ROMANII DIN VALEA TIMOCULUI: Autoritatile sarbesti l-ar fi somat pe pr. Boian sa DARAME clopotnita bisericii
- Romanian Global News: Alerta in Timoc! Autoritatile sarbe vor sa darame clopotnita de la Malainita. Vrea Serbia sa provoace conflict interetnic cu romanii/vlahii timoceni?
Autoritatile sarbe continua politica de provocari impotriva romanilor /vlahilor din Timoc, incercand sa provoace in zona un nou conflict interetnic. Astfel vineri 14 decembrie autoritatile l-au somat pe Parintele Boian, Protopop al Protopopiatului Bisericii Ortodoxe Romane “Dacia Ripensis” si paroh al Bisericii romanesti din Malainita, ca in termen de 20 de zile sa darame clopotnita bisericii, dupa ce aceleasi autoritati, nu au raspuns nimic timp de trei luni de zile la cererile facute de Parinte, transmite corespondentul Romanian Global News din zona.
Autoritatile stiu bine ca problema este extrem de sensibila, Biserica de la Malainita si tot ce o inconjoara, fiind un simbol al rezistentei romanilor timoceni in fata agresiunii asimilationiste practicate de statul sarb si de Biserica Ortodoxa Sarba. Aceleasi autoritati stiu la fel de bine ca fortand daramarea clopotnitei ridicata ca si biserica, cu multa jertfa, vor provoca pe credinciosii romani din zona care nu vor asista cu mainile in san la abuzurile autoritatilor. Si totusi continua provocarile, oamenii din zona considerand ca se vrea cu tot dinadinsul violente si conflict interetnic, model aplicat de Belgrad si in ale zone ale fostei Iugoslavii. Intrebat de corespondentul Romanian Global News cum comenteaza deciziile autoritatilor sarbe si cum vor reactiona credinciosii romani Parintele Boian a declarat in exclusivitate pentru Romanian Global News:
Parintele Boian: “Ca sa daram ceva ce am construit trebuie sa fiu nebun. Asta este clopotnita cu trei clopote care cheama pe romani/vlahi din Timoc sa vina si sa asculte slujba in limba materna, limba romana care deranjeaza foarte mult Biserica Ortodoxa Sarba, care este si inspiratorul prigoanei noastre.
Sigur ca nu voi darama ceea ce am construit cu mare chin si probleme. Pentru clopotnita asta am cerut aprobare si in termen legal nu am primit raspuns. Dupa aproximativ trei luni mi se spune ca nu am voie sa o construiesc. Noi nu avem vreme de pierdut si dupa ce a trecut termenul legal de raspuns am construit-o. Noua lege care va fi votata saptamana viitoare prevede ca daca nu se raspunde in termen legal de o luna se poate construi. Ei s-au speriat si ne-au raspuns negativ. Este clar TREBUIE FACUT TOTUL NUMAI CA SA NU SE APROBE BISERICII ORTODOXE ROMANE SA AIBE CLADIRI IN TIMOC.
Ce e si mai interesant este ca a fost anulata si DECIZIA lor prin care ne-au aprobat construirea gardului la biserica din Malainita. Au dat aprobare si dupa cata vreme a anulat-o. Se trimite astfel un foarte puternic semnal Romaniei, Tari Mame a noastre, ca pentru noi nu este loc in Serbia. Sa vedem cum va raspunde Tara Mama ?
Asta va fi inca o picatura in paharul plin al romanilor timoceni….. paharul se umple….. nu stiu cum va fi reactia poporului, asta o sa vada autoritatile care provoaca! Eu nu pot sa controlez si sa stiu care va fi reactia rumanilor nostri la provocarea asta noua.”
Corespondentul Romanian Global News din Timoc a stat de vorba cu cativa credinciosi romani din Timoc si i-a intrebat ce cred despre noua provocare a autoritatilor sarbe. Iata raspunsurile:
ND: Sa nu incerce ce vor sa faca ca tot sa intoarce impotriva lor. O sa aparam pe parinte si biserica cu arma daca e nevoie. Sa nu sa joace cu oamenii ca si asa ne-a ajuns cutatul la os!
SV: Cine samana vant o sa culeaga furtuna mare! Nu le ajunge cate biserici au si stau goale? Ce-au cu Biserica noastra? Vor sa faca noua ce le-au facut lor albanezii la Kosovo? Sa darame biserici? Asta au invatat ei de acolo! Numai sa incerce si o sa vada. Toti rumanii din Timoc sa ridica pentru biserica de la Malainita si pentru Boian. Balgradul sa joaca cu focul aici si n-o sa fie bine!
DA: Maica, eu sunt fameie dar tot ies cu parul daca darama biserica. O sa-i bata Dumnezau!
Autoritatile sarbe nu au raspuns nici Ambasadei Romaniei la Belgrad care a cerut lamuriri de la autoritatile centrale de la Belgrad.
Legaturi:
- ROMANII UITATI DIN TIMOCUL SARBESC (Reportaje video)
- ATACURI armate impotriva reprezentantilor minoritatii romanesti din SERBIA. CONFLICT ASCUNS INTRE ROMANIA SI SERBIA?
- BISERICA, SINGURA NADEJDE PENTRU VLAHI
- PATRIARHIA SERBIEI il acuza pe Patriarhul Daniel de AGRESIVITATE ETNOFILETISTA, amenintand cu RUPEREA LEGATURILOR CANONICE
Doneaza pentru filmul "Scrum"
vai de capetele noastre, daca ne purtam asa noi intre noi, popoarele ortodoxe ( si sarbii-grecii, si noi-rusii, si care o mai fi ), numai se pare ca nu popoarele se poarta asa unele cu altele (sper eu), ci e un sfat pe la un oarecare nivel…
Pacat,de ce sa distruga un lacas ortodox cand si noi si sarbii suntem popoare ortodoxe?!
Inteleg ca sarbii au avut multe conflicte etnice cu diverse minoritati, dar poate nu e cazul sa-i bage pe toti in aceiasi oala, mai ales ca nu-mi amintesc ca romanii sa fi avut vreodata pretentii teritoriale de la Serbia.
Noi, romanii nici fata de unguri,care duc o politica destul de agresiva, nu ne-am inarmat cu atata ostilitate si nici minoritatii sarbe din Romania nu cred ca le-a creat cineva probleme sau le-a impus asimilarea.
Concluzia mea e ca ar fi pacat sa se nasca un conflict inutil din care sa profite altii.
Mare durere si nebunie am ajuns daca se bat ortodocsii intre ei de la biserici. Parca trebuia sa mai lasam si de la noi? Ma refer si la unii si la ceilalti, ca adevarul e pe la mijloc intotdeauna… Doamne iarta-ne.
Nu am inteles niciodata ura fata de romani (aromani, macedo-romani, istro-romani, farseroti s.a.) pe care o manifesta doua popoare ortodoxe, chipurile prietene: sarbii si grecii.
Admin-i, vad ca preluati multe materiale pe filiera elena, dar stiti cum se poarta cei din Grecia cu etnicii romani (ma rog, vlahi)?
Poate ar trebui sa faceti un articol si pe subiectul asta, ce credeti?
Nu stiu, ma gandesc si eu cu mintea mea slaba,daca Serbia tot nu-i agreaza pe romani/vlahi hai sa facem un schimb de populatie,ii trimitem pe sarbii din Romania acasa la ei si noi ii primim in Romania pe romanii din Serbia.La fel si cu ungurii din Transilvania ,nu le convine,trimisi acasa si luam romanii din Ungaria la noi.
„Problema tragică a românilor din Serbia”
(Declaraţia politică din Senat în 5 octombrie 1999).
“Domnul Ioan Moisin:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor senatori,
Voi aborda astăzi problema tragică a românilor din Serbia.
Unul dintre miturile regimului comunist românesc a fost acela al bunelor relaţii cu diferite ţări vecine sau situate ceva mai departe, fără a aminti vreodată preţul acestor aşa-zise bune relaţii. Cazul cel mai flagrant, fără îndoială , după acela al bunelor relaţii cu Uniunea Sovietică , în care românii erau martirizaţi sau deznaţionalizaţi de la Prut la Oceanul Pacific, este cel al relaţiilor cu Serbia, „bunele relaţii dintre Iugoslavia lui Tito şi România lui Ceauşescu”, ca să citez numai un segment din cronologia relaţiilor româno-sârbe din ultimii 50 de ani, care au avut un preţ dur pentru neamul românesc, anume închiderea ochilor din partea regimului românesc la asaltul de deznaţionalizare al românilor din Serbia din partea regimului iugoslav. Acest asalt a continuat în dispreţul normelor internaţionale cu privire la drepturile minorităţilor şi sub actualul regim sârb condus de Slobodan Miloşevici. Ticăloşia tratamentului sârbesc aplicat românilor nu este de azi, de ieri. În memoriul din 8 mai 1996 al unei asociaţii româneşti din Serbia, în numele celor peste un milion de români de pe
Valea Timocului se arată:
„Ne simţim asediaţi de către guvernanţii de la Belgrad, care din 1833, de când ne-au primit cadou de la turci, ne-au împins în cea mai cumplită robie. Mai întâi ne-au sârbizat numele, toponimia, ne-au ars sau confiscat cărţile religioase, ne-au interzis folosirea limbii române în şcoli biserici, radio, televiziune etc. – copiii noştri sunt bătuţi dacă vorbesc româneşte la şcoală , chiar în pauză – ne-au falsificat istoria. Acum ei ne consideră nişte prizonieri condamnaţi la pieire,
confiscându-ne toate drepturile posibile. Locuim în aproape 300 de sate , din care vreo 211 pur româneşti, restul mixte, şi în 22 de oraşe.
În Serbia, guvernanţii noştri ne socotesc ca inexistenţi. Am cerut de mai multe ori să fim recunoscuţi ca minoritate, ca şi ceilalţi minoritari, dar la nici-o plângere nu am primit răspuns. Nici de la patriarh.
Suntem sfidaţi, marginalizaţi, pentru că suntem convinşi că regimul de la Bucureşti nu se interesează de soarta noastră şi pentru noi nu vrea să strice prietenia cu vecinii sârbi.”
(Ion Zubaşcu: Supus unui proces diabolic de deznaţionalizare, peste un milion de români din Serbia cer sprijinul României: „Salvaţi-ne de la pieire ! Sunteţi singurii care ne puteţi scăpa !” – în „România liberă” din 13 iulie 1999).
Într-un alt memoriu adresat conducerii României, Cristea Sandu Timoc, secretarul general al Asociaţiei „Astra Română”, de la Timişoara, cu preşedintele ei de onoare, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului: „se solicită oficialităţilor române să aducă la cunoştinţa forurilor internaţionale tratamentul inuman şi genocidul la care sunt supuşi românii de pe Valea Timocului”. Cer Parlamentului României să acuze pe plan internaţional acest etnocid”
Doamnelor şi domnilor senatori!
Istoria unui popor este cartea lui de vizită. Există un conflict sârbo-albanez pe temă etnică, având în substrat, de fapt, o confruntare religioasă. Noi nu putem judeca exact poziţia noastră faţă de o asemenea confruntare dacă nu cunoaştem istoria relaţiilor româneşti cu cele două părţi. Despre poziţia sârbilor faţă de fraţii noştri români din Timoc am arătat câte ceva mai sus, dar care a fost poziţia albanezilor faţă de românii din zona respectivă, faţă de macedo-români ?
Academicianul Cappidan preciza: „Hoardele albaneze de religie mahomedană s-au năpustit asupra centrelor româneşti şi după 10 ani de jafuri şi prădări, toate aceste centre, dar, mai ales, Mascopole, Blajul macedo-românilor, oraş cu 60 de mii de locuitori şi 40 de biserici a dispărut de pe suprafaţa pământului.” – academician Cappidan, „Originea macedo-românilor” – şedinţa Academiei, din 10 februarie 1939, în „Vocea României”, nr. 197, septembrie 1992.
Deci, când judecaţi conflictul sârbo-albanez, care nu se va termina cu una cu două, amintiţi-vă şi cum au fost trataţi fraţii noştri români de către sârbi şi albanezi. Să se impună principiul reciprocităţii, anume, tot ceea ce le acordăm noi sârbilor şi albanezilor în România, să le acorde şi ei românilor din zonele lor.
Doamnelor şi domnilor senatori,
Deşi cei peste un milion de români din Serbia sunt probabil cei mai mulţi ortodocşi, nu au găsit sprijin în Biserica Ortodoxă Sârbă, dimpotrivă: „Patriarhul Pavle se opune înfiinţării Episcopiei Ortodoxe Române la Vârşeţ , iar Biserica Sârbă i-a persecutat pe români cum nu au făcut-o nici turcii.”
Preşedintele de onoare al româno-valahilor din Serbia, Cristea Sandu Timoc, a arătat fără ocol unde e răul: „Popoarele balcanice au un specific al lor, s-au orientat când spre pravoslavnica biserică naţionalistă, cu preoţii în frunte şi cu diavolul în coadă, când spre bolşevism, cu anticriştii în frunte şi cu biserica în coadă. Oscilând şi în spaţiul iugoslav sârbesc, între naţionalism şi comunism, în patru decenii credinţa religioasă a ajuns o cenuşăreasă, puţini se mai duc la biserică – sub Tito, Miloşevici îşi bătea joc de cei ce frecventau biserica, socotindu-i cu un nivel intelectual scăzut pe cei cu credinţa în Dumnezeu.
S-a născut în Balcani un „om nou”, golit la suflet, introvertit, a ajuns să-l manipuleze pe Dumnezeu în scopuri imperialiste sau meschine. Românii din Timoc au fost persecutaţi de Biserica Sârbească , de la 1833 până astăzi, când le-a alungat limba română din biserici, le-a ars şi le-a distrus cărţile vechi religioase pe care nici turcii nu le-au atins în 500 de ani de robie”.
Acesta este adevărul crud ! Fraţii noştri români din Serbia sunt persecutaţi de regimul Miloşevici şi de Biserica Ortodoxă Sârbă . Să adresăm un protest şi Sanctităţii sale Patriarhul Pavle al Bisericii Ortodoxe Sârbe!
Doamnelor şi domnilor senatori,
În luna aceasta – octombrie 1999 – este programat Congresul Românilor din Serbia, la care urmează ca organizaţia lor să-şi schimbe denumirea în „Uniunea Democratică a Românilor din Serbia.” (Bogdana Păun: „Românii din Serbia vor primi ajutor din partea Bucureştilor pentru afirmarea identităţii”, în Ziua, nr. 1550, din iulie 1999). Propun să se adreseze o declaraţie de sprijin a Senatului României către românii din Serbia, pentru a fi citită la acest congres, şi să se voteze un sprijin material sistematic, pentru a încuraja afirmarea identităţii naţionale a românilor timoceni şi din alte părţi ale Serbiei. Doamnelor şi domnilor senatori,
La ora actuală sunt peste 10 milioane de români în afara graniţelor ciuntite ale României, în ultima jumătate de veac.
Noi nu avem o politică de stat bine definită şi un cadru instituţional eficient pentru a-i ajuta pe cei ce au nevoie de ajutorul nostru, mai ales cel moral, şi de a ne ajuta cu cei care ne pot ajuta moral şi chiar material.
Astăzi, când contextul internaţional permite mai mult decât oricând abordarea largă şi constructivă a drepturilor minorităţilor, noi ignorăm în mare parte această şansă istorică. Propun să se înfiinţeze Ministerul Românilor din Exterior, care să se ocupe numai de relaţiile cu românii din afara graniţelor, pe toate planurile. Dacă veţi acorda un minim sprijin material pentru elaborarea şi multiplicarea unui proiect de program la nivel statal pentru reorganizarea
radicală a legăturilor dintre România şi românii din afara graniţelor, până la 27 martie 2000, când se aniversează Unirea Basarabiei cu România, 27 martie 1918, îl puteţi avea în mână. După aceea, lucrurile se pot derula foarte repede spre binele imens al neamului românesc.
Anul 2000 să fie începutul reînvierii marelui popor român !
Vă mulţumesc.”
(„MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI”, PARTEA II-a, Nr. 183, 18 octombrie 1999, p. 4-5)