce vor să audă. Oricine încearcă să spună sau să facă altceva trebuie vânat ca un animal, intimidat ca un declasat, pedepsit ca un criminal. Prima victimă și cea mai importantă a epidemiei de coronavirus a fost dezbaterea publică. Prima carantină a fost instituită pentru opiniile contrare.

Dincolo de acest conflict din SUA, problema de fond este următoarea: care este baza măsurilor radicale de disanțare socială și de înghețare a economiei? Cine dă socoteală pentru eventualele erori de estimare și consecințele lor funeste – șomaj, anxietate, decese „colaterale” produse de deficiențele unui sistem sanitar supus unei singure priorități? În România, să nu vă așteptați cumva ca aceste întrebări să fie puse de presstitută. Noi nu avem câine de pază al democrației, ci câini de pază ai puterii reale.

Cauzele morții în 2020 au fost în ordine: boli cardiovasculare (aprox. 5 milioane cazuri), cancer (2.266.533 cazuri)… HIV/SIDA (463.933 cazuri)… malarie (270.703 cazuri)… gripa sezonieră (134.210 cazuri) etc. Și COVID-19? Penultimul loc, cu voia dumneavoastră, cu un număr de 97.595 decese (la 1.632.898 cazuri confirmate –număr mult mai mic decât în realitate din cauza netestării în masă). Cu alte cuvinte, 0,60% din mortalitatea generala. (surse WHO și worldometers.info). Dar această mortalitate de 0,60% a impus măsuri extreme, începând cu suspendarea drepturilor civile și terminând cu izolarea sau carantina a peste 4 miliarde de locuitori, cu impact negativ asupra vieții economice și sociale.

Criza economică va fi îngrozitoare, ca și cea din 2008. O mână de bănci mari, camarile de investitori și multinaționale vor avea câștiguri înspăimântătoare, sărăcind restul omenirii. Gândiți-vă doar la ce va duce această închisoare. Miliarde de oameni blocați în case care vor ieși cu deficiențe, în depresie, obezi, fără apărări imune, pentru că nu s-au bucurat de soarele care asigură vitamina D vitală, fără mișcare timp de săptămâni, dacă nu luni, fără relații sociale. Și să ne mai gândim că, în timp ce populația trebuie să stea închisă între patru pereți, renunțând la lumina zilei, la aerul curat al naturii, carabinierii beneficiază de o nouă directivă, prin care li se ordonă să stea, timp de cel puțin 30 de minute, în chiloți, la soare. Noi, toți, închiși în spatele unor gratii virtuale, iar ei, care au sarcina să vegheze asupra noastră și să ne pedepsească, stau la aer și la lumina soarelui. O discrepanță care spune deja totul despre ce va fi. Vor câștiga companiile farmaceutice, lumea medicală și farmaceutică, care și-a pierdut „virginitatea”, și nu de astăzi, vor primi și mai mult sprijin și putere datorită vizibilității și autorității pe care și le-au asumat în a dicta politicii ceea ce consideră adecvat. O putere decizională care trece de la cei aleși la tehnicieni.

Măsurile guvernului împotriva Covid19 sunt grotești, absurde și foarte periculoase (…) Speranța de viață a milioane de oameni este redusă. Impactul înfiorător asupra economiei mondiale amenință existența unui număr imens de oameni. Consecințele asupra îngrijirii medicale sunt profunde. Deja îngrijirile acordate pacienților au fost reduse, operațiile anulate, personalul medical amețit. Toate acestea vor avea un impact profund asupra întregii societăți.