VA RECURGE PUTIN LA ACTIUNE MILITARA PENTRU A-SI SALVA IMPERIUL DE LA PRABUSIRE?/ NATO NU va mobiliza TRUPE in ESTUL EUROPEI

20-05-2014 23 minute Sublinieri

Joe Biden inaintea sosirii in Romania: INTERVIU ANOST SI LIPSIT DE CONTINUT. Temele atinse: GAZELE DE SIST, JUSTITIA, UCRAINA

west-vs-east3

  • Mediafax:

Putin caută susţinere în faţa occidentalilor. Preşedintele rus, primit în China de Xi Jinping

Preşedintele chinez Xi Jinping l-a primit marţi, la Shanghai, pe omologul său rus Vladimir Putin, venit în China să caute susţinere în contextul în care Kremlinul se află în plină confruntare cu Occidentul asupra Ucrainei. […]

Medvedev: Gazele naturale care nu mai merg spre UE ar putea să fie reorientate către China

CRIZA DIN UCRAINA: Un cetăţean ungur a fost luat OSTATIC de persoane înarmate

In ciuda impresiei că în Ucraina Kremlinul pune în aplicare un plan imbatabil, atent întocmit, o analiză, chiar și sumară, scoate în evidență faptul că Rusia n-a avut o strategie clară și, mai mult, a comis erori grave de evaluare a situației, generând reacții pentru care nu era pregătită și pe care nu le-a luat în calcul.

[…] Din acest moment, Kremlinul intră într-o nouă etapă în relația cu Ucraina. Obiectivul este același: Ucraina să nu adere la UE și NATO și să rămână în sfera de influență a Moscovei. Pașii tactici sunt diferiți: federalizarea și finlandizarea (neutralitate, o Ucraină în afara blocurilor politico-militare), dar și anexarea Crimeei de către Rusia. Însă anexarea Crimeei, primul și singurul obiectiv realizat, care schimbă dramatic geopolitica întregului spațiu extins al Mării Negre, urmată de destabilizarea sud-estului Ucrainei, de lansarea dezbaterii despre Novorossia (regiune înființată la sfârșitul sec. XVIII, care cuprindea teritoriile de pe litoralul nordic al Mării Negre, de la Donețk până pe Nistru, la Bender și Dubăsari), complică acum operaționalizarea celorlalți pași tactici. Numai că pentru Moscova federalizarea se vede prin ochelarii Novorossiei, ceea ce înseamnă ruperea în două a Ucrainei, estul și sudul, de la Lugansk până în Transnistria, urmând să rămână sub influența Rusiei. Poate în granițele Ucrainei federale sau sub forma unui stat „independent“, dar oricum sub influența Moscovei.

De ce este vital acest coridor? Dacă Rusia nu controlează estul și sudul Ucrainei, ea nu are coridor terestru către Crimeea, pe care tocmai a anexat-o, și nici către Transnistria, un important cap de pod către Sud-Estul Europei și instrumentul prin care Moscova ține în șah Chișinăul, nu atât ca acesta să nu se unească cu Bucureștiul, cât să nu iasă de sub influența Rusiei, creând un precedent, care poate fi urmat de alte foste republici sovietice. Trebuie amintit aici faptul că elita militară și de securitate a Rusiei gândește mereu în termeni de teritoriu.

Pentru ca acest plan să devină realitate, prioritatea Rusiei era să împiedice desfășurarea alegerilor prezidențiale la 25 mai, prin destabilizarea Ucrainei. Un președinte legitim, rezultat al unui scrutin recunoscut internațional, poate reface unitatea țării, chiar dacă într-o formulă din care lipsesc Crimeea, Lugansk, Donețk. Ceea ce Rusia nu dorește să se întâmple, de teamă că a treia republică ucraineană, întărită de confruntarea cu Rusia, va putea adera la UE și mai ales la NATO. În cazul în care scrutinul nu poate fi blocat, pentru proiectul Novorossia este esențial ca alegerile să nu se desfășoare în estul și sudul Ucrainei, regiuni în care Rusia vrea să-și mențină influența. Asta însemna că de la Harkov la Odessa, trecând prin Lugansk, Donețk, Dnepropetrovsk și Herson, estul și sudul Ucrainei ar fi trebuit să fie sub controlul forțelor separatiste. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Moscova a evaluat greșit situația de pe teren. Analiștii ruși n-au sesizat amploarea schimbărilor produse, faptul că Ucraina de azi este diferită de fosta republică sovietică. Pe teritoriul Novorossiei sunt astăzi opt regiuni ucrainene. Dintre ele doar două, Donețk și Lugansk, sunt controlate de separatiști. În celelalte regiuni, tensiunile au fost dezamorsate, Kievul controlând cea mai mare parte din sudul și estul țării. Ucraina nu este atât de slabă pe cât credea Rusia, îmbătată de propria propagandă. Nu este un stat falimentar, pe care-l îmbrâncești ușor în colaps. Donețk și Lugansk sunt, după Crimeea, regiunile în care procentul de etnici ucraineni este cel mai redus, iar al celor care declară limba rusă ca prima limbă este cel mai ridicat. Tot în aceste două regiuni este și baza de putere a fostului președinte Ianukovici. Aici, Partidul Regiunilor, partidul fostului președinte, obținea în alegeri 90% din voturi. Asta explică de ce separatișii au câștigat puterea doar în Crimeea, Donețk și Lugansk.

Regiunile Donețk, cu 4,7 milioane locuitori, cea mai populată din Ucraina, și Lugansk, cu 2,4 milioane, sunt controlate de câteva mii de oameni înarmați și de televiziunile Kremlinului, ce creează impresia că toată Novorossia este în flăcări, imagini care n-au nicio legătură cu realitatea de pe teren. Paramilitarii separatiști nu sunt eroii prezentați de televiziunile moscovite care apără poporul de fasciști și naționaliști ucraineni, adepți ai lui Bandera, ci sunt de fapt elemente ale lumii criminale locale sau de import, din Crimeea și nordul Caucazului. Și nu sunt sprijiniți masiv de populație, cum se afirmă adesea. Doar între 1/4 și 1/3 din populație sprijină activ curentul independentist în Lugansk și Donețk. Ceilalți, marea majoritate, se ascund prin case, s-au refugiat la rude, în alte regiuni, își ascund nevestele și fetele de „eroii războiului poporului“, în majoritate tâlhari, găinari care sparg vitrinele magazinelor, umblă mai mult beți pe străzi, fură și răpesc. Acești voluntari proruși cred în Putin așa cum părinții și bunicii lor au crezut în Stalin și contează pe sprijinul Moscovei după referendum, când așteaptă intrarea trupelor ruse în Ucraina. Chiar dacă nu trebuie cu totul exclusă invazia trupelor rusești, ea e puțin probabilă, în această etapă. E limpede că Putin nu se aștepta la această reacție internațională, în special din partea SUA. Moscova a sperat în repetarea retoricii republicane din vara-toamna 2008, de la războiul ruso-georgian de cinci zile. Numai că, spre neplăcuta surpriză a lui Putin, președintele democrat Obama a forțat impunerea unui set de sancțiuni economice și politice, un preț pe care Moscova nu pare dispusă să-l plătească pentru două regiuni, Donețk și Lugansk, care nu-i asigură coridorul pe uscat care să unească Rusia cu Crimeea și Transnistria, capete de pod care pot fi sufocate de o Ucraină ostilă.

Un moment important, care a surprins punctele vulnerabile a ceea ce pare să fi fost planul rusesc, a fost ratarea preluării controlului asupra orașului Mariupol, fostul Jdanov, port la Marea de Azov, în sudul regiunii Donețk, pe unde trece șoseaua care face legătura între Taganrog, în mapRusia, și peninsula Crimeea, recent anexată de Putin. Importanța Mariupol în planurile rusești se vede și din violența luptelor care au avut loc acolo. Însă, de vreme ce de la Harkov până la Odessa, celelalte șase regiuni au rămas loiale Kievului, intrarea trupelor rusești în estul și sudul Ucrainei ar fi declanșat un război clasic ruso-ucrainean, care nu se știe cum și mai ales când s-ar fi încheiat.

Deci, pentru ca proiectul Novorossia să nu eșueze, separatiștii trebuie să preia ei mai întâi controlul asupra sudului și estului Ucrainei și abia, după aceea, armata rusă să intre în aceste regiuni, pe care câteva mii de separatiști nu le pot apăra mult timp, evitând o confruntare militară cu armata regulată ucraineană. Anexarea de către Rusia doar a regiunilor Lugansk și Donețk, o mică parte din Novorossia, este prea puțin față de proiectul inițial și nu îndeplinește principalul obiectiv, asigurarea legăturii terestre cu Crimeea.

Câștigul ar fi prea mic, 7 milioane de locuitori, două regiuni cunoscute pentru zăcămintele de cărbune, industrie metalurgică, construcții de mașini, însă cu enorme probleme sociale. De pe urma ocupării Lugansk și Donețk, Moscova s-ar alege cu noi sancțiuni economice și politice din partea Occidentului și ar fi consolidat sentimentele antirusești în Ucraina, pentru măcar două generații.

Cel mai probabil, alegerile prezidențiale de la 25 mai din Ucraina vor marca înfrângerea lui Putin și eșuarea proiectului Novorossia. Șansa Kremlinului era să nu permită ținerea acestor alegeri. Aventura ucraineană a lui Putin aduce mai multe daune Rusiei, decât beneficii. Anexarea Crimeei va costa Moscova cât nu face. Poate fi cântecul de lebădă al unui imperiu, construit cu migală, veacuri la rând. Înfrântă de câteva ori de-a lungul istoriei, Rusia se ridica, se moderniza și revenea în forță pe scena internațională. De astă dată, șansa Rusiei era să se modernizeze cu banii obținuți din exploatarea resurselor energetice. Putin a modernizat armata, și nu economia, a investit prea puțin în educație și cercetare.

Criza ucraineană a izolat Rusia pe scena internațională, i-a făcut prestigiul țăndări, a supus-o sancțiunilor economice și politice ale țărilor membre în cele mai selecte cluburi. Pe plan intern, criza ucraineană a fost un bun prilej de a extinde controlul polițienesc asupra societății rusești, asupra media ruse, a Internetului. Pe termen scurt, aceste măsuri își ating scopul, ele sugrumă orice opoziție. Pe termen lung, însă, ele ar putea compromite viitorul Rusiei. Și chiar al propriului regim politic, în următorii ani Putin având de lucru pentru a-și asigura supraviețuirea la Kremlin.

Aflându-se de 14 ani în fruntea Rusiei, dintre care 10 în calitate de președinte și 4 de premier, Vladimir Putin ar vrea să intre în manualul de istorie ca un nou Petru cel Mare, fondatorul unui imperiu puternic, modern, europenizat, însă ar putea fi comparat mai degrabă cu Nicolae II, groparul imperiului Romanovilor.

Numărul ruşilor care sprijină întărirea legăturilor cu Occidentul a coborât în această lună la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, iar 39% dintre cei întrebaţi solicită chiar răcirea relaţiilor cu UE şi Statele Unite.

În timp ce majoritatea occidentalilor, în special est-europenii, privesc cu tot mai multă frică către Kremlin, popularitatea lui Vladimir Putin atinge în Rusia cote nemaiîntâlnite (susţinere de 83% după debutul crizei din estul Ucrainei).

O incursiune în universul mediatic creat de propaganda Kremlinului poate fi şocantă pentru un european. Cum şi de ce au inceput ruşii să urască, din nou, Occidentul?

V Rossiu mojno tolko verit – versul poetului Fiodor Tiutcev, „în Rusia nu poţi decât să crezi”, este printre cele mai frecvent citate în Moscova ultimilor ani. Această credinţă în destinul măreţ al Rusiei a fost profund fisurată de dezintegrarea rapidă a Uniunii Sovietice. Ruşii, cetăţeni sovietici de prim rang în cel mai mare imperiu al modernităţii, s-au trezit la începutul anilor ’90 simpli locuitori ai unei ţări căzute în haos economic şi decăzute din rangul de mare putere. Crizei economice i s-a adăugat astfel o criză majoră a identităţii ruse.

Dacă instalarea lui Vladimir Putin la Kremlin, în urmă cu 14 ani, s-a bazat pe promisiunea unei stabilităţi economice, fostul ofiţer KGB promite acum rezolvarea celeilalte nevoi a sufletului rus.

„Naţiunea de consumatori apărută în urma boom-ul anilor 2000” scrie Vladimir Ryzhkov, vreme de 14 ani deputat în Duma de stat, vrea acum să-şi vadă ţara extinzându-şi din nou influenţa şi puterea pe arena globală”. Dar pentru asta, este nevoie ca ruşii să primească răspunsul la câteva întrebări esenţiale: ce este Rusia? Şi unde este locul ei în lume?

Perspectiva apropierii Ucrainei de Uniunea Europeană nu a făcut altceva decât să grăbească cristalizarea acestui răspuns. Încă din 1997, Zbigniew Brzezinski scria că „opţiunea Ucrainei în favoarea Europei va cataliza răspunsul Rusiei privind viitoarea etapă din istoria sa: sau să fie şi ea parte din Europa, sau să devină un proscris eurasiatic, nefiind cu adevărat nici în Europa, nici în Asia, şi înglodat în conflictele sale cu străinătatea apropiată”.

Condus de un grup de înalţi ofiţer KGB, organizaţie printre ale cărei competenţe se numără şi psihologia maselor, Kremlinul a pregătit din timp terenul pentru oferirea acestui răspuns. Nu mai era suficient timp pentru inventarea unei noi ideologii astfel că s-a apelat la o reţetă veche, dar eficientă.

Încă din 2008, în discursurile lui Vladimir Putin au început să se audă tot mai frecvent citate din ideologii doctrinei eurasianismului.

Scrisorile istoricului Lev Gumilev, al cărui bust a fost amplasat acum doi ani în faţa Institutului de Relaţii Internaţionale, unde sunt şcoliţi diplomaţii de elită ai Moscovei: „Eurasia este decorul geografic firesc al poporului rus şi adaptarea la Vest ar însemna pierderea de către poporul rus a propriului său ethnos şi suflet”.

Lucrările filozofului Ivan Ilyin, ale cărui rămăşiţe au fost readuse în Rusia în 2009 după implicarea personală a lui Vladimir Putin: „Ştim că naţiunile occidentale nu înţeleg şi nu tolerează identitatea rusă. Ele vor să dividă Rusia, să o facă asemenea Occidentului şi, prin urmare, să o distrugă”. În ziua sfinţirii mormântului lui Ilyin, preşedintele Putin a afirmat că simpla discuţie despre separarea Ucrainei de Rusia este o crimă.

Eurasianismul, care identifică Occidentul drept duşmanul arhetipal al adevăratelor valori ruse, a supravieţuit perioadei sovietice fiind astăzi doar scos la suprafaţă de Kremlin şi pus în centrul zonei mediatice.

Dacă în 1990, scriitorul Alexander Prokhanov profeţea în Literaturnaia Rossiia că „ideea rusă va fi reconstruită şi va aduna tot ce a fost mai bun de-a lungul a 1000 de ani de împărăţie şi în cei 70 de ani de istorie sovietică”, astăzi îl regăsim în Izvestia, unul dintre cele mai importante ziare moscovite, scriind despre noul stat naţional care se creează în estul Ucrainei: Novorossia – Noua Rusie.

Zice Prokhanov că acest nou stat „nu este al oligarhilor, nu este imoral de bogat, nu-şi jefuieşte propriul popor. Luptă pentru dreptate. Dreptatea socială, acolo unde nu există ierarhii, bogaţi şi săraci. Dreptatea naţională, acolo unde toţi oamenii sunt egali şi uniţi. Şi dreptatea divină pentru lupta împotriva fascismului”.

Despre acest minunat nou stat, Novorossia, am putut citi săptămâna trecută într-un alt ziar moscovit important, Kommersant, în interviurile cu Dmitry Rogozin, vechea noastră cunoştinţă care nu pierde ocazia să-i insulte pe români, şi cu Denis Pushilin, co-preşedintele „Republicii Populare Donetsk”. Pushilin, implicat într-o escrocherie financiară de tip Caritas, este unul dintre liderii pro-ruşi din estul Ucrainei, alături de personaje precum Igor Strelkov, fost ofiţer FSB/KGB, sau Vyacheslav Ponomaryov, fost luptător în trupele speciale ruse din Afganistan.

Toţi acuză la unison Europa pentru că sprijină „junta fascistă de la Kiev”, cum este numit în toată presa moscovită guvernul rezultat în urma protestelor ucrainenilor din Euromaidan. De altfel, ruşii nu mai aşteaptă nimic bun de la Occident, care nu a mai fost capabil să producă, de la sfârşitul războiului rece, lideri mari, ci doar potenţiali clienţi pentru instituţii medicale speciale, cum scria tot săptămâna trecută Alexei Pankin, un analist politic cunoscut, în Komsomolskaya Pravda.

Unii, precum directorul Institutului de Studii Politice din Moscova, Sergei Markov, sunt mai înţelegători cu europenii care sunt doar „un ecou al Washington-ului”. Markov scrie că puterea demonstrată de Putin în Crimeea şi Donbass este un semnal puternic pentru mobilizarea oamenilor din lumea întreagă pentru a se opune încercării Statelor Unite de a-şi extinde dominaţia asupra întregii lumi”. La luptă aşadar, împotriva Occidentului putrid.

Deşi puternic anti-occidental, limbajul folosit în presa moscovită este temperat în comparaţie cu discursurile auzite la televiziunile ruseşti. O culme a fost atinsă săptămâna trecută, în urma câştigării Eurovizionului de un travestit austriac.

La talkshow-ul de seară de la televiziunea naţională Rusia 1, Vladimir Jirinovski a declarat că Europa are diaree cu sânge şi spume”. A fost aplaudat. Un domn din public a afirmat că „acestea sunt funeraliile Uniunii Europene, asistăm la recviemul UE”. A fost aplaudat. Un alt invitat a spus că „noi, ruşii, ştim să cântăm, nu vrem să luptăm cu nimeni pentru că, pur şi simplu, suntem cei mai buni în toate”. Publicul din studio a scandat: „Ru-si-a! Ru-si-a!” (puteţi admira aici întreaga emisiune).

Boris Korchevnikov, moderatorul acestor monologuri urlate nu vorbite, se numără printre jurnaliştii decoraţi săptămâna trecută de Vladimir Putin pentru relatarea obiectivă” a evenimentelor din estul Ucrainei.

Ar fi greu de crezut că o propagandă atât de violentă are efect asupra omului obişnuit de pe stradă. Dar asta se întâmplă, căci seminţele acestei propagande cad pe un teren deja fertilizat de ideile eurasianismului.

Dintr-un schimb de mesaje am aflat de la Serghei, un profesor din Moscova, că „Rusia e acuzată de provocare, dar e o minciună. America şi Europa au încercat întotdeauna să distrugă Rusia şi acum încearcă să distrugă partea rusă a populaţiei din Ucraina. Singurul lucru pe care-l putem face este să ne rugăm pentru preşedintele nostru ca să aibă înţelepciunea de a acţiona la fel de diplomat pe cât a făcut-o până acum”.

Nadia, o studentă dintr-un oraş din vestul Rusiei, mă roagă să nu cred minciunile despre Rusia, pentru că sunt dureroase pentru ea: „Nu există un război. Preşedintele nostru nu e prost. Îşi iubeşte poporul dar şi pe oamenii din Ucraina şi nu ar face aşa ceva”.Pe străzile Moscovei, spune şi Ivan Krastev, mobilizarea patriotică în aceste zile este „absolut incredibilă. O observi la fiecare colţ”.

V Rossiu mojno tolko verit – da, la un sfert de secol de la dispariţia Uniunii Sovietice, ruşii au început din nou să creadă în Rusia. Dar nu într-o Rusie europeană, ci în acea Rusie pe care o doreşte Kremlinul şi care este descrisă de unul dintre părinţii fondatori ai eurasianismului, Nikolai Trubetkoi, ca fiind „urmaşa şi continuatoarea conştientă a marii moşteniri a lui Ginghis Han”.

Nota noastra:

Interesanta aceasta incercare de redare a starii de spirit a societatii ruse, desi foarte reductiva. E indoielnic, de pilda, ca ”omul obisnuit de pe strada” ar fi impregnat de ideile eurasianismului, o conceptie filosofico-culturala care nici macar in randul intelighentsiei nu este din cale afara de cunoscuta sau prizata. De asemenea, eurasianismul este destul de vast si vag si nu poate fi confundat cu antioccidentalismul per se care, la randul sau, nu poate sa fie echivalat cu orice critica a politicilor acestuia sau a manifestarilor de tip Eurovision. Mai mult decat atat, nu e nicio mirare ca intr-o tara ca Rusia, adica o mare putere, se manifesta un sentiment national inclusiv prin antagonizare cu ceea ce este definit drept ”agresor”. Toata propaganda antiruseasca de astazi, atat din Romania cat si din Occident, se bazeaza fix pe acelasi mecanism criticat aici: o exaltare a sentimentului propriei valori si o cvasi-demonizare a adversarului. Pai ce anume e exceptionalismul si mesianismul american care se regaseste in absolut orice actiune a SUA pe plan international?

Autorul analizei de mai sus muta atentia, in mod gresit sau intentionat, de la reala problema la una falsa: anume, de la starea de spirit a rusilor la faptul ca exista sentiment national si antioccidentalism. Concluzia ar fi, urmand logica textului, ca marile probleme sunt tocmai existenta unui sentiment patriotic si a criticii Occidentului, iar cine are asa ceva ar trebui sa se simta vinovat. Sa nu mai zicem nimic de Conchita Wurst ca sa nu fim asimilati cu Jirinovski. Critica Occidentului e rea, e nasoala, e ”eurasianism” si filo-putinism, decurge de aici. 

Nu asta este interesant de aflat de la rusi, ci cat de mult este mobilizata societatea lor la agenda lui Putin, cat de mult vibreaza la posibilitatea unui conflict deschis, militar, cu NATO. Indiferent de ideologia care ar fi folosita, ca e comunism, ca e eurasianism, ca e panslavism, importanta este starea de spirit a populatiei – este acolo o fierbere sociala pro-razboi sau nu? Caci daca e, atunci nu doar ca Putin nu are o frana interna pentru a deveni agresiv, ci chiar are, cum spunea si Emil Hurezeanu, o ”flama” in spate care ii va folosi drept forta de propulsie intr-o asemenea eventualitate. Si, de fapt, asta atrage atentia si e relevant, nu balariile ideologice de moment, ci eventualitatea ca o natiune e gata sa mearga sau sa sprijine un razboi, de aceasta data, masiv, nu doar unul de granita. 

Rusia are cateva precedente istorice in acest sens. Sunt foarte interesante cronicile scrise de Dostoievski despre razboiul din 1877 impotriva Imperiului Otoman si starea de spirit care cuprinsese pe tot rusul, de la vladica la opinca si de la aristocrat (desi poate mai putin la aceasta clasa sociala) la mujic, un entuziasm de a se inrola voluntar si de a merge la razboiul de ”eliberare” al Constantinopolului. Nu a mai fost cazul unui entuziasm similar, insa, in primul razboi mondial. In schimb, in al doilea razboi mondial, la ananghie, Stalin a chemat la apararea Maicii Rusii (era pentru prima oara cand tiranul a folosit aceasta sintagma specifica discursului Vechii Rusii) si poporul s-a mobilizat, in ciuda devastarilor interne la care fusese supus timp de decenii. Factorul intern poate juca un rol decisiv in evolutia unor conflicte militare…

De altfel, aceste elemente nu sunt noi, ele au fost vizibile in ultima campanie electorala din Rusia:

Invazia Rusiei de catre imperiul napoleonian din secolul XIX, lozinci ca “batalia pentru Rusia” “aparatorii patriei” etc., vizitele la centrele nucleare, apelul la reinarmare, toate acestea fac parte dintr-o strategie de campanie care, in mod evident, e construita pe ideea amenintarii externe iminente, a urgentei mobilizarii in jurul liderului forte.

Nu e prima oara cand Putin isi construieste imaginea de mana forte si nici cand amenintarea razboiului e folosita in aceasta panoplie imagistica. De la razboiul din Cecenia pana la chestiunea Iran, de la punerea la punct a oligarhilor in fata camerelor TV pana la re-inarmarea nuclearea si rememorarea invaziei napoleoniene este, insa, o distanta. Probabil, e pentru prima oara cand vestul este desemnat drept principala amenintare la adresa Rusiei, intr-un mod atat de explicit.

Alianţa Nord-Atlantică nu intenţionează să dizloce armament nuclear şi nici mobilizarea unui număr mai mare de militari în statele est-europene, în pofida disensiunilor actuale cu Rusia, a dat asigurări secretatul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, într-o conferinţă de presă susţinută la Bruxelles.

Rasmussen a răspuns unei întrebări care viza posibilitatea ca NATO să reexamineze angajamentul luat în cadrul unui acord semnat în 1997 cu Rusia de a nu staţiona armament nuclear pe teritoriul noilor state din estul Europei primite în Alianţă. Tot în cadrul acestor acorduri, NATO a stabilit că va asigura apărarea noilor state membre prin consolidarea efectivelor militare, dar fără a staţiona permanent “trupe combatante substanţiale” pe teritoriile acestora.

“În acest moment, nu întrevăd nicio solicitare adresată NATO de modificare a conţinutului acordului cu Rusia din anul 1997”, a declarat Rasmussen, citat de Reuters.
Secretarul general NATO a admis că acţiunile Rusiei în Ucraina au produs “o situaţie de securitate complet nouă în Europa”, şi că în acest context este necesar ca NATO să se adapteze acestei situaţii. (C.S.)

Alianţa Nord-Atlantică a propus Moscovei desfăşurarea unei noi reuniuni a Consiliului NATO-Rusia în cursul săptămânii viitoare, în contextul tensiunilor din Ucraina, dar partea rusă nu a oferit deocamdată niciun răspuns, a declarat luni secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, Anders Fogh Rasmussen.

Anders Fogh Rasmussen a adăugat însă că “nu există nicio îndoială că Rusia este profund implicată în destabilizarea situaţiei din estul Ucrainei”.

“Aşa cum ştiţi, am adoptat o dublă decizie. Pe de o parte, am suspendat orice cooperare practică cu Rusia. Pe de altă parte, am decis să păstrăm un canal deschis pentru dialogul politic şi diplomatic în cadrul Consiliului NATO-Rusia”, a amintit Rasmussen.

Secretarul general al NATO a ţinut să precizeze de asemenea că Alianţa nu a constatat vreo reducere a prezenţei militare ruse în apropierea graniţei cu Ucraina, deşi autorităţile de la Moscova susţin că trupele lor au început retragerea.

Alianta Nord-Atlantica analizeaza scenarii pentru eventualitatea in care Rusia decide sa faca o miscare militara in Europa estica, scrie revista germana Der Spiegel, potrivit Deutche Welle. Publicatia citeaza un proiect de document intern al NATO care arata ca Alianta este decisa sa arate ca ar putea face fata unui atac in estul Europei.

Articolul, publicat duminica in editia online, in germana, a publicatiei, aduce in discutie un draft de document intern, parte a discutiilor din alianta si dintre membri organizatiei privind posibile scenarii pentru cazul in care Rusia decide in favoarea unei campanii militare in est, care ajunge la concluzia ca abilitatea Rusiei “de a executa o actiune militara semnificativa fara avertizare ridica o amenintare ampla la adresa mentinerii sigurantei si stabilitatii in zona euro-atlantica”.

In contextul in care Rusia a masat trupe aproape de granita cu Ucraina, desi sustine ca nu are planuri, la ora actuala, pentru o miscare militara, alianta vrea sa arata ca poate intr-adevar sa isi apere membrii baltici daca este cazul. NATO a lansat vineri in Estonia o operatiune la scara larga, numita Exercise Steadfast Javelin 1, menita sa “reflecteze apararea colectiva a NATO in regiunea baltica“, se arata intr-o declaratie a NATO. La exercitiul care se va desfasura pana in 23 mai iau parte 6 mii de militari din diferite state membre NATO, inclusiv SUA.

“Nu exista nicio indoiala ca Alianta este puternica si ca hotararea NATO de a-i asigura pe membrii sai de utilitatea continua a Tratatului de la Washington ramane esentiala pentru actiunile noastre”, arata intr-o declaratie de presa conducatorul exercitiului, generalul Hans – Lothar Domrose. Tratatul de la Washington se refera la tratatul fondator al Aliantei, semnal la Washington DC in 1949.

Cu toate acestea, potrivit informatiilor obtinute de Spiegel, NATO ar fi pusa in dificultate de o  potentiala incursiune ruseasca. Articolul 5 al Tratatului prevede ca un atac armat asupra unui membru NATO este considerat un atac asupra tuturor membrilor, iar statul atacat beneficiaza de asistenta rapida, dupa cum se considera necesar, din partea celorlalti membri. In aceasta asistenta poate intra si un raspuns militar.

Potrivit Der Spiegel, problema este ca multa vreme nu s-a luat in considerare posibilitatea unui atac din partea Rusiei astfel incat nu au fost stabilite bastioane militare puternice in tarile est-europene. “Atunci cand statele baltice au aderat la NATO, nu exista o amenintare militara din partea Rusiei”, a declarat pentru Spiegel europarlamentarul german Elmar Brok, un veteran al afacerilor externe ale UE. “Alianta a respectat acordul cu Rusia si nu a stationat trupe la est de Elba. Acum se pare ca politicile lui Putin (presedintele rus Vladimir Putin – n.red.) s-au schimbat, NATO trebuie sa gaseasca un raspuns”, a adaugat Elmar Brok.

Ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski a declarat si el pentru publicatie ca este timpul ca NATO sa repete in aceasta regiune ceea ce a facut in tarile din Europa de vest. “Exista baze din Marea Britanie, Spania, Germania, Italia si Turcia. Dar nu exista baze acolo unde acestea sunt de fapt necesare”, a aratat ministrul.

  • Mediafax:

Statul Major rus: Rusia este preocupată de activităţile NATO la frontierele sale

Rusia îşi exprimă “preocuparea” în legătură cu intensificarea activităţilor NATO la frontierele sale, a declarat luni şeful Statului Major al forţelor ruse, Valeri Gherasimov, într-o conversaţie cu preşedintele comitetului militar al Alianţei, Knud Bartels.

Gherasimov şi-a “exprimat preocuparea faţă de intensificarea activităţii militare a NATO în apropiere de frontierele Rusiei, fapt ce nu contribuie la securitate în Europa”, a anunţat Ministerul rus al Apărării, într-un comunicat. Totuşi, potrivit comunicatului, Gherasimov şi Bartels au convenit asupra “necesităţii unor măsuri pentru detensionarea situaţiei”.

În contextul agravării crizei din Ucraina, NATO a trimis în aprilie 600 de militari în Polonia şi ţările baltice. Alianţa a propus luni organizarea unei întrevederi cu Rusia la nivel de ambasadori, posibil săptămâna viitoare, dar Moscova încă nu a oferit un răspuns.

“Republica” autoproclamată Lugansk cere ONU recunoaşterea independenţei

Adunarea “republicii populare” Lugansk s-a adresat ONU cu rugămintea de a recunoaşte independenţa acestui “stat” autoproclamat, a anunţat într-un comunicat formaţiunea separatistă Armata Unită a Sud-Estului, citată de agenţia ucraineană UNIAN.

Într-o scrisoare, adresată secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, separatiştii de la Lugansk subliniază că cererea de “recunoaştere a independenţei republicii” este un “drept fundamental al locuitorilor” de pe acest teritoriu.

“În decursul mai multor luni Ucraina se confruntă cu evenimente catastrofale, care au dus la o profundă criză social-economică, la război civil şi divizarea statului. În centrul Europei contemporane astăzi au loc crime nemiloase şi represiuni din motive politice. Ne sunt încălcate drepturile la exprimare în limbă rusă şi la obţinerea unor informaţii obiective despre evenimente”, afirmă separatiştii.

Ei afirmă că au încercat în ultimele luni să păstreze “unitatea şi pacea în Ucraina”, însă nu au fost de către autorităţile de la Kiev. Potrivit separatiştilor, relaţiile “republicii” autoproclamate Lugansk cu alte state vor fi “paşnice, bazate pe egalitate şi bunăvoinţă”.

Duminică, această “republică populară” şi-a ales un conducător şi a aprobat o “constituţie” temporară.

Separatiştii proruşi de la Harkov îndeamnă la boicotarea alegerilor prezidenţiale ucrainene

Regiunea Harkov, în estul Ucrainei, va organiza un referendum asupra independenţei, după cele de la Doneţk şi Lugansk, a declarat duminică un membru al mişcării “Sud-est”, Iuri Apuhtin, la un miting organizat la statuia lui Lenin din oraşul Harkov, relatează agenţia rusă Itar-Tass în ediţia online.

“Regiunea Harkov va organiza un referendum asupra independenţei, în urma celor de la Doneţk şi Lugansk. În orice caz, sarcina noastră este să nu participăm în alegerile prezidenţiale ucrainene. Trebuie să ne întâlnim în această piaţă pe 25 mai. Noi nu recunoaştem aceste alegeri”, a declarat Ahputin la mitingul organizat în Piaţa Libertării din oraş.

El a criticat, totodată, a doua “masă rotundă” care a avut loc sâmbătă la Harkov. Ahputin a spus că a refuzat să participe, după ce a fost invitat. Reprezentanţi ai mişcărilor “Dud-est”, “Borba” (Lupta) şi ai Partidului Comunist ucrainean au participat la acest miting. Numeroşi participanţi au venit cu steaguri ale Rusiei.

Rusia va exporta gaze de 400 miliarde de dolari în China, timp de 30 de ani, la preţul mediu de vânzare din Europa

poutinRusia şi China vor ajunge marţi la un acord care prevede ca grupul rus de stat Gazprom să livreze celei mai mari economii din Asia gaze naturale în valoare de 400 miliarde de dolari pe parcursul a 30 de ani, la preţul mediu la care vinde şi ţărilor din Europa, scrie presa rusă.

Gazprom va livra 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an în China, au declarat surse din cadrul grupului pentru cotidianul rus Izvestia. În cele trei decenii acoperite de contract, Gazprom ar vinde astfel 1.140 de miliarde de metri cubi, scrie Novinite.

Livrările anuale reprezintă mai puţin de un sfert din cele către Europa, de 161,5 miliarde de metri cubi anul trecut.

Preţul gazului, de 350-380 de dolari, va fi apropiat de media europeană, potrivit Izvestia. Sursa citată de cotidianul rus a declarat că poziţiile Rusiei şi Chinei în privinţa preţurilor sunt foarte apropiate.

Semnarea contractului ar urma să coincidă cu vizita preşedintelui Rusiei Vladimir Putin la Shanghai, unde va participa la o conferinţă dedicată îmbunătăţirii încrederii între ţările asiatice. Deplasarea lui Putin şi contractul pentru livarea de gaze naturale vin într-o perioadă de tensiuni sporite între Rusia şi Occident, în contextul crizei din Ucraina.

EXCLUSIV – INTERVIU cu Joe Biden: Sprijinul României va avea un rol cheie pentru refacerea stabilităţii Ucrainei şi aderarea la UE a Moldovei

Vicepreşedintele SUA, Joe Biden, declară, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că sprijinul României va avea un rol cheie în efortul conducerii Ucrainei de refacere a stabilităţii acestei ţări, el subliniind şi că SUA colaborează cu statele din regiune pentru a reduce dependenţa energetică de Rusia.

Biden a declarat că vizita sa la Bucureşti reprezintă o ocazie de a mulţumi conducerii României, armatei române şi publicului român pentru tot ce a făcut această ţară pentru a susţine NATO, dar şi pentru a reconfirma angajamentul de neclintit al SUA faţă de apărarea colectivă a aliaţilor săi europeni.

Oficialul american a subliniat că românii se află într-o zonă “mai dificilă”, ca urmare a intervenţiei militare ilegale a Rusiei şi a ocupării Crimeei de către aceasta. Continuarea strânsei coordonări cu guvernarea din România va fi vitală pentru prezentarea unei poziţii ferme şi unite în impunerea de noi sancţiuni pentru Rusia dacă aceasta va perturba alegerile prezidenţiale din 25 mai. Sprijinul României va avea un rol cheie şi în ajutarea conducerii ucrainene pentru refacerea stabilităţii ţării, precum şi în susţinerea aspiraţiilor Moldovei de a deveni membru al UE.

Biden a precizat că, în ultimele săptămâni, SUA şi alţi aliaţi NATO au luat o serie de măsuri pentru a consolida prezenţa militară în Europa Centrală şi de Est, inclusiv în România.

Totodată, Biden a afirmat că este vital ca toţi aliaţii NATO să împartă “mai bine responsabilitatea şi să investească din nou în capacităţile militare şi antrenamente”, astfel încât Alianţa Nord-Atlantică să rămână o forţă de descurajare credibilă şi eficientă.

În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, vicepreşedintele SUA a recunoscut că România a înregistrat progrese reale, dar a avertizat că mai sunt lucruri de făcut, iar SUA vor susţine eforturile Bucureştiului de a rămâne “pe drumul cel bun”.

Referitor la securitatea şi stabilitatea regiunii, vicepreşedintele SUA a declarat că acestea depind de existenţa mai multor furnizori şi a mai multor moduri de transport al energiei, întrucât Rusia nu ar mai putea să-şi folosească resursele ca armă împotriva vecinilor. În acest sens, Biden a mai precizat că SUA colaborează cu ţări din Europa, precum România, pentru a le spori producţia internă de energie prin exploararea resurselor convenţionale şi neconvenţionale de gaze.

Prezentăm integral interviul acordat de vicepreşedintele SUA, Joe Biden, agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: Întâi a venit în România adjunctul secretarului de stat pentru Europa şi Eurasia, Victoria Nuland, apoi adjunctul asistent al secretarului de stat, Hoyt Yee, acum dumneavoastră, vicepreşedintele SUA, urmează secretarul apărării, Chuck Hagel. Care este importanţa acestor vizite pentru România în acest context regional? Care este importanţa lor pentru relaţiile SUA-România?

Joe Biden: Cred că exprimă în mod incontestabil faptul că România este importantă pentru America. România contează ca partener militar în Irak, în Afganistan. Contează ca aliat situat la mai puţin de 450 de km de agresiunea rusească din Crimeea. România contează ca democraţie de succes pe calea către o Europă unită, liberă şi paşnică. Aceste vizite sunt dovezi ale seriozităţii noastre ca aliaţi şi prieteni.

Acest lucru nu este deloc surprinzător. În urmă cu 10 ani, în calitate de membru al Senatului SUA, am fost un puternic susţinător al integrării României în NATO. Alegerile pe care le-a făcut România de atunci până acum au demonstrat că am avut dreptate. Atunci când am avut nevoie cel mai mult, România s-a dovedit a fi unul dintre cei mai fermi aliaţi ai noştri. Vizita mea la Bucureşti este o oportunitate de a mulţumi din nou conducerii României, armatei române şi publicului român pentru tot ce a făcut această ţară pentru a susţine alianţa noastră şi pentru contribuţia la securitatea comună. Este, de asemenea, o oportunitate de a reconfirma angajamentul de neclintit al SUA faţă de apărarea colectivă a aliaţilor săi europeni. Este şi o oportunitate de a consolida relaţia noastră, explorând noi modalităţi de a spori schimburile comerciale dintre economiile noastre şi de a ne reconfirma angajamentul de a consolida instituţiile democratice din întreaga regiune.

Românii se află acum într-o zonă mai dificilă. Împărtăşim preocuparea României cu privire la evenimentele din Ucraina şi am condamnat împreună intervenţia militară ilegală a Rusiei şi ocuparea Crimeei de către aceasta. Continuarea strânsei coordonări cu guvernarea din România va fi vitală pentru prezentarea unei poziţii ferme şi unite în impunerea de noi sancţiuni pentru Rusia dacă aceasta va perturba alegerile prezidenţiale din 25 mai. Sprijinul României va avea un rol cheie şi în ajutarea conducerii ucrainene să refacă stabilitatea ţării, precum şi în susţinerea aspiraţiilor ţării vecine, Moldova, de a deveni membru UE.

Mai presus de orice, SUA vor ca România să aibă succes. SUA îşi doresc ca România să fie o democraţie puternică, stabilă, prosperă, un partener strategic şi aliat NATO mai puternic decât oricând şi un model pentru ţările din regiune.

Reporter: Autorităţile române, inclusiv ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, aşteaptă o prezenţă militară mai numeroasă în România. Care este părerea dumneavoastră în această privinţă?

Joe Biden: Întâi de toate, permiteţi-mi ca în numele preşedintelui SUA şi al poporului american să-mi exprim recunoştinţa faţă de România pentru că ne-a permis să folosim baza aeriană Mihail Kogălniceanu (MK) drept centru logistic de tranzit pentru personalul şi echipamentul transportat din şi spre Afganistan, precum şi pentru că a salutat amplasarea elementelor sistemului de apărare antirachetă al SUA ca parte a Abordării Europene Adaptive în Etape ca parte a apărării antirachetă a NATO.

În al doilea rând, preocuparea României cu privire la apărarea şi securitatea sa este de înţeles. Intervenţia militară ilegală a Rusiei din Ucraina şi continuarea încălcării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei de către aceasta evidenţiază cât de important este să ne asigurăm că aliaţii au încredere în angajamentele exprimate în Articolul 5 al Tratatului NATO. În parte, scopul vizitei mele este să subliniez angajamentul de neclintit al SUA faţă de garanţiile de apărare colectivă a ţărilor din Europa. În ultimele săptămâni, SUA şi alţi aliaţi NATO au luat o serie de măsuri pentru a consolida prezenţa noastră militară în România şi în Europa Centrală şi de Est. În prezent, infanteriştii marini americani care fac parte din Forţa Rotaţională a Mării Negre (Black Sea Rotational Force), o forţă care include 250 de infanterişti marini şi marinari de la Baza Aeriană MK desfăşoară în România exerciţii cu soldaţi români pentru creşterea interoperabilităţii şi asigurarea nivelului de pregătire.

SUA au dislocat resurse aeriene, terestre şi marine suplimentare. De exemplu, Statele Unite au suplimentat numărul de avioane F-16 din detaşamentul de antrenament aerian din Polonia, iar numărul de avioane F-15 cu care contribuim la misiunea NATO de patrulare a ţărilor baltice a crescut de peste două ori. SUA şi-au amplificat prezenţa maritimă prin rotaţia în Marea Neagră a trei nave, USS Truxtun, USS Donald Cook şi USS Taylor, care au vizitat porturile şi au desfăşurat exerciţii de pregătire cu Marina Română şi alte forţe regionale. Marina SUA este şi ea prezentă în mod curent în Marea Neagră şi ne aşteptăm ca această prezenţă să continue. La sol, am dislocat patru companii de paraşutişti din cadrul echipei de asalt a Brigăzii 173 Infanterie a Comandamentului Forţelor Terestre ale SUA din Europa de la Vicenza, Italia, în Polonia şi ţările baltice pentru a participa la antrenamente şi exerciţii comune. Vom continua să discutăm cu aliaţii noştri despre modalităţile de a extinde aceste activităţi în Europa Centrală şi de Est, inclusiv la viitorul Summit NATO din Ţara Galilor, din luna septembrie.

În acelaşi timp, pentru a ne asigura că NATO rămâne o forţă de descurajare credibilă şi eficientă, credem că este vital ca toţi aliaţii NATO să împartă mai bine bidenresponsabilitatea şi să investească din nou în capacităţile militare şi antrenamente.

Reporter: La şapte ani de la intrarea în UE, România încă are probleme în lupta cu corupţia şi trimiterea politicienilor corupţi la închisoare. De ce sunt SUA şi UE atât de profund interesate de continuarea consolidării statului de drept, a justiţiei şi deschiderii economice a României şi a altor ţări din regiune?

Joe Biden: Simplul adevăr este că susţinerea României în angajamentul său faţă de valorile democratice este esenţa parteneriatului nostru şi unul dintre fundamentele alianţei noastre. Ţările care nu au un stat de drept puternic, un sistem judiciar independent şi instituţii democratice puternice sunt vulnerabile la tipul de acţiuni pe care le desfăşoară Rusia în Ucraina. De la ultima mea vizită în România, în urmă cu cinci ani, s-au înregistrat progrese reale în România în ce priveşte consolidarea statului de drept şi tragerea la răspundere a demnitarilor pentru încrederea acordată lor de public. Dar mai sunt lucruri de făcut.

Ştim că nu este întotdeauna uşor, iar Statele Unite susţin eforturile României de a rămâne pe drumul cel bun. Stabilitatea, transparenţa şi statul de drept sunt esenţiale pentru investiţii şi vrem ca relaţiile noastre economice să continue să se dezvolte şi să crească. Suntem direct interesaţi să vedem România prosperând. Democraţiile puternice, bazate pe statul de drept, sunt prieteni şi aliaţi mai capabili. Adjunctul Secretarului de Stat Victoria Nuland a spus foarte bine acest lucru în timpul recentei sale vizite la Bucureşti: “Statele Unite ale Americii vor cea mai puternică, cea mai nepătată şi democratică Românie cu putinţă să continue să fie marele nostru aliat aici, în Europa, şi în întreaga lume”.

Reporter: Multe ţări europene, inclusiv România, sunt dependente de petrolul şi gazele ruseşti. Ar putea SUA să ajute ţările europene, inclusiv România, să reducă această dependenţă?

Joe Biden: Putem, ar trebui şi facem acest lucru. Rusia nu ar trebui să poată să-şi folosească resursele ca armă împotriva vecinilor săi. Securitatea şi stabilitatea acestei regiuni depind de existenţa mai multor furnizori şi a mai multor moduri de transport al energiei. O aprovizionare mai stabilă şi mai sigură a Europei cu energie va echivala cu o lume şi o economie mondială mai stabile şi mai sigure.

Sunt de acord cu multe voci din Europa care au spus că este timpul să transformăm securitatea energetică în următorul capitol al proiectului european de integrare şi extindere a pieţei care a început cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. Făcut aşa cum trebuie, acest lucru ar schimba situaţia în Europa. Iar Statele Unite sunt pregătite să continue să ajute. De mult timp, SUA susţin eforturile din cadrul UE de a diversifica sursele energetice, de a crea pieţe de energie mai flexibile şi de a spori eficienţa energetică, astfel încât nicio ţară să nu poată folosi sursele de energie ca arme politice. Prin intermediul Consiliului Energetic SUA-UE, facem eforturi să le oferim consumatorilor europeni variante de diversificare a surselor energetice. Am făcut mari eforturi pentru a face posibilă furnizarea de gaze din regiunea caspică în Europa, iar acest lucru este acum posibil. Colaborăm de asemenea cu ţări din Europa, precum România, pentru a le spori producţia internă de energie prin exploararea resurselor convenţionale şi neconvenţionale de gaze. De asemenea, vom continua să susţinem România, o ţară mai puţin dependentă de energia rusească pentru ca ea să joace un rol esenţial în integrarea şi interconectarea surselor de energie europene.

În final, voi spune că SUA se angajează să aducă un volum mai mare de gaze pe piaţa globală într-un mod care să corespundă intereselor publice ale SUA, pentru că ştim că sporirea surselor mondiale îi ajută pe aliaţii noştri europeni şi pe alţi parteneri strategici. Până în prezent, Departamentul pentru Energie al SUA a acordat permise condiţionate pentru 96 de milioane de metri cubi de gaze pe an, care pot fi exportate atât către ţări cu care avem Acorduri de Liber Schimb, cât şi către cele cu care nu avem, de exemplu în Europa. Vorbim despre volume semnificative. Pentru a pune datele în context, acest volum este mai mare decât volumul total de gaze naturale lichefiate (GNL) pe care Europa le importă în prezent şi egal cu peste jumătate din volumul de gaze pe care ţările europene le importă în prezent din Rusia. Ştiu că lucrând împreună vom continua importantele eforturi de a asigura un viitor mai sigur şi mai prosper pentru România şi această regiune.

Nota noastra:

Poate mai multe va spune Biden (tatal fiului sau 🙂 ) cand va ajunge, azi, in Romania. Observam, deocamdata, ca nu spune nimic substantial, nu lasa a se intelege ca se va actiona diferit in cadrul NATO fata de cum s-a procedat pana acum in fata amenintarii rusesti: adica vanturarea unor nave americane, a unor avioane, declaratii ferme de sprijin. Nimic, insa, despre trupe sau baze NATO. Cat priveste rolul Romaniei in “stabilizarea” Ucrainei, nu a dat mai multe detalii pentru a ne lamuri ce inteleg americanii prin asta.

In rest, agenda americana obisnuita: gazele de sist si “dependenta” de gazul rusesc (nu l-a anuntat Basescu ca nu suntem dependenti de Rusia?), adica promovarea intereselor Chevron, Justitia, adica “statul de drept“, ca mecanism predilect de control social si politic al tarii colonizate “strategic”.

*

 

 


Categorii

1. DIVERSE, Gazele de sist, Rusia, SUA versus Rusia, Transnistria, Ucraina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

44 Commentarii la “VA RECURGE PUTIN LA ACTIUNE MILITARA PENTRU A-SI SALVA IMPERIUL DE LA PRABUSIRE?/ NATO NU va mobiliza TRUPE in ESTUL EUROPEI

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. @c2:

    da, mai, scuze :))! eucred are dreptate – chiar sunt f zapacita!

    Te-as pomeni cu placere… dar cum sa spun? ‘Miluieste, Doamne, pe robul tau C2’?? Suna a rugaciune de sri-st mai degraba! 🙂

  2. Doamne ajuta sa se nationalizeze si in Romania tot ce implica servicii publice(banci, energie, minereuri, petrol, gaze, apa,…). Amin.

  3. Pingback: Ministrul de externe al Poloniei: “ALIANTA CU SUA NU VALOREAZA DOI BANI. MAI RAU FACE, CACI CREEAZA UN FALS SENTIMENT DE SECURITATE”/ Executii ale oficialilor statului irakian de catre ISIS - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare