ZIUA LIMBII ROMÂNE. De ce avem nevoie de această sarbătoare?

31-08-2013 7 minute Sublinieri

limba-romana-razboi

Suntem la sfârșitul lui gustar. Sărbătorile lunii august au avut pentru noi, românii, înțelesuri duhovnicești profunde: praznicul Schimbării la Față, ne-a încredințat că și noi vom vedea slava dumnezeirii în măsura în care vom putea imita pe cât ne este posibil viața Preacuratei Fecioare Maria, trudind ca sufletele noastre să fie și „maică și fecioară” după spusele Sfântului Maxim Mărturisitorul. „Maică”, adică să-l naștem pe Hristos duhovnicește, prin virtuți, iar „fecioară”, adică să rămânem fideli lui Hristos și învățăturii Sale. Praznicul Adormirii Maicii Domnului ne-a arătat încă o dată că destinația finală a vieții noastre nu este mormântul, ci Împărăția lui Dumnezeu, acolo unde trupul preacurat al Sfintei Maici a fost ridicat întru slava Preasfintei Treimi de către Preaiubitul ei Fiu. Sfinții nemțeni, apoi mărturisitorii Brâncoveni, proslăviți tot în august sunt un memorial viu al prezenţei şi lucrării Duhului Sfânt pe pământ românesc, confirmându-ne încă o dată că poporul român are vocație cerească. Ziua în care ne-am amintit de martiriul Sfântului Ioan Botezătorul ne-a  încredințat că Înaintemergătorul Domnului a iubit mai mult Adevărul decât propria-i viață pământeană.

Pe 31 august  vom fi iarăși în sărbătoare, dar una culturală. Începând din acest an,  ultima zi din august  va fi dedicată cinstirii limbii române, care astăzi este una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.  Poate unii se vor întreba: de ce am avea nevoie de o astfel de zi? Avem trebuință de o astfel de sărbătoare a limbii românești, o adevărată comoară, după cum a numit-o preotul  Alexie Mateevici, pentru a ne promova cu mai multă grijă valorile care ne leagă, pentru că prin limbă ne păstrăm cultura, credinţa, tradiţia şi istoria poporului nostru. Spun că ne trebuie mai multă grijă deoarece în ultimul timp, se pare, că neglijăm tot mai mult „limba vechilor cazanii”

Pe zi ce trece o schimonosim cu multe vorbe de-mprumut. Ba, unii se pare că pot gândi mai bine în altă limbă decât încea a mamei. O fi bine că suntem așa deschiși în a ne împestrița limba strămoșilor? Unii vor zice că da, alții, probabil, mai conservatori, vor spune un hotărât nu. Dacă e să ne gândim care ar fi sursa principală a împrumuturilor din limba noastră, fără îndoială  că cele mai multe noutăți vin din sfera tehnicii, mai ales computerul IT, internet, dar și din zona unor activități cotidiene. Împrumutul de cuvinte străine are, în diverse perioade, motivaţii diferite, de aceea specialiştii le consideră necesare, dar sunt și adopţii inutile, care urâţesc limba, fac dificilă comunicarea şi conduc la împestrițare a limbii, având consecințe grave pentru viitor. În bună parte tinerii, mai familiarizaţi cu engleza, utilizează expresii, devenind chiar „indispensabile” pentru unii. Ca de exemplu: shop, fan, killer, hacker, hello, hi, bye-bye, OK, wow! (uau! exprimând surpriza, admiraţia). S-a generalizat o serie de termeni ca second hand (la mâna a doua), show, week-end, business, bodyguard, laptop, casting, jobş.a. Nu au ezitat să se modernizeze prin anglicisme nici cei din domeniul comerţului: denumiri ca grillmarket, shopping, car wash, game-club pot fi văzute pretutindeni, deşi pentru toate există cuvinte româneşti. Din snobism se folosesc expresii chiar forțate din alte limbi, ca și când limba românească a devenit dintr-o dată  prea săracă să redea cât mai fidel preocupările, aspirațiile unora. Bunăoară astăzi nu mai spunem pregătire, instruire profesională, ci trening; în loc de seminar, atelier de lucru ne e mai ușor să zicem workshop; frizerul a fost înlocuit cu hair – stylistul.

Oare este bine că acceptăm cu așa ușurință cuvinte ca noi, care să înlocuiască pe cele românești?  Se pare că da!  Sunt însă țări  în  care acest proces a fost și este controlat  prin legi care nu îngăduie colorarea graiului. De exemplu în  Franța sunt impuse interdicţii la împrumutul din engleză, iar în Ungaria şi China, sunt propuse soluţii pentru înlocuirea împrumutului lingvistic.

Să cugetăm, așadar, la acest fenomen și nu uităm de spusele lui Nichita Stănescu,  care a gândit și scris atât de frumos într-o română curată: „A vorbi despre limba in care gândești, este ca o sărbătoare. Limba romană este patria mea”.

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat cu prilejul sărbătorii Ziua Limbii Române, 31 august 2013:

Sunt multe daruri moştenite de la înaintaşi în patrimoniul spiritual al neamului românesc, însă cel mai mare dar este limba naţională în care ne exprimăm identitatea şi comuniunea între generaţii, în care chemăm pe Dumnezeu în rugăciune, în care descriem frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc. 

Limba naţională nu este doar un simplu mijloc de comunicare funcţională în societate, ci este o parte constitutivă a modului nostru propriu de a fi în lume şi de-a cultiva comuniunea etnică în ţară şi pretutindeni, ca neam sau popor.

Sărbătoarea Limbii Române de la 31 august, promovată şi susţinută prin Legea nr. 53/2013 de Parlamentul României, are ca izvor de inspiraţie un moment crucial din istoria recentă a Republicii Moldova, din anul 1989, când limba română a fost declarată limbă de stat şi s-a revenit la grafia latină. Lupta pentru libertate se asocia atunci cu dreptul de vorbi şi a scrie oficial în limba părinţilor şi a bunicilor.

După proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova (27 august 1991) „limba noastră cea română”, cum a numit-o poetul Grigore Vieru, a fost sărbătorită în fiecare an, la data de 31 august, în mod oficial în Republica Moldova, şi cu ecou pozitiv în România, prin manifestări de recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a sfintei conştiinţe de neam, a comuniunii de cuget, de credinţă, de limbă şi simţire românească.

Această sărbătoare reprezintă un fericit prilej de a redescoperi împreună cu toată suflarea vorbitoare de limbă română din întreaga lume demnitatea şi unitatea unui neam iubitor de Hristos, de multe ori răstignit în istorie, dar totuşi viu şi purtător de multe lumini şi binecuvântări, păstrate şi cultivate în mod paşnic şi smerit.

Biserica neamului românesc a acordat întotdeauna o atenţie deosebită limbii vorbite de poporul dreptcredincios, şi a făcut din aceasta veşmânt viu al învăţăturilor de credinţă şi al cultului liturgic. De aceea, poetul preot basarabean Alexei Mateevici a identificat limba poporului român cu „limba vechilor Cazanii”, subliniind astfel rolul cultului ortodox în promovarea limbii române. Iar Mihai Eminescu a numit Biserica noastră „maica spirituală a neamului românesc”, cunoscând bine că primele şcoli şi primele cărţi tipărite au apărut prin grija Bisericii Ortodoxe Române.

În viaţa şi istoria poporului român, cultul şi cultura s-au dezvoltat în simbioză, iar limba română a fost mereu liantul viu dintre credinţă, cuget şi simţire.

Traducerea Bibliei şi a cărţilor de cult în limba română sunt pietre de hotar ale acestei simbioze binecuvântate. De pildă, Cazania sau Cartea românească de învăţătură a Sfântului Mitropolit Varlaam al Moldovei (Iaşi, 1643), Noul Testament de la Bălgrad, tipărit de Sfântul Mitropolit Simion Ştefan al Transilvaniei (1648), Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Mitropolit Dosoftei (1679) şi Biblia de la Bucureşti (1688) sunt mărturii elocvente ale împreună-lucrării dintre credinţă şi cultură în istoria neamului românesc. În prefaţa Cazaniei din 1643 a Mitropolitului Varlaam, de la a cărei tipărire se împlinesc anul acesta 370 de ani, Domnitorul Vasile Lupu al Moldovei exprima vizionar convingerea că, prin carte, Biserica se adresa nu doar cititorilor din principatul moldav, ci„la toată seminţia românească pretutindenea ce se află pravoslavnici într-această limbă”. Şi, într-adevăr, istoria confirmă circulaţia Cazaniei Sfântului Mitropolit Varlaam în Transilvania şi în toate ţinuturile locuite de români, ajutându-i să îşi păstreze în acelaşi timp credinţa, identitatea şi unitatea etnică.

Întrucât a dorit să fie totdeauna cât mai aproape de popor, Biserica Ortodoxă Română foloseşte de trei secole, în cultul ei liturgic, limba vie a poporului dreptcredincios. Liturghia din fiecare zi şi toate slujbele noastre se săvârşesc în limba vorbită şi înţeleasă de popor, iar, periodic, la 10-15 ani, textele liturgice sunt atent actualizate, astfel încât se păstrează mereu o dreaptă cumpănire între tradiţie şi actualitate, între parfumul arhaic al graiului bisericesc şi evoluţia naturală a limbii române din zilele noastre.

Pentru generaţiile de astăzi, vieţuind de o parte şi de alta a Prutului, limba română comună este o bază solidă de comunicare şi comuniune fraternă, de facilitare a accesului la educaţie şi mass-media, în special pentru elevii şi studenţii noştri.  Astăzi, identitatea etnică şi unitatea lingvistică sunt pivotul conştiinţei dăinuirii noastre bimilenare ca popor latin de credinţă creştină apostolică

De asemenea, limba română devine tot mai mult o punte de legătură între diaspora şi ţara-mamă, dar şi o contribuţie distinctă a românilor la patrimoniul spiritual european, care se afirmă azi ca bogăţie multilingvistică şi multiculturală. După cronografele din vechime, ziua de 31 august încheie anul bisericesc şi oferă tuturor un moment de evaluare a rodirii în fapte a gândurilor şi cuvintelor ce s-au rostit în timp.

Dorim ca această Zi de sărbătoare a Limbii Române să fie pentru noi toţi zi de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu şi de bucurie pentru comuniunea în credinţă, cuget şi simţiri, exprimată în „dulcea şi frumoasa” noastră limbă românească.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor, să reverse în inimile şi în cugetele noilor generaţii de români bucuria de a citi, asculta, vorbi şi cultiva limba română, aceasta fiind prima dovadă a unităţii noastre de credinţă şi cultură, de cuget şi simţire.

Felicităm şi binecuvântăm pe toţi cei care au contribuit şi contribuie ca Ziua Limbii Române să fie o adevărată sărbătoare a identităţi şi demnităţii poporului român!

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(Cinci porunci (sfaturi) expuse în Cuvântarea rostită la Primul Congres al Învăţătorilor Moldoveni din Basarabia din 25 mai 1917)

„Am venit să întâmpin şi eu această sfântă zi. Primiţi, fraţilor, felicitările mele călduroase, – ale unui om care a luptat şi el în trecut cu vorba şi cu scrisul pentru luminarea neamului întreg. Primiţi felicitările mele de moldovan şi rugăciunile mele de preot către Dumnezeu, ca să ne trimită ajutorul său pentru un lucru atât de sfânt şi de mare. Ca unul care viu cu toată dragostea mea în mijlocul d-voastră, cred că pot să-mi îngăduiesc de a vă da unele sfaturi frăţeşti.

MAI ÎNTÂI de toate să ştiţi că:

Unde-i unul, nu-i putere.

La nevoi şi la durere.

Unde-s doi, puterea creşte,

Şi duşmanul nu sporeşte.

Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal!

AL DOILEA SFAT e acesta. Lucrul drept poate înflori numai dacă se întemeiază pe IDEI DREPTE. Cu mâhnire am văzut astăzi că între d-voastră nu toţi sunt uniţi asupra unor idei drepte. Unii se socotesc moldoveni, alţii– cei mai puţini – români. Ei bine, dacă aţi luat asupra d-voastră sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie SĂ DAŢI POPORULUI IDEI ADEVĂRATE, căci altfel întreg învăţământul e fără rost. Da, suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însă FACEM PARTE DIN MARELE TRUP AL ROMÂNISMULUI, aşezat prin România, Bucovina şi Transilvania. Fraţii noştri din Bucovina, Transilvania şi Macedonia nu se numesc după locurile unde trăiesc, ci-şi zic ROMÂNI. AŞA TREBUIE SĂ FACEM ŞI NOI! Asta nu însemnează separatism, căci şi cei din Transilvania, şi cei din Bucovina şi cei din America se numesc tot români.

Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim că SUNTEM ROMÂNI, STRĂNEPOŢI DE-AI ROMANILOR, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să li-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă.

AL TREILEA SFAT pe care vi-l dau este: SĂ STAŢI CU MARE PUTERE LA STRAJĂ INTERESELOR NAŢIONALE. Să trăim bine şi cu străinii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea pentru totdeauna. Dacă vom fi slabi în lupta pentru viaţă, vom fi înghiţiţi de cei mai tari. Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru şi să nu luptăm pentru interesele de clasă, ci pentru cele de obşte, naţionale.

Şi, în sfârşit, SFATUL CEL DIN URMĂ al meu e: SĂ NU UITĂM NORODUL, ŢĂRĂNIMEA care a suferit atâta până acum! SĂ-L LUMINĂM, să mergem mână în mână cu el, căci fără noi el nu poate face nimic, după cum nici noi nu putem face nimic fără el. SĂ-L ÎNDREPTĂM PE CALEA ADEVĂRULUI, CU FAPTE, IAR NU CU VORBE. MÂNTUIREA ŢĂRĂNIMII E ÎN NOI, ŞI A NOASTRĂ ÎN EA.

Rog pe bunul Dumnezeu şi sunt încredinţat că El ne va trimite ajutorul Său cel preaputernic pentru izbândirea lucrului obştesc. El ne va trimite fericirea neamului şi a d-voastră.”

În cursul şedinţei a doua Al. Mateevici a mai avut o intervenţie:

„N-AVEM DOUĂ LIMBI ŞI DOUĂ LITERATURI, CI NUMAI UNA, ACEEAŞI CU CEA DE PESTE PRUT. ACEASTA SĂ SE ŞTIE DIN CAPUL LOCULUI, CA SĂ NU MAI VORBIM DEGEABA. Unii zic că limba românească e franţuzită. Asta nu-i adevărat! Ce e drept, sunt şi în România unii rătăciţi în ce priveşte limba, dar trebuie să se ştie că cel mai puternic curent acolo e cel popular în limbă şi în literatură. Noi trebuie să ajungem de la limba noastră proastă de astăzi numaidecât la limba literară românească!”

Şcoala moldovenească, an. 1, nr. 2-4, iulie-septembrie, 1917, p. 55-57, 63-64 / Alexei Mateevici. Opere, vol. I, Chişinău: Ştiinţa, 1993, pag. 462-464

mateevici

Vedeti si:


Categorii

1. DIVERSE, Arhimandritul Mihail Daniliuc, Pagini Ortodoxe, Patriarhul Daniel, Sarbatori, comemorari, sfinti

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “ZIUA LIMBII ROMÂNE. De ce avem nevoie de această sarbătoare?

  1. In Romania, este nevoie de aceasta sarbatoare, fiindca Romania, de mai bine de 60 de ani, este condusa de niste tradatori de neam si tara !
    Eu nu am auzit de sarbatoarea limbii franceze in Franta, sau de sarbatoarea limbii engleze in Anglia, sau de sarbatoarea limbii italiene in Italia. Pentru ca o natiune si un popor bine cimentate, cu constiinta nationala si fara frustrari, au taria sa se afirme ca atare, iar cei care vin sau au venit, in decursul istoriei, pe teritoriul lor, trebuie sa se supuna limbii si cutumelor locului !
    Numai in Romania, tara in care lasitatea “se impute de la cap, dar nu se curata de la coada”, este nevoie de o zi a afirmarii limbii romane ! Ca si cum limba romana are nevoie de “promovare”…
    NU cred ca limba romana are nevoie de promovare, cred ca limba romana ESTE si VA FI, independent de politica internationala !
    Din pacate BIserica se polititzeaza tot mai mult, si nu cred ca Hristos a propovaduit asa ceva…

    Iertati-ma, nu vreau sa deranjez, nu vreau sa suscit controverse, dar din ce in ce, BO ca si BC se scufunda in politica… Si nu cred ca asta este Calea,Adevarul si Viata…

  2. … de ziua limbii române ar fi trebuit să scrieţi cu diacritice (sau măcar titlul)

  3. @sorin:

    OK. 😉

  4. Susțin ideea lui Sorin. Nu e greu de scris cu diacritice. Se configurează ușor în orice sistem de operare (inclusiv tot felul de linuxuri și MacOS X).

    Dacă tot veni vorba de diacritice, voi menționa un mic detaliu ignorat de mulți — diacriticele corecte (ș, ț; nu s cedilla și t cedilla). Unii (google cu androidul, de exemplu) nu-s în stare să le utilizeze corect nici după mulți ani de obiecții din partea clienților lor…

  5. Pingback: 1 Decembrie: ROMÂNIA – ULTIMUL BAL sau “Tot ce-i românesc nu piere”?/ Scriitoarea ILEANA VULPESCU si istoricul DINU GIURESCU – adevarul despre starea natiunii (VIDEO): Ce mai inseamna astazi Patria, ce mai poate salva România? -
  6. Pingback: Dan Dungaciu despre decizia Curtii Constitutionale a Rep. Moldova: LIMBA DE STAT ESTE LIMBA ROMANA - Recomandari
  7. Pingback: Dinu C. Giurescu: DE 25 ANI NU FACEM ALTCEVA DECAT SA DESTRAMAM IDEEA NATIONALA, IDEEA DE STAT/ Stegarul Ion Arion- MARTIRUL NECUNOSCUT AL UNIRII DE LA ALBA-IULIA/ Pr. Mihai-Andrei Aldea: “A-ţi recâştiga Istoria înseamnă a-ţi recâştiga viaţ
  8. Pingback: 31 august 1990 „Limba noastră cea română” a fost sărbătorită pentru prima dată în Republica Moldova « CER SI PAMANT ROMANESC
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune în Postul Nașterii Domnului

Carti

Documentare