5 FAPTE ESENȚIALE ignorate de promotorii RESTRICȚIILOR. “The Hill”: Opinia unui profesor de la Hoover Institution, Stanford: “DATELE VORBESC – OPRIȚI PANICA și încetați izolarea totală!”. Factori critici: ÎMPIEDICAREA IMUNIZĂRII POPULAȚIEI, NEGLIJAREA ASISTENȚEI MEDICALE VITALE TUTUROR BOLNAVILOR NON-COVID

https://finanz.dk/the-data-is-in-stop-the-panic-end-the-total-isolation/

The Hill

Știința începe sa își spună cuvântul – opriți panica și încetați izolarea totală

Tragedia pandemiei COVID-19 pare să intre în faza de control al acesteia. Zeci de mii de americani au murit, iar americanii sunt acum disperați in căutarea unor factorii politici sensibili, care au curajul să ignore panica și să se bazeze pe fapte. Conducătorii trebuie să examineze datele acumulate pentru a vedea ce s-a întâmplat de fapt, în loc să pună accentul pe proiecții ipotetice; să combine acele dovezi empirice cu principiile fundamentale ale biologiei stabilite de zeci de ani; și apoi să restabilească țara, cu atenție, din punct de vedere funcțional.

Cinci fapte cheie sunt ignorate de către cei care solicită continuarea blocajului aproape total.

Fapt 1: Majoritatea covârșitoare a oamenilor nu prezintă niciun risc semnificativ de a muri din cauza COVID-19

Studiul recent privind anticorpii de la Universitatea Stanford estimează acum că rata mortalității unei persoane, dacă este infectată, este probabil de 0,1 până la 0,2 la sută, un risc mult mai mic decât estimările anterioare ale Organizației Mondiale a Sănătății – care au fost de 20 până la 30 de ori mai mari decât in realitate și care au stat la baza politicilor de izolare.

În New York City, un epicentru al pandemiei cu mai mult de o treime din toate decesele din Statele Unite, rata decesului pentru persoanele între 18 și 45 de ani este de 0,01 la sută sau 10 la 100.000 în populație. Pe de altă parte, persoanele în vârstă de 75 de ani și peste au o rată a decesului de 80 de ori mai mare. Pentru persoanele sub 18 ani, rata decesului este zero la 100.000.

Dintre toate cazurile fatale din statul New York, două treimi au fost la pacienți cu vârsta peste 70 de ani; mai mult de 95 la sută aveau peste 50 de ani; și aproximativ 90 la sută din cazurile fatale au avut co-morbidități. Din 6.570 de morți confirmate de COVID-19 ce au fost cercetate pe deplin pentru afecțiuni subiacente, 6.520, sau 99.2 la sută, au avut o boală ca substrat. Dacă nu aveți deja o afecțiune cronică de bază, șansele dvs. de a muri sunt mici, indiferent de vârstă. Și adulții tineri și copiii aflați în stare de sănătate normală nu prezintă aproape niciun risc de a dezvolta o stare gravă de sănătate din cauza COVID-19.

Fapt 2: Protejarea persoanelor în vârstă, cu factori de risc, elimină supraaglomerarea spitalului

Putem afla informații despre gradul de utilizare a spitalelor din datele din New York, polul fierbinte al COVID-19 cu peste 34.600 de spitalizări până în prezent. Pentru cei sub 18 ani, spitalizarea de la virus este de 0,01 la sută sau 11 la 100.000 de persoane; pentru cei 18 – 44 de ani, spitalizarea este de 0,1 la sută. Chiar și dintre persoanele cu vârste cuprinse între 65 și 74 de ani, doar 1,7 la sută au fost spitalizate. Din 4.103 pacienți confirmați cu COVID-19 cu simptome suficient de grave pentru a solicita îngrijiri medicale, dr. Leora Horwitz de la Centrul Medical al Universității din NewYork, a concluzionat că „vârsta este departe cel mai puternic factor de risc pentru spitalizare”. Chiar și rapoartele timpurii ale OMS au observat că 80 la sută din toate cazurile au fost ușoare, iar studii mai recente arată o rată de infecție mult mai răspândită și o rată scăzută a cazurilor grave. Jumătate din toate persoanele care sunt pozitive pentru infecție nu manifestă deloc simptome. Marea majoritate a persoanelor mai tinere, altfel sănătoase, nu au nevoie de îngrijiri medicale semnificative dacă prezintă această infecție.

Fapt 3: Imunitatea vitală a populației este împiedicată prin politicile de izolare totală, prelungind problema

Știm din zeci de ani de știință medicală că infecția în sine permite oamenilor să genereze un răspuns imun – anticorpi – astfel încât infecția este controlată în întreaga populație de „imunitatea de turmă”. Într-adevăr, acesta este scopul principal al imunizării pe scară largă în alte boli virale – pentru a ajuta imunitatea populației. În cazul acestui virus, știm că îngrijirea medicală nu este deloc necesară pentru marea majoritate a persoanelor infectate. Infecția este atât de ușoară încât jumătate din persoanele infectate sunt asimptomatice – lucru arătat încă de la început de datele obținute in cazul focarului de pe vasul de croazieră Diamond Princess, și apoi verificat de datele obținute în Islanda și Italia. Această pandemie a fost înfățișată în mod fals ca o problemă ce necesită izolare în masă. De fapt, persoanele infectate fără boli grave sunt vehiculul disponibil imediat pentru stabilirea imunității de grup. Prin transmiterea virusului către alții din grupul cu risc scăzut care apoi generează anticorpi, acestea blochează rețeaua de căi de transmitere către cei mai vulnerabili, ajungând în final să suprime cu totul amenințarea virusului. Extinderea izolării populației în întregul său împiedică în mod direct dezvoltarea imunității de grup.

Fapt 4: Oamenii mor din alte cauze, deoarece alt gen de îngrijiri medicale nu se mai oferă din cauza proiecțiilor ipotetice referitoare la pandemie

Asistența medicală critică pentru milioane de americani este ignorată cu buna știință, iar oameni mor pentru a se facilita acomodarea în spitale a unor „potențiali” pacienți cu COVID-19 și de teama de a nu se răspândi boala. Majoritatea statelor și multe spitale au oprit brusc procedurile medicale și operațiile „neesențiale”. Acest lucru a împiedicat, pe toată această perioadă, diagnosticarea bolilor care pot pune viața cuiva în pericol, cum ar fi screeningul cancerului, biopsiile tumorilor acum nedescoperite și potențialele anevrisme ale creierului. Tratamentele, inclusiv îngrijirile de urgență, pentru cele mai grave boli au fost de asemenea amânate. Pacienții cu cancer au amânat chimioterapia. Se estimează că 80 la sută din cazurile de chirurgie cerebrală au fost omise. Pacienții cu accident vascular cerebral acut și atac de cord au ratat singurele lor șanse de tratament, unii murind iar mulți din cei rămași in viață confruntându-se acum cu un handicap permanent.

Fapt 5: Avem o categorie de populație clar definită în ceea ce privește riscul, categorie ce poate fi protejată cu măsuri personalizate

Dovezile copleșitoare ce vin din întreaga lume arată în mod constant că un grup clar definit – persoanele în vârstă și altele cu afecțiuni grave – este mai probabil să aibă o formă gravă care necesită spitalizare și încă și mai probabil să moară din cauza COVID-19. Știind acest lucru, este un obiectiv de bun simt și realizabil, să se direcționeze politica de izolare către acel grup, inclusiv să monitorizeze strict cei care interacționează cu ei. Cel mai mare risc îl prezintă rezidenții din casele de bătrâni și aceștia ar trebui să fie cel mai simplu de protejat sistematic de interacțiunea cu persoane infectate, având în vedere că locuiesc deja în locații delimitate, cu intrare foarte restrânsă.

Politica adecvată, bazată pe cunoștințele fundamentale de biologie și pe dovezile deja disponibile, este de a institui o strategie mai concentrată – așa cum, de altfel, unii au cerut încă din faza inițială: protejați cu strictețe persoanele vulnerabile cunoscute, izolați pe cei bolnavi ușor și deschideți majoritatea locurilor de muncă și întreprinderilor mici, având unele precauții în ceea ce privește adunările mari de persoane. Aceasta ar permite socializării esențiale între persoane să genereze imunitate în rândul celor cu un risc minim de consecințe grave, salvând în același timp vieți, prevenind supraaglomerarea spitalelor și limitând imensele prejudicii [economice, psihologice și sociale] agravate de o izolare totală continuă. Ar fi cazul să încetăm să desconsiderăm probele empirice, bazate pe realitatea din teren, și să ne oprim din a ne concentra inutil pe modelari ipotetice. Faptele contează.

Scott W. Atlas, Doctor in Medicina, este Senior Fellow la Hoover Institution din cadrul Universității Stanford și fostul șef al departamentului de neuro-radiologie al Centrului Medical al Universității Stanford.