GAY ROYALTY. Printul WILLIAM al Marii Britanii, inhamat la PROPAGANDA GAY SI TRANSGENDER/ DISNEY introduce un CUPLU HOMOSEXUAL in animatia “Finding Dory”!/ SEXUL BIOLOGIC – ABOLIT PRIN… LEGE/ Cum a decurs RAZBOIUL impotriva EDUCATIEI SEXUALE in CROATIA/ Homosexuali impotriva… CASATORIILOR HOMOSEXUALE/ Probleme si propuneri critice privind SCOALA ROMANEASCA

• Romania libera: FOTO: Prințul William susține comunitatea LGBTQ: Fiţi mândri de cine sunteţi, nu trebuie să vă fie ruşine

Prințul William deschide noi drumuri pentru familia regală britanică. Astfel, el urmează să apară, în luna iulie, pe coperta din publicații LGBTQ, „Attitude”, informează Reuters şi 7sur7.be, citate de Agerpres.

Fotografia în care William apare râzând însoţeşte titlul „Making History” şi citatul lui „Nimeni nu ar trebui sa fie hărţuit pentru sexualitatea sa, sau din orice alt motiv”.

Prințul William a declarat, într-un interviu care urmează să fie publicat în revistă, că a avut ocazia să întâlnească tineri gay, tinere lesbiene și persoane transgen. „Sunt curajoşi fiindcă vorbesc şi dau speranţă celor supuşi unor intimidări teribile. Forţa şi optimismul lor ar trebui să ne încurajeze pe toţi să ne opunem oricărui fel de hărţuire”, a spus el, întdemnându-i să fie mândri de cine sunt.

William s-a întâlnit la palatul Kensington cu editorul revistei şi nouă membri ai comunităţii LGBT pentru a discuta despre intimidare şi repercusiunile ei.

Editorul Matthew Todd a spus că s-a întâlnit în mod regulat cu părinţii unor copii care s-au sinucis după ce au fost hărţuiţi din cauza sexualităţii lor: „Sunt foarte fericit că viitorul rege al Regatului Unit este de acord că acest lucru trebuie să înceteze şi i-aş îndemna pe părinţi, în special, să-şi ridice vocile în comunităţile lor pentru a se asigura că fiecare şcoală protejează – într-adevăr protejează – toţi copiii”, a spus Todd, citat de Reuters.

„Attitude” este revista gay cea mai vândută în Marea Britanie, având un tiraj de 60.000 de exemplare lunar. Pe coperta publicaţiei au mai apărut în trecut Daniel Radcliffe, vedeta din „Harry Potter”, şi Liam Payne, membru al grupului One Direction.

Prinţul Harry a fost lăudat în 2013 pentru că a salvat un soldat din regimentul său dintr-un atac motivat ură faţă de homosexuali.

Potrivit Reuters, noul număr al revistei, care va fi pus în vânzare la 22 iunie, a fost tipărit înainte de atacul de duminică într-un club de noapte gay din Orlando, Florida, unde 49 de persoane au fost ucise.

William şi soţia sa, Kate, au semnat marţi în cartea de condoleanţe pentru victimele masacrului.

• ActiveNews:

“În căutarea lui Dory”. Pentru prima dată, Disney introduce un cuplu gay în desenele animate. Bonus: Un moment transgender: o rândunică de mare devine din “el” o “ea”

După ce susținătorii homosexualității au declanșat pe rețelele de socializare campania #GiveElsaAGirlfriend (dați-i Elsei o iubită), pentru ca personalul principal din Frozen2 să devină prima eroină LGBT din lumea desenelor animate, Compania Disney nu mai are nicio reținere în a aduce pe marile ecrane personaje gay desenate.

Cei de la Disney•Pixar aduc în  această vară pe marile ecrane o poveste despre familie, prietenie și amintiri,

continuând aventurile personajelor din celebra peliculă de animație ”În căutarea lui Nemo”.

”În căutarea lui Dory” (Finding Dory) este însă și primul film de animație al celor de la Disney în care, așa cum a a remarcat presa din SUA, își va face apariția un cuplu de lesbiene care cresc un copil, o fetiță, care este înlocuită cu caracatița Hank, scrie programme-tv.net.

Dacă oficialii companiei Disney nu au comentat in niciun fel faptul că noua producție va avea ca personaje un cuplu de lesbiene, actrița Ellen Degeneres, lesbiană declarată, care și-a pus vocea pentru personajul principal, peștișorul albastru Nemo, a declarat că în film va exista un “moment transgender”. În bogata lume acvatică din Finding Dory, unul dintre personaje, o rândunică de mare, va deveni din “el” o “ea”.

Pe Twitter au apărut zeci de comnetarii, în care unii laudă inițiativa companiei Disney, de a aduce pentru prima dată un cuplu gay în filmele sale, în timp ce alții susțin că au de gând să boicoteze filmul de animație.

Campania lansată recent pe rețelele de socializare, de  încurajare a celor de la Disney pentru crearea unor personaje cu înclinații homosexuale, va da rezultate, iar copiii vor fi “stimulați”, așa cum pretind promotorii #GiveElsaAGirlfriend, să își exhibe latura gay.

Idee pe care o regăsim și în studiul mult mai aprofundat al filmului “Frozen” într-o analiză a dr. Virgiliu Gheorghe, cel mai apreciat bio-etician din România.

“Chiar dacă majoritatea spectatorilor filmului nu au văzut nimic în spatele poveștii celor două surori, există un substrat simbolic, o parabolă, în care așa-zisa dramă a gay-lor (în cazul acesta, a lesbienelor) este redată și rezolvată simbolic în interiorul filmului. Vă dați seama ce risc presupune lucrul acesta! Un film care are o primă parte urmată de o a doua („Frozen Fever”), și poate o treia etc. (lucru care, în tradiția uriașului angrenaj comercial de la Hollywood, nu e deloc imposibil), îi va face pe copii mai mult decât prietenii personajelor „Frozen” – cu alte cuvinte, le va fi cu neputință să se mai împotrivească emoțional unei ideologii care, probabil, va fi din ce în ce mai transparentă în viitoarele episoade. Dacă adăugăm faptul că micii spectatori nu urmăresc numai o singură dată filmul, vom înțelege de ce arhetipurile comportamentale și stereotipurile mintale prezente acolo se vor înregistra profund în conștiința lor, proporțional cu impactul emoțional pe care narațiunea îl va produce.[…]

 

Astfel, trebuie să plecăm, în primul rând, de la puterile magice ale Elsei, care, în viziunea declarată chiar a homosexualilor[1] și lesbienelor[2], sunt o „puternică metaforă a homosexualității”,

scrie Virgiliu Gheorghe.

• Viata medicala: Sănătatea sexuală nu este explicată corect

Discuțiile privind educația pentru sănătatea sexuală în școli, controversate inclusiv pe plan mondial, au fost aduse în prim-plan și la noi. Începând din anii nouăzeci, apariția epidemiei HIV-SIDA le-a impus cadrelor didactice, dar și asistenților medicali, medicilor și psihologilor, să susțină cursuri în care, pe lângă informații despre această boală, le vorbeau elevilor despre sexualitate, contracepție și mijloace de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.

În învălmășeala metodologică și etic-deontologică de atunci, la care s-a adăugat și un entuziasm lipsit de spirit critic pentru tot ceea ce venea din Occident, lectorilor le era greu să țină cont de necesitatea adecvării discursurilor la vârsta elevilor. Astfel, nu rareori, ei explicau unor copii de clase primare detalii cel puțin nepotrivite, iar metodele demonstrative erau de asemenea jenante. Evident, totul spre deruta și tulburarea sufletească a bieților copii. Cu mici modificări de nuanțe și adăugiri, lucrurile au continuat așa până astăzi, când au început să ia atitudine câteva organizații nonguvernamentale care promovează valorile familiei creștine tradiționale, să semnaleze neregulile și să protesteze împotriva lor.

În prezent, discuțiile despre sexualitate au luat amploare, fiind stimulate și de libertinajul promovat de foarte multe canale de televiziune. Acestea, sub pretextul divertismentului, au inclus în programe emisiuni la limita obscenității, atât din punct de vedere al imaginii, cât și al limbajului. De asemenea, schimbările aduse la nivelul structurii funcționale a familiei de fenomenul emigrației economice au periclitat serios educația copiilor și au adâncit lipsa de comunicare a părinților cu școala. Acest lucru a făcut ca mulți elevi să fie lipsiți de repere esențiale pentru dezvoltarea lor psiho-emoțională.

Așadar, avem de-a face cu o ofensivă de natură preponderent ideologică a mai multor organizații care pledează pentru ceea ce ele numesc „educația sexuală“ (înlocuind formularea „educație pentru sănătatea sexuală“), încă de la grădiniță. În același timp, a apărut și reacția organizațiilor care susțin valorile tradiționale și necesitatea pledoariei pentru abstinență sexuală, în perioada școlii și până la căsătorie. Acest fapt ar trebui să nu lase indiferente instituțiile statului. Practic, dezbaterea a ajuns într-un punct în care Ministerul Educației și Cercetării Științifice ar trebui să ia urgent o decizie privind clarificarea conținuturilor capitolelor despre sexualitate din programa „Educație pentru sănătate“.

Ceea ce reproșează organizațiile de părinți este faptul că, în noile manuale opționale de pe piață, educația despre acest subiect este „redusă la o activitate medicală de prevenție a îmbolnăvirii prin activitatea sexuală, fără nicio referire la valorile morale ale castității, autocontrolului, iubirii ca bază a actului sexual“. Organizațiile părintești adaugă faptul că „în paralel cu acest rol de cabinet de boli venerice care i se atribuie școlii, se duce o luptă acerbă pentru eliminarea din școli a religiei, care ar putea să contribuie mult mai bine la educarea în spiritul sănătății sexuale a tinerei generații“.

Trecând în revistă, selectiv, numărul mare de cercetări pe acest subiect, trebuie să constatăm că deși există studii care arată că promovarea abstinenței în perioada școlii și până la căsătorie nu a redus, de exemplu, numărul sarcinilor nedorite la adolescente (1), ele sunt, pe de altă parte, contrazise de altele care susțin că acest tip de educație bazat pe ideea abstinenței ar putea să funcționeze foarte bine dacă i s-ar acorda timp și susținere la nivel național (2).

Dincolo de această permanentă discuție în contradictoriu, există câteva consecințe negative ale începerii precoce a vieții sexuale, asupra cărora cercetătorii sunt de acord în unanimitate. Acestea sunt și motivele care, în afară de faptul că legitimizează îngrijorarea publică, impun o reacție la nivelul factorilor de decizie din domeniul educației. Astfel, sarcinile nedorite și avorturile la vârste mici, contractarea și răspândirea bolilor cu transmitere sexuală, creșterea activității sexuale și a numărului de parteneri sexuali, scăderea performanțelor școlare și limitarea aspirațiilor educaționale pentru viitor, asocierea fumatului, consumului de alcool și de droguri și a comportamentelor deviante sunt argumente puternice în pledoaria pentru abstinență.

Totuși, disputa dintre cele două tabere nu este susținută, de multe ori. Ambele perspective au elemente care pot sta foarte bine împreună, iar o „conciliere“ ar fi binevenită. Astfel, s-ar impune poate combinarea celor două abordări, în așa fel încât, pe de o parte, să nu se pornească în educația pentru sănătatea sexuală de la prezumția că adolescenții și-au început viața sexuală (așa cum se întâmplă adesea la clasă). La aceste ore de curs, ar trebui să se vorbească obligatoriu despre abstinență ca atitudine morală, etică, religioasă, psihologic-emoțională și medicală. De asemenea, ar trebui să se discute despre problemele legate de începerea vieții sexuale care pot fi evitate. Trebuie să se pună accent pe prietenie, iubire, fidelitate, căsătorie – valori tradiționale care merită susținute în continuare, iar abia după aceea să fie menționate și riscurile la care se expun adolescenții care își încep viața sexuală.

Dacă ideea abstinenței sexuale este nerealistă și nu ține cont de peisajul vremurilor noastre, sexualitatea nu trebuie redusă doar la aspectele biologice și medicale. Este nevoie de maturitate, profesionalism și bună-credință în această abordare, și mai ales de scoaterea temei sexualității din zona ideologică. Din păcate însă, modul agresiv în care unii autori de manuale alternative de „educație sexuală“ au inclus conținuturi (lecții) de natură să stârnească indignarea părinților arată că nu suntem foarte aproape de acest deziderat. Dimpotrivă, educația pe această temă a devenit un câmp al bătăliilor, unde se încearcă manipularea copiilor și adolescenților în direcția unor cauze de care ei sunt cel mai adesea străini. Statul, prin ministerele aparținând domeniilor educației și sănătății, are în acest caz datoria să reglementeze lucrurile, iar un control mai atent pe piața manualelor alternative – și nu numai pe această temă – ar fi binevenit și necesar.

• Cultura Vietii:

Cum au respins părinții croați educația sexuală obligatorie în școli

Jurnalista Karolina Vidovic-Kristo, sancționată pentru că a indrăznit să dezvăluie la TV faptele pedofilului Alfred Kinsey și programa sa dementă de educație sexuală. Autor: Tanya Granic Allen, sursa: LifeSiteNews.com

Alfred Kinsey – acest nume ar trebui sa ne provoace indignare. Daca nu, atunci nu cunoaștem nici omul, nici lucrarea lui, nici ceea ce a lasat in urma sa.

Sunt una dintre acele persoane care nu auzisera de Alfred Kinsey, așa-numitul parinte al educației sexuale. Eu, ca mulți alții din generația mea, am trecut prin educația sexuala in școala și nu m-am gandit cu adevarat niciodata de ce invațam ceea ce invațam. Din experiența mea, am trecut prin programul „Fully Alive”, intr-o școala catolica din Ontario, unde am aflat despre parțile detaliate ale organelor genitale feminine și masculine in clasa a VI-a și, apoi, despre masturbare, in clasa a VII-a. Am ramas dezgustata, ca tanara fata, dar m-am gandit ca probabil așa trebuia sa fie.

Apoi am descoperit-o pe Karolina Vidovic-Kristo și pe Alfred Kinsey. Aceasta descoperire a avut loc in 2013, cand ma documentam asupra unui articol pe care il scriam despre Croația și despre educația sexuala nou introdusa acolo. Cum tatal meu este un imigrant croat in Canada, incercam sa fiu la curent cu evenimentele la zi din patria tatalui meu. In 2012, guvernul croat a introdus educația sexuala in programa școlara revizuita, ceea ce a starnit indignare. Cea care a sunat alarma in legatura cu aceasta programa a fost Karolina Vidovic-Kristo, o jurnalista respectata de televiziune, angajata a unui post TV public.

Vidovic Kristo fusese recent in Canada, la invitația diasporei croate. Mesajul ei a fost pertinent pentru toți canadienii: expuneți-l pe Alfred Kinsey, dezavuați cercetarile sale și urmarile lor. Am avut ocazia sa aud povestea ei, sa ii ințeleg mesajul, cand am ascultat-o vorbind la un eveniment in Toronto și mai tarziu, cand am intervievat-o.

Dr. Alfred Kinsey a fost zoolog american și, mai tarziu, sexolog, care a fondat Institutul Kinsey de cercetare in domeniul sexului, genului și reproducerii. Cercetarile sale privind sexualitatea umana au starnit controverse in anii 1940 și 1950, la publicarea rapoartelor sale „Comportamentul sexual al barbaților” (1948) și „Comportamentul sexual al femeilor” (1953). El este considerat parintele revoluției sexuale, iar rapoartele sale au schimbat moravurile sociale pentru totdeauna. Cercetarile discutabile ale lui Kinsey au fost de asemenea cruciale in schimbarea mai multor legi de stat in SUA, inclusiv legalizarea prostituției, legalizarea homosexualitații și reducerea și eliminarea celor mai multor pedepse din criminalitatea sexuala.

Vidovic-Kristo, in varsta de 40 de ani, a fost producatorul, editorul și jurnalistul de investigație al unui program internațional croat, difuzat de televiziunea de stat HRT („Slika Hrvatske” / „Imagini despre Croația”), care promova Croația in strainatate și pastra legatura diasporei croate cu țara de baștina a celor plecați. „Am trei copii de școala primara”, a spus ea.

„Cand am participat la ședințele comitetului de parinți, 90% au fost impotriva educației sexuale și doar 10% au fost pentru ea. Cu toate acestea, toți acești parinți nu puteau nici sa explice, nici sa-și apere pozițiile lor. Am fost obligata sa cercetez personal istoria educației sexuale”.

Pe masura ce dezbaterea asupra educației sexuale lua foc in Croația – o țara in care 86% din populație se identifica drept catolica – s-a intamplat ca Vidovic-Kristo sa vizioneze documentarele „Sindromul Kinsey” și „Pedofilii lui Kinsey”, filme ce expuneau ororile cercetarii lui Kinsey. Aceste orori includeau și detalii despre Kinsey care ii platea pe pedofili ca sa violeze copii și sa-i cronometreze cu un cronometru.

„In timp ce ma uitam la aceste filme, m-am simțit rau, groaznic, dezgustata. M-am gandit: oamenii nu știu ce s-a intamplat. Ei trebuie sa știe!”

In acel moment, ea a decis sa faca o emisiune pe tema educației sexuale și sa expuna cercetarile lui Kinsey. In decembrie 2012, Vidovic-Kristo a difuzat emisiunea, in care a inclus fragmente din documentarul „Pedofilii lui Kinsey”. Reacția publica a fost imediata.

„Telefonul suna neincetat. Parinții care erau odata imparțiți cu privire la problema educației sexuale, acum erau cu toții impotriva educației sexuale, doar pentru ca au fost informați despre crimele lui Kinsey”.

In dimineața urmatoare, conducerea postului de televiziune și-a cerut scuze public pentru acea emisiune, i-a respins conținutul, apoi a subliniat ca Vidovic-Kristo a fost mustrata pentru ca s-a folosit de poziția sa și pentru ca a acționat neprofesionist. Autoritațile, conducerea postului TV, toți oficialii erau impotriva ei.

„Cu toate acestea, oamenii m-au susținut. Pentru prima data, poporul croat s-a unit. Croații, indiferent de naționalitate, religie, ideologie, toata lumea era de aceeași parte, protejand copiii. Aceasta pentru ca toți ajunsesera sa cunoasca adevarul și au ieșit in fața pentru a-i proteja pe cei care nu se pot proteja singuri – pe copii”.

In curand, Vidovic-Kristo și-a gasit prieteni și aliați in intreaga lume și dincolo de confesiuni și credințe: dr. Judith Reisman, specialista in Kinsey, care a publicat mai multe carți, documente, și filme despre cercetarea frauduloasa a lui Kinsey și inclinațiile lui pedofile, și Timothy Tate, britanic agnostic, liberal de stanga, care a produs și regizat filmul „Pedofilii lui Kinsey”. Ambii aceștia au venit in Croația, la scurt timp dupa ce emisiunea Karolinei Vidovic-Kristo a fost difuzata, pentru a-i oferi sprijinul și pentru a discuta despre Kinsey și educație sexuala și pentru a comenta despre cercetarile lui Kinsey.

Potrivit carților lui Kinsey, precum si potrivit cercetarilor sale și declarațiilor date de asistenții sai in diferite interviuri, nu doar ca cercetarile lui Kinsey au fost frauduloase, ci ele au fost, de asemenea, criminale. Datele cercetarilor privind sexualitatea copilului au fost colectate din jurnalele personale ale mai multor pedofili – in special, unul ținea un jurnal detaliat a peste 800 de intalniri sexuale cu copii, și chiar cu copii in varsta de doua luni. Kinsey a colectat, de asemenea, date și ii compensa financiar pe tații care iși abuzau sexual propriii copii. El chiar a colaborat cu infamul pedofil nazist dr. Fritz von Balluseck, care și-a notat intr-un jurnal abuzul sexual a sute de fete și baieți pre-adolescenți. La procesul lui von Balluseck, judecatorul l-a criticat pe Kinsey ca nu a raportat aceste infracțiuni la poliție.

Kinsey a aratat, de asemenea, ca cercetarile sale ar fi dat media barbaților americani și a femeilor americane. Cu toate acestea, pentru a obține aceste date in timpul razboiului, mulți dintre barbații selectați de el pentru a reprezenta media barbaților erau deținuți, dintre care mulți au fost inchiși pentru infracțiuni sexuale. Kinsey a inclus, de asemenea, in eșantionarea lui, cateva sute de barbați care se prostituau. Pentru a colecta date de la femeile casatorite, el a largit definiția „casatorite” pentru a include orice femeie care a trait cu un barbat timp de un an, inclusiv prostituate care traiau cu proxeneți.

Drept urmare a indoielnicei sale „cercetari”, Kinsey a facut afirmații statistice incredibile, inclusiv urmatoarele: 10-36% dintre barbați sunt homosexuali; homosexualitatea, incestul, violul, pedofilia, și chiar bestialitatea sunt acte normale, iar 95% dintre barbați se angajau in aceste comportamente; 40% dintre femeile casatorite au aventuri; 25% dintre femeile casatorite faceau avorturi. Aceasta statistica a avortului data de Kinsey se spune ca a fost catalizatorul ce i-a convins pe parlamentarii americani sa legalizeze avortul.

In documentarul „Pedofilii lui Kinsey”, dr. Paul Gebhard, co-autor, alaturi de Kinsey al celor doua studii despre comportamentul sexual al barbaților și femeilor, afirma in fața camerei de filmat ca echipa lui Kinsey racola agresori de copii și obținea date privind „sexualitatea” copilului de la pedofili, precum și de la o organizație de pedofili. Ceea ce a spus Gebhard in afara camerei, ca parte a transcrierii facute de reporterul tribunalului, a fost ca aceasta organizație a fost predecesoarea organizației NAMBLA (North American Man-Boy Love Association/ Asociația nord-americana pentru iubirea dintre barbați și baieți).

Deci, a fost vreuna dintre cercetare lui Kinsey valabila? Potrivit ziarului „New York Times” (din 11 decembrie 1949), W. Allen Wallis, președintele din acea perioada al comisiei privind statisticile de la Universitatea din Chicago, a comentat: „Exista șase aspecte majore ale oricarei cercetari statistice, și, in patru din ele, Kinsey a eșuat”.

Potrivit filmului „Sindromul Kinsey”, Kinsey i-a convins pe parlamentarii din SUA sa reduca varsta consimțamantului și sa reduca condamnarea pentru infracțiuni sexuale, mergand dintr-un stat in altul, pentru atingerea acestui obiectiv.

In cartea sa „Kinsey: Crimes and Consequence”, dr. Reisman explica modul prin care, inca din anii 1960, Institutul Kinsey a hotarat sa includa filosofia lui Kinsey in materialele de educație sexuala pentru copii. Kinsey a facut un parteneriat cu organizația „Planned Parenthood” pentru atingerea acestui obiectiv. Dr. Reisman expune modul in care cercetarile lui Kinsey susțineau ca copiii sunt sexuali și potențial sa aiba orgasm de la naștere; ei nu sunt afectați de incest și de sexul cu adulți și, de multe ori, o astfel de activitate este benefica pentru ei. Influența sa l-a inspirat, de asemenea, pe Hugh Hefner sa-și lanseze revista „Playboy”.

Deci, toata aceasta psihopatologie sexuala a stat la inceputul educației sexuale? Aparent, da. „Cercetarile” sale (care au fost finanțate de Fundația Rockefeller) l-au condus pe Kinsey la concluziona ca copiii sunt „ființe sexuale” de la naștere. Aceasta premisa greșita (frauduloasa, deoarece cercetarea este frauduloasa si eronata) este ceea ce educatorii sexuali din toata lumea o folosesc acum pentru a-și justifica misiunea. Cu toate acestea, așa cum a aratat Karolina Vidovic-Kristo, și apoi a impartașit și societații, educația sexuala nu va fi niciodata acceptata atata timp cat se bazeaza pe ideile lui Kinsey și ale pedofililor lui.

Ca urmare a emisiunii difuzate la televiziunea naționala croata, Vidovic-Kristo a fost nominalizata pentru premiul „Homofobul anului 2013” de catre organizatorii paradei anuale gay Zagreb Pride din capitala Croației. In prezentarea acestei nominalizari, Zagreb Pride a subliniat ca ei au nominalizat-o pe Karolina, deoarece a dezvaluit ca educația sexuala se bazeaza pe pedofilie. Ca raspuns, Vidovic-Kristo a scris o scrisoare deschisa, cerand sa știe cine anume o acuza și de ce. Ea a cerut sa afle de ce o organizație, care se auto-promoveaza ca fiind o organizație gay, s-a simțit atacata ca cineva catalogheaza pedofilia ca fiind o crima. Dupa aceasta scrisoare, atacurile asupra ei s-au oprit, iar, in septembrie anul 2015, ea a caștigat un proces juridic intentat impotriva Zagreb Pride pentru defaimare.

Vidovic-Kristo a primit amenințari cu moartea – impotriva sa și a copiilor sai – dar ea iși continua misiunea de dezavuare a crimelor lui Kinsey.

„Cum ar putea oamenii afla despre Kinsey? Singura țara in care acest adevar a fost difuzat la televiziunea publica a fost Croația. Nu exista nici o sursa mass-media care sa vorbeasca despre Kinsey in aceasta lumina. Nimeni nu vorbește despre Kinsey. Deci, cum ar putea afla oamenii altfel?

Daca spunem Kinsey este ceea ce este (dupa cum demonstreaza clar propriile sale note de cercetare), atunci cum poate fi numita „știința” munca sa? Cum poate fi cat de cat relevanta teza sa ca copiii sunt ființe sexuale de la naștere, atunci cand știm ca teza sa se bazeaza pe pedofilie?

Educația sexuala moderna a inceput in anii 1960. Ea se baza pe modelul lui Alfred Kinsey despre sexualitatea umana. Educația sexuala a tuturor oamenilor din ultimii 50 de ani a venit direct de la Institutul Kinsey. Cum putem sa-i invațam pe copii educația sexuala? Cercetarile sale s-au bazat pe crime și minciuni. Violul sugarilor, al copiilor mai mici și al copiilor mai mari este o crima pretutindeni. Așa-numita lui știința, inclusiv educația sexuala in școli, care se bazeaza pe aceasta „știința”, ar trebui sa fie, prin urmare, respinsa imediat. Orice altceva, orice discuție despre acest lucru inacceptabil inseamna sa-i ranim pe toți acei copii nevinovați, sa le ranim pe toate aceste victime, iar și iar.”

In aprilie 2014, Organizația Națiunilor Unite a acordat Institutului Kinsey acreditare ECOSOC. Drept raspuns, dr. Judith Reisman, Timothy Tate și Karolina Vidovic-Kristo, printre alții, au lansat o campanie din Croația, numita „Nu atingeți copiii!”, avand drept prim punct pe agenda lor de a cere ONU sa reexamineze acreditarea Institutului Kinsey. O scrisoare a fost trimisa fiecarui reprezentant al statelor membre ale ONU, in care se explica natura cercetarii lui Kinsey, inclusiv date și dovezi privind legatura sa cu pedofilia. Nici un reprezentant al nici unui stat membru nu a recunoscut scrisoarea. Cu toate acestea, in ciuda unei stari de apatie globala, in ciuda faptului ca are un loc de munca instabil și in ciuda amenințarilor cu moartea, jurnalista croata Vidovic-Kristo continua sa lupte.

„Eu nu consider ca este atat de dificil. Da, de fiecare data cand ma gandesc la acele lucruri pe care le-a facut [Kinsey], mi se face rau. Daca cunosc aceste informații, cum pot eu sa tac? Este mai ușor pentru mine sa continui aceasta activitate decat sa ma lupt cu mine, cu conștiința mea și sa nu fac nimic”, afirma Karolina.

SUA: Massachusetts, primul stat care a legalizat „căsătoria” unisex a abolit prin lege sexele biologice în favoarea „genului”

Violatorii vor avea acces liber în toaleta femeilor, prin noua lege

Massachusetts, primul stat american american care e legalizat „căsătoria” între persoane de același sex (2004) și a dat startul unei avalanșe de astfel de măsuri legislative, încheiate cu decizia Curții Supreme a SUA din 24 iunie 2015, este din nou în avangardă.

Parlamentul statal a adoptat legea care abolește sexul biologic, înlocuindu-l cu volatilul și evazivul „gen”. „Identitatea de gen” înlocuiește astfel „sexul” în legile acestui stat. Guvernatorul Charlie Baker a anunțat că va promulga legea.

Intitulată „The Gender Identity Public Accommodations Bill” (H.4343), noua lege avansează pe 3 fronturi agenda „anti-discriminării”, relatează Conservative Review:

Înlocuiește cuvântul sex cu identitate de gen în numeroase legi ale statului Massachusetts. Comisia Anti-discriminare din Massachusetts trebuie să amendeze regulile și politicile pentru ca acestea să respecte schimbarea de la sex biologic la „identitatea de gen”.

Permite persoanelor să utilizeze orice toaletă doresc, conform cu „identitatea de gen” aleasă. (“Any public accommodation… shall grant all persons admission to and the full enjoyment of such public accommodation or other entity consistent with the person’s gender identity”. De notat că legiuitorii au refuzat să interzică persoanelor condamnate pentru agresiuni sexuale să acceadă în toaleta sexului opus.

Comentariul nostru: Ficțiunea ideologică („genul”) ia locul, încă o dată, realității concrete („sexul biologic”), de data aceasta abolind-o complet și înlocuind-o cu agresiunea vădită (vezi măsura legată de violatori care au „liber” la toaleta femeilor). Încet-încet, felie cu felie, „salamul” e confiscat de agenda revoluției sexuale care își urmează, neabătută, marșul prin instituțiile unui Occident tembelizat.

De ce am subliniat că Massachusetts a fost pionier și în domeniul „căsătoriei” unisex? Pentru a arăta că agenda neo-marxismului cultural nu este o ficțiune conspiraționistă, ci o realitate. Acest război are o strategie precisă, diverse fronturi, etape, pași logici și ținte tactice calculate într-un mod care poate fi de-acum ușor înțeles și anticipat.

Războiul cultural a paralizat Occidentul, l-a fagocitat și distrus. Din carcasa goală a „civilizației occidentale” vorbesc acum agenții neo-marxismului, de la Obama la Hollande și de la Cameron la Juncker.

O activistă pentru „drepturile persoanelor trans” demisionează după ce fiicele ei s-au întâlnit la toaletă cu trei bărbați

Unul din obiectivele declarate de mișcările sociale de stânga pentru „drepturile homosexualilor și trans-sexualilor” este acela al obținerii dreptății, egalității și păcii sociale. În schimb, în Occident și în special în Statele Unite, după ce „minoritățile sexuale” au obținut practic tot ce au cerut, societatea e mai divizată ca oricând.

E foarte ușor să fii corect politic câtă vreme cauzele pe care le susții astfel te afectează foarte puțin sau deloc. Când lucrurile părăsesc nivelul abstracțiunii însă, totul devine personal. Chiar foarte personal.

Lidera filialei din statul american Georgia a organizației American Civil Liberties Union (ACLU), Maya Dillard Smith, a demisionat după ce i-a devenit clar că agenda organizației sale îi afectează pe propriii copii.

ACLU este una din cele mai „progresiste” ONG-uri, iar d-na Smith a fost una din cele mai tinere directoare ale acesteia și una din cele doar 3 femeie afro-americane într-o poziție similară. Ce a determinat-o, deci, să-și pună singură capăt unei cariere promițătoare?

„Am avut experiența să-mi duc fetițele, care sunt la vârstă de școală primară, la toaleta femeilor, iar la scurt timp, au intrat 3 tineri adulți transgender, înalți de peste 1,80 metri și cu voci groase,”

„Copilele au fost vizibil speriate, îngrijorate de siguranța lor și după plecare mi-au pus multe întrebări la care eu, ca mulți părinți, nu eram pregătită să răspund.”

„Cred că există soluții care să mulțumească persoanele transgender și totodată să echilibreze nevoia de a asigura femeilor și fetelor siguranță și protecție de cei care ar putea avea intenții rele.”

Cu nervii întinși

O altă dovadă a tensiunii sociale este și știrea următoare, în care un băiat „trans-gender” insistă să folosească neapărat la liceu toaleta sexului opus celui biologic, deși are la dispoziție o toaletă „gender-neutră”.

El pretinde că „este fată” și ca atare are dreptul să folosească toaleta fetelor. Cazul a provocat revolta a proape 200 de elevi (probabil, trans-fobii și bigoții locali, nu-i așa) din colegiul respectiv, care au făcut o grevă de 2 ore.

Printr-o Proclamație prezidențială, președintele Obama a declarat că luna iunie este „Luna mândriei LGBT”. Dar care lună este luna mândriei heterosexuale, oare? Și ce s-a întâmplat cu drepturile egale ale heterosexualilor din SUA?

Presa care încearcă să convingă fetele că trebuie să „depășească disconfortul” de a vedea organe genitale masculine la baie și în vestiare, este dovada complicității mass-media la propagarea agendei anti-heterosexuale în Occident.

În timp ce acuză „conservatorii” că vor să discrimineze contra trans-genderilor care „se simt inconfortabil” cu folosirea toaletei corespunzătoare sexului biologic, media neglijează, de fapt refuză să vadă, că prezența unei persoane în toaleta sexului opus încalcă drepturile altora – mai exact, ale imensei majorități, neatinse de sminteala „trans”.

Transgender-mania și eradicarea binarității bărbat-femeie – un simptom al colapsului cultural, spune… o feministă

Ironic, unul din cele mai bune argumente contra smintelii „trans” le aduce Camille Paglia, feministă și lesbiană cunoscută în SUA, care spune că „Schimbarea chirurgicală de sex nu poate de fapt schimba sexul nimănui” întrucât „în cele din urmă, fiecare celulă din corpul uman, ADN-ul din acea celulă, rămâne codată de la nașterea biologică”. Paglia continuă: „Cred că propagandiștii transgender fac niște afirmații extrem de umflate despre multiplicitatea genului.”

Un punct demn de reținut din discurs se referă la cercetările și studiile sale în cursul cărora a identificat un tipar, ce se propagă încă din culturile străvechi și conform căruia pe măsură ce o cultură începe să decadă, ea se confruntă cu o înflorire a fenomenului transgender. „Acesta este un simptom al colapsului cultural,” spune Paglia. Q.e.d.

După trans-genderi, acum și „oamenii-câine” vor „drepturi egale”

Când fratele tău este bolnav și te doare sufletul de suferința lui, te rogi și faci tot ce poți ca să lucrezi împreună cu el la vindecarea lui. Aceasta este dovada dragostei ce i-o porți. Dar dacă îl aplauzi și-i lauzi „normalitatea” și „diversitatea”, ești cel puțin la fel, dacă nu mai bolnav și mai smintit ca el. Căci dacă el a căzut într-o boală sau într-o patimă, tu ce scuză ai?

Caruselul revendicării drepturilor nu mai poate fi oprit. Conform unui reportaj recent publicat de “The Guardian”, „comunitatea cățeilor” (pup community) din Marea Britanie – oamenii care se cred câini – este ultima, dar nu cea din urmă, categorie sosită la festinul generoasei împărțiri a „drepturilor” într-un Occident aflat în derivă morală, socială și politică.

Oamenii-câini, care suferă de o altă tulburare de identitate de tipul trans-, numită trans-speciism. The Guardian însă îi zugrăvește drept victime neînțelese ale unei lumi intolerante:

„E ușor să râzi de un om în toată firea care mestecă la o jucărie. Poate prea ușor, de fapt – pentru că a râde înseamnă a da la o parte, a denigra, a ignora – a ignora faptul că mulți dintre noi și-au găsit coNfortul și bucuria în a pretinde că sunt animale, în anumite momente ale vieții lor.

Viața secretă a Cățeilor Umani (Secret Life of the Human Pups) este o privire simpatetică în viața „cățeilor”, o mișcare care s-a născut din comunitatea sado-masochiștilor și care a explodat în ultimii 15 ani pe măsură de internetul a făcut mai ușor să ajungi la oameni care gâdesc la fel. Deși comunitatea cățeilor este o „biserică” largă, oamenii-căței tind să fie bărbați, homosexuali, interesați de costumația din piele, de măștile de câine, de bucuria interacțiunilor tactile precum frecarea stomacului sau scărpinarea urechii, de joacă cu jucării, de mâncatul din castroane și adesea sunt în relații cu „mânuitori” umani.

„(…) Indiferent că o vedem ca pe o identitate, ca pe o reacție la o experiență din copilărie, ca pe o formă de escapism sau un fetiș, principalul, spune Tom, este să o vedem, să să știm că există și să o acceptăm. „Poți să fii hetero, homo, bisexual, trans și să fii aceptat,” spune el. „Tot ce îmi doresc pentru comunitatea cățeilor este să fim acceptați în același mod. […] Suntem la fel ca oricare altă persoană de pe stradă.”

Oameni smintiți au existat de când lumea, este adevărat. Niciodată însă, până în acești ani în care lumea pare să-și fi ieșit complet din minți, ei n-au fost tratați altfel decât ceea ce sunt. Astăzi, ei sunt încurajați să pretindă statut egal și drepturi egale.

În definitiv, „Tom” este logic, în nebunia lui: dacă este legal, legitim și încurajat ca un bărbat să pretindă că este femeie, de ce n-ar fi posibil să „fie” un câine? Dacă divorțul de realitate este norma și ceea ce contează este doar fantasma din mintea acestor nefericiți, cum putem împiedica această fantasmă să ia formele cele mai aberante?

Prăbușirea Imperiului Roman a început prin degradarea morală, urmată de cea militară de care migratorii au profitat. Priviți ce se întâmplă azi în Europa și veți vedea semnele aceluiași sfârșit de lume și civilizație, într-un cerc al istoriei care se pregătește să se închidă la fel de nefast.

• Coalitia pentru familie:

REDUCEREA VÂRSTEI MINIME DE ȘCOLARIZARE? NU, MULȚUMIM!

Unul dintre subiectele care ne preocupă este monopolizarea educației de către Stat și declararea tuturor părinților drept „incompetenți”.

Fostul ministru al educației a afirmat (2014) că are în vedere reducerea vârstei de începere a învățământului obligatoriu până la trei ani, în următorii „patru-cinci ani”. Motivațiile invocate au fost calitatea superioară a educației într-o formă instituționalizată, socializarea mai bună și învățarea de la colegi. Întrucât, ulterior, dl. prim-ministru a afirmat că este necesară o dezbatere națională în această privință (care nu a mai avut loc), ținem să atragem atenția asupra unor aspecte:

– Argumentele curente pentru scăderea vârstei de începere a școlarizării nu au un suport științific concludent, conform unor rapoarte de cercetare din Irlanda de Nord și Anglia (țări europene cu cea mai scăzută vârstă de școlarizare, 4 ani) dar și de pe plan mondial. În schimb, o serie de cercetări recente evidențiază efecte negative semnificative ale angajării premature a copiilor în activități de învățământ instituțional, în special în cele de tip formal.

De exemplu, un studiu longitudinal desfășurat pe perioada a peste opt decenii arată că, în medie, școlarizarea timpurie este asociată cu „rezultate mai slabe, inclusiv pregătire mai slabă la matematică, educație mai scăzută în ansamblu, anumite dificultăți la mijlocul vieții, consum mai mare de alcool și o mortalitate mai mare.” Autorii conchid că maturitatea psihologică și gradul general de pregătire pentru situația școlară, iar nu inteligența și vârsta, sunt factorii relevanți pentru a decide când ar trebui copiii să meargă la școală. De asemenea, alte studii scot în evidență scăderea motivării de a citi și o înțelegere mai slabă a textelor la copii care încep mai timpuriu (5 ani) să învețe să citească.

– În acord cu cercetările de neuropsihologia dezvoltării, aspectul cel mai important îl reprezintă efectul școlarizării timpurii asupra relației copiilor cu părinții lor. Studierea tipurilor de relații între copii și părinți în primii ani de viață arată că acestea sunt decisive pentru sănătatea mintală a copiilor și dezvoltarea lor de-a lungul întregii vieți. În acest sens, autorități de talie mondială în domeniul științelor dezvoltării atrag atenția că scăderea influenței parentale în aducația copiilor în favoarea influenței grupului de copii de vârstă apropiată („peer orientation”) subminează unitatea familiei, periclitează dezvoltarea sănătoasă și favorizează o cultură a tinerilor bazată pe ostilitate și hipersexualizare.

De asemenea, studii efectuate demonstrează efectul pozitiv pe care creșterea timpului dedicat îngrijirii copiilor acasă – prin reducerea timpului de lucru al mamelor – îl are asupra performanțelor școlare ale acestora, în timp ce participarea mamelor pe piața forței de muncă este corelată cu efecte negative asupra educației și succesului ocupațional al copiilor.

Alte studii recente probează faptul că copiii părinților cu un statut socio-economic și educațional mai bun au performanțe de dezvoltare, inclusiv școlare, mai bune.

Pentru argumentația completă și bibliografie: http://www.provitabucuresti.ro/…/…/515-scris-min-edu-ian2015

***

PROBLEME SI PROPUNERI PENTRU SCOALA ROMANEASCA:

Un prieten ne-a trimis următoarele propuneri, cu referire la faptul că președintele K. Iohannis anunță lansarea portalului RomaniaEducata.eu și că invita romanii sa își spună opinia online (celebra expresie „completați un formular”):

Vă rugăm să le studiați și să vă spuneți părerea.

„Dragilor,

Poate merita sa spunem si noi ceva aici, desi ma indoiesc ca va avea vreun efect imediat, strategia va fi creata abia in 2018… Foarte interesant cum se amana tot ce tine de educatie in Romania. Pana atunci, se mai pierde o generatie.

Situatia actuala a educatiei romanesti, asa neagra cum o vad eu, are loc si de mai rau, va asigur:

– Scoala romaneasca este o jungla la propriu, in care numai cei mai rezistenti si insensibili pot razbi, si nu cu multe beneficii educationale daca termina scoala. Este mult mai rau decat in scoala din timpul comunismului, iar rezultatele si performantele elevilor sint undeva la 20% cred din cele de atunci. In plus, copiii si parintii sint foarte stresati, confuzi si neajutorati, nu exista predictibilitate si nici speranta pentru ea in viitor.

– Copiii, in mare majoritate, detesta sau ignora scoala si beneficiile ei. Atmosfera din scoli e nociva pentru dezvoltarea sanatoasa a copiilor. Copiii fumeaza, fac sex in toalete, beau alcool si energizante, se drogheaza si fac trafic, se comporta huliganic vandalizand tot ce le iese in cale. Parintii nu se ocupa de progresul scolar al copiilor si de comportamentul lor. Multi dintre ei au renuntat la rolul lor.

– Profesorii sint foarte prost platiti si demotivati. Unii dintre ei sunt imorali sau cu probleme psihice si comportamentale, au acces la copii.

– Scolile nu sunt echipate corespunzator cu material didactic si obiectele de mobilier si caloriferele cad peste copii si ii ranesc grav.

– Securitatea inexistenta din scoli si din afara lor face ca sa existe un climat de violenta si de frica in aproape toate scolile. Cand vad gratiile de la geamuri si sarma ghimpata de pe gardurile inalte ale unor scoli din Bucuresti, imi sugereaza adevarata inchisori. Inchisori ale mintii. E orwellian ce se intampla. Nu trebuie sa trecem nepasatori pe langa ele.

– Ca rezultat: copiii cresc in aceste scoli devenind niste tineri abrutizati, fara respect pentru parinti si pentru scoala, pentru profesori si pentru nimic altceva. Ei vad ca numai cei cu bani au o sansa in tara asta. Ei sufera enorm. Multi sufera in tacere din cauza violentei celorlalti copii – bullying. Singurele lucruri care ii “consoleaza” in aceasta suferinta si le ocupa mintea sint telefoanele mobile, internetul, filmele, jocurile pe calculator si telefon, fumatul, sexul, alcoolul, drogurile etc. E un tablou cumplit.

– Bullying-ul devine o problema din ce in ce mai mare in Romania care ne va afecta pe toti si se va discuta inutil la TV. As putea sa va povestesc ce am vazut cu ochii mei in scoli din Romania, dar si intr-o scoala din Londra de la geamul hotelului in care eram acum cativa ani, in centrul Londrei. Copiii, in uniforme negre, erau iesiti in pauza si la un moment dat, toti s-au repezit asupra unuia si au inceput sa-l bata. Nu stiu ce s-a intamplat cu acel copil, eram destul de departe. In aceeasi dimineata, am vazut la un post britanic relatat un caz in care un baiat ii taiase fata unei fetite cu o foarfeca. Se spunea ca sint multe cazuri de acest gen la ei. Aceste lucruri vor ajunge si la noi, va asigur, nu exista scapare daca nu facem ce trebuie ca sa prevenim violenta.

– Scolile de stat, in cativa ani, daca unele nu sunt deja, vor fi impracticabile pentru multi parinti care se preocupa de educatia copiilor lor. Daca din cauza veniturilor scazute, nu-si pot permite o scoala privata, se vor afla in fata unei dileme imposibil de rezolvat: Unde sa-ti dai copilul la scoala ca sa nu fie brutalizat fizic sau psihic?

Concluzia mea pe care poate o impartasiti:

* Prin modul in care se face scoala acum in Romania, se distruge orice sansa pentru un viitor sanatos pentru oamenii din aceasta tara. Se intentioneaza depopularea si pauperizarea sistematica acestei tari.

* Ce propun eu, ca o prima ciorna, este mai jos si va rog sa completati si voi, putem face un document mai mare pe care il putem prezenta eventual la forurile “superioare” care se pare ca vor o consultare publica de forma.

* Veti spune poate ca aceste masuri implica multi bani, vor zice unii ca nu sint bani pentru asta. Va asigur ca sint bani destui pentru asta, dar nu vor sa-i dea si ii fura. Chiar daca ce propun seamana cu invatamantul de stat din perioada comunista, nu exista pur si simplu o alta cale prin care Romania poate iesi din saracia si subdezvoltarea in care a fost aruncata in ultimii 27 de ani si pare condamnata la asta inca 50 de ani. Concurenta tarilor bogate din Europa nu ne va lasa sa ne dezvoltam cum trebuie si cum sigur am putea sa o facem daca nu investim masiv in invatamant gratuit acum.

* Daca invatamantul primar si gimnazial este obligatoriu, atunci trebuie sa fie obligatorii si asigurarea tuturor acestor costuri de catre stat. Nu se poate altfel!

Primele masuri pe care le propun:

– masuri pentru inversarea trendului de crestere a numarului copiilor care nu frecventeaza scoala. In prezent, doar 75% din copiii de varsta scolara merg la o scoala, conform INS:
http://www.insse.ro/cms/ro/content/statistica-educatiei

– redeschiderea scolilor in satele si comunele cu putini copii. Inchiderea acestor scoli este un dezastru. Copiii, oriunde locuiesc, trebuie sa aiba o scoala primara la cel putin 2-3 kilometri de casa. Este un cost obligatoriu pe care Statul Roman trebuie sa-l suporte pentru propriii cetateni. Nu se pot face calcule de eficienta financiara in acest domeniu, pentru ca pierderile pe termen lung ale scaderii calitatii educatiei copiilor asupra dezvoltarii tarii nu pot fi calculate. Raul deja a fost produs prin inchiderea multor scoli, dar se pot lua masuri pentru a-l elimina sau reduce.

– deschiderea de scoli de meserii si licee vocationale in fiecare oras cu bani de la buget. Este imperios necesar ca fiecare localitate cu statut de oras sa aiba o astfel de institutie, nu toti copiii fac fata intelectual rigorilor liceelor teoretice si este nevoie si de muncitori si alte meserii cu nivel specific de calificare. Nu trebuie sa lasam tinerii cu rezultate mai slabe la invatatura sa ramana necalificati si sa fie nevoiti sa plece din tara ca sa isi castige existenta. Este un alt mare rau care s-a facut in Romania si nu a fost nicio manifestatie impotriva acestei decizii criminale de-a dreptul.

– asigurarea transportului sau costului transportului pentru copiii care trebuie sa se deplaseze in alte sate, comune sau orase pentru a merge la scoala sau liceu.

– tichete oferite de stat pentru cumpararea de rechizite, ghiozdane si haine pentru scolari pentru familiile cu venituri modeste. Trebuie sa prevenim excluziunea sociala si educationala a copiilor, singura lor sansa pentru un viitor in tara lor.

– toate manualele aprobate sa fie platite de stat pentru fiecare copil. Cele care se pot refolosi de alti copii, sa fie refolosite.

– masuri clare pentru inversarea trendului descrescator al ratei de absolvire a liceului si bacalaureatului. Este un dezastru asupra societatii romanesti. Conducerile liceelor si profesorii trebuie responsabilizati impreuna cu parintii pentru a creste rezultatele copiilor, trebuie un parteneriat real intre scoala si parinti, precum si intre Biserica, acolo unde desigur e dorit de parinti, ca sa nu generalizam.

– Profesorii sa aiba criterii de performanta in functie de rezultatele copiilor evaluate prin testari. Salarii mai mari sau prime anuale consistente pentru profesorii care au elevi cu rezultate bune si foarte bune. E foarte important sa motivam si sa cointeresam material profesorii pentru a creste rezultatele scolare, pentru ca adesea acestia fac parte din patura saraca a societatii.

– finantarea directa a invatamantului privat de catre stat, cel putin la nivelul de cheltuieli pe scolar/an de care beneficiaza invatamantul de stat. Doar diferenta de cheltuieli pana la standardul mai ridicat din scolile private sa fie acoperita de parinti prin taxe de scolarizare.

– legiferarea scolii de acasa (homeschooling) pentru parintii care pot sustine un astfel de demers. Acest lucru se poate proba printr-o certificare a parintilor pe care o pot obtine usor de la institutii nationale sau internationale. Societatea informationala in care ne aflam acum permite multor parinti educati si informati sa desfasoarea procesul educational acasa, evitand dezavantajele invatamantului public pe care le stim cu totii.

– legiferarea posibilitatii de a se introduce mai multe sisteme de invatamant alternative, dupa cum exista in multe tari din lume. Parintii sa poata opta pentru orice sistem acreditat doresc si sa fie sustinuti financiar pentru a-si trimite copiii la acele scoli. Cred ca niciun parinte normal nu doreste ca al sau copil sa aiba o educatie slaba.

– relaxarea programei scolare pentru reducerea stresului psihic asupra copiilor si imbunatatirea sanatatii lor fizice si psihice. Trebuie sa prevenim cat de mult se poate afectarea psihica si fizica a copiilor, pentru a nu ajunge la situatia din SUA unde copiii sunt supusi tratamentului medicamentos psihiatric de la varste mici pentru tot felul de boli existente sau inventate.

– masuri clare si imediate pentru reducerea si eliminarea bullying-ului din scolile romanesti.

– mai multa miscare in aer liber si educatie fizica pentru copiii de toate varstele. Copiii sa aiba multe optiuni pentru petrecerea acestui timp in aer liber prin diferite sporturi din care sa aleaga in functie de afinitati.

– posibilitatea legiferata a parintilor de a avea un cuvant greu de spus asupra programei si calitatii educatiei care se desfasoara in gradinite, scoli si licee prin Consiliul Consultativ al Parintilor. In acest moment, parintii si copiii sint un fel de sclavi fara nicio putere ai invatatorilor si profesorilor, pe cand educatorii ar trebui sa fie prestatori de servicii educationale pentru copii si parinti. Este clar ca rolurile sint inversate si copiii si parintii sufera pe tot parcursul procesului scolar, de aici si rezultatele proaste.

– introducerea testarilor psihologice si psihiatrice obligatorii pentru educatori, invatatori si profesori din orice nivel de invatamant. Pentru ca acesti educatori au acces neingradit la copiii nostri, aceste masuri preventive trebuie luate, nu putem lasa la voia intamplatrii astfel de lucruri – vedem in fiecare zi stiri terifiante despre ce se intampla in scoli. Nu putem permite sa fie compromisa sanatatea psihica a copiilor nostri pentru toata viata.

Astept cu interes si propunerile voastre.

Ionut”

***

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

 16 iunie 2016

HOMOSEXUALII IMPOTRIVA CASATORIILOR HOMOSEXUALE

Lucrurile se incing in Romania. In urmatoarele luni Romania va fi prinsa in batalia globala pentru familie, casatoria naturala si valorile crestine. Vorbim de proiectul cetatenesc de revizuire a Articolului 48 din Constitutie. In mai anul trecut cetatenilor Irlandei li s-a permis sa decida prin referend soarta casatoriei in tara lor si au ales eliminarea primordialitatii casatoriei naturale intre barbat si femeie, singura casatorie adevarata. Au avut dreptul sa o faca. Dar si romanii au acelasi drept. Sa decida, la fel ca irlandezii, ce tip de institutie a familiei si casatorie isi doresc. Nu suntem cu nimic ma prejos decit ei ori cetatenii altor tari care au putut vota modelul de casatorie si familie pe care si-l doresc. Romanii au dat 3 milioane de semnaturi cerind sa li se permita si lor sa voteze intr-un referend national viitorul Romaniei.

Lucrurile se incing si pentru ca doi homosexuali, unul roman si unul strain, au atacat in Curtea Constitutionala Articolul 277 din Codul Civil care nu permite casatorii intre persoane de acelasi sex in Romania. Ramine de vazut daca acest demers se va ridica de la pamint deoarece e dubios ca un cetatean strain sa poata ataca o lege organica a Romaniei in tribunalele romanesti ca fiind neconstitutionala. Asta insa ramine de vazut si va vom tine la curent. 

Dl Remus Cernea propune parteneriatele unisex (din nou)

Lucrurile devin si mai serioase pentru ca Remus Cernea (independent), Mihai Sturzu (independent), Dragos Gunia (independent), Cristina Dumitrache (PSD), si Cristian Horia (PNL) au lansat un nou proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor intre persoane de acelasi sex in Romania. Dl Cernea a incercat de unul singur, dar fara succes, in 2013 si din nou in 2014. Incearca din nou, dar acum in asociere cu inca doi independenti si cu cite un deputat din cele doua mari partide policite din Romania. Vor reusi ei? Speram ca nu. Mai ales dupa ce parlamentarii nostri vor citi, speram, materialul nostru de astazi. 

Tot mai multi homosexuali se impotrivesc casatoriilor homosexuale. Subiectul acesta e tabu in cercurile homosexuale ori “progresiste”. Despre subiectul acesta nu am scris niciodata mai pe larg intr-o editie de joi, dar am redat si inca redam articole pe aceasta tema, scrise de homosexuali, in editiile AFR de marti. In ultimii ani, si mai ales anul acesta, tot mai multi homosexuali scriu si difuzeaza opinii negative despre casatoriile homosexuale. Homosexualii, ne spun ei, ne-au pacalit sa le acordam un drept la casatorie. Doua argumente principale sunt propuse de catre homosexuali impotriva casatoriilor homosexuale: (1) homosexualii nu se “casatoresc”; si (2) casatoria, ori de care fel ar fi ea, intre persoane de acelasi sex ori de sex opus, nu e compatibila cu stilul de viata caracterizat de promiscuitate al homosexualilor.

Dl Cernea e gresit nu doar pentru ca homosexualii cu discernamint se opun casatoriilor homosexuale ci si pentru ca Curtea Europeana a Drepturilor Omului continua sa respinga notiunea unui drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. Decreteaza ca un astfel de drept nu exista in Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Periodic, din 2004 pina in iunie anul acesta, CEDO a decis din nou si din nou ca nu exista un drept la casatorii homsoexuale. Ultima decizie a fost data saptamina trecuta in cazul Charpentier v. Franta . [Decizia poate fi citita aici: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-163436] 

Homosexualii nu se “casatoresc”

Casatoriile homosexuale sunt o moda trecatoare, dar cu consecinte negative. Generatia tanara devine tot mai putin interesata in familie, casatorie, ori viata de familie. Din asta societatea are numai de pierdut. Am facut afirmatia asta inca in 2008 si perceptia noastra inca este valabila.  Evidenta ca, de fapt, casatoriile homosexuale sunt o moda trecatoare, se acumuleaza de la zi la zi. Spre exemplu, mai devreme in an BBC a publicat un dosar privind subiectul, conform caruia in primele 15 luni dupa legalizarea “casatoriilor” homosexuale in Marea Britanie, doar 15.098 de cupluri homosexuale s-au “casatorit”, adica cam 30.000. De atunci numarul e in scadere. [Detalii:http://www.bbc.com/news/magazine-36168415]

La fel in Irlanda unde casatoriile homosexuale au fost legalizate in mai anul trecut. In timp de un an doar 412 de cupluri homosexuale s-au “casatorit” acolo, adica 824 de homosexuali. [Detalii http://www.irishmirror.ie/news/irish-news/over-400-same-sex-marriages-8016442] A fost justificata abolirea casatoriei naturale in favoarea casatoriei nenaturale cind doar un numar asa de mic de cupluri unisex se “casatoresc”? Absolut nu. Numarul acesta va scadea pina cind va deveni infim, dar va continua sa submineze confidenta tinerilor in institutia casatoriei si familiei. 

Homosexualii impotriva casatoriilor homosexuale

Privind subiectul de astazi redam in traducere romaneasca citeva pagini dintr-un aticol lung publicat in mai de homosexualul Jason D. Hill, profesor de filosofie la Universitatea De Paul din Chicago. Remarcam ca in toti anii de cind monitorizam comentarii si articole pe aceasta tema, nu am aflat niciodata un articol mai bine argumentat de catre un homosexual, mai vitriolic, ori cu argumente mai lucide si variate impotriva casatoriilor homsexuale. Autorul conchide ceea ce am spus si noi inca in 2008: stilul de viata promiscuu al homosexualilor nu e compatibil cu casatoria, ori de care fel si ori cum ar fi ea definita. Autorul eticheteaza homosexualii narcisisti, singuratici, dezorientati, dependenti de droguri si de sex. Critica societatea civila pentru naivitatea ei cedind presiunilor homosexualilor pentru a le implini capriciile. Ataca chiar si Curtea Suprema a Statelor Unite pentru ca a legalizat casatoriile unisex, o institutie care e impotriva naturii, fara nici un rost, o aberatie de la normalitatea si firescul experientelor sociale umane. Redam citeva pagini din articol urmind ca cei interesati sa-l citeasca in intregime, in engleza, aici: http://thefederalist.com/2016/05/16/loveless-narcissistic-sex-addicts-a-gay-man-critiques-his-community/

Recomandam acest articol tuturor. Va rugam postati, dati mai departe. Toti politicienii Romaniei trebuie sa citeasca materialul de astazi, si mai ales articolul intreg a lui Jason D. Hill. Materialul a fost abreviat si tradus de Cezarina Ghioc, voluntar AFR din Timisoara. Ii multumim. Traducerea e impecabila. Titlul articolului e Loveless, narcissistic, sex addicts: a gay man critiques his community (“Fara dragoste, narcisisti, dependenti de sex – un homosexual isi critica propria comunitate”) 

Fara Dragoste, Narcisisti, Dependenti de Sex – un Homosexual isi Critica Propria Comunitate

Hotărârea Curții Supreme din Statele Unite la 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria intre persoanele de acelasi sex în toate cele 50 de state a fost zi de referinta in istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] ma aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort  in legatura cu acesta decizie. Sunt gay, jamaican, și un democrat convins. Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortita eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin si cu un ethos hipersexual, realmente distrus.

Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morala si sexuala a barbatilor gay e atât de profund compromis, astfel ca angajamentul monogam de lunga durata e lipsit de sens durabil fata de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce, eu cred ca barbatii homosexuali încearcă sa savarseasca in vietile lor), si deci,  imposibil de realizat intre homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală acăsătoriei.  Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise/relatii poliamoroase și aventuri multiamoroase, vor inunda cultura de masă cu “experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.

Oameni pentru care o relație deschisă/poliamorie ar fi fost de neconceput, vor privi acest aspect ca pe ceva ”pur barbatesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de “petreceri”, relatii sexuale variate, consumul de droguri, reprezinta  o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma intr-o eventuală normă/in normal, mai degrabă, decât sa fie o excepție a vieții cotidiene. 

Sexul promiscuu și consumul de droguri nu sunt curente excepționale sau marginalizate în cultura gay. Ele reprezinta o forță omniprezenta în fiecare registru și nisa a  lumii gay. Noul si deranjantul  “POZ Me”, tendință care fuzionează în cultura gay trebuie să fie luata in considerare la nivel național. Această cultură constă în site-uri online clandestine, unde bărbații homosexuali care sunt HIV negativ „agata’’ bărbați  gay care nu sunt negativi și efectiv cerșesc sa  fie infectati de către bărbați HIV-pozitivi.

O lectură plină de compasiune și psihologică a acestui fenomen nu este greu de înțeles. Astăzi, „cultura noastra gay„ e descrisă ca fiind o era de singurătate; una în care  intimitatea și conectivitatea profunda sunt absente iar izolarea emoțională devine mod de trai pentru o majoritate tot mai mare de vieți omenești. Este un strigăt disperat dupa intimitate si de contact profund  cu o alta fiinta – literalmente vorbind – in forma cea mai profundă: un schimb corporal de fluide infestate. Este aproape ca și în cazul în care participanții sexuali non-HIV se rezvratesc împotriva regulilor de ”sex sigur “sau ” sex protejat “, iar prima întrebare intre  potențialii parteneri înainte de angajarea în sex sa fie: “Esti curat?” Limbajul în sine este unul tehnic, care indica izolarea umana și non-conectivitate emotionala.

Pana cand barbatii gay vor  reusi sa ”contrafaca” un nou contract moral care sa combata utilizarea disproporționată de droguri, relatii sexuale promiscue, bolile cu transmitere sexuală, depresia, sinuciderile  – pana atunci cultura gay va muri, nu de o lovitură apocaliptica, ci, mai degrabă, prin sângerarea miilor de zgârieturi mici. Această moarte se bazează pe o formă letală și patologică a individualismului/singuratatii care afecteaza barbatii gay mai mult decât orice alt grup de persoane. Este ideea că “eu sunt deja întreg. Sunt complet. Am nevoie doar de cineva care să mă completeze.”

Această minciună ce ne-o spunem ne împinge să ne cautam aprecierea, completarea și integritatea în moduri foarte nesănătoase. Oamenii fericiți, încrezători în sine și completi, nu au impulsuri maniace de a consuma  droguri, de a frecventa bai publice infestate si de a participa la petreceri subterane ilegale care au menirea de a le umple un sfâșietor gol, evident, acestor suflete singure. Căsătoria ca si instituție înseamnă lumea intreaga pentru mine, și nu doar pentru că eu provin dintr-o familie despartita – părinții mei au divorțat când aveam șase ani. Mai important, eu cred în sensul moral al căsătoriei.

Căsătoria este, mai presus de toate, exercitarea anumitor valori – cele mai inalte valori la care se poate aspira, cum ar fi: dragostea, prietenia, angajamentul, formarea unei familii, responsabilitatea reciprocă, și relationare profundă. Oferindu-i casatoriei pozitia centrala, atunci e  nevoie de a fi stimati de catre  persoanele din viața noastră, și având în vedere nevoia psihologică de a fi stimati în sfera publică, înțelegem căsătoria ca, printre altele, un însemn de aprobare si recunoastere publică a alegerii facute de doi barbati. Legislatia  statului face ca aceasta uniune sa fie sacra. Putin morala si radicala revoluție în cultura mediul gay – mediul în care cei mai mulți bărbați homosexuali socializeaza sexual astazi – aduce minoritatii gay morale,  speranțe și aspirații catre o căsătoria tradițională care insa e obliterata de forțe culturale mai mari din cadrul culturii gay nihilista contemporana. 

Incompatibilitate cu casatoria naturala

Câteva caracteristici constitutive ale culturii gay sunt endemice și formative a identității majorității barbatilor gay care îi aparțin și care, prin urmare, sunt inundate cu cutumele, normele și ethosul lor. În primul rând, insatienabila promiscuitate sexuală vorace care funcționează ca o activitate de agrement, si care nu încetează odata cu căsătoria sau cu un parteneriat pe termen lung și care crește odată cu vârsta.

Pentru cea mai mare parte a relațiilor homosexuale, semnificația cuvintului “angajament” sau  “monogamie”, are un sens radical diferit decât în căsătoriile heterosexuale. In toate statisticile pe care le-am studiat, 43% dintre toți bărbații gay din democrațiile occidentale au afirmat că au avut mai mult de 500 de parteneri în timpul vieții lor, și 28 % au susținut ca au avut mai mult de 1.000 parteneri. Aventurile sexuale ale unor astfel de oameni nu au scăzut semnificativ după căsătorie, pentru simplul motiv ca 50 % din totalul căsătoriilor gay din Statele Unite încep ca fiind relații deschise, în care barbatii continuă să aibă relații sexuale cu alți bărbați.

Promiscuitatea sexuala in randul barbatilor gay este o dependenta care are prea puțin de-a face cu  cucerirea si simpatia. La un moment dat în viața unui om heterosexual, lipsit de rațiune și chiar maniac sexual, începe, la fel ca si pentru femei, căutarea biologică pentru o pereche ideala, care sa fie adecvata pentru a fi mama viitorilor lui copii. Acest imperativ biologic împinge  sexele unul catre celalat și temperează  impulsul maniacal pentru sex. Criteriile inconstiente care evaluează alura unei femei sunt legate de starea ei fizica pentru procreare. Criteriile, pentru majoritatea barbatilor care nu sunt burlaci convinsi, nu mai iau in consideratie  forma fizica a sanilor, feselor, si soldurilor. Aceste criterii includ acum o serie de caracteristici care includ capacitatea de fidelitate, loialitate, capacitatea de relationare, increderea, și monogamia sexuală. Aceleași criterii au la baza si femeile heterosexuale cand  evalueaza potențialul barbatilor. Oricare dintre acestia  nu vor doar sex și pasiune, ci, mai important, un partener care va oferi copii sănătoși. Acest imperativ biologic  împinge  sexele unul catre celalat și temperează  impulsul maniacal pentru sex  si deasemenea ii tempereaza să caute plăceri anonime  în afara căminului.

Mediul cultural hipersexualizat în care are loc socializarea sexuală pentru bărbați gay determina un  comportament de netagaduit in care majoritatea barbatilor gay sunt dependenti sexual sau sunt predispusi la dependenta de sexualitate. Că cei mai mulți bărbați homosexuali sunt dependenți sexual este un motiv suficient pentru a se face o pauza  si a lua in considerare dacă legalizarea casatoriilor gay ar rezolva temporar sau aparent aceasta situație dificilă de a trai astfel in aceasta lume. 

Heteronormalitateeste conceptul că ființele umane se încadrează în genuri distincte și complementare (barbati și femei), cu roluri naturale în viața lor. Se postulează că heterosexualitatea trebuie să fie regula / norma / normalul, și că relațiile sexuale și maritale sunt cele mai multe (sau numai) prin acuplarea între persoane de sex opus. Pentru unii critici, heteronormalitatea creează o “ierarhie de sex”, care gradeaza practicile sexuale din punct de vedere moral, ca find bune sau rele. Distrugerea heteronormalitatii civilizaționale e ca o trăsătură constitutivă a culturii homosexuale masculineși a barbatilor gay care  socializeaza sexual si etic in cadrul acestei  matrici.

Sexul gay, ca si activitate de-a lungul vieții, chiar dacă se poate practica  în cadrul legal al unei căsătorii, nu a fost niciodată din punct de vedere istoric, un criteriu și niciodată nu va fi. Mai important, aceasta poate și ar trebui să nu fie criteriu, deoarece desființează principiul de regenerare al procreării biologice.

Heteronormalitatea este standardul normativ al unei realități sexuale obiective, deoarece  este singurul mijloc care face posibila regenerarea traditiilor,  a normelor, a valorilor,  a principiilor și, prin urmare, a unei civilizații rațional posibile. Și o civilizație este singurul mediul social în care orice ființă umană se poate inregistra ca fiind umana, mai repede decât ca un animal sau o monstruozitate socială.

În cazul în care civilizația ar fi lăsata exclusiv în mâinile barbatilor homosexuali și heterosexualii ar fi eliminati de pe pământ, este nu numai evident că specia ar muri. Ce este mai puțin evident este acest lucru: s-ar trăi într-o stare de infectie morală. Acest lucru se datorează faptului că baza pentru moralitatea evolutivă provine dintr-o etica de ingrijire, unde impulsul de procreere e centrat pe grija pentru tinerii neajutorati. Într-o lume în care morala imaginației nu trebuie să se extindă dincolo de plăcerile sexuale, pentru a putea  avea grijă de urmasi, unul este descurajat de la crearea unui sistem de moralitate care vorbește despre păstrarea perpetuarii speciei.

Baza evolutivă pentru moralitate provine dintr-o etica de ingrijire, de la care impulsul procreativ, centrat pe grija pentru tineri neajutorati creste. În cazul în care statutul moral al sexului heterosexual, comparativ cu sexul homosexual urmau să fie măsurate în funcție de valoarea morală care stă la baza heteronormalitatii, atunci sexul heterosexual din punct de vedere moral e superior sexului homosexual de orice fel, deoarece – încă o dată – oferă axa fundamentală de-a lungul căreia se află traditiile, normele și principiile civilizaționale care securizeaza bunăstarea și longevitatea înfloritoare a speciei umane, precum și condițiile sociale și morale pentru un etos de îngrijire extinsă. 

Consecinte catastrofice

Legile  heteronormalitatii sunt la fel de invariante ca si legile naturii. Homosexualitatea este exclusivă. Generic vorbind, incapabila de a produce strategii evolutive din care sa derive moralitatea. Nu este exagerat  să se afirme că mulți progresiștii gay albi  au declarat război “persoanelor  heterosexuale albe și majoritatii heteronormativelor.” Cufundati în propriile lor ideologii rasiale si etnice,  se desfăta într-o mizerabila și somnolenta înșelăciune, care le permite să evite sa se autoexamineze, inainte de a aduce altor persoane acuzatia de bigotism. Gradul de vinovăție heterosexuala care devine rapid o realitate în politica de identitate sexuală a Statelor Unite ale Americii acordă homosexualilor o  stima de sine recompensatorie, care se exprimă ca Putere gay. Dar această putere în mod paradoxal, o face tot mai greu să fie autentic gay in America de azi. Conferă un fals sentiment de invulnerabilitate, in care isi ascund,  majoritatea homosexualilor, anxietățile lor sexuale, de inferioritate, de rușine sexuală și, în ciuda  tendinței de creștere spre o mai mare toleranță sexuală, de diminuare sexuala, care este o diminuare in mod reflexiv  negata de catre mai mulți homosexuali, care insa, din motive subintelese psihologic, se tem sa nu ajunga victime. 

Progresiștii de azi vor trebui să se confrunte cu o nouă schimbare de paradigmă. Copiii lor vor suferi o transformarea morală și sexuală, care îi va lăsa cu gura căscată. Imaginația sexuală a bărbaților homosexuali va inunda imaginația sexuală a copiilor lor, asa cum sexul homosexual inundă imaginația sexuală de masă, și nu o vor popula uimitor cu  moduri noi de functionare sexuala, doar ca vor savura un grad de carnalitatea biologică, care va decupla sexul -cel puțin – de sensul dragostei. Bărbații homosexuali care sunt obsedati de cultul frumuseții, a superficialității, a drogurilor și efemeritatii sexuale trebuie sa preia un nou contract moral. Acest contract moral, eu cred,  va crea o nouă cultură, în care un mediu de respect și de validare autentică  va transcende obsesia validării de sine și celorlati prin a face apel la farmecul/sex appeal si anatomia sexuala.

Nu este clar cum va arăta noul contract moral. Eu cred că divergenta dintre bărbații homosexuali care doresc o viața socială și romantică durabilă și o cultura concomitentă, va sprijini aceasta si  vor face reguli pentru lunga durata pe care sa le respecte. Oricare ar fi acele reguli de angajament, însă, pare puțin probabil să fie autentice, dacă nu admitem că, în ciuda acceptării tot mai mare a homosexualității, trauma  lor psihologica e in creștere, pentruca  trăiesc într-o lume care inca este condusă în principal de barbati heterosexuali, este inca o lume plina de suferinta.