VIRGILIU GHEORGHE vs REMUS CERNEA. Dezbatere pe tema CASATORIILOR GAY la Jocuri de Putere (Video)/ REVOLUTIA TOALETELOR sau obiectivele sinistre ale miscarii transgen: ERADICAREA “HETEROBINARITATII”/ Parada Gay din Italia se promoveaza folosind un COPIL!/ Despre prosti

4-06-2016 22 minute Sublinieri

Jocuri de putere cu Rares Bogdan. Invitati: Virgiliu Gheorghe, Florian Bichir, Remus Cernea

Bătălia pentru ca bărbații să aibă acces în toaletele femeilor și viceversa are prea puțin de a face cu toaletele sau chiar cu transgenismul, după cum a recunoscut un renumit activist LGBT. Are totul de a face cu revoluționarea societății și cu eradicarea „structurii heterobinare” în care trăim, eliminând cu totul distincțiile între „masculin” și „feminin”.

Riki Wilchins, care a efectuat o operație de „schimbare de sex” și este un activist de extrema stângă pentru schimbare socială, a scris săptămâna trecută în publicația homosexuală The Advocate că persoanele conservatoare în probleme sociale și mulți activiști LGBT nu înțeleg esența dezbaterii privind toaletele pentru persoane transgen.

Titlul articolului lui Wilchins exprimă succint această esență: „Vom câștiga bătălia toaletelor când binaritatea va exploda”.

Oamenii trebuie să poată intra în orice toaletă care „se potrivește cu identitatea lor de gen”, a scris Wilchins, dar însuși faptul că există măcar toalete pentru „bărbați” și „femei” reflectă un aspect al societății care trebuie să se schimbe.

Există multe persoane „genderqueer” sau „non-binare”, a scris Wilchins, oferind ca exemplu notabil un student care a „ieșit din dulap” ca fiind „non-binar” în fața președintelui Obama, la sediul unei primării londoneze.

Persoanele „non-binare” nu se identifică drept bărbat sau femeie și adeseori doresc să fie numite „they” (aprox. „el sau ea”), „hir” sau „zer”. Așadar, faptul că există măcar grupuri sanitare care reflectă adevărul „binar” cu privire la gen trebuie să se schimbe, în opinia lui Wilchins.

În percepția militanților LGBT, noțiunea a numai două genuri (pe care persoana le poate alege, desigur) este perimată.

Totuși, transgenismul recunoaște inerent și chiar subliniază natura binară a genului.

Transgenismul presupune că un bărbat poate fi „încătușat” în corpul unei femei și o femeie poate fi „încătușată” în corpul unui bărbat. El încurajează bărbații care „devin” femei să îmbrățișeze feminitatea, să poarte rochii și să se machieze. Analog, transgenismul încurajează femeile care „devin” bărbați să devină mai masculine cu ajutorul hormonilor și al modificării aspectului fizic, accentuând astfel ideea că bărbații arată și se comportă într-un anumit fel.

„Obiectivele pe termen lung ale multor activiști LGBT nu vizează, de fapt, doar accesul la toalete în funcție de identitatea de gen preferată, ci chiar distrugerea conceptului de gen sau de separare între genuri (sexe, n.t.)”, a declarat Peter Sprigg de la Family Research Council pentru LifeSiteNews. Sprigg a menționat că, atunci când fac apel la opinia publică mai largă, activiștii LGBT „acceptă explicit sau implicit separarea serviciilor pentru bărbați și femei” de tipul toaletelor.

„Prezintă acest cadru […] conform căruia o persoană transgen este doar născută în corpul greșit […] [și susțin că] femeia născută în corpul unui bărbat este, de fapt, femeie și trebuie, prin urmare, să i se permită să utilizeze toaleta femeilor. Dar sondând mai adânc […] descoperim, de fapt, aceste declarații că doresc să eradice complet binaritatea genurilor.”

Provocările cu care se confruntă persoanele non-binare, consideră Wilchins, „ating esența argumentelor pe care activiștii trans și aliații lor le-au adus de ceva vreme, în fața opoziției furioase de aripa dreapta față de identitatea trans în general și față de accesul băieților în toaleta fetelor, în mod specific”.

Wilchins a continuat:

Dar ce se întâmplă când un individ genderqueer, care arată și vorbește într-adevăr profund non-binar sau masculin, declară într-o lume binară că el/ea s-ar simți cel mai confortabil să intre în toaleta fetelor? Cel puțin putem spune că această optică nu va mai funcționa. Și nici apelurile la pragmatism.

Ce trebuie într-adevăr contestat aici nu este doar dreptul nostru de a utiliza toaletele în mod demn (care, personal, ar fi foarte binevenit), ci întreaga structură heterobinară subiacentă a lumii în care persoanele queer trebuie să trăiască.

Obiectivul ultim: sfârșitul structurii „binare” a societății

Persoanelor care militează pentru intimitatea în spațiul toaletelor și activiștilor transgen care insistă permiterea accesului băieților în toaletele fetelor și viceversa le scapă obiectivul mai amplu, a scris Wilchins. Chiar faptul că există toalete pentru bărbați și femei reflectă faptul că societatea noastră este structurată într-un mod „binar”, care trebuie să se schimbe pentru ca scopurile complete ale mișcării LGBT să fie puse în aplicare.

„Activiștii queer discută despre [acest lucru] cel puțin de la eliberarea homosexualilor din anii 1970, deși în același timp, mișcarea care l-a generat a continuat să îl împingă la periferie”, a scris Wilchins.

În timp ce s-a concentrat pe redefinirea căsătoriei și consacrarea prin lege a „dreptului” cuplurilor unisex de a avea copii, mișcarea LGBT a introdus de asemenea, în mod tacit, procese juridice militând pentru ca legea să recunoască percepția personală, și nu realitatea biologică, drept adevăr. Odată ce Curtea Supremă a redefinit căsătoria, concentrarea presei asupra mișcării LGBT a început ușor să se transfere asupra genului și transgenismului.

„Vor să distrugă cu totul conceptele de masculin și feminin”, a avertizat Rob Dreher de la The American Conservative. „Asta urmăresc și nu se vor opri până când nu vor obține.”

Dreher a avertizat că părinții trebuie să evalueze cât din cultura prevalentă sunt dispuși să prezinte copiilor și să decidă care va fi punctul lor de inflexiune, punctul în care își vor retrage copiii din școlile publice și se vor retrage în unele moduri din societate.

„Va fi foarte dificil să ne învățăm copiii să trăiască conform moralității sexuale creștine dacă nu îi învățăm că a fi creștin presupune să trăim conform unui cod politic și economic diferit în societatea noastră”, a scris Dreher.

Potrivit lui Sprigg, o societate în care sexul biologic nu ar mai fi recunoscut „ar fi o societate terifiantă pentru multe femei și fete, [fiindcă] acestea ar avea experiența de a fi expuse și ar fi practic forțate să se expună la persoane care sunt biologic bărbați în medii în care, înainte, sexele erau separate”, de exemplu vestiarele. Aceasta ar putea crește riscul de agresiune sexuală și de voaierism și ar încălca sentimentul de intimitate al oamenilor.

„Dezvoltarea unui sentiment consecvent și puternic al identității personale ca bărbat biologic sau femeie biologică este o activitate importantă în dezvoltarea umană a copilului aflat în curs de creștere”, a afirmat Sprigg. O societate care nu recunoaște adevărata natură a genului „ar face exponențial mai dificil ca oamenii să realizeze această sarcină fundamentală a dezvoltării umane, de a înțelege cine sunt.”

„Familia ajunge să fie abolită”

„De fapt, vorbim de o abolire a sexului”, a declarat pentru LifeSiteNews Stella Morabito, contribuitor senior la The Federalist și expertă în culte și propagandă:

„Proiectul trans servește la abolirea juridică a sexului, sub pretextul așa-numitei «binarități de gen». Scopul ultim este o societate în care toată lumea este de-sexualizată din punct de vedere legal. Nu mai este bărbat sau femeie în ochii legii. Iar odată ce umanitatea este practic redefinită ca asexuală, se obține o societate dezumanizată, în care nu mai pot exista, din punct de vedere juridic, mame, tați, fii, fiice, soț sau soție, fără permisiunea Statului. Documentele guvernamentale deja elimină acești termeni. Într-o astfel de societate, sunt lovite cele mai intime relații umane. Familia ajunge să fie abolită.

O societate asexuală este, în cele din urmă, o societate totalitară, întrucât aceasta șterge din lege cele mai fundamentale relații umane, mai ales legătura dintre mamă și copil.”

Avocații pro-familie au avertizat de ani întregi că slăbirea legăturilor familiale conduce la o societate slăbită și la o implicare mai mare a guvernului în viețile individuale ale cetățenilor.

Morabito și Sprigg au subliniat importanța de a vorbi despre aceste probleme și diferența pe care o poate face fiecare prin acest lucru.

Sprigg a afirmat:

„Ironic, chiar la momentul în care mișcarea LGBT a atins cea mai mare victorie prin convingerea Curții Supreme să redefinească căsătoria, este posibil să se autosaboteze enorm prin […] faptul de a întinde coarda” în încercarea de a impune legi radicale cu privire la gen.

Morabito a afirmat:

„Distincțiile dintre sexe sunt germenul tuturor relațiilor umane. Prin abolirea lor se abolește, practic, autonomia familiei. Or, acesta este un act de violență asupra copiilor, întrucât poate servi, la un anumit punct, la separarea acestora de originile lor. Prima întrebare transcendentală a fiecărui copil este: «Eu de unde provin?» Dacă legea nu îi va permite copilului să își recunoască originile și integritatea în chipul unei mame și al unui tată, aceasta destabilizează sentimentul de sine al copilului. Creează o disfuncție personală a copiilor și, practic, sfârșește prin a răspândi mai multă disfuncție și chiar o distopie în societate.”

Wilchins i-a lăudat pe militanții transgen pentru munca lor, menționând că aceștia „în sfârșit, și poate fără a-și da seama, au deschis cutia Pandorei cu privire la gen, iar în următorii câțiva ani, tot felul de aspecte non-binare neașteptate […] urmează să apară.”

Wilchins și mișcarea pro-familie pot, totuși, să fie de acord asupra unui singur lucru:

„Va fi interesant.”

  • ActiveNews:

Homosexualii au ajuns să se folosească de copii pentru a-și face propagandă. Filmulețul făcut pentru Gay Pride Sardegna care a scandalizat Italia și care arată că de la parada gay la pedofilie e doar un pas

Mai multe ONG-uri din Italia au decis să denunțe la poliție scandalosul videoclip de promovare a paradei gay care va avea loc la Cagliari pe 25 iunie și în care personajul principal este un copil.

“Sentinelle in Piedi”, o organizație de rezistență formată din persoane care veghează asupra a tot ce se întâmplă în societate, denunțând orice incercare de distrugere a omului și a civilizației, așa cum se prezintă pe site-ul său, a depus o plângere la poliție împotriva organizatorilor Gay Pride, care va avea loc la Cagliari pe 25 iunie. Reclamanții acuză faptul că, într-un videoclip realizat pentru aceasă paradă, a fost folosit un minor, pentru propaganda gay, încălcând reguli elementare. Imaginile în care un băiețel este convins de mai mulți homosexuali, prin gesturi sexuale evidente, să devină gay, contravine oricăror regulamente, spun autorii plângerii. 

“Acest video care folosește un copil nevinovat pentru o miserabilă propagandă pentru o nouă Gay Pride trebuie să fie supus atenției poliției și celor de la protecția minorilor”, acuză Sentinelle.

Videoclipul cu pricina a scandalizat și alte organizații de apărare a drepturilor copiilor.

În filmulețul ajuns acum pe masa poliției apare o mamă în timp ce se plimbă cu fiul ei într-un parc. La un moment dat, băiețelul vrea să afle cine sunt cei care, într-un convoi în culorile curcubeului, purtând doar un slip, machiați strident și cu peruci, se îndreaptă spre ei.

Travestiții și homosexualii care mărșăluiesc ostentativ încep să facă gesturi scabroase, scoțând limba către micuț, care întreabă: “Mama, cine sunt ăștia?”. Reprezentată în filmuleț ca o bigotă clasică și o homofobă, femeia încearcă să-și pună copilul la adăpost de imaginile obscene și de personajele comunității gay, spunându-i băiețelului să nu-i privească. “Nu te uita, ca să nu devii ca ei!”, își apără mama fiul.

Dacă imaginile cu grupul de homosexuali făcând gesturi sexuale către copil nu lasă loc interpretărilor privind tentative de pedofilie, finalul clipului este în aceeași măsură de revoltător.

Un nor colorat îl transformă pe copil într-un mic reprezentant al comunității gay, care, spre disperarea mamei, îi strigă ostentativ: “Prea târziu!. Am văzut deja tot și este extraordinar”.

Mesajul de încheiere este: “Devino gay și tu! Vino la Sardegna Gay Pride”. 

Videoclipul poate fi vazut AICI.

Dezbatere despre homosexualitate cu candidații la Primăria Capitalei: Daniel Barbu (ALDE) dorește să promoveze persoane LGBT în funcții publice. Robert Turcescu (PMP) vrea ca statul să “lucreze la acceptarea” homosexualilor în societate

Săptămâna trecută, Hub-ul Cetățeniei Active din cadrul Bibliotecii Naționale a României a găzduit Forumul Diversității – Întâlnirea candidaților la alegerile locale din București cu grupurile de lobby LGBT și minoritatea romă, arată un comunicat primit la redacție.

La întâlnire au participat doar patru candidați: Robert Turcescu (PMP), Daniel Barbu (ALDE), Iulia Gorea Costin (PNȚCD), Niculae Neamțu (Partidul Republican) – candidați la Primăria Generală a Bucureștiului și Cezar Marin candidat PPUSL la Primăria Sector 2.

Chestionat pe tema înființării de către Primărie a unui centru comunitar pentru homosexuali, lesbiene și transexuali, Robert Turcescu s-a declarat împotriva ideii, afirmând că ar fi mult mai important ca autoritățile să “lucreze la gradul de acceptare” a homosexualilor în societatea românească.

“Nu știu dacă înființarea acestui centru este prioritară. Nu știu dacă va rezolva ceva, de fapt. Creăm din nou o formă fără fond. Mai degrabă am lucra la creșterea nivelului de acceptare. Creăm un spațiu de genul asta ca să ce? Să ne trezim cu proteste?’’, s-a întrebat Turcescu, cel care a adăugat că știe foarte multe persoane publice care sunt din categoria LGBT, dar neasumat public.

Candidatul ALDE, fostul ministru Daniel Barbu, s-a declarat entuziasmat de crearea unui centru pentru homosexuali din bani publici, afirmând că este în totalitate alături de aceste persoane, pe care se străduie să le promoveze.

“Mi se pare cu totul legitim. Recunosc că nu există un astfel de proiect în programul meu. Este adevărat că Primaria are și spații și resurse financiare, deci asta nu reprezenta o problemă. Noi am inclus în program ideea de a promova în funcții importante în aparatul administrativ persoane cu o identitate LGBT publică”, a spus Barbu. Imediat după conferință, Barbu a cumpărat reclamă pe facebook pentru a anunța că susține promovarea publică a persoanelor LGBT.

O poziție interesantă a avut candidatul Partidului Republican, Niculae Neamțu, care a susținut că înființarea unui astfel de centru comunitar n-ar face decât să-i separe și mai mult pe membrii comunității LGBT de restul populației.

Candidata PNȚCD a promis că se va pronunța după ce va vedea proiectul unui astfel de centru.

Finalul discuției i-a aparținut lui Robert Turcescu, care a afirmat că și el face parte dintr-o minoritate “care nu fură”.

“Mă bucur că am avut ocazia să fiu alături de voi astăzi. Trebuie să recunosc că și eu fac parte dintr-un grup minoritar. Minoritatea oamenilor care nu fură”,  se arată în document.

Întâlnirea a fost susținută de Romanian – American Foundation, un ONG al cărei bază a fost pusă de Congresul SUA, Trust for Civil Society și Fondul pentru Dezvoltarea Societății Civile ale lui George Soros, Fondul pentru Inovare Civică și Banca Reiffeisen.

Radu Iliescu: Virgiliu Gheorghe, Andrei Dîrlău, Fața nevăzută a homosexualității (recenzie)

Mai țineți minte cum sunt înfățișați homosexualii în sitcomurile americane? Eu nu mă mai uit de mulți ani la televizor, de când m-am enervat și am rupt o telecomandă ca un vreasc pe genunchi și apoi, ca să fiu mai sigur, am dus televizorul cu totul la ghenă. Dar tot mai țin minte. Hollywood-ul ne livrează în general cu eticheta “homosexual” un flăcău frumușel, dezghețat, sufletist și cu mult umor. Nu incomodează pe nimeni, nu e niciodată agresiv, are visuri frumușele și în tot ceea ce face urmărește fericirea celor din jur sau, dacă nu se poate, măcar să-i facă să râdă copios. Îi plac florile, câinii, copiii, muzica, sportul, gazonul și relaxarea. Ca nouă, tuturor.

Monografia lui Virgiliu Gheorghe și a lui Andrei Dîrlău, sprijinindu-se pe o bibliografie de peste treizeci de pagini, ale cărei surse se găsesc parțial pe internet, vine să ne demonstreze contrariul. Homosexualitatea este un comportament sexual patologic, o piesă dintr-un complex de aberații care, de-al lungul timpului, au fost investigate științific, iar autorii ne oferă un portret-robot îngrijorător al celui care le-a căzut victimă. Propaganda intens vehiculată că homosexualul ar fi  un om ca noi toți, însă cu gusturi puțin diferite (dar în mod neesențial, ca preferința pentru blonde sau roșcate, de exemplu), nu rezistă în fața unui studiu meticulos.

Homosexualitatea nu este o preferință legitimă, ci partea vizibilă a unei raportări conflictuale la norme. Nu e o ieșire accidentală, o abatere de moment, este viața unui om care alege să trăiască pentru un  timp, dacă nu pentru totdeauna, într-o lume în care multe dintre lucrurile care pentru noi sunt din fire inadmisible, pentru el sunt pardonabile sau chiar de dorit. Repulsia pe care oricine o simte față de homosexuali este înrudită cu cea față de tâlhari, violatori și criminali, iar toate au în comun senzația de nesiguranță pe care o avem față de toți cei care nu respectă regulile și față de dezordine. Dacă admitem că viața poate fi asemuită unui joc, și din anumite puncte de vedere putem s-o vedem astfel, atunci homosexualii sunt niște trișori.

Dreptul homosexualilor de a se căsători este o falsă problemă. Lăsând deoparte faptul că scopul fundamental al căsătoriei, nașterea de prunci, nu s-ar putea împlini într-o astfel de relație, nici măcar ei înșiși nu-și doresc confuzia cu o astfel de instituție. Și asta pentru că asumarea, dragostea, compasiunea și atașamentul cunoscute de familia naturală le sunt complet străine. Nivelul la care astfel de întâlniri vizează satisfacerea unor fantasme sexuale (contactul anal, dar și: mâncatul fecalelor, băutul urinei, penetrarea rectului cu pumnul strâns, felație și înghițirea spermei, forme extreme de sadomasochism) nu mai lasă individului suficientă energie pentru dragoste.

În țările unde căsătoria dintre homosexuali este legală, aceștia nu s-au înghesuit să-și oficializeze relațiile. Și asta pentru că dragostea demnă de acest nume este asociată fidelității, iar relațiile homosexuale sunt prin definiție poliamorii, ori pur și simplu întâlniri anonime de-o sâmbătă noapte. La ce bun o căsătorie între oameni care au incapacitatea funciară de a crea o punte interioară, psihologică și biologică, pe termen lung? Relațiile sexuale deschise sunt norma pentru bărbații homosexuali, și cei mai mulți dintre ei nici măcar nu locuiesc împreună cu o altă persoană, preferând să-și păstreze maximum de libertate

Argumentul juridic conform căruia căsătoria dintre homosexuali ar rezolva anumite facilități fiscale pentru cupluri precum și dreptul de a transmite patrimoniul după moarte este cât se poate de falacios. Dacă vrei să modifici fiscalizarea și regimul moștenirilor, nu-i nevoie să te duci la dreptul familiei, ai la dispoziție dreptul fiscal și dreptul succesoral. Dacă legiuitorul se poate arăta suficient de flexibil ca să modifice instituția juridică a căsătoriei, atunci poate face același lucru și cu altele. Ca să ne asigurăm în privința minciunii care se servește, este suficient să ne uităm la experiența altor state: în Franța s-a legalizat recent căsătoria între homosexuali, deși aveau de peste cincisprezece ani PACS-ul (concubinaj cu facilități fiscale ca și pentru familie), iar în SUA îți poți lăsa averea și copacului din fața casei printr-un legat care acoperă integralitatea bunurilor. Nu pentru scăderea impozitelor și posibilitatea de a lăsa totul prin testament unei persoane s-a legalizat căsătoria homosexualilor în aceste țări. De fapt, extinderea căsătoriei la cuplurile homosexuale vizează cu totul altceva.

Dar să presupunem că marele scop al familiilor homosexuale ar fi înfierea copiilor. Trecem peste faptul că în România și o persoană necăsătorită poate avea un copil înfiat, dacă întrunește condițiile legii, bineînțeles. Homosexualii care trăiesc în cuplu întrețin relații sexuale cu opt parteneri anual (ceilalți, de câteva ori mai mulți). De-a lungul vieții, aproape jumătate dintre homosexuali au 500 de parteneri sexuali, iar un sfert dintre ei, de două ori mai mulți. Trei sferturi dintre homosexuali au avut o boală cu transmitere sexuală, iar SIDA a fost asociată în primii ani homosexualității. Rata consumului de droguri și alcool este de trei ori mai mare decât la persoanele heterosexuale. Sunt de peste trei ori mai depresivi iar probabilitatea sinuciderii este de paisprezece ori mai mare decât la restul populației. Practic, o treime dintre homosexuali au o tentativă de sinucidere de-al lungul vieții. Toate acestea fac ca homosexualii să aibă o speranță de viață de 39-44 de ani, în vreme ce heterosexualii ajung la 70-75 de ani. V-ați dori astfel de părinți?

Dacă încă mai credeți că o familie homosexuală constituie un mediu adecvat creșterii unui copil, hai să vedem care e relația acestora cu violența. O treime dintre ei asociază în mod constant sexul și violența. Probabil că este explicabil acest lucru dacă luăm în calcul faptul că pedofilia este principalul mijloc prin care acest tip de comportament sexual se poate reproduce și perpetual, homosexualii de azi fiind majoritar molestați în copilărie. De fapt legătura dintre homosexualitate și pedofilie este atât de strânsă, încât aproape unul din doi copii crescuți în familii de acest fel este violat în copilărie. În trei sferturi din cazuri, părinții homosexuali și apropiații acestora expun copiii la pericole (lipsă de îngrijire, seducție, stres emoțional, hipersexualizare), spre deosebire de părinții heterosexuali, unde astfel de situații se găsesc doar în proporție de una din douăzeci familii. În cele din urmă, probabilitatea ca un copil crescut de homosexuali este de doisprezece ori mai mare decât în familiile clasice. Are rost să adaug faptul că pentru unii dintre ei crima se asociază satisfacției erotice? Probabil că nu.

Și atunci, este drept să ne întrebăm, de unde înverșunarea în direcția extinderii căsătoriei și pentru cuplurile bărbat-bărbat sau femeie-femeie? Bătălia este de foarte lungă durată și datează, probabil, din zilele revoluției franceze de la 1789. După ce a acuzat monarhia de “absolutism”, una dintre primele manevre ale regimului democratic a fost distrugerea tuturor formelor de rezistență în fața statului: parlamentele și limbile locale, autoritățile regionale, viața religioasă creștină. Este o ironie faptul că Franța centralizată a început ca reacție la o diversitate de forme de organizare menite să atenueze șocurile venite de la cei din vârful ierarhiei Puterii, pe care le-a numit însă, într-o deplină ipocrizie: “monarhie absolutistă”.

Singurul lucru care a dăinuit de-a lungul vremii de atunci și până în zilele noastre este familia. Atacată puternic de revoluția sexuală a anilor 60, măcinată fir cu fir de relativismul valorilor, astăzi se vede redusă la irelevanță prin poluarea adusă de corectitudinea politică și toleranța dezaxată a postmodernității. În fiecare civilizație, în spatele lucrurilor care se văd există altele, care nu se văd. Iar nevăzutele sunt mai mari și mai importante decât văzutele. Toți cei care se străduiesc să ne convingă că nimeni nu va pierde nimic dacă doi sodomiți s-ar căsători la primărie, și cât de degrabă în biserică, sunt pradă prea lesne erorii conform căreia lumea ar fi perfect plată, eventual lipsită de alte semnificații decât vrem noi să-i acordăm. Cei care știu că trăiesc într-un univers simbolic, încărcat de sensuri imuabile, nu se vor lăsa păcăliți de toată farsa asta ieftină.

Al. Racu: Despre proști

Bun, am auzit care sunt obiecțiile:

1. Sunteți răi, nu-i lăsați pe bieții oameni să-și oficializeze amorul.

2. Sunteți proști, troglodiți, retarzi. De ce? Păi pentru că a) vă luați de săracii oameni fără motiv. Și b) în plus, altceva nu știți să ziceți.

3. Sunteți ipocriți. Ziceți că vă pasă de familie, dar ce altceva faceți pentru ea ? Ce faceți pentru oamenii fără adăpost, pentru copiii abandonați, pentru cei forțați să abandoneze școala, pentru femeile bătute, pentru familiile doborâte de greutățile materiale ale vieții ?

Cu privire la prima obiecție în mare am zis ce am avut de zis, inclusiv aseară într-o discuție din subsolul postării anterioare. Vezi aici . Au spus-o și alții înaintea mea. Nu știu ce vor ști să spună reprezentanții Coaliției pentru Familie și ai Bisericii care vor ieși public, dacă vor ști sau nu să contracareze campania de ridiculizare mediatică menită să contrabalanseze, pe termen mediu și lung, actualul handicap numeric al taberei opuse inițiativei BOR.

Cea de-a doua și cea de-a treia obiecție sunt mai serioase. Cea de-a treia ne îndeamnă pe fiecare în parte, atât la nivel personal cât mai ales la nivel comunitar – parohii, eparhii, asociații – să ne facem cuvenitele procese de conștiință. Forța unei Biserici stă mai puțin în trei milioane de semnături împotriva mariajului homosexual și mai mult în trei milioane de oameni care pot să declare că, în și prin parohiile lor, au fost ajutați când au avut nevoie și i-au ajutat pe cei care aveau nevoie. Cea de-a doua problemă e mai vechea problemă a doctrinei sociale.

Și Biserica Catolică se opune căsătoriei între homosexuali, dar prezența ei în dezbaterea publică e departe de a se limita la ea, așa cum deseori lasă impresia BOR, care n-a prea știut ce să spună nici despre privatizări, nici despre condamnarea la sărăcie și subdezvoltare a României medieval-asistate, nici despre cămătăria băncilor, nici despre închiderea școlilor și spitalelor, făcându-și auzită vocea într-o oarecare măsură doar în câteva chestiuni ecologice cum au fost Afacerea Roșia Montană sau exploatarea gazelor de șist. De aici și impresia de mulți dar proști și ipocriți care, în loc să-și valorifice potențialul numeric printr-un demers public constructiv, insistă monocord pe o temă pe care, din motive pe care le voi menționa un pic mai încolo, individul liberal, care gândește lumea în termeni liberali, nici nu reușește să o înțeleagă. Ca o ironie a sorții, impresia de tip țara arde dar ortodocșii se piaptănă, sau mai exact țara arde iar ortodocșii fug cu torțele după homosexuali, a fost potențată de faptul că depunerea semnăturilor strânse de Coaliția pentru Familie a coincis cu poate cel mai sinistru și mai monstruos scandal de corupție din ultimii ani, la rândul său indicator al unei prăbușiri generale a încrederii în instituții.

Acestea sunt obiecții legitime, de care Biserica ar face bine să țină cont. Simptomatice sunt însă numeroasele reacții care au luat forma etichetării “proștilor”, “troglodiților”, “retardaților”, ș.a.m.d. Dincolo de clișeul iluministo-obscurantist de tip gândesc ca-n Evul Mediu, nu ni se mai spune ce legătură există între prostie și faptul de a semna o petiție precum cea a Coaliției pentru Familie. În fond, într-o dezbatere care s-a purtat în Europa întreagă, pe axa Stat/Biserică, oamenii în cauză s-au poziționat la dreapta, alături de oameni de la noi și din alte țări altminteri foarte bine pregătiți. Și chiar presupunând că ar fi proști, ăștia chipurile deștepți rezolvă ceva dacă, în loc să-i invite pe oameni să dezbată cu argumentele pe masă, aleg în schimb să le taie microfonul de cum au deschis gura, pe motiv că știu ei, de deștepți ce sunt, că oricum n-are rost să discute cu unii care nu pot fi decât troglodiți?

Dacă acceptăm ideea că avem o problemă cu toleranța față de homosexuali, e asta o metodă de a întreține în România un climat de toleranță, inclusiv față de homosexuali, sau una de a polariza și mai mult o societate pe cât de dezorientată, pe atât de învrăjbită? Ah, dacă îl inviți pe om să-și susțină poziția iar el răspunde la argumente cu lovituri de bâtă și onomatopee, atunci da, ai tot dreptul, ba chiar și datoria, să-l numești troglodit și să-l tratezi ca atare. Simptomatic este faptul că și atunci când pe un alt clivaj decât cel Stat/Biserică (din cele patru clivaje ale lui Stein Rokkan), anume clivajul Capital/Muncă, marea masă s-a poziționat atunci la stânga, lumea bună, inclusiv mulți din cei care îi apără acum pe proști, tot de proști (de proști și de leneși) ne-a vorbit, și tot cu argumentul că ăștia, în loc să fie în pas cu Europa, au rămas cu mintea și simțirea blocată într-un alt ev întunecat al istoriei, cel comunist. Drept care, se cuvine să le tai microfonul, căci cu proștii nu se discută, ăștia n-au dreptul nici să vorbească nici să voteze. Din păcate, așa deștepți cum suntem, avem tendința de a simplifica lucrurile de o manieră rudimentară și de a ignora că simplul fapt de a nu fi de acord cu altcineva nu-l face pe ăla în mod automat nici prost, nici un monstru. Cunosc destui oameni care nu îmi împărtășesc poziția pe tema asta, și destui care mi-o împărtășesc, oameni care nu sunt deloc proști. Și nici nu mușcă. E suficient să-i cunoști ca să te convingi.

Nu, nu obținerea de drepturi de către cuplurile homosexuale, inclusiv acela de a se căsători, e cauza pentru care familia românească se află în criză. Familia românească se află în criză din două motive, fiind cât se poate de revelator că oponenții de stânga ai demersului BOR, și susținătorii de dreapta ai acestuia, se opresc doar asupra unuia dintre cele două motive, altul în fiecare caz în parte. Primul motiv este într-adevăr precaritatea și instabilitatea financiară, și poate nu atât sărăcia materială cât pierderea statutului social pe care o implică transformările economice capitaliste prin care a trecut țara noastră în ultimii douăzeci de ani, dacă nu regresul cel puțin oprirea ascensorului social și pierderea din urmă a minorității de frumoși și deștepți în raport cu care, oricât te-ai strădui, ajungi să arăți din ce în ce mai mult ca un untermensch, condamnat să le transmită copiilor, pe care nu îți mai vine să-i faci, același statut și același sentiment al ființei. Este zona despre care stânga vorbește, și deseori o face bine, iar BOR din nefericire nu prea vorbește. Dar pe lângă acest motiv, mai există și un altul, care afectează cu precădere mediile urbane și pe oamenii care, deși și ei se confruntă cu probleme economice destul de serioase – a se vedea patimile datornicilor la bancă ce au dat peste cap numeroase familii -, totuși, per ansamblu, au o putere de cumpărare cu mult, mult mai mare decât bunicii lor care se căsătoreau la douăzeci de ani și făceau cinci copii. Dar în mediile astea se răspândește tot mai mult o cultură individualist-hedonist-narcisist-carieristă datorită căreia oamenii devin tot mai puțin capabili sau mai puțin dispuși să se dăruiască și să-și asume responsabilități, să-și facă (și să găsească pe cineva cu care să-și întemeieze) o familie și să o mențină unită.

Mulți, în special femeile, suferă din cauza asta poate mai mult decât suferă alții din cauza sărăciei. Pe de altă parte, nu obținerea de drepturi de către homosexuali, inclusiv dreptul de a se căsători, este faptul care generează fenomenul cultural individualist în cauză, ci e mai degrabă invers: raportarea contractualist-individualistă la familie (și, în general la orice altă structură socială), proprie subiectivității liberale, explică atât ușurința cu care este relativizată noțiunea de familie (deja, oameni cu care polemizez, își asumă consecințele logice ale gândirii exprimându-și acordul și cu familia incestuoasă, și cu familia formată din trei, patru sau mai mulți indivizi, și cu orice alt fel de asociație contractuală formată din mai mulți indivizi care este recunoscută ca familie de către stat pentru simplul fapt că indivizii contractanți solicită să fie recunoscuți ca familie), cât și reala incapacitate a indivizilor definiți de subiectivitatea liberală de a înțelege ce au BOR și ortodocșii cu familia homosexuală. Cu alte cuvinte, oamenii susțin familia de tip contract între indivizi, oricâți, oricum, fără reguli proprii instituției, anterioare indivizilor și independente de voința lor, pentru că raportarea lor la familie, care generează criza acesteia din urmă, este deseori cea a unor indivizi care contractează relații și le întrerup când ele nu mai corespund intereselor lor, deseori fără să se gândească prea mult la ce lasă în urmă: parteneri dați peste cap, copii cu atât mai mult. Mă rog, nu putem generaliza, sunt și destui oameni care poate doar cad în capcana șantajului emoțional referitor la lipsa de empatie sau înapoierea mintală, fără să reflecteze suficient la chestiunea în cauză, esențial fiind să pari deștept, nu neapărat să fii. Dar cred că trendul de bază, la nivel macro, este cel specificat, anume liberalismul cultural dominant.

Când Louis Ambroise de Bonald, unul dintre ultimii “medievali”, solicita în timpul Restaurației abolirea divorțului legalizat în timpul Revoluției Franceze, acesta insista că miza indisolubilității familiei ținea de însăși natura ei: aceasta fie era o unitate ce precede indivizii în ordine ontologică, chiar dacă nu și cronologică în cazul soților, cu normele și ierarhia ei independente de voința indivizilor, printre care și indisolubilitatea sau, departe ca indivizii să fie părți ale întregului (principiul holist), întregul, cu tot cu normele sale, rezulta din voința indivizilor, care puteau dizolva întregul sau îi puteau schimba normele oricând și oricum voiau (principiul individualist). Or, la limită, în ciuda duratei necesare pentru finalizarea oricărui proces istoric, acceptarea celui din urmă principiu – manifestat acum, când divorțul e deja mult în urma noastră, prin divorțul familiei de baza ei biologică (universală în toate culturile) și cea cultural-creștină (valabilă în spațiul civilizației europene) – implică, în ultimă instanță, abolirea de facto a familiei. Pentru că într-o astfel de situație, orice asociație de indivizi este la fel de mult sau de puțin o familie pe cât își doresc, astăzi (mâine Dumnezeu știe ce și-or dori), indivizii respectivi. Familia, din acest punct de vedere, e tot o firmă/corporație, iar firma/corporația tot o familie, cum din nefericire e cazul tot mai des în ziua de astăzi.

Problema e că atunci când nu mai există familie, în sensul precizat de Papa Leon al XIII-lea, de societate anterioară și autonomă în raport cu statul, atunci între stat și individ nu mai există nimic. Cum, în conformitate cu principiul liberal, niciun individ nu poate fi supus altui individ, ci statul reglementează conflictele dintre indivizi, ale căror drepturi tot el le definește, înseamnă că și autoritatea parentală este transferată de la părinte la Barnevernet sau alte instituții asemănătoare menite să garanteze faptul conform căruia copilului îi vor fi respectate drepturile, pe care tot statul i le atribuie, și că produsul, biologic doar, al părinților, va fi crescut de stat, care va face din el un individ-cetățean cât mai bun, o replică cât mai fidelă a ideal-tipului antropologic de bază al civilizației liberale. Iată de ce un autor de talia lui John Milbank (și ăsta tot un prost) a afirmat că, independent de eventualele bune intenții ale susținătorilor mariajului homosexual (să fim empatici, să nu fim fundamentaliști, să fim deschiși la minte, să nu fim medievali), în mod concret, orizontul larg pe care îl deschide legalizarea căsătoriei între persoane de același sex – ea însăși consecință și nu cauză a dinamicii culturale a lumii noastre – este cel al unei tiranii biopolitice. Una care să-i descurajeze să nască și să crească fii și fiice și pe cei care, înotând cum pot contra valului de dezintegrare culturală, continuă totuși să o facă.

Așadar, miza actualei dezbateri, dacă e să fie una serioasă și constructivă, este cum anume îi ajutăm pe oamenii ăștia, dar și pe cei din medii sociale mai puțin dezvoltate (și deci confruntați poate cu alt tip de probleme), să întemeieze familii, să le păstreze și să aducă pe lume copii cu un mediu familial sănătos în spate, ca să avem cu toții nu doar un viitor demografic, ci și un viitor uman. Și cum facem acest lucru fără să le îngreunăm viața homosexualilor cu eventuale blocaje legal-birocratice care le cauzează probleme inutile și îi împiedică să-și aducă deplina contribuție de care sunt în stare la binele comun, manifestând față de ei o atitudine autentic umană și, în cazul Bisericii, autentic pastorală. În fine, cum facem ca să funcționăm împreună ca societate și să rezolvăm problemele comune în ciuda diferențelor noastre. Or, din nefericire, atâta timp cât în loc să discutăm și să încurajăm participarea politică, preferăm în schimb să înjurăm milioanele de “știrbi” și de “asistați”, de “troglodiți” sau de “omuleți patibulari” care au ales să își exercite drepturile garantate de Constituție, mă tem că nu vom ajunge foarte departe.

Senilitate sau oportunism? Acum 15 ani, CTP desființa homosexualitatea, despre care spunea că este nu doar IMORALĂ, ci și DEVIANTĂ. Jurnalistul îi compara pe homosexuali cu zoofilii și necrofilii

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a stârnit discuții aprinse acum trei zile, când a afirmat că “Trei milioane de oameni din această țară, după 26 de ani de libertate, încă nu au învățat principiile fundamentale ale democrației”, pentru că doresc definirea constituțională a căsătoriei drept uniunea dintre un bărbat și o femeie.

CTP spunea că “Omul acela are un comportament sexual care nu îl face cu nimic imoral, homosexualitatea nu e imorală. Nu vorbim de pedofilie sau de deviația sexuală cu violență, care au latură penală. Dar iubirea între două persoane de același sex nu e imorală, stimați 3 milioane de concetățeni!”.

Acum 15 ani, însă, când homosexualitatea nu era una dintre prioritățile guvernului și ale Curții Supreme a SUA, Cristian Tudor Popescu avea cu totul alte vederi decât cele exprimate la Digi. Astfel, într-un editorial postat în ziarul Adevărul, în momentul în care Parlamentul discuta abrogarea articolului 200 din Codul Penal, CTP se exprima vehement împotriva manifestărilor publice ale homosexualilor. Argumentele pe care, azi, CTP le proclamă în favoarea căsătoriilor homosexuale, erau ironizate de același jurnalist cu 15 ani în urmă.

CTP compara homosexualii cu necrofilii, zoofilii sau pedofilii, afirmând că aceasta este o formă “aberantă” a sexualității umane.

“Nu numai ca pederaștii și lesbienele trebuie lăsați în legea lor, să se pipăie și să se lingă în văzul lumii, dar trebuie să fim democrați și toleranți până la capăt, nu pe porțiuni. Mai sunt și alte minorități sexuale care suferă din pricină că nu sunt înțelese de societate. Necrofilii, de exemplu, cei care fac amor cu cadavre, ei cum să-și trăiască pasiunea vieții când nu au acces neîngrădit în cimitire? Ca să nu mai vorbim de morgă, unde se irosește atâta prospătura. Apoi zoofilii, dedicați animalelor, care-și au și ei câte o Claudia Schiffer cu uger de nota 10 sau un măgăruș pe post de Antonio Banderas. S-a gândit cineva că, odată cu dezastrul din zootehnia românească, zoofililor li se reduc posibilitățile de a avea o relație? Ce, ei nu sunt oameni? Există, de asemenea, categoria celor care obișnuiesc s-o facă cu statui – literatura medicală denumește asta pygmalionism; deunăzi tocmai a încercat unul pe la Bacău cu monumentul eroului necunoscut. Ce jale trebuie să-i bântuie de atâția ani pe pygmalioniști, de când superexcitantul Lenin a fost dat jos de pe soclu și înlocuit cu două steaguri impracticabile”, scria el.

“Vulgaritatea, obscenitatea mă deranjează indiferent daca sunt homo sau hetero. Totuși, nu cred ca se pot pune pe același plan sexualitatea normala și vreo forma aberantă a ei, fie și pentru simplul motiv ca umanitatea există ca rezultat al împerecherii heterosexuale – o omenire homosexuală ar dispărea stearpă în câteva zeci de ani, intr-o decrepitudine de sfârșit de lume”, continua CTP.

Ironia face ca articolul respectiv să se încheie cu niște previziuni pe care CTP le considera sumbre atunci, dar care s-au îndeplinit întocmai și al căror avocat este jurnalistul, azi.

“Odată ce se grupează în organizații legalizate, homosexualii se pot promova unii pe ceilalți în diverse structuri, pot să devină din discriminați închipuiți niște factori agresivi de dislocare pe tăcute a heterosexualilor, cum în Vest deja se întâmplă – enclavele se pot construi și altfel decât geografic sau etnic”, afirma editorialistul de la Republica.ro.

Ma chere, prin toamna “Neslefuitelor…”, cand iti trimiteam volumul cu acea dedicatie speciala, caci doar era vorba de tine, nu stiu cum s-a potrivit coincidenta dar tocmai in acea perioada, o vedeta din soubiz ma asedia mai ceva ca in Evul Mediu intunecat. O tare egoista focoasa nucleara, lovita atunci in proprietatile mandriei ei meta-decoltate de corespondenta noastra publica trans-poetica. Intre timp i-a trecut, a disparut altor asedii, m-a si blocat pe Fb. Iata insa, tu ai ramas

Atunci, in toiul acelor fierbinteli ma gandeam ca a-mi pierde cumpatul este chiar dincolo de bine si de rau. Eram indreptatit si, vorba lui Alexis (sic!) Zorba, “If a woman sleeps alone, it puts a shame on all men.” Dar tot atunci, mai mult ca in alte situatii, am realizat ca morala este fix 0. Zero orice. Daca Stapanul nu e, nimic nu e. Care vede, de Sus, dar si striga din interiorul fiecaruia. Spune-i constiinta.

 

Luand apararea pederastiei de ambe sexe si revenind tu recent asupra subiectului, eu ca prost si troglodit m-am gandit sa iti scriu. De la mine mai putin , de altii mai mult
Tu vorbesti de Dumnezeul iubirii, de “Dumnezeul tau care e blând, răbdător şi înţelept. Dumnezeul tau nu judecă.” Frumos, seducator, ba chiar datator de imagini cvasi paradisiace pe pamant.
Da, este un Dumnezeu al iubirii. Si nu e idee, nici filosofie, ci chiar Persoana. Deci cu atat mai mult putem vorbi “ca de la om la om” de iubire in prezenta Sa. Problema e ca trebuie sa ne raportam la “ceva” cand aducem in discutie o asa entitate. Ma indoiesc ca ai ca reper pe Allah sau ceva gurushi orientali. Ca sa nu mai vorbesc de paganism antic unde e un ditamai Panteon. Asa ca trebuie sa recurgem la lumea iudeo-crestina si la cartile sacre consacrate. Unde doar cu sinceritate si inima deschisa realizezi unde este fractura (sau abisul!) in aceasta problema a iubirii si dragostei. Intre oameni! Nu doresc sa insir versete, citate sau o intense problematica teologica. Si nu pentru ca trebuie sa iti reamintesc ca sunt mai pacatos decat tine (daca imi permiti comparatia…). Doar ca nu imi confectionez un Dumnezeu al meu, care sa ma inteleaga, sa nu ma judece, sa fie bland si deloc pedagogic cu mine. Stiu care sunt reperele si unde gasesc raspunsurile, tragand de mine sa ma ridic dupa ce cad, sa nu deznadajduiesc, si sa merg mai departe cu nadejde, dar si teama. Pentru ca la sfarsit vor fi o balanta si o Judecata.
Aceeasi sinceritate e suficienta sa vezi ce e in firea lucrurilor si e contra firii. Ti-o demonstreaza intreaga civilizatie. Toate culturile, din toate vremurile, au exemplele lor de cataclism atunci cand omul a devenit dobitoc. ” Si nu fiti partasi la faptele cele fara rod ale intunericului ci mai degraba osanditi-le pe fata ”
(Epistola catre Efeseni a Sf Ap Pavel cap 5).
Da, stiu, acum este un curent de pidosnicie si unii nu vor sa vasleasca impotriva, sa nu care cumva sa fie considerati prost, medieval, troglodit etc. Unde mai pui si amenzile…Ca doar se vrea diversitate, libertate a cuvantului, a opiniilor.
Revenind la dispute juridice, si aici minciuni cat Turnul Babel. Nimeni nu le interzice un parteneriat civil. Doar ca ei/ele nu vor doar atat. “Familie” in toate cele. Cu tot haul care se casca din aceasta Cutie a Pandorei. Va urma adoptia de copii, pedofilia coborata la 10-12 ani (sau eliminatat de tot, ca doar orice copil are propria sexualitate!), zoofilia, incestul dezincriminat. Povesti? Deloc, din pacate. Vezi mersul lucrurilor in tarile mai avansate din aceste puncte de vedere intunecita.
“What we do in life, echoes in eternity”. Dar cu propaganda non-viata, nu va mai exista nici acest concept.

Te imbratisez, surioara
Ca si cand
Numai noi am mai fi
Septembristi
Pe pamant!

Dumnezeu sa ne lumineze!


Categorii

Alexandru Racu, Homosexualitate, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Video, Virgiliu Gheorghe

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “VIRGILIU GHEORGHE vs REMUS CERNEA. Dezbatere pe tema CASATORIILOR GAY la Jocuri de Putere (Video)/ REVOLUTIA TOALETELOR sau obiectivele sinistre ale miscarii transgen: ERADICAREA “HETEROBINARITATII”/ Parada Gay din Italia se promoveaza folosind un COPIL!/ Despre prosti

  1. Culmea ipocriziei:
    -să spui că democrația nu ține de majoritate, ci de principii;
    -să pui în opoziție demersul celor 3 milioane cu sărăcia care afectează stabilitatea familiilor;
    -să pui pe picior de egalitate dreptul negrilor de a vota cu al homosexualiilor la familie.
    Trebuie să recunoaștem, pt că e susținut și reprezintă doar o portavoce a unor interese puternice, Cernea are un discurs ca de moară stricată, știe să vorbească pe orice subiect și foarte reverențios, deși inconsistent.
    Păi, democrația chiar ține de majoritate, de reprezentativitate. Dacă clasa politică este surdă și imună la nevoile reale ale poporului, e nevoie de aceste semnături ca să fie clar că subiectul preocupă pe toată lumea, chiar dacă este ignorat în mod tendențios de elita politică. Este o posibilitate prevăzută de lege această propunere, nu e o „tiranie a majorității”. În plus, ea este ecoul poporului de jos, care dovedește că homosexualitatea constituie o amenințare. O fi și sărăcia un factor de disoluție a familiilor, dar în Occident nu putem vorbi de asta. În fine, or fi fost privați afro-americanii de deptul la vot, dar homosexualii prin definiție nu caută să întemeieze familii; e altceva. Una e să-i tratezi pe oameni ca pe animale, alta e să cataloghezi un comportament ca pe o alegere proprie, așa cum este, nu ca pe o relație de procreere și mediu natural de creștere a copiilor.

    Cel mai grav mi se pare faptul că Remus Cernea anulează orice autoritate. Pt el majoritatea nu înseamnă nimic, logica nu este valabilă decât în termenii lgbt, Hristos nu trebuie luat în seamă… Atunci la ce autoritate să apelăm? Noi apelăm la majoritate pt că e anormal să impui unui popor ceva ce nu vrea. Apelăm la logică pt a observa onest cum stau lucrurile. Și apelăm la Hristos pentru este Cel Care ne-a revelat tot adevărul prin faptă și cuvânt.Toate acestea sunt mai presus de legile statului, deși nu în contradicție cu ele. Dar el nici legile statului nu le respectă, cum ar fi dreptul majorității de a cere modificarea Constituției sau incriminarea de Codul Civil a căsătoriilor homosexuale.
    Problema mare este că nu se poate vorbi cu el logic, nu dă dovadă că ar avea capacitatea de a înțelege și accepta niște lucruri simple. El știe doar că sunt vreo sută de mii de oameni declarați că trăiesc în concubinaj, poate chiar și homosexuali (dacă rețin bine) și ăia au nevoie de sprijin legal. Tocmai că n-ar trebui să primească recunoaștere, ci îndreptare, sprijin de a se încadra corect în societate, să crească copii cum se cuvine, nu să-i ia de la alții.

  2. Era tratat subiectul cu Elijah Wood și pe ActiveNews, acum o săptămână.

  3. Poate vreți să citiți și:

    http://www.whale.to/b/close7.html

    Deși nu este un material pe care să-l citească creștinii, dacă nu e o neapărată nevoie. E greu de dus.

  4. Pingback: GAY ROYALTY. Printul WILIA, inhamat la PROPAGANDA GAY SI TRANSGENDER/ DISNEY introduce CUPLU HOMOSEXUAL in animatia “Finding Dory”/ SEXUL BIOLOGIC – ABOLIT PRIN… LEGE/ Cum a decurs RAZBOIUL impotriva EDUCATIEI SEXUALE in CROATIA/ H
  5. Pingback: Radicalizarea militantilor LGBT: GRUPARILE HOMOSEXUALITE DIN ROMÂNIA VOR CASATORIILE GAY. Parada Gay – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR/ MITUL ORIGINII GENETICE A HOMOSEXUALITATII/ Patriarhul Neofit al Bulgariei ia atitu
  6. Pingback: Radicalizarea militantilor LGBT: GRUPARILE HOMOSEXUALISTE DIN ROMÂNIA VOR CASATORIILE GAY. Parada Gay – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR/ MITUL ORIGINII GENETICE A HOMOSEXUALITATII/ Patriarhul Neofit al Bulgariei ia atit
  7. Pingback: Radicalizarea militantilor LGBT: GRUPARILE HOMOSEXUALISTE DIN ROMÂNIA VOR CASATORIILE GAY. Parada Gay – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR. Mesajul de anul acesta, PROVOCATOR si in bataie de joc: ”PRIDE IN … FAMILI
  8. Pingback: PARADA GAY in Bucuresti CU SUSTINEREA DESCHISA A GUVERNULUI CIOLOȘ! Parada – asumata drept metoda eficienta de SCHIMBARE A MENTALITATILOR. Mesajul de anul acesta impinge provocarea la maximum: ”PRIDE IN… FAMILIE!”/ Radicalizarea militanti
  9. Pingback: Cuvant puternic al Preasfintitului Ignatie Muresanul la Nicula despre ATACURILE SI MANIPULARILE LA ADRESA BISERICII in numele fals al “tolerantei”: “EUROPA ESTE MURIBUNDĂ, n-are nevoie de Biserică, de familie, de Dumnezeu. AVEȚI GRIJ
  10. Pingback: GAY ROYALTY. Printul WILLIAM al Marii Britanii, inhamat la PROPAGANDA GAY SI TRANSGENDER/ DISNEY introduce un CUPLU HOMOSEXUAL in animatia “Finding Dory”!/ SEXUL BIOLOGIC – ABOLIT PRIN… LEGE/ Cum a decurs RAZBOIUL impotriva EDUCATI
  11. Pingback: #sanufimhomofobi. CUVANTUL BĂRBAT SI PRONUMELE PERSONALE – ELIMINATE DIN LIMBAJUL RECOMANDAT LA UNIVERSITATEA PRINCETON/ JUDECATOR: intentia Administratiei Obama de a impune prin forta TOALETE UNISEX pentru studentii transsexuali, ILEGITIMA | Cuvâ
  12. Pingback: Siluirea firii pe culmile supreme ale nebuniei orwelliene: CUVANTUL BĂRBAT SI PRONUMELE PERSONALE – ELIMINATE DIN LIMBAJUL RECOMANDAT LA UNIVERSITATEA PRINCETON/ JUDECATOR: Intentia Administratiei Obama de a impune prin forta TOALETE UNISEX pentru
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare