În ciuda asigurărilor oferite odinioară de activiștii gay, miercuri, 4 iulie, președintele Camerei Comunelor din Regatul Unit, John Bercow, a declarat explicit că drepturile homosexualilor trebuie să prevaleze față de libertatea religioasă.
Bercow a făcut această declarație la o recepție organizată de publicația pro-LGBT Pink News, care relatează declarația:
„Drepturile homosexualilor, lesbienelor și bisexualilor nu sunt numai drepturile acestora și ale persoanelor trans, ci drepturi ale omului, și aceasta mi se pare a fi concluzia inevitabilă a oricărei considerări serioase a acestor probleme.”
„[…] Respect drepturile oamenilor de a adera la credința lor și a o mărturisi, [dar] atunci când aderarea unei persoane la credință și recunoașterea și demonstrarea respectării drepturilor omului [vin în conflict], acestea din urmă trebuie să prevaleze față de prima.”
„Dacă sunt oameni de altă părere, fără îndoială că și-o vor exprima, dar aceasta este rațiunea mea absolut clară. Drepturile persoanelor LGBT din această țară și din întreaga lume sunt drepturile omului și trebuie recunoscute ca atare.”
Bercow a susținut agenda pro-LGBT în întregul său mandat, precum și măsuri pentru a face obligatorie educația sexuală explicită pentru copii începând cu vârsta de șase ani și diverse inițiative pro-avort și de a incrimina centrele pentru criza de sarcină.
În Regatul Unit, coliziunea dintre interesele LGBT și drepturile religioase sau de conștiință a dus, între altele, la linii directoare oficiale privind „infracțiunile motivate ură” în care simplul discurs este pasibil de pedeapsă dacă presupusa victimă doar „percepe” ură, la o inspecție guvernamentală care a amenințat să închidă o școală elementară evreiască pentru refuzul de a învăța copii cu vârsta începând de la 3 ani despre transgenderism, la o propunere de interzicere totală a posibilității persoanelor de a căuta să obțină terapie pentru atracția sexuală nedorită, la instrucțiuni ale școlilor primare pentru elevi de a raporta alți copii are numesc colegii transgen conform sexului biologic al acestora etc. (LifeSiteNews.com)
Cel puţin 40 de şcoli din Anglia au interzis purtarea fustelor, conform unei analize a regulamentelor privind uniformele din ţară, care consemnează că există tendinţa adoptării uniformelor unisex, pentru a nu-i afecta pe elevii transgender, scrie The Independent.
Alte şcoli iau în considerare, de asemenea, trecerea la uniforme unisex, care îi pot ajuta şi pe elevii transgender să se simtă incluşi. Una dintre şcolile care a luat această decizie anul trecut este Priory din Lewes, în East Sussex, după ce elevii au întrebat de ce băieţii şi fetele trebuie să poarte haine diferite şi au subliniat că este important ca şi elevii transgender să se simtă confortabili.
La liceul Copleston din Ipswich, fustele sunt interzise alături de „blugi skinny şi piercing-urile faciale”, conform Sunday Times. Toţi elevii trebuie să poarte „pantaloni gri simpli”.
Petiție pentru purtatul fustelor în școli
Potrivit informațiilor news.ro, fustele au fost interzise şi la liceul Woodhey din Bury, pentru că pot fi „nedemne şi umilitoare” pentru staff şi vizitatori atunci când fetele stau pe jos în amfiteatre şi la cursurile de teatru. Tot în Bury, la liceul Phillips, fustele vor fi interzise pentru elevii noi care vor începe şcoala în septembrie 2018 şi pentru toţi elevii începând cu anul următor.
Decizia fost întâmpinată de opoziţie din partea elevilor, care au lansat o petiţie împotriva măsurii, strângând mii de semnături. „Ne simţim mai încrezători când purtăm o fustă iar pantalonii nu au un aspect plăcut. Problemele cu respectul de sine în rândul adolescenţilor cresc iar faptul că nu putem să purtăm hainele în care ne simţim cel mai bine va dăuna sănătăţii noastre mintale şi rezultatelor noastre şcolare”, se arată în petiţie. Petiţia argumentează şi că pantalonii sunt, de cele mai multe ori, mai scumpi decât fustele.
Școala primară din localitatea britanică Heavers Farm a organizat pe 29 iunie o Paradă Gay pentru a încheia solemn Luna Homosexualilor.
Mai multe fotografii postate pe rețelele de socializare arată zeci de copii în curtea școlii purtând stegulețe-curcubeu, pălării și alte accesorii în culorile Mișcării LGBT.
La Parada Gay a copiilor au fost invitați să participe și părinții acestora.
Steve Reed, un parlamentar laburist homosexual, a lăudat pe Twitter evenimentul de la Heavers Farm: „Sunt foarte mândru de ei că luptă pentru egalitate și diversitate.”
Și membrii conducerii școlii s-au lăudat pe Twitter cu succesul manifestației, numind-o „o minunată încheiere a Lunii Mândriei în această dimineață, cu câteva cântece fantastice și multe alte lucruri cu care avem de ce ne mândri”.
Luna iunie este proclamată în Occident „Luna Mândriei” (Prinde Month”) dedicată Mișcării Homosexuale. Însă nu toată lumea a fost încântată că niște micuți cu vârste de la cinci ani au fost puși să cânte despre homosexualitate, bisexualitate și transsexualitate.
Ruth Anderson, mama unuia dintre copii a declarat presei britanice că ea și mulți alți părinți au fost scandalizați de Parada Gay.
„Ni s-a spus toată povestea asta despre mândrie, dar este ridicol”, a spus Anderson citată de Croydon Advertiser.
„Erau steaguri-curcubeu în jurul școlii iar copiilor li s-a spus să vină îmbrăcați în haine cu culori vii”, a explicat femeia. „Asta nu înseamnă să fii mândru, este propagandă flagrantă pentru LGBT. Nu sunt homofobă, dar credința mea mă învață un set de valori și nu vreau ca școala copilului meu să facă alegerile pentru el.”
Când un grup de părinți a vrut să organizeze un protest față de inițiativa scandaloasă a școlii, acestor părinți li s-au retras invitațiile la paradă. Drept urmare, ei nu și-au lăsat copiii la școală în ziua respectivă.
Directoarea școlii, Susan Papas, căreia părinții ultragiați i-au cerut demisia, a reacționat dur, declarând pentru Evening Standard: „Unii părinți cred că școala le bagă pe gât copiilor chestiuni LGBT… Asta ne trage înapoi cu decenii în urmă.”
Programul se numește S.O.G.I., adică „Orientare Sexuală și Identitate de Gen”. Este o materie în cadrul căreia elevii din școlile de stat din Canada învață să celebreze stilul de viață homosexual și că sexul este schimbător. Nu contează sexul cu care s-a născut copilul, contează ce simte.
Există fete, există băieți, există copii care sunt și fete și băieți, sau nu sunt nici fete nici băieți.
Lecțiile se predau din cărți care vorbesc despre copiii transsexuali, precum „Ten Thousand Dresses” și cântece precum „The Rainbow Song”.
„Deciziile noastre nu depind de sex. Unii băieți preferă să se îmbrace cu rochii. Unele fete preferă să prindă șerpi.”
Programul S.O.G.I. a pornit în Columbia Britanică în 2016 și se răspândește în toată țara.
Autoarea și vorbitoarea Laura-Lynn Tyler Thompson luptă împotriva materiei S.O.G.I.: „În prezent, vedem rezultatele. Unii copii s-au speriat. Se tem că și ei vor avea dubii cu privire la orientarea lor sexuală.”
Morgan Oger, un transsexual și susținătorul programului, susține că este vorba de acceptare nu de îndoctrinare: „Ideea este să îi învățăm pe copii că există copii homosexuali și transsexuali, că există părinți homosexuali și transsexuali într-o societate în care toată lumea e acceptată, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului. Rolul școlilor e de a învăța copiii să respecte legile.”
Un alt exemplu răsunător e faptul că în școli sunt travestiți care spun povești. Astfel de ore au loc în Canada și în SUA, unde școli de stat și biblioteci invită travestiți. Unii se îmbracă precum niște demoni cu coarne pentru a citi povești copiilor.
„E un plan de destabilizare socială și, în acest scop folosesc copii de cinci ani. Părinții s-au trezit la realitate și s-au opus.”
Când am întrebat despre drepturile părinților, Oger a spus: „În Canada, drepturile părinților sunt limitate și drepturile copiilor primesc întâietate. Copilul are dreptul să fie protejat de părinte când părinții se comportă în mod neadecvat.”
Despre Canada se spune că este una dintre țările care apără drepturile homosexualilor. Multe dintre marile orașe au cartiere de gay, precum acesta din Vancouver care are trecerea de pietoni în culorile curcubeului.
Conform pastorului din Vancouver, Kevin Cavanaugh situația este mult mai gravă decât își închipuie mulți creștini. „Profesorii, educatorii și administratorii nu reprezintă o problemă. Aceasta e o luptă spirituală. Fetița a venit acasă plângând deoarece învățătoarea i-a spus că s-ar putea ca ea să fie un băiat în trupul unei fete, fiindcă ea s-a jucat cu jucării pentru băieți. Mama fetiței s-a dus la școală în următoarea zi. Ea nu a fost înțeleasă, a fost înjurată, i s-a spus că este homofobă, bigotă.”
Astfel, Tyler Thomspon, Simpson și pastorul Kevin își răspândesc mesajul pe rețelele de socializare și la întrunirile organizate de primărie. Susținătorii homosexualității au avut o reacție violentă.
Laura-Lynn Tyler Thompson a spus: „Și-au manifestat ura, furia față de noi, ne-au intimidat, deși le-am spus că îi iubim, deși nu vrem să trăim așa cum ați ales voi să trăiți, vă iubim, deși nu suntem de acord cu voi.”
Amy Coney Barrett din statul american Indiana, o mamă a șapte copii și creștină asumată, cu vederi pro-viață, se află pe lista scurtă de trei judecători dintre care președintele Trump urmează să nominalizeze înlocuitorul lui Anthony Kennedy la Curtea Supremă a SUA.
Amy și soțul ei, Jesse, sunt căsătoriți de 18 ani și au șapte copii, între care doi adoptați din Haiti (unul dintre ei este copil cu nevoi speciale).
Chiar dacă nu va fi aleasă ca judecător la Curtea Supremă a SUA, nominalizarea ei arată că, în ciuda ideilor care se vehiculează mult prea des, nașterea de copii nu distruge cariera femeii.
Parada Gay la Londra. Activisti trans saboteaza marsul, blocandu-l pentru o vreme, pentru a cere indepartarea lesbienelor din grupusculele LGBT. Adica afara cu L din LGBT. Motivul e foarte gender biased, cumva: “We want to get the L out of Pride, a man cannot be a lesbian, a person with a penis cannot be a lesbian.”
Si din fineturile etichetelor intra-LGBT, sa invatam si ce inseamna terfs: “Another accused trans people of “pressuring lesbians to have sex with them”, and stated she and other had been referred to as Terfs (trans-exclusionary radical feminists).”
Partea cu adevarat tragica din aceasta Parada Gay e altundeva, insa: in acel grup de copii care duce steagul LGBT… Acesti noi soimi ai patriei, care sunt expusi la scene si la manifestari care intr-o lume normala ar fi penalizate daca ar fi expuse in fata copiiilor….
Dublarea numărului de transsexuali, adică, generic, de persoane care-si refuza sexul biologic, a crescut in urma muncii depuse de activiști si a înfloririi mișcărilor acestora.
Așa au căpătat milenialii conștiința de gen, adică acea conștiința revoluționara potrivit căreia genul nu e biologic, ci cultural. O conștiința similară cu conștiința de clasa pe care orice muncitor trebuia sa o capete pt a deveni un cadru activ si angajat al revoluției. Pe lângă acest aspect, “poveștile” persoanelor Trans au avut un efect de releu, făcând mai convingatoare conversia cu exemple model. Adică e si contagioasa treaba.
La acestea se Adaugă, desigur, si presiunile prin justiție si paradele gay.
Ce trebuie sa reținem este ca aceste manifestări – activismul, poveștile Trans, paradele gay, nu sunt nicidecum doar mijloace defensive ale unei “comunități”, ci sunt mijloace evidente de “convertire”, de propagare a unei noi conștiințe sociale.
Ah, si desigur, sa nu uitam industriile media. Acolo scenariile Trans sunt tot mai frecvente. Asistam la un adevărat “shift in (the) popular culture”. Internetul, care oferă șansa de a te declara orice cu ușurintă, joaca la rându-i un mare rol.
Așa se explica si presiunile instituționale pentru combaterea “stereotipurilor de gen”. Aceeași tentativa de schimbare si conversie a minții oamenilor.
Sigur ca lumea civilizata si buna nu are nicio problema ca acest prozelitism se adresează cu precădere si are efecte dovedite in rândul adolescenților, încă minori sau foarte-foarte tineri.
“What the rising statistics likely reveal is that thanks to activists and their allies across various movements, more people, especially millennials, are now aware that people are more complex than male or female. And they are embracing this complexity by not only choosing sex- and gender-diversity for themselves, but by also sharing their life experiences in stories across print media and on television.
Activists are organizing in the streets and fighting in the courtroom for rights. This is not recent news: For example, earlier generations of activists demonstrated against police brutality in the 1960s in what is now known as the Stonewall Riots. But the activism has accelerated and spread.
Pride celebrations seem to be everywhere these days. And in the courtroom, transgender teenager Gavin Grimm is currently in the middle of a lawsuit against his Virginia high school that wouldn’t allow him to use the boy’s bathroom. That suit has raised Grimm’s profile and put him at the “center of the national debate,” according to The Washington Post.
This activism lets the public know there is life beyond male or female.
People now have customizable sex and genders to choose from on everything from Facebook to the dating site OkCupid.”
tot ce tine de LGBT e religios. gay parade e o procesiune religioasa, conceptiile se bazeaza pe credinta in pseudostiinte, toata propaganda functioneaza pe tehnica misionara, a convertirii, modul de gandire nu are legatura cu logica formala, comportamentul e extatic, reactiile viscerale. LGBT e inceputul unei noi religii, ca secta a transumanismului si a religiei marxiste.
asta nu e o simplă gelozie, nu se îmbrâncesc care să meargă în față la gay parade, ci e o bătălie doctrinară internă. trebuie să le cunoști teologia ca să pricepi de ce se ceartă. e o religie seculară inventată, care nu se bazează pe descoperirea naturii umane, ci pe inventarea ei. pe drum invențiile se bat cap în cap și sunt reglate conflictele. din start toată invenția conține incoerențe și contradicții fundamentale, dar nu asta îi interesează pentru că funcționează după alta logică.
de fapt, au abrogat logica formală, își inventează și o nouă logică, logica utopiei. metodele de acțiune sunt agresive, vor să pună mâna pe stat ca să facă legea.de aceea e o religie fundamentalistă, intolerantă cu alte religii. dar cel mai rău semn, vorba lui Buturuga Anghel, e că pun copii în linia întâi să le ducă steagul. ăsta e un mesaj adresat lumii : că viitorul e deja confiscat și unic, că viitoarele generații vor fi ale lor, că vor converti copiii.
Ne place sau nu, suntem în plin război mediatic pe tema familiei. Mai întâi, conceptul de iubire a fost demonetizat. Este invocat la orice derapaj, de orice natură. În numele iubirii este permis abolut orice. E argumentul ultim folosit mai ales de către promotorii promiscuităţii şi depravării sexuale. Acum este rândul familiei, aşa cum a fost ea lăsată de Dumnezeu, să fie pusă la zid şi executată mediatic cu rafale ideologice, de inspiraţie neomarxistă. Execuţia nu a început ieri şi nu se va încheia mâine. Dar e limpede că plutonul de execuţie nu se lasă, până nu-şi duce la capăt misiunea. Rareori ia câte o mică pauză. Dar de ce îşi doresc „ei” să pângărească şi instituţia familiei, prin macularea ideii de căsătorie? Doresc să fie integraţi în societate, să intre „în rând cu lumea”? Păi, tocmai prin opţiunea pentru deviaţiile sexuale s-au autodelimitat de cei ce caută firescul într-o relaţie. E ca şi cum un anarhist convins ar vrea să devină poliţist sau judecător, păstrându-şi însă convingerea că nici o lege nu trebuie respectată. Ar fi caraghios, penibil, ciudat? Cu siguranţă, da. Cam aşa e şi cu promotorii căsătoriilor gay. Doar că ei nu au deloc simţul ridicolului. Dar ce se urmăreşte, de fapt, prin acest furt pe faţă de identitate? De ce vor să-şi aroge statutul de familist cei ce nu cred în valorile familiei?
Mai întâi, care accepţiune a cuvântului familie este, mai exact, atacată? E limpede că nu se ia în calcul sensul cel mai larg al cuvântului. Există familii de albine, familii de cuvinte, există şi familia filateliştilor. La serviciu sau la şcoală ne simţim uneori ca-ntr-o familie. Nu se atacă nici familia largă, a celor ce sunt în rudenie de sânge sau prin alianţă, nici cea monoparentală. Cu sensul de comunitate ce are ceva în comun, şi homosexualii se pot considera ca o mare (sau minoritară, cum vor ei) familie. Nu. Aici se atacă exact la rădăcina familiei, care nu e alta decât căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.
Să presupunem că atacul acesta le va reuşi cum, de altfel, s-a şi întâmplat în anumite state. Că au toate drepturile ce se cuvin unui cuplu heterosexual, inclusiv cel de a adopta copii. Ce obţin, de fapt? La ce le ajută să se autointituleze „soţi”? Care le e câştigul? Pentru a încerca un răspuns, avem nevoie de a lămuri puţin care este scopul căsătoriei. De ce se căsătoresc oamenii? Dacă-i veţi întreba pe cei ce au făcut sau pe cei ce urmează să facă pasul acesta, veţi obţine o varietate de răspunsuri. Cele mai multe se regăsesc în formule de genul: „pentru că m-am îndrăgostit”; „pentru că vreau să am pe cineva lângă mine”; „pentru a face şi creşte copii”; „pentru a ne oferi ajutor reciproc”; „pentru că vreau să fac dragoste cu…”; „pentru că nu suport singurătatea”; „pentru că aşa se face”… Cei care frecventează biserica mai adaugă, de obicei, şi un vag: „ca să ne mântuim împreună”. Corectă în formă, expresia arareori are şi un conţinut pe măsură, conştientizat şi asumat.
Cât şi ce anume din afirmaţiile de mai sus îşi asumă (şi) un cuplu homosexual? Să presupunem că pe toate, că nu e nici o diferenţă. Inclusiv sunt unii care se declară credincioşi, care frecventează „biserici” în care chiar sunt şi clerici cu tipul acesta de „orientare” sexuală declarată. Dacă doar mimează public aceleaşi preocupări sau dacă sunt oneşti, nu are nici o importanţă. E clar că, având un consistent sprijin politico-economic, vor putea să „fure” orice identitate vor. Dar nu trebuie să fii proroc pentru a înţelege că lucrurile nu se vor opri aici. De la impunerea homosexualităţii ca fiind o altfel de „normalitate” s-a ajuns, prin etape precise, la „teoria genului”. Totul e fluid pentru neomarxişti: genul e un „construct social”, statul-naţiune un „construct politic” etc. Drept urmare, LGBT s-a lungit precum un tren de marfă, ajungând la LGBTQIAPK. Şi nu se vede capătul încă.
Conceptul de familie va suferi acelaşi tip de „dizolvare”. El este asumat sau „furat” acum, doar pentru a-l compromite şi a-l pulveriza. Va fi trecut prin etapele poligamie şi poliamorie, până se va ajunge la poli„orice”, adică poli „nimic”. Apoi va fi îngropat. Cu preot? A, nu… Preotul nădăjduiesc să rămână afară, la marginea gropii.
Serios vorbind, e nevoie de o repliere conceptuală rapidă. Mă înduioşează cei care, candid, propun să nu schimbăm nimic, să lăsăm termenul de familie ca atare. Ori e familie, ori nu e. M-aş bucura să fie atât de simple lucrurile. Dar, odată ce tăvălugul s-a pornit deja în jurul nostru, chiar dacă noi nu suntem încă sub şenile, nici nu trebuie să aşteptăm un astfel de moment pentru a găsi o soluţie. De ce, spre exemplu, nu ne numim pur şi simplu Biserica Creştină şi folosim – dar nu dintru începuturi – apelativul Ortodoxă? Nu cumva pentru că sunt şi alţii care se autointitulează creştini? Aşa este şi în cazul familiei, în contextul zilelor noastre.
Cum denumim, aşadar, familia – aşa cum a fost ea rânduită dintru început de Însuşi Dumnezeu? Dacă-i spunem naturală, imediat vor spune că la fel de naturale sunt şi alte combinaţii decât bărbat şi femeie (sau mascul şi femelă, în zoologie). Dacă-i spunem tradiţională, un adjectiv care mie mi-e drag, pot fi luate în calcul şi epoci precum patriarhatul poligam. Creştină – ar fi mai aproape de realitate, dar problema e aceeaşi, ca şi în cazul denominaţiunilor. Mulţi îşi arogă creştinismul, chiar dacă în el nu se mai regăseşte gândul Domnului Hristos. Se pare că varianta familia binecuvântată este cel mai aproape de ideea iniţială de căsătorie dintre un bărbat şi o femeie – care se unesc cu harul lui Dumnezeu. Aici se dezvăluie şi sensul cel mai adânc al căsniciei. Scopul ei este de a oferi celor doi „ambianţa” în care să înveţe dragostea şi comuniunea – cu Dumnezeu şi cu toţi semenii.
Conceptul de familie poate fi confiscat şi făcut ţăndări. Dar nu se va putea confisca şi înţelesul cel mai profund, născut din binecuvântarea lui Dumnezeu încă din zorii creaţiei. Esenţialmente, nu se va pierde nimic, în pofida unor tragice consecinţe în plan social. Doar că se vor separa şi mai mult apele. Ceea ce este autentic va rezista, însă, căci va continua să trăiască în Hristos Domnul.
În societatea în care trăim, din nefericire, de multe ori ni se pun înainte noţiuni care nu corespund modului de gândire ancestral românesc. Una dintre noţiunile răstălmăcite la nivelul mentalului euroatlantic în timpurile pe care le trăim este cea a familiei.
Dacă am face experienţa întoarcerii în timp, nu cu mult, cam cu o jumătate de veac în urmă, şi am întreba de pe coasta Pacificului din America de Nord până la ţărmul de vest al Mării Negre pe orice cetăţean, de orice naţionalitate, ce este familia, am primi un răspuns pe care îl regăsim în Sfânta Scriptură, şi anume că familia este alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie, căsătoriți, la care se adaugă copiii. Pentru orice om din acest spaţiu, aceasta este familia, pentru că aşa şi-au întemeiat-o de peste 2.000 de ani cei care locuiesc în spaţiul civilizaţiei creştine. Astăzi ni se propun forme ale familiei care nu se regăsesc în tradiţia creştină a spaţiului euroatlantic. De aceea cred că este necesar să subliniem faptul că pentru noi, creştinii, familia este aceeaşi de la începutul creaţiei şi până astăzi, adică formată dintr-un bărbat şi o femeie, şi că această instituţie sacră, care este familia, îşi are începutul în paradis, pentru că prima familie din istoria umanităţii este cea a protopărinţilor Adam şi Eva. De aceea putem spune că familia este instituţia sacră în care s-a plămădit neamul omenesc.
Întâlnim astăzi o abordare agresivă asupra mentalului colectiv în încercarea de a redefini conceptul de familie, care nu duce decât la forme de non-familie, dacă ne raportăm la creaţie şi la modul în care Dumnezeu a binecuvântat încă din Rai familia.
Din nefericire, şi cei care respectă valorile tradiţionale şi îşi însuşesc Revelaţia scripturistică cad în capcana noilor ideologii neo-marxiste ale timpurilor pe care le trăim şi pentru a securiza conceptul de familie, cunoscut de mii de ani, definesc familia ca fiind tradiţională.
Acest concept de familie tradiţională, în opoziţie cu pseudo-conceptele legate de familie ale neoliberalismului, nu face altceva decât să justifice că pot exista şi alte forme de familie.
În mod normal, când spunem „familie”, înţelegem legătura conjugală dintre un bărbat şi o femeie. Aceasta nu este o chestiune tradiţională, ci existenţială, familia existând în această formă încă de la crearea primilor oameni. De aceea, nu trebuie să folosim termenul de „familie tradiţională” pentru a arăta că respectăm valorile creştine ale civilizaţiei noastre, ci simpla enunţare a termenului „familie” implică prezenţa unui bărbat şi a unei femei. Oricare altă alcătuire consensuală sau civilă pe care unii o consideră familie nu este, în accepţiunea milenară a termenului, familie.
În timpurile pe care le trăim, este foarte important să arătăm valorile pe care le conservă familia prin educaţia pe care părinţii o dau copiilor, şi mai ales că este un dat natural, adică din firea omului, de la creaţie, ca familia să fie alcătuită dintr-un bărbat şi o femeie.
Copilul, de când se naşte în familie, ştie că are o mamă şi un tată, iar lucrul acesta este în firescul naturii sale umane. Familia, chiar dacă această expresie era folosită ca un slogan într-o epocă apusă, este cu adevărat „celula de bază a societăţii”. De multe ori, familia este un microcosmos social. Astăzi, conceptul tradiţional de familie este apărat prin afirmarea valorilor credinţei noastre creştine şi mai ales prin împlinirea lor în viaţa familiilor de astăzi.
Credința creștină învață că iubirea jertfelnică pe care se întemeiază familia umană este oglindirea dragostei dumnezeiești din sânul Sfintei Treimi, iar întemeierea unei familii reprezintă una din căile prin care se mântuiesc oamenii. La jumătatea lunii trecute, Papa Francisc s-a întâlnit în Italia cu Forumul Familiei, o federație a organizațiilor catolice. În discursul Suveranului Pontif familia a fost definită ca element central în planul lui Dumnezeu: „Complementaritatea și iubirea dintre bărbat și femeie îi fac colaboratorii Făcătorului, Care le încredințează sarcina de a da viață unor noi făpturi ale Lui, de a căror creștere și educare se vor ocupa cu toată inima”.
Cuvântarea Papei a accentuat rolul familiei, „esențial în vocația omului”, de „leagăn al vieții și prim loc plin de dragoste”, de „fereastră deschisă spre taina lui Dumnezeu Însuși, Care este Dragoste în Unirea și Treimea Persoanelor”. Episcopul Romei a subliniat că este nevoie de politici care să susțină natalitatea: „Să susțineți neobosit creșterea natalității în Italia, conștientizând instituțiile și opinia publică despre importanța vieții și creării de politici și structuri mai deschise la darul copiilor”. El a atras atenția că nașterea de copii este privită ca o povară financiară azi, în loc să fie văzută ca ceea ce este cu adevărat: „cea mai mare investiție pentru o țară și prima condiție pentru prosperitatea viitoare”.
Iubirea răbdătoare care așteaptă și mântuie
Inspirat de alocuțiunile membrilor forumului, Papa a renunțat la discursul scris, preferând să vorbească liber. A subliniat că singurul tip de familie este cel biblic: „Azi se vorbește de familii «diverse», despre tipuri diferite de familie… însă familia umană după chipul lui Dumnezeu, dintre un bărbat și o femeie, este una singură. E una singură”.
Papa Francisc a mai vorbit și despre relația dintre soți, amintind că cei doi se completează reciproc și astfel contribuie fiecare la desăvârșirea celuilalt: „Care este cea mai mare provocare a bărbatului? Să o facă pe soție mai femeie. Mai femeie. Să crească în feminitatea ei. Și care este provocarea femeii? Să-l facă mai bărbat pe soțul ei. Și așa înaintează amândoi”.
În ceea ce privește relația dintre soți, Papa a făcut apel la înțelepciunea răbdătoare a iubirii în momente de cumpănă: „Sunt situații de criză… în care se ajunge la infidelitate. Și nu se poate rezolva problema pe loc, ci este nevoie de răbdarea iubirii care așteaptă, și așteaptă. (…) Aceasta înseamnă sfințenia. Sfințenia care iartă totul, pentru că iubește”.
În ceea ce privește relația părinților cu copiii, Papa a oferit sfatul ca părinții să păstreze o relație apropiată cu copiii și să implice bunicii în creșterea lor: „Profesorul meu de filosofie de la seminar, la tema maturității umane, a spus: «O persoană este matură dacă este capabilă să se joace cu copiii». Acesta este testul. Un tată tânăr mi-a spus odată: «Părinte, când eu plec la muncă, ei dorm. Când mă întorc, ei dorm». Azi, societatea duce crucea acestei sclavii…”
De ce refuzăm cel mai mare dar?
Papa Francisc a mai atras atenția asupra comodității omului contemporan, care preferă să nu se mai jertfească pentru aducerea pe lume de prunci: „Odată am întâlnit doi soți căsătoriți de zece ani, dar fără copii. Am aflat că nu-și doreau copii. «Încă nu facem copii, trebuie să cumpărăm o casă la țară, trebuie să călătorim»”. Iar când darul vieții ni se oferă, unii se leapădă de el tot din comoditate, pentru că știința ne anunță că nu este perfect: „Copiii sunt cel mai mare dar”, a spus Papa. „Copiii care se primesc așa cum vin, cum îi trimite Dumnezeu, cum îi rânduiește El – chiar și cei care poate sunt bolnavi. Am auzit că e ceva obișnuit să se facă anumite analize, pentru a vedea dacă nu cumva copilul nu este bine, sau are vreo problemă… Prima propunere în acest caz este: «Îl scoatem?» Uciderea de copii. Și, pentru o viață liniștită, este lepădat un nevinovat”.
Papa a amintit că practica păgână a spartanilor și eugenia naziștilor supraviețuiesc în mentalitatea contemporană: „Astăzi facem același lucru. V-ați întrebat de ce nu mai vedeți persoane pitice pe stradă? Pentru că protocolul multor medici… este să întrebe: «E o problemă?» [subînțelegând că nu vrea să nască un astfel de copil, deci va face avort – n.n.]. O spun cu durere. În veacul trecut, lumea era scandalizată de ce făceau naziștii pentru «puritatea rasei». Azi facem același lucru, dar cu mănuși albe”.
Politici pro-familie în Europa de Est
Episcopul Romei a tras un semnal de alarmă legat de natalitate, care în Italia este în scădere de un deceniu. Tendința este asemănătoare în întreaga Europă, mai ales în fostele state comuniste, unde se înregistrează cele mai ridicate rate ale avortului. În 2014, la rata natalității, Polonia, de exemplu, se situa pe ultimele locuri din UE, alături de Cehia, Lituania și România.
Pentru a combate această moștenire a regimului comunist, Polonia a început să acorde, din 2013, prime la naștere și indemnizații, inclusiv studentelor și femeilor fără loc de muncă. În 2017, primele de naștere au totalizat peste 2 miliarde de euro. Pe lângă facilități fiscale, în 2016 s-a introdus programul „Rodzina 500 plus” („Familie 500+”), care acordă peste 100 de euro per copil pe lună celor 2,7 milioane de familii cu venituri lunare mai mici de 184 de euro. În 2017, s-au acordat 1.610 euro fiecăruia din cei peste 7 milioane de copii din Polonia cu vârste de până la 18 ani.
Ungaria a redus efectiv avorturile cu o treime față de 2010 printr-o politică foarte complexă. Ministrul familiei, Katalin Novak, ea însăși mamă a trei copii, a declarat de curând: „Facem eforturi să ne asigurăm că toți copiii doriți ajung să se nască”. În acest scop, Ungaria cheltuiește 4,8% din produsul intern brut pentru politicile de familie (față de media de 2,55% din statele membre OECD).
Toate familiile, inclusiv studentele și femeile care nu au serviciu, primesc sprijin financiar în primii trei ani de viață ai copilului dacă îl îngrijesc acasă. După trei ani există alte alocații pentru creșterea și școlarizarea copiilor. O familie poate primi până la 622 de euro pe lună ca beneficii: bonusuri pentru fiecare copil în plus, facilități fiscale. Familiile cu un copil câștigă cu 13% mai mult decât cele fără copii. Se acordă granturi nereturnabile pentru casă nouă și împrumuturi imobiliare cu dobândă preferențială, ștergerea datoriilor pentru nașterea fiecărui copil, facilități la pensionarea femeilor și recunoașterea concediului maternal ca vechime în muncă.
Prima de naștere de 200 de euro și depozitul de 137 de euro în titluri stat se oferă și familiilor maghiare din afara granițelor. Depozitul este scutit de taxe, își atinge maturitatea când copilul împlinește 18 ani și se premiază suma din cont (inclusiv depunerile făcute de părinți) cu o dobândă de 10% pe an.
Ar fi frumos dacă tot mai multe state ar înțelege să investească la fel în familii, adică în propriul viitor.
Administrația Donald Trump a pus capăt ieri politicilor instituite în mandatele Obama, care încurajau admiterea preferențială în colegii și universități pe criterii de rasă, scrie Wall Street Journal și va încuraja administratorii instituțiilor de învățământ să adopte standarde de admitere nediferențiate, din acest punct de vedere.
Procurorul general (cu rol de ministru al Justiției în guvernul federal) Jeff Sessions a făcut anunțul oficial marți.
Decizia vine pe fondul unei investigații realizate de ministerul Justiției cu privire la posibila discriminare a Universității Harvard contra studenților de origine asiatică, ale căror standarde de admitere în prestigioasa universitate ar fi mai ridicate din cauza faptului căacest grup etnic are, statistic, cele mai bune performanțe școlare. Ministerul a revitalizat ancheta, după ce fosta administrație a respins plângerea.
Deși decizia nu schimbă deocamdată legislația federală privind acțiunea afirmativă, ea face lumină cu privire la poziția administrației Trump asupra subiectului și anunță o posibilă revizuire a acestuia odată cu înlocuirea judecătorului Anthony Kennedy din Curtea Supremă.
Ce este „acțiunea afirmativă” și ce critici i se aduc? „Acțiunea afirmativă” a fost introdusă de președintele american Lyndon Johnson (Democrat, mandat 1963-1969) și conform acesteia toate instituțiile de stat sau care primesc susținere financiară federală „trebuie să se abțină de la discriminări rasiale, sexuale, religioase și să aplice tratament egal angajaților indiferent de rasă, sex, religie”.
Astăzi însă acțiunea afirmativă a ajuns să desemneze o politică instituțională menită să deschidă domenii tradițional dominate de anumite grupuri altor grupuri sociale excluse anterior (de exemplu femeilor pentru domeniile dominate de bărbați).
Acțiunea afirmativă este un pilon al politicilor sociale de Stânga „egalitariste” și pretinde ca:
Proporția angajaților (admișilor) într-o instituție să fie echivalentă cu proporția candidaților în funcție de sex;
La competență egală, între femei și bărbați să fie preferate femeile;
Segregarea pe sexe a locurilor de muncă și publicitatea acestora să fie interzisă (de exemplu: „angajăm femei de serviciu”) etc.
Principalele critici aduse acțiunii afirmative rezidă în aceea că:
Favorizarea unui grup în numele unei discriminări din trecut înseamnă nedreptățirea prezentă a altuia. Așadar, acțiunea afirmativă este o formă de discriminare și deci este condamnabilă.
A.a. încalcă mecanismele pieței și, acolo unde se aplică în mediul privat, ale inițiativei private, care trebuie lăsate să acționeze nestingherit. Spre exemplu, faptul că femeile tind să se concentreze pe anumite sectoare care sunt mai prost plătite sau că unele preferă să fie „casnice” rezultă din alegerea lor personală și nu trebuie intervenit pentru o „corectare” artificială.
În România un exemplu de acțiune afirmativă este obligativitatea „cotelor de gen” în politică, o măsură votată cu entuziasm și de partidele „de dreapta” precum PNL, dovadă a confuziei ideologice ce domină scena politică românească.
„Noi reguli pentru acțiunea afirmativă, băieți: Trebuie să angajați niște somalezi!”
Îndrumările emise de ministerele de Justiției și al Educației din mandatul Obama recomandau școlilor și universităților să stabilească criterii de admitere în care rasa să fie folosită pentru a „promova diversitatea”. Așa-numita acțiune afirmativă este de fapt o metodă de a oferi locuri preferențial anumitor grupuri rasiale în defavoarea altora. Conform WSJ, oficialii administrației Trump vor argumenta că aceste documente, în vigoare din 2011 și 2016, trec dincolo de precedentul stabilit printr-o decizie a Curții Supreme și induc în eroare instituțiile de învățământ.
Deloc surprinzător, foștii oficiali din guvernul Obama care au implementat aceste politici nu sunt de acord. Anurima Bargava, fostul responsabil pentru drepturile civile în instituțiile de educație, afirmă că documentele acum contestate ofereau simple îndrumări și că anularea lor dovedește că actuala administrație nu favorizează diversitatea rasială și comite un „atac pur politic” care nu aduce beneficii nimănui.
Din câte se pare însă, aceste „simple îndrumări” nu erau chiar inocente, după cum rezultă dintr-un proces intentat în 2014 Universității Harvard de către un grup intitulat „Students for Fair Admissions” (Studenți pentru Admitere Corectă). Conform plângerii, Harvard discriminează intenționat candidații de origine asiatică (așa-numiții Asian-Americans) limitând artificial numărul celor admiși. Conform cu website-ul organizației, rasa nu poate constitui un element de favorizare sau defavorizare a unui candidat la învățământul superior. Procesul se va judeca la o curte federală începând cu luna noiembrie.
Măsura contra acțiunii afirmative vine într-un moment politic favorabil pentru Trump, a dar câteva zile după ce Anthony Kennedy și-a anunțat pensionarea de la Curtea Supremă, un eveniment politic a cărui miză este uriașă și depășește cu mult limitele temporale ale unui mandat prezidențial.
În noua sa componență predominant conservatoare, Curtea Supremă va reaprinde dezbaterea cu privire la rasă drept criteriu de admitere în licee și facultăți, un topic pe care instanța constituțională l-a revizuit periodic după 1970. În 2016, Curtea a susținut practica, printr-o decizie la limită care ar putea fi răsturnată în viitorul apropiat.
Între timp, Harvard a obiectat la plângerea studenților, pretinzând că sesiunile de admitere sunt consistente cu precedentele legale din ultimii 40 de ani, care au permis ca rasa să fie un criteriu de departajare, pentru a obține beneficiile unei populații studențești „diverse”.
Dar autorii plângerii exemplifică prin aceea că, în conformitate chiar cu documentele publice ale Universității Harvard, deși americanii de origine asiatică se situează peste media candidaților la admitere din punct de vedere al competențelor și rezultatelor anterioare, „scorurile personale” acordate de ofițerii de admitere la Harvard după criteriile universității sunt cele mai scăzute.
Indiferent care va fi rezultatul reaprinderii disputei, este sigur că unul din cele două grupuri sociale majore din SUA, conservatorii și „liberalii” (termen care în SUA desemnează Stânga politică) vor fi nemulțumite, adăugând la polarizarea unei societăți deja ajunse la punctul de fierbere.
Infografic despre „beneficiile” acțiunii afirmative care ar „corecta” nedreptăți ale trecutului
3 Commentarii la “Un oficial britanic: “DREPTURILE GAY SURCLASEAZA LIBERTATEA RELIGIOASA”/ Reeducare sexuala si parada gay in scoli din Canada si Marea Britanie/ PROZELITISM SI SECTARISM LGBT. Conflict intre ACTIVISTII FEMINISTI si cei TRANS/ Care este sensul acapararii conceptului de familie?”
Pamantul a fost acoperit de apele potopului SI din cauza sodomiei.
Curcubeul a fost si este semnul indurarii lui Dumnezeu de a nu mai lovi Pamantul cu potop de apa. De aceea l-au ales llleghebeteii s.a.m.d, ca drapel -umbrela-“protectie” de pedeapsa dumnezeiasca.
Cat despre britanici&UE, islamul este pedeapsa pentru apostazie generalizata de Hristos. Inca nu si-a scos iataganul cu care a martirizat 4 secole pe crestinii est europeni, dar nu vor scapa de el : convertire la islam sau moarte.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pamantul a fost acoperit de apele potopului SI din cauza sodomiei.
Curcubeul a fost si este semnul indurarii lui Dumnezeu de a nu mai lovi Pamantul cu potop de apa. De aceea l-au ales llleghebeteii s.a.m.d, ca drapel -umbrela-“protectie” de pedeapsa dumnezeiasca.
Cat despre britanici&UE, islamul este pedeapsa pentru apostazie generalizata de Hristos. Inca nu si-a scos iataganul cu care a martirizat 4 secole pe crestinii est europeni, dar nu vor scapa de el : convertire la islam sau moarte.