REVELATIA ADEVARATEI FERICIRI si IMPLINIRI A VOCATIEI OMULUI versus “CULTURA CADERII” ACESTEI LUMI – Omilia Parintelui Nichifor Horia la Duminica sfintilor stramosi: “Sa staruim in a cere mila lui Dumnezeu pentru noi si pentru lumea biruita de nefericire si deznadejde” (AUDIO)

14-12-2015 Sublinieri

sursa: Doxologia

Predica Arhim. Nichifor Horia (Iasi) la Duminica a 28-a dupa Rusalii, a Sfintilor Stramosi ai Domnului (2011):

“Iubiţi credincioşi,

În această duminică facem pomenirea Strămoşilor după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos, duminică ce ne pregăteşte în mod deosebit pentru înţelegerea tainei Naşterii Mântuitorului din Fecioară şi ne pregăteşte să înţelegem cum să trăim aceasta, cum să păstrăm aceste daruri duhovniceşti pe care le avem de dobândit în toată viaţa noastră de creştini.

Facem pomenirea Sfinţilor Strămoşi, începând de la Adam, Noe, Avraam, Moise, până la Mântuitorul Hristos pentru ca să înţelegem că în toţi noi găsim modele şi pildă de grăire cu Dumnezeu, de lucrare a voii lui Dumnezeu şi că, prin fiecare din ei, Dumnezeu a împlinit lucrarea mântuitoare a omului, acea făgăduinţă, acel prim legământ pe care îl face celor căzuţi din Rai, Adam şi Eva, amăgiţi fiind de diavol, dar şi de pofta lor însăşi. Le face acest prim legământ că vor zdrobi capul diavolului şi această zdrobire nu va fi fără ajutorul lui Dumnezeu, care El Însuși ia asupră-Şi slăbiciunea omului.

Vorbeam de legământ pentru că un prim legământ îl vedem făcându-l Dumnezeu cu Noe după potop. Şi însuşi potopul, înfricoşător pentru noi, potop care nu este pomenit doar în Vechiul Legământ, ci şi în multe alte religii – Upanişadele, Istoria lui Ghilgameş – care, vedeţi, toate acestea leagă în amintire un fapt istoric, un fapt înfricoşător: potopul arată dreptatea lui Dumnezeu şi ne întrebăm: cum dreptatea lui Dumnezeu poate să rabde moartea deopotrivă a celor vinovaţi şi a celor nevinovaţi?, pentru că cei care au pierit la potop au fost, desigur, şi copii şi copii mici, care nu aveau conştiinţa păcatului. Dreptatea lui Dumnezeu este tot o manifestare a iubirii pentru cei ce cred, pentru cei ce vor să trăiască binele, pentru că dreptatea lui Dumnezeu nu înseamnă altceva decât o separare terapeutică între bine şi rău, ca atunci când omul cu durere trebuie să îşi cauterizeze o parte stricată a mădularului, dar o face cu durere pentru că numai astfel poate într-adevăr să biruiască lucrarea răului în trupul său.

Tot astfel, dreptatea [interventia ca judecata a] lui Dumnezeu în istorie, dar şi în viaţa noastră, este un semnal că răul ne cuprinde ca neam, ca oameni sau pe fiecare din noi, atunci când judecata lui Dumnezeu se manifestă ca o criză în viaţa noastră, printr-o durere trupească sau sufletească; o criză prin care Dumnezeu ne anunţă că trăim greşit, că ne-am îndepărtat, că viaţa noastră nu înseamnă doar o siguranţă sau un confort în această lume sau ceea ce credem noi că este vrednic de dorit, ci înseamnă lucrarea în veşnicie a înţelegerii dragostei lui Dumnezeu şi răspunsul la această dragoste şi că viaţa noastră este mult mai mult decât cele pe care le făptuim pe pământ.

ManKykkosCipruNoeIată că cei care au înţeles acest lucru şi care au grăit cu Dumnezeu, precum Noe, au fost cei prin care Dumnezeu a lucrat mântuirea neamului omenesc. Nu numai ei înşişi au avut o lucrare specială cu Dumnezeu, ci prin ei Dumnezeu a lucrat mântuirea întregului neam omenesc. Iată, prin Noe se izbăveşte întreaga omenire afundată în păcat precum în apele ce au nimicit trupurile celor ce uitaseră pentru ce trăiau. Şi Dumnezeu împlineşte un legământ cu noi. Semn al acestui legământ este curcubeul – cei care aţi citit istoria potopului vă amintiţi de lucrul acesta – legământ care urmează celui făcut Evei şi lui Adam celui căzut, legământ care avea să culmineze cu însăşi naşterea Mântuitorului Hristos, cu întruparea Lui din Fecioară. Apoi prin Moise şi prin toţi Strămoşii, până la Maica Domnului – scurtând această listă, deşi la fiecare am avea de vorbit îndelung – pentru că prin Maica Domnului vedem că se împlineşte dorul de curăţire și de izbăvire al întregului neam omenesc.

Maicuta Domnului smerenie -detaliu BunavestireCea pe care o numim pururea fericită şi preanevinovată, şi este, a fost fericită pentru că, în întâlnirea cu Dumnezeu, este o fericire pe care n-o cunoaşte omul în nicio poftă, în nicio slavă din această lume şi în nicio siguranţă pe care o poate avea în această lume. Este împlinirea vocaţiei omului de a se întâlni cu Dumnezeu, de a înţelege dragostea lui Dumnezeu şi de a crede acestei iubiri. Maica Domnului este cea care a crezut până la capăt atunci când, la primirea Veştii celei Bune, a zis: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!

Naşterea Mântuitorului Hristos este desăvârşirea legământului lui Dumnezeu cu omul. Dacă Vechiul Legământ, dat lui Moise pe Sinai, cuprindea poruncile prin care omul să-şi călăuzească minimal viaţa spre a nu se sălbătici, spre a nu trăi ca animalul, spre a nu se sfâşia unii cu alţii, Noul Legământ al Domnului nostru Iisus Hristos vădeşte adevărata primire a primului, vădeşte chemarea desăvârşită la care suntem chemaţi – a fi asemenea lui Dumnezeu. Pentru că spune Aţi auzit – şi acest aţi auzit se referă la primul Legământ – că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemăAcest dar, adversativ, nu înseamnă altceva decât că, de când s-a dat primul cuvânt din Vechiul Legământ, acesta s-a dat nedesăvârşit pentru că omul era neputincios în a înţelege şi a împlini cuvântul lui Dumnezeu.

Atelier Marc Jusseaume Joaillier - icoana Nasterea Domnului deosebitaDacă Dumnezeu ne dă un Nou Legământ, dacă Dumnezeu Se naşte din Fecioară, o face pentru că ne-a dat puterea şi avem puterea să împlinim acest cuvânt şi îl vom împlini înţelegând că, prin întruparea Lui, Dumnezeu S-a apropiat de om pentru ca omul să se apropie cu nădejde, cu credincioşie de Dumnezeu. Şi, dacă în Noe întregul neam omenesc a primit un legământ, dacă în Maica Domnului întreg neamul omenesc s-a apropiat de Dumnezeu și, prin noi, dacă vom stărui a încheia legământ de pocăinţă cu Dumnezeu, legământ de a face voia lui Dumnezeu, cum şi spunem în rugăciunea Tatăl nostru: Facă-se voia Ta, atunci Dumnezeu va lucra nu numai mântuirea noastră, ci lucrare de sfinţenie cu tot omul.

Şi iată, noi nu putem în această lume să ne gândim mărginit doar la mântuirea noastră, doar la noi înșine, însăşi pocăinţa noastră este o pocăinţă a lumii întregi, patimile care ne copleşesc, care ne războiesc, gândurile rele şi poate şi gândurile bune care ne sfâşie într-o hărţuială de zi cu zi, toate acestea nu sunt numai ale noastre, ci ale fiecărui om în parte şi omul are de dus această luptă nu numai cu el însuşi, ci înţelegând că rugăciunea lui trebuie să fie rugăciunea pentru tot omul ce se luptă cu acele patimi. Te lupţi cu lăcomia sau cu minciuna ce şi-a făcut loc vreodată prin gura ta sau cu invidia sau cu orice altceva, sufletul tău va trebui să înţeleagă şi să pună în rugăciune pe toţi cei ce sunt zdrobiţi de aceste patimi, pe cei ce nu înţeleg încă puterea acestor patimi de a-i îndepărta de la sensul adevărat al vieţii. Aşa cum orice ar vrea să ajungă pe o cetate de refugiu din vârf de munte, dar unii se rătăcesc prin hăţişuri şi ştii că se primejduiesc şi atunci, cel ce însuţi duci greutatea drumului şi asprimea lui, trebuie să fii nu numai disperat să ajungi la cabana de mântuire, de izbăvire, ci să îi cuprinzi şi pe cei ce nici măcar nu văd acea cabană şi nu ştiu că este un drum de izbăvire.

Un Sfânt Părinte [Arhimandritul Sofronie Saharov – n.n.] spunea că toată civilizaţia şi cultura acestei lumi este o cultură a căderii, pentru că prea puţin ne vorbeşte despre acest liman al liniştirii care este Biserica şi în care Dumnezeu ne vorbeşte de puterea adevărului şi a iubirii. Cultivăm în lumea noastră slava deşartă și poftele din ce în ce mai rafinat, căutând, pe măsura progresului tehnologiei, tot mai multe mijloace de a le dobândi, din ce în ce mai rafinat.

intalnirea-hristos-siluan.jpgIată, cuvântul lui Dumnezeu rămâne viu şi lucrător în inimile noastre că în această lume singura liniştire şi fericire pe care o vom avea este aceea că putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu. Nu în chip magic, nu superstiţios, nu forţând prin fel de fel de tehnici o întâlnire cu Dumnezeu, ci în sinceritatea inimii, împlinind cu hotărâre poruncile Lui, împotrivindu-ne patimilor ce ne stăpânesc, egoismului şi mândriei din noi înșine, lucrând atent la slobozirea de tot răul, care e viclean, se strecoară în sufletul nostru precum şarpele în Rai, care s-a strecurat cu cuvânt viclean în pacea încredinţată de Dumnezeu lui Adam şi Evei, pace care venea din legătura de încredere. Hristos S-a întrupat și S-a născut pentru ca noi să restabilim această legătură de încredere şi de pace, să ştim că Dumnezeu în fiecare clipă este aproape de noi şi că, şi în acest timp atât de încărcat de răutate și de minciună şi de slavă deşartă, putem să Îl cunoaştem, putem nu doar să dăm slavă Naşterii Lui şi să ne bucurăm de ea, ci şi, precum Noe şi Avraam şi Moise, să încheiem în fiecare zi legământ de înnoire, legământ de pocăinţă, legământ de izbăvire a lumii întregi.

Să ne ajute Dumnezeu ca, privind la Strămoşii ce au crezut încă dinaintea întrupării lui Hristos desăvârşit, noi, astăzi, având în faţă atâta nor de mărturii, cum spune Sf. Ap. Pavel, având chipul vieţii lor celei sfinte, să stăruim în a cere mila lui Dumnezeu pentru noi şi pentru lumea biruită de nefericire şi deznădejde, să cerem lui Dumnezeu ca nimic din pofta şi slava acestei lumi să nu ne oprească în a înţelege lucrarea pe care Dumnezeu, odată începută, vrea să o desăvârşească cu noi şi cu oamenii.

Dumnezeu să ne ajute şi perioada de post care a rămas să ne fie pregătire cu luare aminte şi înţelegere a întâlnirii pe care o avem, desăvârșită în aceste zile de bucurie, cu Domnul nostru Iisus Hristos. Amin”.

sfintii stramosi


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Nichifor Horia, Pilda celor chemati la cina

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “REVELATIA ADEVARATEI FERICIRI si IMPLINIRI A VOCATIEI OMULUI versus “CULTURA CADERII” ACESTEI LUMI – Omilia Parintelui Nichifor Horia la Duminica sfintilor stramosi: “Sa staruim in a cere mila lui Dumnezeu pentru noi si pentru lumea biruita de nefericire si deznadejde” (AUDIO)

  1. Pingback: Chemarea la Cina IMPARATIEI CERURILOR, chemarea la A NE HRANI DIN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU si a incorpora toate aspectele vietii noastre in TRUPUL LUI HRISTOS. “Cum sa spargem hotarele individualismului nostru”? DE CE MERGEM LA BISERICA, de ce n
  2. Pingback: CUI NE DĂM INIMA? Păcatul suficienței de sine | Cuvântul Ortodox
  3. Pingback: INDREPTATIRILE LENEI DUHOVNICESTI si REFUZULUI LUI DUMNEZEU. Importanta decisiva a mediului, familiei si prietenilor pentru viata duhovniceasca | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: INTRE INTRUPAREA SI A DOUA VENIRE IN LUME A LUI HRISTOS. Arhim. Emilianos Simonopetritul ne aminteste CHIPUL si CHEMAREA DUMNEZEIASCA pe care le purtam in noi, spre A-L NASTE PE HRISTOS INLAUNTRUL NOSTRU: “Suntem mame și tați ai lui Dumnezeu! Păr
  5. Pingback: GAZDA SI MUSAFIRUL INCOMOD AL LUMII DINTOTDEAUNA: Nimeni nu are locul gata asigurat la Cina, daca nu duce RAZBOIUL DUHOVNICESC PERSONAL CU PATIMILE SALE: “Suntem – acum – aici cu trupul, dar in alta parte cu mintea, la afacerile noastre,
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate