SF. SERAFIM DE SAROV SI CAUTAREA ADEVARATULUI SCOP: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?”
- Acatistul Sf. Serafim de Sarov
- Sfantul Serafim de Sarov, calauza catre vesnicie
- Sfintele de la Diveevo
- Mănăstirea Diveevo, sub ocrotirea Maicii Domnului si a Sf. Serafim de Sarov
- Documentar video: canonizarea Sf. Serafim de Sarov, filmări vechi de mai bine de un secol
- ”Umilenie” – Icoana Sf. Serafim din Sarov
“Era joi”, scrie Motovilov. “Ziua era posomorata. Stratul de zapada masura 20 de centimetri; fulgi uscati si tari cadeau abundent din cer, atunci cand Sfantul Serafim si-a inceput conversatia cu mine, pe un camp din apropierea chiliei sale, de cealalta parte a raului Sarovului, la poalele dealului ce se coboara spre mal. Mi-a spus sa sed pe buturuga unui copac pe care tocmai il taiase si s-a asezat inainte-mi.
“Domnul mi-a aratat” spuse marele Staret (batran), “ca in copilarie ati avut o puternica dorinta de a cunoaste scopul vietii crestine, si ca ati intrebat, mereu, multe persoane duhovnicesti despre acesta”.
Trebuie sa recunosc ca de la varsta de 12 ani acest gand m-a macinat continuu. De fapt, am intrebat multi preoti despre el, dar raspunsurile lor nu m-au satisfacut. Acest lucru nu avea de unde sa fie stiut de batran.
“Dar nimeni”, continua Sfantul Serafim, “nu v-a dat un raspuns potrivit. Vi s-a spus: “Mergi la biserica, roaga-te lui Dumnezeu, pazeste poruncile Domnului, fa fapte bune – acesta este scopul vietii crestine”. Unii au fost chiar indignati de faptul ca va macina o asemenea curiozitate profana si v-au spus: “Nu cerceta lucruri care te depasesc”. Dar nu v-au explicat asa cum ar fi trebuit. Acum umilul Serafim va va explica care este cu adevarat acest scop”.
“Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: “Cel ce nu aduna cu Mine risipeste” (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: “In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El” (Fapte 10:35).
“Precum vedem intr-o alta pilda sfanta, omul care face lucruri drepte este placut Domnului. Vedem Ingerul Domnului infatisandu-se, la vremea rugaciunii, lui Cornelie, sutasul cel drept si cu frica lui Dumnezeu, si graindu-i: “Trimite la Iope şi cheamă pre Simon, cel ce se numeşte Petru. Acesta iti va spune cuvintele vietii vesnice, prin care te vei mantui tu si cei ai casei tale”. Astfel Domnul intrebuinteaza toate mijloacele Sale dumnezeiesti pentru a-i darui unui astfel de om, in schimbul faptelor sale bune, sansa de a nu-si pierde rasplata din viata ce va sa vina. Dar pana se sfarseste aceasta viata, trebuie sa punem inceput cu o dreapta credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi si care, prin dobandirea de catre noi a harului Duhului Sfant, aduce in inimile noastre Imparatia lui Dumnezeu si ne deschide calea spre castigarea binecuvantarilor vietii ce va veni. Dar primirea de catre Dumnezeu a faptelor bune care nu sunt savarsite din dragoste de Hristos se limiteaza la aceasta: Ziditorul daruieste mijloacele pentru a le face sa vieze (cf. Evrei 6:1). Sta in puterea omului a le face sa traiasca sau nu. De aceea Domnul a spus iudeilor: “Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra” (Ioan 9:41). Daca un om precum Cornelie este placut in fata Domnului pentru faptele sale bune, desi acestea nu sunt facute de dragul de Hristos, si apoi crede in Fiul Sau, asemenea fapte ii vor fi socotite ca fiind facute din dragoste de Hristos. Dar in situatia contrara, omul nu are nici un drept sa se planga atunci cand binele pe care l-a facut este nefolositor. Acest lucru nu se petrece niciodata atunci cand binele este savarsit din dragoste pentru Hristos, intrucat fapta buna pentru El nu numai ca ne aduce o cununa a dreptatii in lumea ce va veni, dar si in aceasta viata ne umple cu harul Duhului Sfant. Mai mult, s-a zis: “Dumnezeu nu da Duhul cu masura” (Ioan 3:34-35).
“Acesta este, iubitorule de Dumnezeu! Dobandirea Duhului Sfant este adevaratul scop al vietii crestine, in vreme ce rugaciunea, postul, pomenile si alte fapte bune facute din dragostea de Hristos, sunt doar mijloace ale dobandirii Duhului Sfant.”
(…)
“Cat doresc, iubitorule de Dumnezeu, ca insiva sa puteti dobandi aceasta sursa nesfarsita a harului dumnezeiesc, si sa va puteti intreba mereu: Sunt intru Duhul Domnului ori nu? (…) Sunteti pregatit sa va infatisati de indata la infricosatoarea judecata a lui Hristos? Caci “In ceea ce te voi gasi, in aceea te voi judeca”. Dar daca nu suntem in Duhul, trebuie sa aflam de ce nu suntem si ce pricina l-a facut pe Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant sa ne paraseasca. Trebuie sa-L cautam iar si trebuie sa continuam cautarea, pana ce Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant este aflat si este iarasi cu noi, prin bunatatea Lui. Trebuie sa atacam vrajmasii care ne indeparteaza de El, pana ce si tarana lor nu va mai fi, precum a spus Profetul David, “Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde pe dansii si nu ma voi intoarce pana ce se vor sfarsi. Ii voi zdrobi pe ei si nu vor putea sa stea, cadea-vor sub picioarele mele.” (Psalmul 17:41-42[18:38-39]).”
„Aceasta este, fiul meu. Asa trebuie sa faci negot duhovnicesc intru virtute. Imparte darurile harului Duhului Sfant celor care au trebuinta de ele, asa cum o lumanare aprinsa ce arde cu foc pamantesc da lumina si aprinde alte lumanari, pentru a-i lumina pe toti cei din alte locuri, fara a-si slabi lumina ei. Daca astfel este cu focul pamantesc, ce vom spune despre focul harului Prea Sfantului Duh al lui Dumnezeu? Pentru ca bogatia pamanteasca, impartind-o – scade, dar bogatiile ceresti ale harului lui Dumnezeu cu cat sunt impartite, cu atat mai mult sporesc intru cel ce le imparte. Astfel, Domnul Insusi s-a bucurat a-i grai samaritencei: “Oricine bea din aceasta apa va inseta iarasi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va inseta in veac; ci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa, care curge spre viata vesnica” (Ioan 4:13-14)”.
integral la: Biblioteca Man. Saraca
Legaturi:
“Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit (…)”
“Pacea sufleteasca se obtine prin dureri. Semnul vietii duhovnicesti este adancirea omului inlauntrul sau si tainica lucrare in inima sa“.
“- Părintele Sabin: Vreau să vă întreb, părinte, pentru că resimt lucrul ăsta la tot pasul, în mine, la cei de lângă mine: De ce creştinul, fie creştinul ortodox, nu mai caută Duhul Sfânt, nu-l cunoaşte pe Duhul Sfânt?
– Părintele Savatie: Tocmai pentru că, am zis, oamenii s-au amestecat cu lumea şi cu faptele lumii acesteia şi-n loc să ducă biserica în lume – “Cu pace să ieşim” – în loc să ducă ei duhul păcii pe care îl primim de la Hristos în Liturghie, să-l ducă-n lume, au adus lumea în biserică. Şi în acest fel ne-am încălzit aşa de binişor cu toată spurcăciunea lumii, încât neavând învăţători care să ne spună că nu aceasta este vieţuirea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu, am luat de bună şi am considerat că ăsta este creştinismul, dar creştinismul este ceva mult mai adânc, mai răscolitor. Aşa că dacă oamenii au ajuns să nu mai caute pe Duhul Sfânt, este pentru că socotesc că ceea ce au ei este suficient, şi că ce fac ei este chiar creştinismul şi viaţa bisericească. Dar se înşeală amarnic. Pentru că ’sunt mulţi aşa’, da, sunt mulţi aşa, dar Ioan Gură de Aur atunci când a fost întrebat: “Dar ce noi nu ne vom mântui? Numai călugării cei din munţi?”. Şi Ioan Gură de Aur cu multă ironie duhovnicească le spune: “Dar cine-a zis că toţi se vor mântui?“.
Aşa şi noi, să nu cădem în ispita autosuficienţei, că ceea ce facem noi este ceea ce trebuie chiar dintru început, (ispita) să lăsăm la o parte sfinţii, să lăsăm la o parte Evanghelia şi să nu cădem în ispita de a spune: ‘Aceasta a fost cândva, astăzi nu se poate, sunt alte vremuri. Atmosfera culturală ne impune un alt fel de trai şi de a vedea lucrurile şi credem că şi Biserica este timpul să se adapteze şi să nu mai fie aşa de închistată‘. Aşa că din cauza ispitei acesteia prosteşti, oamenii ajung să nu mai caute pe Duhul Sfânt şi ajung să-şi irosească viata. Se ostenesc, se scoală dimineaţa, merg la biserică, măcar singura osteneală pe care o fac, dar o fac degeaba pentru că nu ştiu de ce o fac. (…)”
(…) Dar iarasi zic: Este nevoie sa stim ce facem, si zic, este nevoie urgenta astazi. Intotdeauna a fost urgenta: nu stim cand se va taia firul vietii noastre si in ce fel. Intotdeauna trebuie sa fim treji, in toata vremea. Acestea sunt cuvinte pe care le gasiti in toate Evangheliile si in toate spusele Sfintilor Parinti. Dar astazi suntem batuti si bantuiti de multe uraciuni, la care nu vom putea face fata cu nimic, decat cu Harul.
Astazi, cred eu, vin zilele cand nu vom putea sa facem fata cu nimic la ce vine sa bantuie lumea asta, dar vom inghiti fara sa ne dam seama otravuri peste otravuri, vorbesc, de exemplu, de New Age si tot ce mai aduce el; si multi, multe suflete simple de crestini buni, constiinte curate au cazut, mai bine zis, am cazut in multe feluri de rataciri,fara sa ne dam seama, pana cand Mantuitorul, in bunatatea Lui, a gasit calea sa ne trezeasca si sa ne aduca la adevarata Credinta.
Prin asta am castigat si multa experienta, si cei care s-au poticnit stiu ce este poticneala, dar cei care nu s-au poticnit – as vrea sa va rog – credeti pe cei ce s-au poticnit, si daca nu credeti, cereti lui Dumnezeu har ca sa credeti; ca in poticneala nu se stie cine se poate ridica si daca unul sau doi ajung sa nu se mai poata ridica – nu ca Dumnezeu nu-I poate ridica, dar sunt poticneli din care cu anevoie se ridica omul, deznadejdi din care cu anevoie iese omul. Legam legaturi de nedezlegat. Dar daca unii s-au ridicat, adesea au dobandit mai multa experienta decat cei ce “nu cazusera”, si pe acestia va indemn sa-i credeti – experienta lor.
Cred deci ca se apropie zilele in vom intelege cuvantul Mantuitorului Care spune, in clipa de care am pomenit adineauri, cand i-a spus lui Petru: “Fericit esti Simone, fiul lui Iona, fiindca nu trupul si sangele”, nici educatia ta, nici Vechiul Testament cu care te-ai hranit, nici rugaciunile pe care ai invatat sa le faci ca atare, ca act al nevointei tale, nu au putut sa-ti dezvaluie taina asta, ci Tatal Meu Care este in ceruri, Harul, singur Harul Dumnezeiesc. (…)”
“- Cum pot afla rolul meu in viata? De cativa ani ma macina aceasta intrebare. Cum pot scapa de ea?
– In primul rand, cred ca trebuie sa parasim dorul asta de “a scapa de…”. Paradoxal, insusindu-ne, asumandu-ne anumite greutati scapam de ele. Fiindca fiecare criza este o nevoie care trebuie sa se implineasca (…).
(…) Se plangea Parintele Sofronie, de multe ori, ca noi, oamenii Bisericii – sau cum zicem noi, Biserica – au decazut pana la a reduce duhovnicia la o moralitate insipida; si poate ca asa as putea rezuma ce ne arata, ce ne infatiseaza, intrebarea asta. Noi trebuie sa iesim din aceasta insipiditate, duhovnicia nu este o moralitate, moralitatea este numai primul, cel mai primitiv pas al pocaintei noastre. Dar ce ne propune Buna-vestire, Evanghelia, este Viata; si daca adineaori ziceam ca pana si viata virtuala a televizorului este mult mai puternica decat ce ni se propune in abstract prin cuvinte – ca tu ar trebui sa fii asa si asa – dar televizorul imi da sa traiesc altceva si aia ma influenteaza mai tare… Pai noi trebuie sa dobandim acea Viata, prin care toata viata asta biologica, zic, pamanteasca, sa devina insipida, si atunci bineinteles ca vom ravni din ce in ce mai mult catre aceea (…).
“Cata vreme nevointa noastra nu dobandeste un rezultat, macar un rezultat oarecare, ne nevoim eretic. Si aici, ar trebui sa definesc erezie si ortodoxie, dar deocamdata ma tin la pocainta. Ce inseamna ca ne nevoim eretic? Nelucrator, poftim! Cati nu s-au spovedit [spunand] ca cer pocainta si lacrimi lui Dumnezeu si nu vin. „Am o inima impietrita!” Si, incep sa vad sau sa intrevad ca nevointa noastra e gresita. Dumnezeu ne cheama hăis si noi tragem cea si ne miram de ce nu ne putem nevoi, de ce nu primim vreun rezultat: suntem eretici. Noi, ortodocsii, astazi traim eretic. La nivel faptic de cele mai multe ori traim eretic fiindca si intelegem eretic! Cuvintele sunt corecte, formulele sunt corecte dar intelegerea este total aiurea (…).
“(…) Ideea formei este sa ne formeze si, daca forma este corecta – si in biserica avem formele corecte (corecte in sensul de adevarate) ne formam intr-un mod adevarat, dumnezeiesc. “-Ismul” [trecerea de la forma la “formalism“] se adauga atunci cand forma, ca tot ce este pacat, isi intrece masura, atunci cand forma devine scop in sine, cand [de fapt] scopul este ajungerea la Dumnezeu.
Deci, noi in Biserica avem libertatea si trebuie sa avem libertatea de a intrebuinta toate formele, [iar] cu timpul si cu ajutorul duhovnicului sa descoperim acele forme de nevointa care ne convin noua, [sa descoperim] in ce consta si forma exterioara, si masura, si altele. Dar formalismul este atunci cand ramanem la forma. Or, noi trebuie sa stim ca mergem undeva si trebuie sa stim catre ce mergem. Si aici, in general, despre asta am vorbit in seara asta. In particular, fiecare suflet dintre voi trebuie, cu duhovnicul, cu citirile pe care le faceti, cu cautarile voastre sa descoperiti practic, pe viu, pe pielea voastra incotro mergem. Forma trebuie sa slujeasca acestui incotro. Daca studentul, fiindca este student, s-ar simti nevoit o viata intreaga sa fie inconjurat de carti si “sa zgarie” cu cerneala niste hartii fara sa ajunga nicaieri, ar fi echivalentul acestui formalism, de care am vorbit, in rugaciune. Studentul vrea sa-si ia un doctorat, sa zicem, si el stie incotro merge, si stie ce trebuie sa faca, de ce carti sa se inconjoare si ce sa zgarie pe acele hartii. Asa si noi trebuie sa inhamam forma la un scop (…).
Categorii
Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Razboiul nevazut, Sfantul Serafim de Sarov, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostriEtichete (taguri)
Articolul urmator/anterior
Comentarii
57 Commentarii la “SF. SERAFIM DE SAROV SI CAUTAREA ADEVARATULUI SCOP: “Sunt intru Duhul Domnului ori nu?””
<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI
Comentariile sunt inchise.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ortodoxia modernistă
Se sprijină doar pe cuvânt
Şi faptele ce prind la public.
Dar cât zidesc în Duhul Sfânt ?
Prin faptele făcute public
Şi latura sentimentală
Se laudă ortodoxia,
Adusă-n minima morală.
Se dovedeşte că-i posibil
Să fii puternic în cuvânt
Şi făr’o viaţă în asceză
Trăită sincer pe pământ.
Prin milostenii sociale
-cu zilnică publicitate-
Care-şi iau plata. –Domnul spune-
Şi dogme cât mai ,, AGIORNATE’’.
Ortodoxia modernistă,
Vrea strălucire, cantitate,
Zidiri de faimă, aurite,
Şi fapte cât mai lăudate.
Ea şi vorbeşte şi trăeşte
Cumva , un altfel de Iisus,
Ce scoate-n public, tocmai ceia
Ce Dumnezeu cere-n ascuns.
Ce plată, ce efect, ce roade,
Aduc în cult aceste fapte,
Cu atâta râvnă sîvârşite
Şi-atât de mult mediatizate.
Unde-i relaţia de taină,
Frăită sincer în Iisus,
Trăită tainic –evanghelic-
Prin Duhul Sfânt, în chip ascuns ?
Când facem faptele de taină,
În public spre a fi văzute,
Pe cine lăudăm prin ele
Şi pentru cine sunt făcute ?
Cu vborbe mari şi bine spuse,
Din scrisul sfinţilor părinţi,
Noi lăudăm academia,
Şi ne-arătam mari instruiţi.
Nu defăimez aceste lucruri
Dar când sunt folosite rău,
Cu scop subtil ele duc sigur,
în sens opus lui Dumnezeu.
Ortodoxia se trăeşte,
Lăuntric şi în chip ascuns,
În modestia cea mai aspră
Şi-n duh, în taină în Iisus.
Nu prin emoţii culturale.
Nu prin măreaţă strălucire
Vom dobândi trăire sfântă
Şi veşnicia în iubire.
Iubirea cînd stă în acestea
Este legată de pământ
De fapte public lăudate,
Dar nu’n Iisus şi-n Duhul Sfânt.
Când faptele ne sunt de taină
Şi lui Iisus atribuite,
Primim răsplata tot în taină
Şi faptele-s înveşnicite.
Ortodoxia modernistă,
Vrea strălucire, cantitate,
Mişcări de masă şi cult public,
Nu maximum de calitate.
Ea instrueşte aprig mintea
Şi laudă viu instruirea
Lucrează tot mai ştiinţific
Dar stinge foarte grav trăirea.
A stins trăirea isihastă
Căci pusnicii au dispărut.
Unde-am ajuns vedem şi singuri
Prin ceia ce vedem în cult.
Dar argumentul forte este,
Cuvântul sfinţilor părinţi,
Vorbit. Dar faptele-s contrariu
La mulţi care -se vor- sporiţi.
Şi ori îşi va schimba Cuvântul
-Iisus- şi legea sa divină,
Ori noi vom face ,,ştiiţific’’
Şi întunericul lumină.
Vom face duh viaţa trupească
Şi înălţare din lumesc,
Din viaţa-n taină un cult public
Din cultural duhovnicesc.
Iată ce ne arată sfinţii.
Ce viaţă au şi ce iubire
S-au străduit să dobândească
Prin nevoinţă în trăire.
Iubirea . Ce comoară sfântă.
Priviţi la sfântul Serafim,
Care-a trăit-o viu şi faptic
Şi ne îndeamnă s-o trăim.
Şi el e cel care ne-arată
Că scopul nostru pe pământ
-Prin viaţa sfântă a credinţei-
E să trăim în Duhul Sfânt.
Să răspândim ortodoxia,
Prin CEA MAI SINCERĂ TRĂIRE,
Făcută-n taina care schimbă
Întreg lăuntru prin iubire.
Doamne ajuta si ne miluieste!Sa avem binecuvantarea Sfantului Serafim de Sarov,rugandu-l sa mijloceasca pt noi pacatosii,trezindu-ne simtirile spre cele Inalte ale Mantuitorului Hristos,in dobandirea DUHULUI SFANT AL LUI DUMNEZEU SI IERTAREA PACATELOR,MANTUINDU-NE!AMIN!AMIN!AMIN!
RUGACIUNE,
O,mare placutule al lui Dumnezeu,Cuvioase si de Dumnezeu purtatorule Parintele nostru SERAFIME!
Cauta din slava ta cea din inaltime catre noi smeritii si neputinciosii cei impovarati cu multe pacat,care cerem de la tine ajutor si mangaiere.Pleaca-te spre noi cu inima ta cea plina de bunatate si ne ajuta ca fara de prihana sa pazim poruncile Domnului,credinta ortodoxa cu tarie sa o tinem,pocainta pentru pacatele noastre cu osardie sa aducem lui Dumnezeu,intru viata cea buna crestineasca cu darul bine sa sporim si sa ne facem vrednici de mijlocirea ta intru rugaciune catre Domnul.
Asa,Sfinte al lui Dumnezeu,auzi-ne pe noi cei ce cu credinta si cu dragoste ne rugam tiesi nu ne trece cu vederea pe noi,celor ce ne trebuieste apararea ta .Ci,acum si in ceasul sfarsitului nostru,ajuta-ne si ne apara cu rugaciunile tale de asupririle diavolesti,fii noua cu adevarat povatuitor spre mantuire si ne du pe toti la Lumina cea neanserata a vietii de veci ,ca sa marim si sa cantam impreuna,numele cel vrednic de inchinare,al TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH,AMIN!
Fratilor,vreau sa va spun ca viata acesti mare si placut Sfant al lui Dumnezeu,m-a atras in mod deosebit,citind si meditand mai mult la el.Asa se face,ca acum doi ani in urma in noaptea de 19 spre 20 iulie,cand doar ce citisem cartea Sfantului,inca nu-mi fugeau gandurile de la el ,ca sa ma pregatesc pentru a citi acatistul Sf. Ilie urmatorul Sfant din calendar si am ramas rugandu-l si meditand mai mult la el si in a doua seara. Era ceasul tarziu din noapte cand am stins lumina spre culcare. Pentru ultima data m-am mai uitat spre peretele unde am un altaras cu multe icoana si ce vad?:icoana Sfantului era toata luminata.In camera era intuneric bezna,si m-am blocat,am sarit din pat sa vad ce se intampla.Lumina toata de la candela reflecta numai in icoana lui,in asa fel incat il lumina din toate icoanele ,numai pe el.M-am speriat,am inceput sa tremur,am luat mobilul si am filmat peretele,dupa care am ramas in rugaciunea pe care m-a obigat din nou sa o fac.Can am fost la spovedit i-am aratat Pr.meu duhv.ce filmasem de pe mobil,i-am povestit si dansului si ca semn de bucurie mi-a daruit ceva intr-un pachet pe care nu l-am deschis pana acasa.Inauntru lui era o mare si frumoasa icoana a Sfantului si o sticla cu mir de la Dansul.M-am bucurat mult si i-am povestit toate acestea unei surori ale mele in Domnul,care avem acelasi Duhovnic.Si ce credeti,icoana si mirul erau daruite de ea Parintelui in urma unui pelerinaj la Sf. M-re din Sarov,iar Parintele meu ,prin lucrarea Sfantului mi le-a daruit mie.Acum,ma inchin in fata ei cu multa dragoste si smerenie,ca m-a invrednicit pe mine pacatoasa ,sa-mi daruiasca un sem,caci mi-a ascultat rugaciunea. Va indem pe toti,sa cititi cu multa evlavie viata si acatistul Sfantului,dorindu-va sa va invredniciti si voi de asemenea minunate daruri. Pomenirea lui sa fie vesnic in gurile noastre. Slava tie Sfinte al lui Dumnezeu,mare facator de minuni si nu ma lasa pe mine in trandavia mea sa uit de recunostinta si pretuirea care ti se cuvine.Amin!
Cand vocea ingereasca a maicutei care nareaza despre Manastirea Diveevo s-a oprit – m-am simtit , brusc , ca data la o parte de pe Cararea Maicii Domnului… ce-as dori sa mai fi ramas… asa maiestuoasa manastirea , cupolele privesc spre Cer , atata bogatie de verde , copaci care vorbesc de vesnicie , padurea Sfantului Serafim , cu piatra pe care s-a nevoit atatea zile si nopti – vorbeste despre mantuire …pe unul dintre copaci am vazut crescut capul de urs , care l-a ajutat pe Sfant la diferite treburi in padure …dar ceea ce – pentru o clipa cat o vesnicie
m-a amutit – a fost icoana Maicii Domnului “UMILENIE” , despre care maicuta a zis ca inseamna Induiosare :”Fie Mie dupa cuvantul tau !” …si a mai povestit maicuta ca , la sfarsitul vremurilor , Sfantul Serafim de Sarov se va mai scula iarasi din racla , sa mai slujeasca o ultima Liturghie , apoi se va inalta definitiv la Cer …
Batiuska Serafim se leaga si de numele Parintelui meu duhovnicesc -Arsenie Boca – fiindca , la Athos , Preacurata i
l-a dat ca invatator intr-una din cele mai inalte taine
dumnezeiesti , pe Sfantul Serafim de Sarov … imi rasuna
ecoul cuvintelor maicutei :” Ierusalimul , Athosul , Kievul …”
Binecuvantare de la Diveevo – asupra tuturor !
Minunat esti , Doamne , intru Sfintii Tai !!!
Fratilor? de ce nimeni nu vede in lumina sfintilor asa ca un fascicul unic care pleaca din candela direct pe pacatele sale? sau!
DE CE nimeni nu simte nimic cand trece pe langa icoana lui Hristos care este acel om fara maini si fara picioare care striga dupa mila la coltul strazii!!
de ce nimeni nu vrea sa ne INVREDNICIM de aceste daruri in care sa nu avem curajul sa privim in icoana de multa pacatosenie a firii noastre!
FRATILOR!!eu cred ca suntem batjocoriti de draci!Fratilor! nu mai frecati Sfintele moastele cu palmele, cu fruntea, cu obiecte, carpe batiste, breloace, iconite,nu mai visati la pelerinaje pe la nu’s ce Sfant facator de minuni, calatoriti spre inima cea din launtru si curatiti partea launtrica , si va veti inchina in Duh si in Adevar invrednicindu-va de a va intreba ” oare nu vor arde buzele mele cand voi saruta aceste moaste? oh pacatele mele! sa ard sunt vrednic(A).
sa transpirati si sa tremurati in apropierea sau la gandul interactiunii cu un Sfant!nu va uitati IN ICOANA!!! CI IN PAMANTUL DE SUB ELE CA DIN ACELA SUNTEM FACUTI iar atunci nu va starluci mai nimic pai ce sa sarbatoreasca? sfintenia noastra? de va straluci vreo icoana ca se stie ca diavolul, sau nu prea se stie ca daca nu citim si nu ne lovim capetele de ceva ascutit ca sa ne trezim, in fine, cum spuneam, se stie ca diavolul este facator de minuni d-astea cu lumini! si mai ales cu icoanele, luminoase, chiar si zambitoare, chiar sa le creasca volumul, sa te priveasca cu dragoste ca sa te mandresti! nu tu lacrima, nu tu durere, direct lumina Fratilor!
ca de! ne rugam mai ceva ca parintii din pateric! cei care de multimea pacatelor singura lumina pe care o vedeau era de la flacara vesnica a IADULUI FRATILOR!
“sa nu ne rugam ca fariseul FRATILOR! ca cel ce se inalta pe sine se va smeri!
sa ne smerim asadar ca vamesul prin postire zicand DUMNEZEULE! MILOSTIVESTE-TE SPRE NOI PACATOSII !”
ca iata, suntem batjocoriti de draci!
as avea si o intrebare pentru doamna “o pacatoasa”, careia-i doresc tot ce-mi doresc si mie!
soro! raspunde-ti tie in sine nu mie ! tu esti mandra? da sincer! da!? sau nu?! rapid ! sincer, ca la piata!daca zici DA! SUNT MANDRA! apoi recomanda-te dupa cum esti, sa nu fi niciodata p-afara ce nu esti inlauntru..crede-ma ca m-am razboit ani multi cu razboiul asta, ca-l minteam pe Dumnezeu in rugaciune soro!ii ziceam ca stiu ca-s pacatos si pana ce nu i-am zis ca sunt mandru nu mi-a venit umilinta, nici regretul, pai ce era sa mai regret!ba-i mai si multumeam ca m-a facut sa-mi vad pacatosenia, nu m-a lasat sa ma cred bun! te-ai prins soro?eram batjocorit de draci!visam ca vindec indraciti la un moment dat.. ma casneam si uite asa ma chinuiau cugetele.. plangeam cu gandul asta la baza.. ca sunt pe cale-mi ziceam… da de unde!! soro! sti unde ma duc eu? unde se duce ala de ti-a luminat tie icoana!! pai alt drum nu stiu, nu de alta! ma mandresc soro si cu ce-am scris acum, io ma mandresc.. sunt de plans,nu? nu am lacrimi soro!ce ma fac!? FRATILOR! sunt batjocorit de draci in fiecare sucunda a vietii mele!! ei ma duc unde vor ei iar eu nu ma pot opune.. sunt robul satanei si-i slujesc cu toata puterea mea desi nu mai vreau si-ti spun soro ca nu mai pot.. acum vreau sa mor si sa ard ,sa nu dau ochii cu Dumnezeu chiar si cu vreun Sfant, ce-i voi spune ca ma aseman intru totul blestematilor draci?
rugati-va lui Dumnezeu ca acolo in vapaia iadului sa-mi daruiasca macar o lacrima pe veac, sa o picur in ranele mele..
vorbes serios fratilor! va implor nu stati! de stati, asa sa va ajute si voua sfintii carora le cereti sa se roage pentru voi asa sa va ajute Maica Sa! ca nu mai pot FRATILOR!oh! amar mie ticalosului ca i-am urat pe fratii mei si fara rugaciunile lor acum, cum ma voi mantui din chinul ce ma asteapta?
Domnule Nicolae Mirean,
Referitor la ce ati transmis prin poezie: “teologii vorbesc frumos despre Dumnezeu iar vietuitorii induhovniciti vorbesc frumos cu Dumnezeu”. Am auzit vorbele acestea, poate nu am reprodus exact, si mi-au placut tare mult. Ele spun cam acelasi lucru pe care-l spuneti si dvs.
@ andra
Dragă soră iertare- nu sunt domn- sunt om păcătos supus greşelii . Acolo am spus cu durere ce am spus şi cu mustrare de conştiinţă. Am spus ce simt şi ce trăesc . Aceasta este viziunea şi credinţa mea.Î-mi doresc desăvârşirea în modul cel mai sincer şi acolo am pus un comentariu care poate fi discutat creştineşte şi frăţeşte.Nu sunt nici o valoare şi nici nu doresc să mă afirm cu aşa ceva. Mi-e mai uşor să mă exprim în acest mod .Socot că cine î-şi doreşte sincer mântuirea şi î-şi ia ca etalon viaţa sfinţilor părinţi şi Adevărul evangheliei are sub ochi realităţile ortodoxiei zilei şi cred că nu-I este indifferent nici pentru sine nici pentru urmaşii săi ceia ce se promovează în credinţă.Nu am înţeles foarte bine ce doriţi să-mi spuneţi , dar dacă am greşit ceva sunt gata să recunosc şi să-mi asum vinovăţia să-mi cer iertare pentru că verau să ajut nu să împiedic, verau să înalţ nu să plafonez să cobor sau să distrug.Acest site pune în faţa noastră Adevărul vieţii şi cuvântul sfinţilor care adesea este incomod la mulţi în multe privinţe. Cine îl iubeşte îl susţine cu credinţa rugăciunea şi cuvântul său iar ca un orthodox adevărat recunoaşte dacă a gbreşit şi se supune Adevărului .
@ un fariseu
Dragă frate te rog să nu te superi că mă amestec,dar intervenţia frăţiei tale mi se pare dură faţă de această soră.Nu ne cunoaştem nici faţa nici viaţa deci nu putem avea o abordare cinstită.Această soră a mai comentat aici şi nu a lăsat impresia unui suflet ne zidit din exprimările avute.A precizat că are duhovnic -care îi cunoaţte în amănunt viaţa şi faptele- şi că s-a consultat cu el în această privinţă.Exprimarea frăţiei tale mi se pare confuză.Exprimi lucruri care încurcă nu lămuresc ceia ce doreşti să spui.Când dorim să lămurim un lucru, în primul rând acela trebuie să fie penru noi înşine Adevăr şi lumină ca luminaţi fiind să luminăm şi pe alţii. Nu doresc să te contrazic, nici mustrare nu aduc, numai îndrăznesc să spun că ai provocat o suferinţă acestui suflet exprimându-te astfel. Cu un pic de delicateţe şi cu un Adevăr limpede exprimat,ai fi lămurit pe toată lumea ce doreşti să spui .
Pentru Nicolae Mirean,
Nu gresiti cu absolut nimic, este frumos si bun ceea ce faceti. Nu vreau eu sa judec pe nimeni. Iertare daca ceea ce am scris ati luat ca pe o judecata a dmneavoastra. De judecat am judecat, din pacate, dar nu pe dumneavoastra.
@ Un fariseu,
Iti multumesc din suflet fratele meu fariseu pentru interventia la tim,cine stie maine poate venea cu un articil in care as fi spus ca as fi vazut sau vorbit cu vreo Putere cereasca.Toate pe care ni le-ati spus,le stiam de prin carti citite(de la Sfintii Parinti,dar nu am reusit inca sa le pun si in practica,dupa cum bine se vede,din cauza mandriei si a fragidei credinte pe care o am.
Este adevarat ce spuneti dvs.,am vazut si eu pelerini stergand cu batista Sf.moaste,dar nu as vi avut curaj sa le spun ca nu-i bine ce fac,pentru ca cu acesti pelerini am stat doua zile si doua nopti in frig,la rand,incalzindu-ne unii cu altii prin lipirea de spate catre spate,prin rugaciuni,prin acatiste.Chiar langa mine era un batran de 90 de ani pe care nu-l pot uita niciodata si venise pregatit pentru sarbatoarea Sfintei cu post negru de trei zile inainte.In apropriere de Sf. moaste ,fetele lor erau scaldate in lacrimi de bucurie si nadejde….dar stergeau cu batsta Sf.moaste.Ore ce sa fie asta,ma intreb acum?tot mandrie ca au fost “mucenicii” frigului si rabdarii? Vis-a vis de mine,pentru ca nu putuse sa stea la rand,o tiganca tanara daruise peste gard un buchet cu flori si 50 lei.Persoana caruia ii daduse ,i-a bagat in buzunar,dar pe ea nu o interesase aceasta,ci bucuria ca a reusit sa ajunga cine stie de prin ce colt al tarii,aproape de sfintenie,bucurie care era vizibila prin siroaiele de lacrimi care-i inundase fata.In acest fel,asa cu obiceiurile lor neortodoxe,i-am simtit pe toti ca fratii mei,daca as fi putut,pe toti i-as fi imbratisat!
Acesta este doar un aspect,dar ce sa va mai spun ca acolo unde lucrez,am ca frati(tovarasi)un colectiv de 150,care nu frecventeaza nici unul biserica si vazand mai cate ceva la mine,m-au luat drept nebuna si fanatica(ceea ce pe mine ma avantajeaza,sa nu-mi fie cu mandrie!),iar can cate unul pus mai pe ganduri,m-a mai intrebat cate ceva,eu atunci ,ce trebuia sa-i raspund?:esti un pacatos?daca nu te pocaiesti urgent,flacarile iadului te asteapta!cu siguranta ca l-as fi pierdut si pe acesta.Apoi ce sa va mai spun ca la mine in familie se petrec tot asemenea lucruri,pentru care sufletul meu este zdrentuit de durere.Paralel cu acestea,Cand a venit parintele cu SF.Nastere si am deschis o mica conversatie,mai adanca despre credinta,dansul mi-a taiat-o,spunandu-mi sa nu exagerez.De aceea m-am oprit cu indrazneala pe acest site si imi pare nespus de rau ca mi-am dat seama ca nu stiu nimic din cele ale lui Dumnezeu si ca am smintit crestinii,fapt pentru care imi cer iertare.
Sa nu spuneti ca v-am urat si o sa fiti lipsit de nevrednicile mele rugaciuni,ci ati facut aceasta din prea multa iubire de a nu cadea eu sau altii batjocora dracilor.
Fratelui Nicolae ii multumesc mult pentru calda interventie,ceea ce ma face sa va pun si fratiei voastre o intrebare:de toate aceste greseli,ne vom corecta prin dragoste sau prin asprime?Cum e mai bine? Vad ca raspunsul l-ati dat mai sus dar nu stiu daca exact asta ati vrut sa spuneti?
Iertati-mi va rog exprimarea si scrisul pe care nu l-am vazut cu claritate din cauza lacrimilor.Mai bine sa plang aici ,decat dincolo,unde nu mai are cine sa ma ajute.Rugati-va pentru mine pacatoasa,va rog1
Iertati-ma am uitat sa va mai intreb frate fariseu,ce ati inteles fratia voastra,pri postarea de la miezul noptii de Anul Nou a unui sbtile imagini prin care cei care au inteles ,nu au facut urari cu La multi ani,dar cei care nu au inteles si au transmis atatea ganduri bune pe langa aceasta urare,oare cum sa-i numim?avem vreun drep asupra lor?eu am zis in sinea mea caci si gandul bun conteaza foarte mult iar de invatat vor invata cu lingurita daca va fi voia Domnului.Si iarasi ma mai intreb oare de ce duhovnicul meu nu mi-a zis ca sunt in inselare,atata timp cat este duhovnic de ani multi la o m-re?Nu sstiu ce sa mai cred,dar cert este ca tot fratia voastra aveti dreptate.Iertati!
Pentru “o pacatoasa”,
Draga crestina,
“fariseu” a intervenit corect. Stim din scrierile sfintilor parinti ca si diavolii pot da vedenii cu lumina. Parintele Paisie aghioratul a avut parte de asemenea vedenii. Dar stia cand vin de la diavol si le alunga cu smerenia. Mai bine sa nu ne incredem in asemenea lumini si sa ne spunem “ce sunt eu pacatoasa” si daca ne smerim nu ne poate insela diavolul. Pe de alta parte daca ati spovedit duhovnicului si nu v-a spus sa nu va incredeti chiar nu stiu ce sa spun. Sa ne lumineze bunul Dumnezeu mintea ca sa nu ajungem in inselare!
in primul rand imi cer iertare fata de sufletele care nu m-au inteles.. aceasta inselare despre care am vorbit, o traiesc zi si noapte, aceasta batjocorire a dracilor, o traiesc in fiecare secunda a vietii mele.. la un moment dat nu mai vroiam sa ma mai rog.. ziceam ce sa-ti cer Doamne? sa ma ajuti in pacate? si stateam asa fara iesire la rugaciune si nu mai ceream ci doar ma caiam..caci tot ce facem este pacat, fie ca frecam moastele cu post si cu frig fie ca ne rugam cu saptamanile fara intrerupere, noi nu ne apropiem de Dumnezeu si directia asta, dorinta asta ca PACATOS de a-i sta in fata lui Dumnezeu este spurcata mandrie de care trebuie sa scapam..cum sa-i stau eu inainte Aceluia si sa-i maisi vorbesc, ba sa-i mai cer si ceva.. nu pe aici , nu spre cer se ajunge la Dumnezeu ca ne dam cu tampla de Cer mai devreme sau mai tarziu.. aici este pus inger de paza sa nu putem trece! dar totusi cum? ah sora scumpa, imi este frica sa nu mor vorbind despre ce nu am, ca despre Cea care ne izbaveste trebuie sa vorbesc fiind lipsit cu desavarsire de ea si de roadele ei!dar am aflat sora scumpa nu prin puterea mea sau prin stradaniile mele caci nimeni nu poate ci mai bine zis prin pacatele si prin neputinta mea, calea, aceasta cale pe care nu am curajul sa pasesc sora mea si pentru asta ma condamn la iad zi si noapte singur prin atitudinea mea.. tremura sufletul meu pacatos si intunecat si cu greu credeti-ma o scriu(SMERENIA),pe ea o atingem dorind-o dar neatingand-o, poftind-o dar neprivind-o decat de la mare departare cu frica si cu cutremur.. neantinzndu-ne catre Dumnezeu in rugaciune ci mai degraba voind sa ma mance pamantul sa se desfaca iadul sub mine.. sa nu cerem decat printr-o dorinta apropae nerostita si doar de Dumnezeu deslusita mila lui Dumnezeu mila de a nu ne lasa in acest chin ci de a ne izbavi prin pogoramantul smereniei, pogoramantul iubirii lui HRistos sora scumpa si draga, pogorarea cea in iadul smereniei cum il numeste cuviosul Sofronie.. ca eu nenorocitul cu picioarele mele cum voi gasi intunecatul calea catre iad catre “dulcea izbavire”? ca este insasi calea smereniei.. atunci sora scumpa se naste iadul cel izbavitor in inima omului cand el singur se taie de la Dumnezeu, prin renuntarea la sinele cel ce nu stie decat sa huleasca si sa se indeparteze de Dumnezeu.. numai cand acesta va muri va putea sufletul sa zboare usor catre Dumnezeu.. atunci rugaciunea va fi curata atunci sufletul devine rugaciune el insusi”in mainile Tale imi incredintez sufletul Meu”, desfacut din putoarea “eului”.. tot ce traim pana in clipa aceia este inselare sora mea de suferinta, iata haul in care suntem.. cere Domnului sa-ti arate aceasta taina sa o vezi cu ochii cei ascunsi ai sufletului si te vei bucura de multa Sa iubire de oameni caci pe cat te vei ura si te vei descotorosi de tine , cu atat te vor batjocori mai putin dracii si cu atat vei vedea “cum ne iubeste Domnul”, lucru care nu se afla din carti ci numai Duhul il descopera celor ce-si cunosc netrebnicia….in parte le mai sti.. ei soro, orice altceva vom face, de nu ne vom zbate sa dobandim acest Duh nimic nu facem si tinem umbra pamantului degeaba, cum o fac eu ticalosul..iarta-ma asadar ca nu din rautate gratuita ti-am vorbit ci ca pe mine insumi te-am socotit, ca iata-ma privesc pe cale si nu intru ticalosul ca mult sunt legat de lumea aceasta si nu pot pasi in acest iad la capatul caruia se afla insusi Hristos Dumnezeu asteptandu-ne..
cat despre revelion, soro, si de la Hristos oamenii au auzit indemnurile cele bune si tot la cele lumesti le era gandul si dorul..pana ce omul nu cere in rugaciunea sa desfacera de aceasta iubire de placeri sau altfel spus, sa ceara necazurile care trezesc din amorteala, poate dobandi in mintea sa ca pe un raft prafuit si nefolositor toate cele necesare matuirii, ca si diavolul le cunoaste dar de nu va face pogoramant mai ii sunt spre osanda..
de vei cere acestea in rugaciunea ta apoi duhovnicul tau va incepe si el sa distinga duhurile mai bine si asa cum spunea Sfantul Serafim de Sarov “o mie in preajma ta se vor mantui”..( pe langa tine).. iar de nu.. atunci in parasirea lui Dumnezeu vom trai si in batjocura de draci riscam sa ne risipim zilele cum o fac eu, fara puterea de a ne opune, ca firea noastra spre acestea e aplecata si nu-i mai trebuie decat prilejul..lumina dorita de cel smerit este lumina flacarilor iadului, pe aceasta sa o cerem mai intai cu frica in rugaciune sa ne dea Dumnezeu sa o intelegem si cu mila Sa sa ne si curatim sufletele in acest foc.SINGURUL care curata caci numai dorindu-l pe acesta nu flacara de iad vom primi ci Focul cel dumnezeiesc ne va darui Domnul pentru smerenia noastra, ca acesta este semnul sanatatii si al restaurarii fiintei omenesti , aceasta este taina mantuirii, redobandirea Duhului Sfant MANGAIETOR, care arde dar nu mistuie, cel fara de care suntem goi si ne simtim goi cum odinioara Adam, caci iubindu-ne si facand din noi insine centrul a toate , de insusi vidul nimicului din care am fost adusi la fiinta si din raceala si opacitatea lui ne vom infrupta..
cam atat sora mea cea de suflet si de suferinta.. iertare! iertare si iarasi Iertare pentru toate :(( si de poti pomeneste-ma in cinstitele tale rugaciuni, ca sa nu-mi socoteasca mie Domnul trufia de a vorbi despre ceea ce nu am..caci acesta mare pacat este..:(((
DOAMNE AJUTA!
@ andra
Dragă soră nu am perceput ca ca pe o judecată comentariul frăţiei tale. Şi chiar de ar fi, dacă aduce sporire şi folos tuturor este binevenit totdeauna.Iartă-mă te rog că m-am folosit de acel prilej pentru a face cunoscute acele precizări adresate tuturor.
@ o păcătoasă
Dragă soră, cu adevărat din cuvintele mele mă osândesc. Iar răspunsul ce m-ai determinat să-l dau este desigur, că prin dragoste ne vom îndrepta mai mult decât prin asprime. Ori tocmai asprimea –cum bine ai lăsat să se înţeleagă – este baza celor exprimate de mine. Ştiu şi nu mi-i uşor. Mari mustrări de conştiinţă am pentru aceasta şi mari riscuri devreme ce sunt om păcătos. Blândeţea o îndrept către semeni –pe cât pot- iar asprimea către învăţăturile, metodele, manipulările şi practicile smintitoare şi neortodoxe. Ni se cuvine să folosim blândeţea şi bunătatea, dar ce păcat că asprimea izbucneşte ca răspuns lăuntric văzâd în ţară ortodoxă ceia ce nu trebuie să se vadă nici la sălbatici, auzid lumescu’ promovat ca duhovnicesc , văzând biserica cântând lumeste păstoriţilor, văzând erezia promovată pe faţă şi de sus şi toate celelalte. Într-o ţară păgână blândeţea este cduvânt şi cuvântul blândeţe, pentru necunoştinţa lor.La noi de este să te judece cineva o face şi cu cele mai subtile aspecte ale ortodoxiei, cu multă pricepere. Într-o ţară cu mari doctori în teologie avem cea mai bolnavă ortodoxie românească de până acum -cred eu-. Blândeţea şi bunătatea lui Dumnezeu pare a nu mai impersiona pe numeni. Aceasta nu îmi este scuză. Mi-am asumat acest risc prin ce am spus până acum.Nădăjduiesc în mila şi iertarea lui Dumnezeu . Mulţimesc admin. că mi-aţi permis aceste precizări.
@ o păcătoasă
Iertare soră,citisem pe telefon comentariul frăţiei tele şi în grabă nu am înţeles bine ce mi-ai cerut şi am răspuns ca şi cum m-ai fi întrebat de asprimea comentariilor mele de până acum pe acest site.Acum că am revenit cu această precizare socot că acel răspuns poate lămuri şi ceia ce defapt m-ai întrebat.
p. s.
oamenii au facut o patima din Dumnezeu, dar nu lui i se inchina dupa cum eu daca sar pe geam si zic ca e pentru El nu inseamna ca si este si ca El se bucura pentru mine.. ca daca eu imi construiesc un Dumnezeu dupa chipul si asemanarea mea si nu invers, ba mai mult ma si inchin acestuia si sufar pentru ca-mi place idea de a ma inalta la astfel de culmi, de a ma automartiriza, nu de dragul LUi sau al Adevarului ci de dragul ideii.. ca nimeni nu am vazut sa se sacrifice de nu este vazut sau de nu este insotit, fara spectatori, fara show-ul care contine gestul, fara evenimentul sclipitor care ma face sa plang cum dealtfel ma face sa plang si metroul sau trenul daca intarzie 24 de ore.. de-l numesc si Iisus Hristos si de spun ca e acelasi cu cel din scripturi ma aseman acelora carora le va raspunde Domnul intrebat fiind, “au doara nu in numele Tau am izgonit demoni? Adevarat va spun voua, ca nu va cunosc pre voi”!(plecati de la mine blestematilor).. dar tu de voiesti sa I te asemeni lui si in calea adevarata sa pasesti,
de voiesti sora mea sa arzi de iubire pentru Domnul si pentru Maica Sa ,iubeste cu ardoare CRUCEA si iubeste sa stai in nemiscare acolo sus pe ea si astfel te vei bucura si vei intelege odihna Domnului (de nu te vei zbate, alminteri va fi un calvar)caci ea (CRUCEA)face ca lumea sa dispara cu toate ale ei,ca si cand nici nu a fost si nu mai raman decat langa tine Maicuta Sa si deasupra Domnul tau si Dumnezeul nostru, caruia se cuvine slava cinstea si inchinaciunea acum si pururea si in vecii vecilor, AMIN!
Va multumesc tuturor fratilor mei care mi-ati sarit in ajutor ca sa-mi cobor mintea in iad si sa nu desnadajduies,mi-a mers la inima frate “fariseu”ultima adica penultima dvs.interventie,parca asa mai merge…Acum daca vreti sa ma credeti e bine ,daca nu iarasi e bine,ceea ce am scris prima data nu m-am gandit nici o secunda la ceea ce se intamplase atunci caci uitase tot de atunci,am scris-o doar cu un singur scop:acela de ai indemna pe fratii care inca nu i-au citit cele doua carti,sa le citeasca si Sfantul poate nu s-a suparat pe mine pentru aceasta stiindu-mi exact intentia.Oricum,am avut multe,inca prea multe de invatat din acest site,iar cuvintele voastre ,le-am simtit deja ca si cum din gura Domnului ar fost venite.In iadul de care dvs.vorbiti,traiesc deja,caci am sub ingrijire o sora schizofrenica care traieste alaturi de mama care are si ea boala althaimer(nu stiu daca am scris bine)o boala care te duce in toate la nivelul unui copil de 1 an.Ei,acolo sa veniti sa vedeti iadul pe pamant,iar pana am inteles catoate ne sunt date pentru pacatele noastre si ca noi prin asta ne vom mantui,mi-a trebuit ceva timp.Abia acum,am curajul sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a dat si ma rog acum doar numai pentru multa rabdare su dragoste.Fiecare traieste iadul in felul cum i L-a dat Dumnezeu si de aceea eu am avut o exprimare nebarbatoasa,adica mai sensibila,pentru ca in jurul vad deja iadul si culmea este ca ma consider vesnic vinovata si zic in gandul meu:eu sunt vinovata pentru toate.
Si inca ceva,ma gandeam ca obiceiul asta de a sterge Sfintele moaste,poate a ramas de la Sf. Maria Magdalena cand i-a sters picioarele Mantuitorului cu parul capului ei,zic si eu un gand,sa-mi fie cu iertare.
Va multumesc mult pentru tot,iertati si cel mai important acum este sa ne rugam unii pentru altii(mai ales pentru mine,cea care am iesit din cochilie cu coarnele drept tintite!)
Simt ca se intampla ‘ceva’ (razboiul nevazut devine vazut)…stiu/vad/aud…din ce in ce mai multe cazuri devenite grave/grele (in functie de necaz, durere, sensibilitate)…citesc comentariile dar…nu-mi vine sa ma mai ‘bag’ fiindca denota suferinte mai vechi ori actuale in care, sunt puse la incercare credinta, nadejdea si dragostea!
Am senzatia ca, intr-adevar dracu’ are o ‘problema’ cu cei care-si zic/cred/vor sa fie cum trebuie…adica pe cale! Simt/vad/sesizez cum a inceput cernerea/trierea…cum actioneaza ‘la capete’: unii agatandu-se cu nadejdea omului gata sa se innece de un fir de pai (real sau imaginar), altul/a zgaltaindu-l/o pe celalalt/a sa vada realitatea duhovniceasca, el/ea insusi/insasi speriat/a deznadajduit/a de a sa cadere/pierdere (a Harului)pentru pacate mai vechi sau mai noi;
Fratilor!
@Fariseul, @o pacatoasa, @Maria Magdalena, @Calu Nicu si multi altii…rogu-va! Nu va pierdeti cu firea! Nu deznadajduiti! Nu va intaratati si suparati unul pe altul! Si eu am facut-o in multe comentarii si imi pare rau, rusinandu-ma de aceasta! (@Maria S stie ce spun…); vremurile-s tulburi – se loveste si in trup si in duh! Ai senzatia ca esti singur dar nu este asa! Incercarile vin si de-acasa, si de la serviciu, de pe strada, de la ‘prieteni’, amici, samd…spre exemplu, te rogi, citesti si, pac! pe nepusa masa iti vine o ispita de zici ca nu-i adevarat; te-ai enervat, ai reactionat, ti-ai dat drumu’la gura, ai spus ce-ai spus si nu trebuia, ai comentat, te-ai contrat, te-ai suparat (pe tine pt.slabiciune si nerabdare, pe celalalt/a pentru ca ti-a facut ‘nervi’) samd…asta este! Hai sa ne-asumam scaderile/slabiciunile/pacatele, sa punem inceput bun, sa nu devenim convinsi ca n-avem scapare si ca dracu’ e mai tare decat Doamne, Doamne…sa ne-aducem aminte ce-a spus Pr.Arsenie Boca:
1.Câtã vreme mergem în voia valurilor, în voia firii povârnite spre pãcat, n-avem nici-o luptã nu ne trezim din cursele vrãjmasului (II Timotei II, 26); stãm de bunã credintã cã mergem bine, ne isprãvim zilele în fericire si coborâm cu pace la iad! (Iov XXI, 13). Dar odatã ce aflã, ce înzestrare avem si ne trezim spre ce trebuie sã fim, puterile iadului vor sãri sã ne cearã socotealã pentru nesupunere. Dar nu vor sãdi cu toatã energia rãutãtii, cã nu le lasã Dumnezeu, ci cu viclesuguri si curse si cu minciuni si cu înfricosãtoare si cu alte nemaipomenite zavistii.
Pe de altã parte, se vor folosi de unelte de-ale lor (Ioan VIII, 44) oameni amãgiti de ei, care le-ar face toate câte-i învatã dracii, – dacã ar fi dupã ei. De aceea zice înteleptul: “Fiule, când vrei sã te apropii sã slujesti Domnului, gãteste sufletul tãu spre ispite” (întelepciunea lui Iisus Sirah II, 1)
2.(…)Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea – ne-a spus părintele Arsenie – se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
@ un fariseu
Dragul meu frate, – deşi am lungit prea mult cuvântul – vin să îţi spun că te-am înţeles şi că mi-ai arătat goliciunea mea interioară în acest fel.Legat de venerarea sfintelor moaşte nu-mi permit să comentez părerea frăţiei tale.Intervenţia aceasta mi-a fost o lecţie . Sunt bolnav,şi am nevoe de doctor în înţelesul care l-a dat Domnul Hristos. Crucea pe care o duce sora noastră în jurul căreia am tot discutat este deosebit de grea şi are nevoie de dragostea şi sprijinul nostru prin rugăciune.Se cuvine să-i adresezi un cuvânt bun în final.Darul trăirii frăţiei tale este de adâncime şi dragostea socot că este pe măsură. Îţi mulţumesc şi te rog să mă ierţi.
🙂 in masura in care Sfanta Maria Magdalena vroia sa-si sfinteasca parul, sau ceva exterior sufletului, ca asta si este “mesajul” moastelor..” sa poarte grija de suflet de lucrul cel nemuritor”, in aceiasi masura se freaca moastele, pentru noroc, sanatate, nu ca ar fi rea in sine sanatatea, dar ca si orice alt lucru, apa e buna daca o beau dar ma pot si ineca, la fel un cutit, daca tai paine dar pot face si rau cu el, pana si Sfanta Impartasanie, este spre osanda, de fapt noi mergem pe calea imparateasca, un echilibru, o armonie, echilibrul crucii, care se pierde uneori sau mai bine zis, dezvolta acei muschi aceasta rara inclinare ,ii dezvolta pentru un randament mai bun.. de-o parte inclina suficienta de sine, “esti un sfant”, vezi ispitele Sfantului Siluan, alta parte care zice” nu te vei mantui niciodata” iar calea imparateasca le impaca pe ambele, nu merit , “nu sunt vrednic sa ma numesc fiul tau” completat de “dar Domnul este Milostiv”.. asa si cu respectul fata de moaste, sa le freci, nu-i rau, dar cu lacrimi si cu cutremurul acela care fie intre noi vorba, il recunosti caci “dupa roade se cunoaste pomul”..iar roadele smereniei, toate dar toate contin aceasta FRANA, la care revin.. “oare nu ma vor arde moastele pe gura asta pacatoasa?”completat de” dar trebuie sa le sarut caci Domnul a zis :indrazneste fiica!” si mereu penduland spre vadirea firii neputincioase si pacatoase..indrazneala sa nu incline spre familiaritate sau datorie, mai bine nu le saruti si tot asa…cand intri in biserica sa fie ca si prima dar si ca ultima oara.. iti fac o marturisire daca tot m-am manjit pana la inima(ma refer la sora cea pacatoasa), barem sa iasa ceva bun” gandul asta “sunt un mare pacatos, sunt vinovat, este bun cum am spus, cum este si apa cum este si cutitul si cum este si Sfanta Impartasanie, dar dublat de “sunt cel mai mandru om din lume” ei bine cugetele acestea doua numai impreuna si nu luate pe rand nasc adevarata smerenie.. se nasc una din cealalta dar trebuiesc ajutate altminteri de spui mereu ca esti un pacatos incepi sa te mandresti cu smerenia ta sau de spui mereu ca esti mandru cazi in falsa smerenie care zice uite! acum m-am smerit!.. foarte dar foarte putini oameni pricep taina asta tu gandeste-te ca Sfantul Siluan 15 ani a fost muncit de draci astfel nestiind sa le insumeze pana nu a primit ajutorul Domnului ..el isi recunostea pacatosenia dar nu se smerea caci se stia in sinea lui pacatos! de asta si cugeta” m-am infranat cat am putut , am postit cat este omeneste posibil, ce se intampla? de ce ma chinuie dracii?” acest gand ca “m-am vazutpe mine Doamne si iata, m-am aflat pacatos” este MANDRIE! de asta i-a raspuns Domnul “cei mandri sufera pururea din partea dracilor”.. corect este m-am cercetat si am aflat ca sunt mandru in pacatosenia mandriei petrecand..nu este un viciu al exprimarii ci al cugetarii.. iata asadar echilibrul crucii.. sa nu uitam nicicand ca suntem mandrii si deci pacatosi! sper din toata inima ca m-am facut inteles si credeti-ma nu este de importanta mediocra sau neimediata in raport cu inaltimea noastra duhovniceasca,cine incepe prost greu se vindeca mai tarziu!ca o recapitulare
cine spune ca este pacatos “uuf ce rau imi pare ca sunt asa!” , acela se mandreste caci pune accentul pe regretul sau ca sa-l arate ca pe o putinta a sa, adica el se poate smeri cu alte cuvinte.. e insesizabil nu?
corect ar fi sa cugetam asa:
“sunt pacatos” si “inima mea este impietrita inlauntrul meu”, de unde voi lua cugetele cele smerite si lacrimile care intorc pe fii la mostenirea lor?
ati inteles? fortati-va inimile sa se obisnuiasca sa cugete smerit, adica sa nu se mai casneasca spre smerenie, ca aia e inltare
REFLECTATI si iertati-ma pentru elanul pedagogic, eu unul, cu multa truda si mult chinuindu-ma am priceput si constientizat importanta acestei probleme si stiu acum ca nu doar pentru mine este importanta si ca nu doar eu ma zbat in aceasta nestiinta si mult mi-as fi dorit ca cineva sa-mi puna degetul si sa-mi arate rana mea, caci fratilor va spun ca aici este ceea ce noi numim cugetare ortodoxa!
Doamne ajuta!
@Cristi:
Frate, ai dreptate in principiu, e bine si corect ce spui, atata doar ca nu e potrivit aici, cand, asa cum si fratele Nicolae a subliniat, e vorba de o suferinta deosebit de mare si de grea, fata de care nu trebuie sa ne aratam moralisti ca prietenii lui Iov, oricata DREPTATE am avea (si avem!). Ci doar sa aratam MILA INIMII noastre, sa facem mai putina teorie si sa punem in inimi mai multa partasie la durerea surorii noastre, pe care, noi, unii, o gasim coplesitoare si nu stim cum am putea sa o trecem daca am fi in locul ei. Daca putem sa facem o rugaciune si sa aducem Domnului un suspin macar, e bine, daca nu, macar sa nu rasucim cutitul in ranile sufletului deja sangerand peste masura. Nu e locul pentru multa teorie. Iarta-ne! Sa ne oprim aici!
O rugam pe sora noastra sa ne dea numele ei de botez, daca doreste, si incercam sa-l trimitem si parintilor pe care-i cunoastem fiecare, spre pomenire. De asemenea, pe al mamei si surorii ei grav bolnave. Maica Domnului sa-ti dea har si sa-ti innoiasca puterile in fiecare zi, cum zice David, ca cele ale vulturului! Iarta-ne ca suntem atat de neputinciosi si incapabili sa te ajutam macar cu o vorba buna!
frate admin, ce anume te face sa crezi ca nu dumneata esti poate infinit mai de plans decat acest suflet?
caruia-i zic,cu toata dragostea si nadejdea de care e capabila vicleana mea inima sa nu-ti fie mila de tine soro, cum odinioara Petru indemnat de cel rau sub pretextul cel umanist al milei il indemna pe Invatatorul sufletelor noastre, tu de Acela sa asculti care nu s-a inmuiat ! crezi Domnului in ciuda indemnului firii si al celui rau ca ce suferi tu este demn de multumire si nu de mila lui Dumnezeu sa nu te afli tragand in partea opusa MILOSTIVIRII SALE!
cred si marturisesc in fata Lui Dumnezeu si a Maicii SAle, calea crucii, pe care cu frica si nevrednic de ea , de asa o binefacere si asa o mareata scapare si iesire neasteptata, caci troparul bisericii spune asa:
prin mancare(placere) a scos din rai vrajmasul pe Adam iar prin CRUCE a intors Hristos intransul pe talharul..
pentru fratele nicolae mirean
nu te teme frate nicolae sa intorci armele impotriva firii celei sirete si viclene, chiar de nu poti tu incoace sa tanjesti si cere Domnului.. sa-ti intareasca picioarele tale..
sa nu ne pomenim numele celor ce merg spre rai ci pe cele ale carora nu vor sa intre in El si nici pe altii nu prea ar vrea sa-i vada intrand.
cu iertare pentru supararea pe care necontenit o produce mandra mea fire:(
Doamne ajuta la fratii mei,farisei si vamesi,deopotriva(Dumnezeu stie fiecare cum suntem!)
Iertati frati adminstratori,ca am abuzat de bunatatea voastra si tocmai de ce fugeam,peste asta ,am dat:nu mi-am dorit niciodata sa fiu in razboiul discutiilor,am dorit sa traiesc cat mai discret ,sa nu ma stie nimeni,mai ales de crucea pe care o duc si fara slava desarta,pot spune ca nu-i chiar asa de grea.Dumnezeu ne da la toti,atat cat putem duce.Va multumesc pentru gandurile bune de intru-ajutorare,am simtit cu adevarat ca practicati si urmati indemnul Mantuitorului de la (1Corinteni,13,1-8):
1.”De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor,iar dragoste nu am,facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si ORICE STIINTA si de as avea atata credinta,incat sa mut si muntii,iar dragoste nu am,nimic nu sunt.”si inca celelalte 5 versete,pe care nu le mai scriu caci fiecare dintre noi,cred ca le stiu pe dinafara.Am inteles teoretic,ca la scoala,tot ce ati scris,am inteles ca halucinatia mea a fost de la diavol si nu contest,dar…..din cand in cand ,teama de draci imi mai dispare in focul ispitelor si toata nadejdea si puterea de la Domnul o cer.Va intreb oare de cine sa-mi fie mai teama de dracii care deja-s cu mine sau de Dumnezeu ,care in nemasurata Lui mila ma mai mangaie si altfel din cand in cand ca sa ma scoata din pragul desnadejdei?
Vreau definitiv sa inchei povestea mea dar totusi mai alte nedumeriri in care ma incurc deabinelea;Ce sa fac cu cartea “Minunile Sfantului Serafim de Sarov”in care sunt relatate tot felul de aparitii ale Sfantului in vis sau sub alte forme,venind grabnic in ajutorul celor care l-au chemat,rezolvandu-le suferintele?Sa o arunc in foc ca-i scrisa la indemnul dracilor sau sa cred ce scrie acolo?
Cand am fost in pelerinajul de care v-am scris,mai veneau acolo an de an o crstina impreuna cu fica ei,Parascheva,nume pus in urma unei minuni pe care nu ai cum sa nu crezi.Femeia mergea la avort,spre iad si in mersul masinii,geamurile s-au aburit.Dorind sa stearga geamul,vede scris numele de PARASCHEVA.S-au speriat si au rasucit volanul chiar in directia Iasi,multumindu-i si cerandu-i iertare cu lacrimi amare.Ma intreb sau va intreb,oare cine a scris pe geam,dracul sau Cuvioasa.Da,sunt minuni intre minuni,de aceea e bine sa avem duhovnic.Nu vreau sa mai lungesc,nicicum ca deja a intrat frica in mine cand ii voi spune duhovnicului toate aceste.Sunt sigura ca pedeapsa mea va fi sa intru definitiv in cochilie,la hibernare,citind psaltirea.Pentru toti fratii mei,inclusiv pentru cel care pare doar a avea inima de piatra,va rog,pomeniti in rugaciunile fratiilor voastre pe aceste crestine(care au trait oarecum o viata crestineasca,in frica lui Dumnezeu):Safta si Virginia,iar daca nu va cer prea mult si daca mai aveti un locsor si pentru Niculina oarba complet si paralizata la pat,ingrijita de fica ei Eleonora care are si ea o semipareza. Traiesc in conditii in care va puteti imagina,fara curent,fara foc suficient,fara mangaiere.Mila Domnului sa fie cu noi cu toti,dar mai ales cu cei in suferinta(adevarati mucenici!).Dumnezeu sa va rasplateasca fapta cea buna,prin mantuire.Numele meu tot asa ramane,fara falsa smerenie.
@ un fariseu:
Cu CERTITUDINE suntem nu “mai de plans”, ci singurii de plans. Dar crede-ne ca daca ai fi inteles cu adevarat cele pe care le teoretizezi cu aplomb aici pe tine insuti indreptandu-te in Duhul, atunci ai fi inteles si cele pe care le spunem noi, asa cazuti cum suntem si modul in care trebuia sa te raportezi la aceasta situatie. “Daca stiati ce inseamna: Mila voiesc iar nu jertfa, n-ati fi osandit pe cei nevinovati” (Matei 12, 7). Iar daca ne recunoastem mandra noastra fire, cu tot ceea ce produce ea, atunci sa incepem urcarea pe Cruce cu noi insine si cu deprinderea celor pentru smerenie.
Cum si sora noastra a raspuns, consideram subiectul de discutii inchis aici pentru a nu duce mai departe tulburarile semanate uneori de grija excesiva pentru un “mai bine”. Va rugam sa pomeniti, fiecare, dupa putere si dupa dragoste, numele indicate de sora noastra: Safta, Virginia, Niculina si Eleonora, adaugand, indraznim noi, si numele de Adriana. Mila Domnului cu noi toti si mai ales cu cei cu adevarat rastigniti pe cate o Cruce, in rele patimiri de tot felul!