SFANTUL NICOLAE AL II-LEA, TARUL MUCENIC SI FAMILIA SA – sensul proniator al unei reabilitari

2-10-2008 Sublinieri

0704nicholas-passionbearer.jpg

O stire de ieri venita pe fluxurile agentiilor de presa anunta: “Curtea Suprema a Rusiei a decis miercuri reabilitarea ultimului tar rus, Nicolae al II-lea, si a familiei sale drept victime ale represiunii politice bolsevice, un gest simbolic reclamat de multa vreme de descendentii familiei imperiale“. Despre insemnatatea acestui eveniment, care are loc tocmai in anul in care s-au implinit 90 de ani la martiriul Sfintilor familii tariste Romanov (17 iulie 1918) si despre caracterul crucial pentru istoria omenirii – vazuta din perspectiva duhovniceasca, adica a Proniei lui Dumnezeu – a momentului tragic al uciderii Tarului Nicolae, precum si despre profetiile referitoare la venirea ultimului Tar in Rusia, din aceeasi dinastie a Romanovilor, inaintea sfarsitului lumii, va invitam sa cititi in cele ce urmeaza o selectie din cuvintele si proorociile catorva sfinti ai ultimului veac:

JohnNikolai

Sfantul Ioan Maximovici despre semnificatia duhovniceasca a uciderii Tarului

„Poporul rus în general a savîrsit mari pacate si lor li se datoreaza neajunsurile din ziua de astazi; mai precis, pacatele sînt încalcarea legamîntului si regicidul. Conducatorii civili si militari au renuntat la juramîntul lor de ascultare si credinta fata de Tar chiar înainte ca acesta sa abdice, ceea ce s-a vazut silit sa faca, fiindca nu dorea varsare de sînge în tara; iar poporul a aclamat pe fata si zgomotos aceasta fapta si nicaieri nu si-a exprimat public dezacordul fata de ea... Vinovati de pacatul regicidului nu sînt numai cei care l-au înfaptuit fizic, ci întregul popor care s-a bucurat atunci cînd Tarul a fost rasturnat si care a îngaduit sa fie umilit, arestat si exilat, lasîndu-l fara aparare în mîinile criminalilor, lucru care în sine a generat sfîrsitul. De aceea, catastrofa care s-a abatut asupra Rusiei este consecinta directa a acestor pacate cumplite, iar renasterea Rusiei nu este posibila înainte de spalarea lor.

Cu toate acestea, pîna acum nu s-a vazut vreo cainta autentica, crimele comise atunci evident nu au fost condamnate si multi participanti activi la Revolutie continua si acum sa spuna ca la vremea respectiva nu se putea proceda altfel. Neexprimînd o condamnare fatisa a Revolutiei din februarie, a revoltei împotriva celui Uns de Dumnezeu, poporul rus continua sa fie partas la pacat, mai ales atunci cînd ia apararea urmarilor Revolutiei (Cuvîntul ortodox, nr. 50 / 1973, p. 91).

„Pentru istoria omenirii, semnificatia martiriului Familiei Imperiale, care se apropie de evenimente biblice dintre cele mai importante, consta în aceea ca perioada constantinopolitana a existentei Bisericii lui Hristos a luat astfel sfîrsit si s-a deschis o noua epoca, de martiriu, apocaliptica. Ea a început cu sacrificiul voluntar al celui din urma Împarat ortodox uns de Dumnezeu si al familiei sale. Tragedia Familiei Imperiale întuneca precum un blestem pamîntul Rusiei si s-a transformat în prologul simbolic al lungului drum rusesc al Crucii – moartea a zeci de milioane dintre fiii si fiicele ei. Canonizarea Martirilor Imperiali va însemna pentru Rusia spalarea ei de pacatul regicidului; asa se va izbavi ea în cele din urma de blestemele raului (La Pensée Russe, 6 dec. 1979, nr. 3285, p. 5).

(la: Parintele Serafim Rose, “Viitorul Rusiei si sfarsitul lumii)

*

st-john-of-kronstadt_small.jpg

Proorocia Sfantului Ioan de Kronstadt despre caderea Rusiei si uciderea Tarului

„Rusie, daca îti lepezi credinta, asa cum si-au parasit-o deja atâtia intelectuali, nu vei mai fi Rusia, sau Sfînta Rusie. Iar daca poporul rus nu se va cai – atunci sfîrsitul lumii este aproape. Domnul ni-l va lua pe Tarul pravoslavnic si va trimite un bici, sub chipul unor cârmuitori necredinciosi, cruzi, care se vor impune si vor umple întreg pamîntul de sînge si lacrimi”.

(Parintele Ioan din Kronstadt, Cartea celei de-a 50-a aniversari, Utica, NY, 1958, p. 164).

(la: Parintele Serafim Rose, “Viitorul Rusiei si sfarsitul lumii)

*

tzarnicholasii.jpg

Sfantul Ioan de Kronstadt si viziunea duhovniceasca a Tarului Mucenic

“(…) Deodata Staretul s-a întors spre nord, facându-mi semn cu mâna. M-am uitat si am vazut un palat împaratesc. În jurul lui alergau câini, fiare turbate si scorpioni ce se catarau, zbierau, îsi înfigeau coltii. L-am vazut pe tar, sezând pe tron. Cu fata palida, plina de barbatie, citea rugaciunea lui Iisus. Deodata, a cazut mort. Coroana-i s-a rostogolit de pe cap. Unsul lui Dumnezeu a fost calcat în picioare de fiare. M-am îngrozit si am plâns amarnic. Staretul mi-a pus mâna pe umarul drept: îl vad pe Nicolai II în lintoliu alb. Pe cap – o cununa de ramurele înfrunzite; cu fata palida, însângerata, la gât purta o cruce de aur. Soptea încetisor o rugaciune, apoi mi-a zis cu lacrimi în ochi: Parinte Ioane, roaga-te pentru mine. Spune-le tuturor pravoslavnicilor crestini, ca am murit curajos, ca un tar – mucenic pentru credinta lui Hristos si Biserica Dreptmaritoare. Spune-le pastorilor apostolesti sa slujeasca o panihida frateasca pentru mine, pacatosul. Sa nu cautati mormântul meu!”. Apoi totul a disparut în ceata. Am plâns mult si m-am rugat pentru tarul – mucenic”.

(din: Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, la: Sf. Ioan de Kronstadt – Descoperire cereasca aratata in vis )

*

nectarie-de-optina.jpg

Proorocia Sfantului Nectarie de la Optina despre mucenicia familiei Tarului Nicolae

Timpurile grele vin chiar acum. În lume a sosit numarul sase si vine numarul sapte. Vine veacul tacerii. Vei tacea, vei tacea, spunea Staretul si lacrimile i se rostogoleau pe obraji… si iata, Măria Sa nu va mai fi el însusi, câte umilinte nu va îndura… Anul 1918 va fi si mai greu: Măria Sa şi toată familia vor fi ucişi. Da, acest împărat va fi mare mucenic, confirma el”.

(Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2004, la: Sf. Nectarie de la Optina despre chipul Bisericii de la sfarsitul veacurilor)

http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/tsarnicholas2.jpg

***

Proorocia călugărului Abel despre împăratul Nicolae al II-lea

“Împăratul Pavel Petrovici l-a întrebat pe călugărul Abel cui îi va transmite moştenirea şi tronul împărătesc strănepotul său, Alexandru al III-lea, pe care Abel l-a numit Făcător de Pace şi succesor al tronului lui Alexandru al II-lea Eliberatorul. Abel a răspuns: – Lui Nicolae al II-lea, sfântului ţar, celui ce se aseamănă cu Iov multpătimitorul. Va avea înţelepciunea lui Hristos, îndelungă-răbdare şi curăţenie sufletească. Despre el mărturiseşte Scriptura: psalmii 90, 10 şi 20 mi-au descoperit întreaga lui soartă. Pe cununa de spini îşi va schimba el coroana împărătească, va fi trădat de propriul lui popor, precum altădată Fiul lui Dumnezeu. Răscumpărător va fi, pentru că va răscumpăra prin propria-i jertfă poporul său – asemeni jertfei fără de sânge. Va fi război, un mare război, mondial. Oamenii vor zbura prin văzduh asemeni păsărilor şi vor înota pe sub apă asemeni peştilor, dar se vor nimici unii pe alţii cu pucioasă rău mirositoare. În ajunul biruinţei va cădea tronul împărătesc. Tot atunci, trădarea va creşte şi se va înmulţi. Va fi trădat şi strănepotul tău, şi mulţi dintre urmaşii tăi îşi vor înălbi straiele cu sângele mielului, mojicul în nebunia lui va lua puterea cu toporul, însă apoi singur va suspina. Cu adevărat vor veni chinurile Egiptului.

Cu multă amărăciune a oftat Abel vizionarul şi, printre lacrimi, încetişor a continuat:

Mult sânge şi lacrimi vor adăpa pământul umed. Vor curge râuri de sânge. Fratele se va ridica asupra fratelui. Şi foc, sabie, venirea altor neamuri, precum şi duşmanul din interiorul ţării, puterea cea fără de Dumnezeu, ca o scorpie evreul va biciui pământul rusesc, va jefui sfinţeniile lui, va închide bisericile lui Dumnezeu, executând pe cei mai de seamă oameni ai Rusiei. Aceasta va fi din îngăduinţa lui Dumnezeu – mânia Domnului pentru dezicerea Rusiei de Unsul lui Dumnezeu. Câte încă vor mai fi! îngerul Domnului va revărsa noi cupe cu nenorociri, pentru ca oamenii să revină la înţelepciune. Vor fi două războaie, unul mai amar decât altul. Un nou Batâi din Apus îşi va înălţa capul. Poporul va fi trecut prin foc şi pară. Însă nu va fi şters de pe faţa pământului, pentru că va fi ajutat de rugăciunea ţarului-mucenic.

– Oare chiar să fi sosit sfârşitul împărăţiei Ruse şi nu este şi nu va mai fi nicio salvare? – a întrebat Pavel Petrovici.

–   Ce este cu neputinţă omului îi este cu putinţă lui Dumnezeu – a răspuns Abel. Dumnezeu zăboveşte cu ajutorul, dar spus este că îl va dărui curând şi va înălţa cornul mântuirii ruseşti. Şi se va ridica în pribegie din casa ta un mare cneaz, care va lua sub paza sa pe fiii poporului său. Acesta va fi alesul lui Dumnezeu şi pe creştetul lui binecuvântare. El va fi unic şi înţeles de toţi, va fi simţit de însăşi inima rusească. Chipul lui va fi luminos şi împărătesc şi nimeni nu va zice: „Împăratul e aici sau acolo”, ci „Acesta e el“. Voinţa poporului se va supune milei lui Dumnezeu şi el însuşi va consfinţi menirea sa… Numele lui este întreit apreciat în istoria Rusiei“.

(Viaţa preacuviosului prooroc Abel, Ediţia Mănăstirii „Sfânta Treime” din Novo-Golutvino, 1995, pp, 42-45)

(in: Staretii despre vremurile de pe urma“, 2007)

*

nicholas_big.jpg

Prezicerea Stareţului Iliodor din Glinsk despre destinele împăraţilor

În anul 1879 a plecat din viaţă renumitul stareţ din pustia Glinsk – arhimandritul Iliodor. Cu câţiva ani înainte de obştescul său sfârşit, el a avut o revelaţie proorocească, despre care a povestit celor mai apropiaţi fii duhovniceşti. Povesteşte ieromonahul Domn, ucenicul stareţului (stareţul Domn a răposat în anul 1878). Această convorbire cu ucenicii săi a avut loc aproximativ în 1872-1873. Au fost proorocite: moartea lui Alexandru al II-lea de mâinile unui rebel revoluţionar, ascensiunea deosebită a puterii de stat în timpul lui Alexandru al III-lea şi moartea sa subită: vestit prin forţa sa ieşită din comun şi o sănătate puternică, împăratul a decedat surprinzător pentru toţi; sunt trecute sub tăcere marile tulburări de pe timpul împărăţiei lui Nicolae al II-lea.

Pentru prima dată convorbirea stareţului a fost publicată de Serghei Nilus la începutul secolului XX. În prezenta carte ea a fost preluată din ediţia apărută în 1911 (vezi: S. Nilus, Bliz esti, pri dvereh, pp. 55-56):

L-am vizitat într-o seară, găsindu-l în chilie trist şi amărât. Era semiîntuneric; ardea o candelă. Stareţul ne-a întâmpinat cu binecuvântare tăcută, continuând să rămână în aceeaşi tristeţe şi amărăciune. Ne-am aşezat şi noi, aşteptând să binecuvânteze începerea discuţiei.  Şi dintr-odată în inimă ni s-a strecurat o presimţire apăsătoare. Şi atunci evlaviosul stareţ s-a adresat către noi:

„Copilaşii mei! M-aţi găsit într-o stare atât de amărâtă! Vă voi mărturisi cauza amărăciunii mele. Zilele acestea am citit Apocalipsa Sfântului Apostol şi Văzător al tainelor Ioan Teologul; şi a dorit sufletul meu să afle până când Domnul nostru va mai îngădui să rabde nelegiuirile care se înmulţesc ale acestei lumi. Am fost inspirat cu duhul, şi am văzut. Dintr-o dată văd cum răsare dinspre Răsărit o stea mare şi strălucitoare, şi în jurul ei alte stele mai mici, dar la fel de strălucitoare şi arzătoare. Toate aceste stele au parcurs bolta cerească, înclinându-se spre apus. Şi am auzit o voce vorbindu-mi: Aceasta este steaua împăratului Alexandru cel Binecuvântat. Apoi am mai văzut o altă stea, de asemenea înconjurată şi ea de alte stele. Şi această stea, precum cele care o însoţeau, strălucea într-o lumină măreaţă şi slăvită, de asemenea, parcurgând bolta cerească spre apus. Şi iarăşi am auzit vocea: Aceasta este steaua împăratului Nicolae Pavlovici. Şi o altă stea am văzut dinspre Răsărit; aceasta, ca şi cele de până la ea, era înconjurată de alte stele; însă lumina strălucitoare pe care o răspândea era de culoare sângerie. Iar această stea nu şi-a urmat traiectoria până la apus şi a dispărut dintr-odată la mijloc de cale. Şi am auzit atunci cuvânt înfiorător şi groaznic: Aceasta este steaua actualului împărat Alexandru Nicolaevici. Iar curmarea căii sale, pe care ai văzut-o, înseamnă că va fi omorât împăratul în plină zi de mâna unui rob, eliberat de el curând, pe piaţa credincioasei capitale. Se va săvârşi o cumplită şi nebunească nelegiuire! La auzul acestor cuvinte, inimile ne-au fost cuprinse de o mare mâhnire şi jale. Se mai făcuse atentate la viaţa împăratului, dar sufletele noastre nu puteau admite nici gândul la moartea violentă a unsului lui Dumnezeu, pe care stareţul văzător cu duhul o prezisese…”

Stareţul şi-a continuat firul proorociilor:

“Şi iarăşi dinspre răsărit a apărut o nouă stea, înconjurată de altele mai mici. Aceasta, însă, şi după mărime, şi după strălucire, le întrecea pe cele mai înainte văzute. Dar şi zilele acestei stele misterios s-au stins. Aceasta este steaua împăratului Alexandru al III-lea! – mi-a vorbit aceeaşi voce… Şi după aceea am văzut..”

Însă stareţul şi-a întrerupt firul povestirii sale şi, lăsându-şi fruntea în palme, a început să plângă încet. Am lăcrimat şi noi privindu-l, şi peste puţin timp l-am întrebat:

– Ce a fost mai departe?

– Vă spun vouă, copii, doar un singur lucru; unii dintre cei care stau aici vor dori moartea, însă ea va fugi de ei…

(Din cartea împăratul Nicolae al II-lea şi noii mucenici, pp. 57-59)

(in: Staretii despre vremurile de pe urma“, 2007)

*

img_83933.jpg

Proorocia despre Rusia şi Biserică a Sfântului Teofan al Poltavei (1873-1940), duhovnicul familiei împărăteşti:

„El va veni din dinastia Romanovilor!”

„Rusie, Rusie!… Cât de groaznic ai păcătuit înaintea bunăvoinţei Domnului. Domnul Dumnezeu a binevoit să-i dea Rusiei ceea ce nu a dat altui popor de pe pământ. Şi acest popor s-a dovedit a fi atât de nemulţumitor. L-a părăsit pe El, s-a lepădat de Dânsul şi pentru aceasta Domnul l-a predat demonilor spre chinuire. Diavolii s-au sălăşluit în sufletele oamenilor şi poporul Rusiei a devenit posedat, îndrăcit. Şi toate grozăviile care ajung la urechile noastre despre ceea ce se întâmplă în Rusia: despre toate profanările, despre ateismul militant şi lupta împotriva lui Dumnezeu toate acestea se întâmplă din cauza îndrăcirii.

Însă, din nespusa milă a lui Dumnezeu, această posedare va trece, poporul se va vindeca. Poporul se va întoarce la pocăinţă, la credinţă. Se va întâmpla ceea ce nimeni nu aşteaptă. Rusia va învia din morţi şi toată lumea se va minuna. Ortodoxia va renaşte şi va triumfa, însă ortodoxia care a fost cândva nu va mai fi. Marii stareţi au spus că Rusia va renaşte, chiar poporul va restaura monarhia. Ţarul va fi înscăunat pe tron de Însuşi Dumnezeu. El va fi un mare reformator şi va avea o credinţă ortodoxă puternică. El va surpa pe ierarhii nelegiuiţi ai Bisericii, va fi o personalitate excepţională, cu sufletul curat şi sfânt. Va avea o voinţă puternică. El va veni din dinastia Romanovilor pe linia maternă. El va fi alesul lui Dumnezeu, ascultător Lui întru toate. El va transforma Siberia. Însă această Rusie va exista puţin, în curând va fi ceea ce a vorbit apostolul Ioan în Apocalipsă“.

(Duhovnicul familiei împărăteşti, sfinţitul ierarh Teofan al Poltavei, noul zăvorât – 1873-1940).

(in: Staretii despre vremurile de pe urma“, 2007)

ic2.jpg


Categorii

Biserica rastignita, Mucenici ai vremurilor noastre, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfantul Ioan de Kronstadt, Sfantul Ioan Maximovici, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Tarul Nicolae si familia tarista a Romanovilor

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

31 Commentarii la “SFANTUL NICOLAE AL II-LEA, TARUL MUCENIC SI FAMILIA SA – sensul proniator al unei reabilitari

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Cat de bine se potriveste si la noi:

    “Diavolii s-au sălăşluit în sufletele oamenilor şi poporul Rusiei a devenit posedat, îndrăcit. Şi toate grozăviile care ajung la urechile noastre despre ceea ce se întâmplă în Rusia: despre toate profanările, despre ateismul militant şi lupta împotriva lui Dumnezeu – toate acestea se întâmplă din cauza îndrăcirii.”

    – nu se brodeste si la noi aceeasi stare de spirit in masa?! Eu zic ca da! Si toate astea mai abitir dupa ’90 cand n-a mai existat prigoana (pe fata) impotriva religiei; acum, ea (credinta noastra) este macinata din interior, de insasi capii ei, ca rezultat a dormirii pe-o ureche a ‘credinciosilor’.

  2. Americanii si toata planeta asteapta Salvatorul miraculos…in curand va iesi la propovaduire acel “ales”,acel “mesia”…lucifericul antihrist…”mantuitorul” oamenilor de azi,trupuri vii-moarte !!!

  3. Tot primesc pe e-mail prostii, lucruri interpretate gresit, legate de Apocalipsa, de venirea lui Mesia pe pamant, de ‘pacea de 1000 de ani’ si, indemnul sa-l primim cu bratele deschise, sa avem mintea deschisa pentru noua era!

    Dar m-am gandit – pe urma – ca unul/a care nu stie ce trebuie despre credinta, se poate sminti usor si accepta fara probleme de constiinta ceea ce spun unii sau altii. Incepe sa se creada pe nori pufosi, in purtarea de grija a cuiva ce ii va indeplini ce-si doreste si va aduce o pace (lumeasca) pentru el/ea si/sau ai lui. Asta-i primul si marele pericol! Al doilea pericol si cel mai insemnat il reprezinta sminteala produsa de unii ierarhi, IPS-titi si toata cohorta pro-ecumenista ce vrea sa ne coboare cu pace la Iad! Pentru necunoastere, ignoranta si lasitate vor plati multi fiindca nu vor avea cuvant de raspuns ‘n-am stiut…’, ‘m-am luat dupa intai-statatori..’, samd…

    Asa cum scrie si-aici, se pare ca urcam Golgota! Ramane de vazut cati se vor lasa rastigniti!

  4. Stirea am citit-o de dimineata intr-un ziar gratuit( prin care se manipuleaza foarte usor, ca de! e gratuit)de la metrou( in Montreal). Zice:”Decizia de reabilitare a familiei tarului nu va schimba totusi mentalitatile in Rusia de astazi: credinciosii ortodocsi impartasesc veneratia Bisericii pentru familia cu pricina, in timp ce comunistii rigizi considera ca tarul si ai sai au fost infractori.Parerea altor milioane de rusi oscileaza intre aceste doua extreme.”
    Mi s-a facut subit greata!
    Ca si citind articolul din “Ziua” parca, publicat de dvs. la Noutati, in care se arata cum Patriarhul ironizeaza pe cei “canonisiti” prin bataia de joc a unei societati neputiincoase.Sfintul Ionica de la Montreal…!
    Lui ii era caldut la Mitropolie cind a trebuit sa-mi fac bagajele, asa ca…, de-ar fi un Sfint Ionica aici, nu as veni la Catedrala Patriarhului ca sa ma rog sa mijloceasca pentru mine sfintul.

  5. Tocmai cum asteptau si evrei acum aproape 2000 de ani un imparat care sa ii elibereze din robia Egiptului…asa cum a fost ucis Domnul Iisus acum 2000 de ani, asa este ucisa biserica Lui in fiecare zi de 2000 de ani incoace. Istoria se repeta, iar adevarata credinta a fost mereu un ghimpe in calea “progresului”, nu cred ca este o exceptie astazi. Crestinii au fost intotdeauna (poate cu f.f. putine exceptii in timpul imparatilor crestini) batjocoriti, ridiculizati, martirizati. Nu cred ca martirii si sfintii din toate timpurile au trait vremuri mai bune dacat cele de astazi si nu suferim noi (nici chiar psihologic vorbind) mai mult dacat au suferit sfintii inchisorilor comuniste. Eretici, chiar si printre “pastori”, au existat si vor exista pana la sfarsitul timpurilor. Apocalipsa numai Domnul din Cer stie cand va fi, cu ea aproape sau departe oricum vom da seama pt. viata pe care am trait-o prin judecata particulara. Iar aceasta judecata, asa cum spunea marele nostru duhovnic Pr. Calciu-Dumitreasa nu va fi una prin comparatie cu alti “pacatosi!” sau daca va fi una totusi, aceasta ne va pune fata in fata cu sufletele dreptilor. Si atunci ce conteaza cand vine apocalipsa! crestinul trebuie sa fie pregatit zilnic dupa pilda fecioarelor intelepte, ca si cum si-ar trai “ultimele clipe in ficare zii”, ca sa-i citez pe sf. parinti. Si tot sf. parinti spun “ca un copil abia nascut este destul de batran ca sa si moara”; “cine poate spune cu certitudine ca se mantuieste si cel de langa el nu?’ – pr. Arsenie Papacioc, si tot sfintia sa spune ca “tu poti sa crezi ca duci o viata sfanta si te crezi deja matuit, dar in realitate…” Sa ne rugam fratilor pantru toti, chiar si pt. eretici si pastorii nostrii rataciti ca Domnul sa ii intoarca la masura Adevarului.
    O pacatoasa…

  6. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Ioan de Kronstadt: Oamenii au cazut in necredinta fiindca s-au lipsit de duhul rugaciunii
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » 20 DECEMBRIE - CENTENARUL ADORMIRII UNUI MARE SFANT PREOT DE MIR - IOAN DE KRONSTADT
  8. Pingback: Război întru Cuvânt » Din profetiile mai putin cunoscute ale sfintilor (II): “Noi alegem crucea!”
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Din profetiile mai putin cunoscute ale sfintilor (I) - “Vor veni vremuri cand ortodocsii vor fi invrajbiti intre ei…”
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Ioan Krestiankin (1910-2006) despre totalitarismul european si despre “al optulea sinod”
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » Marturii despre Vladica Ioan Maximovici - apostolul neobosit si neinfricat al vremii noastre
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Eugene (Cuv. Seraphim) Rose despre MOARTEA UNUI SFANT: VLADICA IOAN MAXIMOVICI
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SERAPHIM ROSE: NU PUTEM CITA CANOANE UNUI OM CARE SE INEACA. Supercorectii, Patriarhia Moscovei si cazul dramatic al pr. Dimitrie Dudko
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » “In ce stramta camasa de forta a logicii vor sa ne sileasca sa intram…” – ULTIMUL CONFLICT AL PARINTELUI SERAPHIM CU GRUPAREA ZELOTISTA
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » Intre Cruce si tradare. CARE ESTE LECTIA MUCENICULUI EVGHENIE PENTRU NOI SI VREMURILE NOASTRE? (II)
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » CUM A FOST PRIGONIT SFANTUL IOAN MAXIMOVICI († 2 iulie) DE CHIAR FRATII SAI: “Ca au zis intru sine gandind cu nedreptate: Sa facem sila dreptului…”
  18. Pingback: Rugaciunile facatoare de minuni ale SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT (20 decembrie) si increderea de care se bucurau in popor
  19. Pingback: Sfantul Ioan de Kronstadt (†20 dec.): PRIVESTE MAI DES IN INIMA TA, COBOARA-TE IN ADANCUL EI! -
  20. Pingback: IATA SUFERINTA! (II) Alte fragmente din marturia lui Nicolae Istrate, detinutul politic basarabean deportat in Siberia (si mici extrase VIDEO) -
  21. Pingback: SFANTA NOUA MUCENITA ELISABETA, MAREA DUCESA A RUSIEI, cumnata Sfantului Tar Mucenic Nicolae al II-lea, Romanov (✝ 5 iulie) -
  22. Pingback: FAMILIA DE MUCENICI A TARULUI NICOLAE ROMANOV, ultimul imparat rus (✝17 iulie) si INCEPUTUL SANGEROASEI REVOLUTII BOLSEVICE -
  23. Pingback: SFANTA DUCESA ELISABETA FEODOROVNA – crinul nobletei desavarsite stropit cu sangele muceniciei. ✝18 iulie – 96 DE ANI DE LA MOARTEA MARTIRICA a unui vlastar imparatesc ales, de viță “victoriană”, care a unit frumusetea ingerea
  24. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  25. Pingback: MUCENICIA SFINTEI DUCESE ELISABETA si a insotitorilor sai, ucisi de bolsevici la Alapaievsk (18 iulie 1918): “Domnul a socotit ca a venit ceasul sa-I purtam crucea. Sa ne silim deci sa ne facem vrednice de ea!” – CANTAREA DE BIRUINTA A S
  26. Pingback: Predica audio a protos. Ioan de la Sihastria Putnei despre IADUL OMULUI CONTEMPORAN, ZBUCIUMAT, INSINGURAT SI AUTO-PECETLUIT PRIN DEPENDENTA DE TEHNOLOGIE: “II citesti rugaciuni de dezlegare, dar dumneavoastra sunteti gata să-l dezlegati de telefon
  27. Pingback: CUM A FOST PRIGONIT SFANTUL IOAN MAXIMOVICI († 2 iulie) DE CHIAR FRATII SAI: “Ca au zis intru sine gandind cu nedreptate: Sa facem sila dreptului…” | Cuvântul Ortodox
  28. Pingback: Sfantul Ioan Maximovici despre ASASINAREA FAMILIEI IMPERIALE A TARULUI MARTIR NICOLAE: “Mult mai greu este păcatul uciderii Unsului ortodox al lui Dumnezeu…” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: 100 DE ANI DE LA ABDICAREA ȚARULUI MUCENIC NICOLAE SI DE LA INCEPEREA PERSECUTIILOR BOLSEVICE ANTICRESTINE. Biserica Ortodoxa Rusa din afara Granitelor cere scoaterea mausoleului lui LENIN din Piata Rosie
  30. Pingback: “NE-AR TREBUI UN PROOROC?”– Căderea de neoprit a poporului și povestea lui ABEL, monahul-profet | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate