Sfantul Paisie de la Neamt despre IMPORTANTA CITIRII CARTILOR DUHOVNICESTI, A SCRIERILOR SFINTILOR PARINTI

18-11-2010 Sublinieri

*

Răspunsul meu spre a patra hulă a ta, părinte Atanasie, cu care ai hulit sfintele cărţi greceşti scrise cu mâna, cele făcute de Sfinţii Părinţi, cu Duhul Sfânt

“Dar spre această hulă a ta, părinte Atanasie, îţi răspund într-acest fel:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile sfinţilor şi a toată lumea învăţători şi a preacuvioşilor şl purtătorilor de Dumnezeu părinţilor noştri, cărora cu luminarea Preasfântului Tău Duh le-ai deschis mintea lor a înţelege Sfânta Scriptură, a Legii celei Vechi si a celei Noi, şi le-ai dat lor, pentru curăţenia inimii şi sufletelor lor, a înţelege tainele împărăţiei Tale, ajută-mi mie, cu bun darul Tău, ca să răspund asupra celor ce ocărăsc învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Luminează-mi mintea şi limba spre lauda învăţăturii celei de Dumnezeu insuflate a Sfinţilor Părinţi. Şi dă puterea cea de la Tine neputinciosului meu cuvânt, ca să defaim şi să ruşinez luptătoarea de Duh împrelestitură [inselare, n.n.] a minţii celei înalte purtătoare de vânt, şi ca să gonesc pe ai minţii porci, cei ce vor a călca mărgăritarul, adică învăţătura Sfinţilor Părinţi, cu a lor rătăcită urmare. (…)

 

Diavolul din început ucigător de oameni se numeşte şi urâtorul binelui, precum şi singur pentru mândria sa din Cer a căzut şi din lumină s-a făcut întuneric. Aşijderea şi fiecărui om care voieşte să se mântuiască, îi face de-a pururea împiedicare întru tot lucrul bun, punându-i lui nevăzutele sale curse întunecoase, împletite şi meşteşugite în multe feluri. Şi omul, de viu prinzându-se întru acestea, umblă ca în noaptea neştiinţei întru a lui voie.

Dar Domnul, cu cea mai de pe urmă a Sa îndurare, plecându-se către neamul omenesc, ştiind cum că mulţi vor cădea în cursele diavolului dintru a lor neştiinţă, a binevoit a da lumina Sfintei Scripturi, a Legii celei Vechi şi a celei Noi, spre arătarea şi spre descoperirea adevărului şi spre defăimarea vicleşugului diavolesc. Şi văzând Dumnezeu că această lumină a Sfintei Scripturi celor pătimaşi spre înţelegere nu le este lesne apropiată, a binevoit prin sfinţii săi robi, prin cei curaţi cu inima şi cu sufletul, prin învăţătorii Bisericii şi Sfinţii Părinţi, pe Sfânta Scriptură cu Duhul cel Sfânt al Său a o tâlcui şi printr-înşii şi pe noi, pătimaşii, a ne lumina cu razele învăţăturilor lor celor de Dumnezeu insuflate. Şi aşa s-a defăimat vicleşugul diavolesc şi cursele lui cele ascunse s-au cunoscut.

Şi fiecare, ce umblă ca într-o noapte întru această viaţă cu puţină vreme, fiind strălucit cu lumina sfintei învăţături a Sfinţilor Părinţi, cunoaşte înşelăciunile cele multe şi nu lesne de ajuns ale diavolului. Şi cu bun darul lui Dumnezeu, fără de vătămare trece toate lătrările vrăjmaşului. Şi măcar de i se va si întâmpla lui, ca unui om puţin, din neputinţa sa, a se poticni şi a cădea, dar si aşa, cu lumina citirii sfintelor cărţi degrabă înţelegându-şi a sa cădere, se va sârgui a se scula, rugându-se Domnului ca să-i dea lui mână de ajutor. Şi Domnul, pentru a lui osârdie către sfintele cărţi, îl va scoate pe dânsul, dându-i lui ajutor cu bun darul Său.

Aceasta văzând diavolul, că mulţi, silindu-se către Sfânta Scriptură şi cu toată osârdia îndeletnicindu-se cu citirea cărţilor, cu bun darul lui Dumnezeu, scapă de ale lui curse şi se îndreptează în calea mântuirii, şi văzând cum că nimic aşa precum lăsarea citirii cărţilor [nu-l] aduce pe om către pierzare (că precum grăiește Sfântul Talasie:

„lumina sufletului este citirea cărţilor, de lipsindu-se cel nebun şi ca întru întuneric umblând, va pieri”,

una ca aceasta văzând diavolul, că din nebăgarea de seamă a citirii cărţilor, se face pierzare multor suflete, toată luptarea sa o ridică asupra cărţilor Sfinţilor Părinţi, vrând, dacă i-ar fi fost lui cu putinţă, pe toţi să-i arunce în prăpastia nebăgării de seamă de citirea cărţilor. Pentru că voieşte ca toţi să piară şi să se răzvrătescă întru rătăcirea împrelestirii şi a deşartei urmări. Şi dacă află pe oarecare din cei slabi de minte, care lui îi urmează, numaidecât le bagă lor gând de hulă şi de neîncredere spre sfintele cărți, ca să nu le aibă întru evlavie. Şi printr-înşii dă şi altora sfatul său cel pierzător de suflet, ca să nu creadă sfintelor cărţi ale Sfinţilor Părinţi, care cu Duhul Sfânt le-au alcătuit pe acelea, întru acest chip si pe sfinţia ta, aflându-te diavolul cu mintea ta umblând fără de citirea Sfintei Scripturi şi fără învăţătura Sfinților Părinţi, şi fără sfatul celor iscusiţi, şi alunecat în multe feluri de gropi ale împrelestirii urmării celei potrivnice asupra Sfintei Biserici, şi pentru aceasta, nu numai ţie, ci şi ucenicilor tăi, celor ce urmează minţii tale, văzând pierzarea ceea ce va să fie, se bucură împreună şi se teme şi se cutremură. Se bucură, văzându-te pe tine întru această aşezare petrecând, dar se teme ca nu cumva, începând a citi cărţile Sfinţilor Părinţi, să cunoşti cursele împrelestirii lui şi, cunoscându-le, să ieşi dintru această groapă a împrelestirii, întru care ai căzut.

(…) Şi când te-a văzut pe tine diavolul întărindu-te întru acest pierzător de suflet sfat al lui atunci prin tine sfătuieşte şi pe alţii aceeaşi cale a împrelestirii lui, vrând a depărta pe toţi de la citirea cărţilor sfintei învăţaturi a Sfinţilor Părinţi, ca să nu să cunoască o meşteşugire înşelătoare ca aceasta a lui. Una ca aceasta mi se pare că este pricina, pentru care tu scrii către mine unele ca acestea de cărţile Sfinţilor Părinţi. Dar te întreb, părinte Atanasie, pe care cărţi Sfânta noastră Biserică nu le primeşte? Şi dacă tu nu ştii, eu îţi voi răspunde: Sfânta noastră Biserică pe ale ereticilor cărţi nu le primeşte, pentru că ereticii din întunecarea diavolului au scos cărți pentru înşelarea pravoslavnicilor creştini. Şi pentru aceea este porunca bisericească ce grăieşte aşa:

„cărţile ereticilor a nu le citi, nici cu dânşii a vorbi”.

Vezi, părinte Atanasie, cum pe cărţile cele ce nu le primeşte Biserica noastră, pe acelea porunceşte nici „[nu] le citi”. (…)

Pentru aceea, părinte Atanasie, văzându-te în ce fel groapă a împrelestirii ai căzut cu a ta neştiinţă şi cunoscând această greşeală a ta, te rog, sârguieşte-te a te pocăi de aceasta cu osârdie şi te sârguieşte a citi cu toată inima si cu tot sufletul cărţile greceşti cele scrise cu mâna ale Sfinţilor Părinţi, care ne îndreptează pe noi în calea cea adevărată a vieţii celei după Evanghelie. Dar dacă nu vrei ca să le citeşti, măcar nu le huli şi nu grăi ca să nu le avem întru evlavie şi altele, însă adevăr îţi grăiesc: Dacă nu vei citi cărţile cele făcute de Sfinţii Părinţi cu întrebarea celor iscusiţi, cu durere, niciodată nu vei putea cunoaşte împrelestirile diavolului şi a scăpa de cursele lui cele ascunse, ci totdeauna ca în noapte, în neştiinţa ta umblând fără de lumina citirii cărţilor, ai să cazi în multe gropi împotriva urmării Sfintei Biserici, precum şi întru această scrisoare a ta, cea către mina scrisă, se arată mai luminos decât soarele rătăcirea ta din călea adevărului. (…)


De pricina alunecării tale, părinte Atanasie, întru urmarea cea împotrivitoare asupra Sfintei noastre Biserici

După aceasta, după tot răspunsul meu asupra scrisorii sfinţiei tale, luând scrisoarea ta în mână, am început a o citi şi cu băgare de seamă a o ispiti, ca să aflu de unde ai căzut tu întru atâtea urmări de multe feluri împotriva Sfintei Biserici, la care, după cât mi-a fost puterea, eu ţi-am descoperit răspunsul meu spre aceasta. Şi n-am aflat altă pricină a rătăcirii tale din înţelegerea cea dreaptă fără decât aceasta: că şi până acum nici-o carte n-ai citit. Şi nu ştiu de unde ai aflat această cale, ca să nu citeşti nici o carte, după cum ni se cuvine nouă, creştinilor, a citi. Că măcar deşi grăieşti către mine aşa:

„Adevărat, frate, că n-am citit la cărţi multe, nici la filozofii mari. Nici poftesc de la Dumnezeu acestea, ci poftesc ca să mă învăţ a-mi plânge păcatele mele”.

Si pe urmă iarăşi grăieşti:

„Pentru că pocăinţa şi plângerea pentru păcate, şi smerenia, şi dragostea către fratele este învăţătură cerească şi adevărată, n-am grijă de cărţile cele multe si să le citesc”.

Spre aceasta eu îţi răspund: adevărat aşa este, părinte Atanasie. Aceasta este învăţătură dumnezeiască si adevărată: de a te căi şi a plânge pentru păcate, a se smeri şi a iubi pe fratele. Insă de unde te vei învăţa aceasta, dacă nu citeşti nici o carte şi nici grijă n-ai de aceasta? (…)

Dintru aceasta, părinte, am cunoscut că aceasta este pricina alunecării tale: pentru că nicidecum nici o carte încă n-ai citit. Dar dacă îmi vei răspunde: „Cum poate fi aşa, ca să nu citesc, că eu, cât pot, citesc în sfintele cărţi?” – eu îţi voi răspunde ca aşa este. Adevărat că citeşti, însă Domnul nostru Iisus Hristos nu porunceşte ca prost să citim Sfânta Scriptură, ci ca să o şi ispitim [cercetam]. Că aşa grăieşte:

„Ispitiţi [Cercetati] Scripturile, că vouă vi se pare intru ele a avea viaţa vecilor”.

Vezi, părinte, că Domnul nostru Iisus Hristos porunceşte a citi cu mare băgare de seamă şi cu ispitire Sfânta Scriptură. Ce folos este de acest fel de citire, când cineva citeşte numai negru pe alb şi nu va să bage de seamă ca sa cunoască şi puterea celor ce citeşte?

Au nu de aici şi tu, părinte, atât ai rătăcit din inţelegerea cea dreaptă, că şi de sfânta credinţă nimic nu ştii? (…)

De folosul citirii cărţilor

Am voit a-ţi pomeni ţie, părinte, de multe lucruri trebuincioase, însă mai vârtos decât de toate, te rog de aceasta, ca să laşi îndeşarta şi goala aceasta gândire de a nu citi cărţi. Că vezi în ce groapă a pierzării ai căzut, împreună şi cu ucenicii tăi, in urmarea cea împotriva Sfintei Biserici, pentru aceea că nu citeşti cărţile cu băgare de seamă. Că eu viaţa voastră o laud, nevoinţele voastre le fericesc şi mă folosesc de petrecerea voastră, însă cu această nevoinţă a voastră trebuie şi minte, trebuie şi socoteală, ca să nu fie deşartă toată munca voastră, ci să fie şi viaţa voastră, şi urmarea voastră toată după puterea Sfintei Scripturi. Că dacă urmarea voastră nu va fi după puterea Sfintei Scripturi, atunci nici spre un folos nu vă va fi vouă toată munca şi nevoinţă vieţii voastre. Au nu ştiţi că urmarea dreapta, după puterea Sfintei Scripturi, cap este? Iar dacă capul va fi tăiat, ce folos de trup? Adică, dacă va fi urmarea împotrivitoare asupra Sfintei Biserici şi asupra puterii Sfintei Scripturi, ce folos va fi de multa nevoinţă? Că măcar şi pe morţi de va învia, unul ca acesta nu se va mântui. Pentru aceea, părinte Atanasie, dacă vrei singur să te mântuieşti şi să arăţi ucenicilor tăi calea împărătească a poruncilor lui Dumnezeu, ceea ce duce către împărăţia Cerească, să te lipeşti cu tot sufletul către citirea cărţilor. Aceasta şi ţie, şi ucenicilor tăi să vă fie neîmprelestit învăţător, şi cu întrebarea celor iscusiţi îndreptându-vă pe voi în calea mântuirii, că într-alt fel a se mântui nu se poate.

Că aşa grăieşte Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Nu se poate a se mântui nimenea, dacă nu se îndulceşte des cu citirea cea duhovnicească”.

Iar Sfântul Vasile cel Mare învaţă:

„Să înveţe stareţul pe fraţi după puterea Sfintei Scripturi, iar dacă nu, atunci va fi mincinos martor spre Dumnezeu şi fur de cele sfinte”.

Şi Marele Anastasie Sinaitul grăieşte:

„Pentru aceea datori suntem întru toate ce grăim şi facem a avea aratare din Dumnezeiasca Scriptură, ca nu cumva, cu obiceiurile omeneşti împrelestindu-ne, să cădem din calea cea dreaptă; şi vom cădea în prăpastia pierzării”.

Şi iarăşi grăieşte:

„Ni se cade nouă cu frică şi cu dragoste să ne învăţăm întru Dumnezeieştile Scripturi şi să ne ridicăm pe sine, şi unul pe altul, cu pomenirile Sfintelor Scripturi“.

Iar Sfântul Marele Nicon Mavrioriu scrie aşa:

„De vreme ce nu ispitim [cercetam] cu smerenie şi cu dreaptă minte, ziua şi noaptea, cu frica lui Dumnezeu Sfintele Scripturi, ne abatem de tot din calea cea dreaptă către mireneasca şi trupeasca poftă şi urmare, şi departe suntem de la Dumnezeu.

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur grăieşte:

„Pentru aceea, trebuie multe rugăciuni, şi totdeauna învăţătură a Dumnezeieştilor Scripturi, ca focul relelor patimi să-l stingă şi fumul întunecării lumeşti să-l risipească; că rugăciunea şi citirea sfintelor cărţi foarte pe noi ne foloseşte ca nimic alta, dacă aceasta o facem cu trezvire. Că aceasta este hrana sufletului, aceasta este împodobirea, aceasta este viaţa şi ridicarea minţii şi întărirea. Spre acest lucru totdeauna să ne întărim şi spre aceasta să ne sârguim”.

Aşijderea şi toţi Sfinţii Părinţi ne învaţă pe noi, ridicându-ne către citirea cea cu osârdie a cărţilor.

Şi să nu-mi grăieşti mie, părinte, că una sau două cărţi sunt de ajuns pentru citirea cea către îndreptarea sufletească. Că si albina nu numai dintru una sau două, ci din multe florişoare adunând dulceaţă, miere face. Aşijderea şi cel ce citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi, dintru una se îndreptează pentru sfânta credinţa a urma drept, dintr-alta de pustnicie şi din alta de ascultare. Şi pe scurt a zice, dintru învăţăturile multor Sfinţi Părinţi, se îndreptează omul către viaţa Evangheliei. Şi pentru rugăciunile sfinţilor acelora ce cu Duhul Sfânt au făcut cărţile, scapă şi din urmarea cea împrelestită şi împotrivitoare Sfintei Biserici şi se îndreaptă în calea mântuirii, scăpând de mult împletitele vicleşuguri ale diavolului, cu bun darul lui Hristos.

Iată, părinte, după puterea Sfintei Scripturi aduc înaintea ta sfatul meu pentru citirea cărţilor. Dacă vei vrea a-l primi, bine vei face. Dar dacă nu vei vrea, tu ştii că nu sunt eu învăţătorul tău. Nevoia m-a silit a te sfătui pe tine aceasta, pentru că eu socotesc că nu este altă pricină a alunecării voastre, decât nebăgarea de seamă la citirea cărţilor. (…)

Dar vouă, fraţilor mei, Gherasime şi Hrisante şi ceilalţi împreună, după puterea Sfintei Scripturi şi după învăţătura Sfinţilor Părinţi, acest fel de sfat folositor de suflet vă dau: Dacă vreţi cu adevărat a vă mântui, într-acest chip să băgaţi de seamă de stareţul vostru, dacă el vă învaţă pe voi după puterea Sfintei Scripturi şi după poruncile lui Dumnezeu, atunci voi să petreceti până la moarte în ascultare şi nicidecum să nu vă despărţiţi de dânsul, ci, toată voia voastră înaintea lui lepădând, să vă sârguiţi porunca lui ca a lui Dumnezeu a o împlini. Iar dacă veţi înţelege că rău învaţă şi nu după puterea Sfintei Scripturi si împotriva Sfintei Biserici, atunci cu toată puterea să vă sârguiţi a vă depărta de la dânsul, ca nu, în loc de mântuire, pierzare să moşteniţi. Totdeauna în gând şi în inimă, şi în suflet, să aveţi cuvântul Sfântului Apostol Pavel, ce grăieşte aşa:

„Dar măcar şi noi, sau înger din cer de va binevesti vouă, mai mult decât am binevestit vouă, anatema să fie”.

Pentru aceea, fraţilor, acest cuvânt grăind, băgaţi de seamă de voi, ca să nu seceraţi mărăcini în loc de grâu şi să aflaţi pierzare în locul mântuirii. Că dacă învăţătura vă va fi vouă după puterea Sfintei Scripturi, atunci şi ascultarea voastră vă va fi vouă întru mântuirea sufletului, pe care noi toţi să o dobândim, cu bun darul Domnului nostru Iisus Hristos. Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, cu Cel fără de început al lui Părinte şi cu Preasfântul si bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(in: Sf. Paisie de la Neamt, Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. 2, Ed. Doxologia, Iasi, 2010)

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Marturisirea Bisericii, Razboiul nevazut, Sfantul Paisie de la Neamt (Velicicovschi), Sfinti Parinti

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “Sfantul Paisie de la Neamt despre IMPORTANTA CITIRII CARTILOR DUHOVNICESTI, A SCRIERILOR SFINTILOR PARINTI

  1. Sinodului Permanent al Greciei:”Cardul cetateanului” nu trebuie sa contina sub nici o forma, in mod vizibil sau invizibil, numarul 666.
    http://graiulortodox.wordpress.com/2010/11/18/sinodului-permanent-al-grecieicardul-cetateanului-nu-trebuie-sa-contina-sub-nici-o-forma-in-mod-vizibil-sau-invizibil-numarul-666/

  2. Sfinţii părinţi ne sunt lumină
    Şi Adevăr verificat
    Prin caznele despătimirii,
    Nu doar prin ce au învăţat.

    Tot ce au scris este viaţă
    Purificată’n nevoinţă
    Şi în răbdarea ,, pân’la sânge’’
    A ,,jugului’’ în pocăinţă.

    Tot ce’au citit din Adevărul
    Care se află în scriptură,
    L’au folosit pentru sfinţire
    Şi l’au făcut învăţătură.

    Tot ce au scris, nu-i comentariu,
    Ci însuşi sfântul lor parcurs
    Pe căile despătimirii
    Şi-n ascultarea de Iisus.

    Ei vin cu viaţa lor, s’arate
    Că ce au spus e Adevărul,
    C’au căutat să’nfăptuiască
    Ce ne’a cerut Mântuitorul,

    Că n’au ţinut să-l comenteze
    Pe necuprinsul Dumnezeu,
    Filozofând savant cu mintea,
    Ci să-l vădească pe cel rău,

    Că n’au luptat pedinafară
    Şi comentând astfel scriptura
    Ci să-i trăiască Adevărul,
    Adâncul şi învăţătura,

    Că s-au păzit cu mare frică
    De adâncimea înşelării,
    Despătimindu-se prin cruce
    De falşii lauri ai pierzării.

    N’au scris cuvinte din cuvinte,
    Doar au descris ce au trăit
    Şi cele ce în Har şi taine
    Prin Duhul Sfânt au dobândit.

    Fără de ei ne aflăm pururi
    În cea mai gravă rătăcire,
    Oricât de sus am fi în treaptă
    Şi’oricât de’nalţi în instruire.

    Şi vai de sufletele noastre
    De ne vedem îndreptăţiţi
    De ,,scopuri’’ sau de instruire
    Să n’ascultăm Sfinţii Părinţi.

    Sau obligaţi de stăpânire
    Să le’ngrădim cuvâtul sfânt
    Ori să-i avem acoperire
    La viclenia din cuvânt.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE SERAFIM ROSE SI CONDITIILE RAPORTARII ORTODOXE LA SFINTII PARINTI: “Fara durerea inimii, nu poti fi decat un smochin neroditor, un plictisitor ‘stie-tot’ care este totdeauna ‘corect’&#
  4. “Parintele Paisie iubea tare mult citirea cartilor Sfintilor Parinti.
    (…) Sa nu zici parinte Atanasie ca ajunge una sau doua carti pentru mantuirea sufletului. Doar nici albina nu aduna miere dintr-o floare, ci din multe. Asa este si cel care citeste cartile Sfintilor Parinti. Una il invata dreapta credinta, alta ii vorbeste de tacere si rugaciune; alta ii spune de ascultare, de smerenie si rabdare, iar alta il indeamna catre iubirea de Dumnezeu si de aproapele. Asadar, DIN MULTE CARTI PATRISTICE INVATA OMUL SA TRAIASCA DUPA EVANGHELIE” (Vietile Sfintilor)

  5. Pingback: PATERICUL EGYPTEAN, editie de referinta, lucrata de monahi de la Petru-Voda - Razboi întru Cuvânt
  6. Pingback: SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT. Cuvinte trezitoare, de mare folos pentru inceputul Postului. GANDUL LA MOARTE. “ASTAZI ESTE TIMPUL POCAINTEI” -
  7. Pingback: SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT despre necesitatea citirii Sfintilor Parinti si a sfatuirii fratesti, in vremurile lipsei de stareti duhovnicesti -
  8. Pingback: SFINTII PARINTI vs. “INTELEPCIUNEA ACESTEI LUMI” si EREZIILE APUSENE: “Invatatura Sfintilor Parinti este INVATATURA SFANTULUI DUH! Va rog: tineti-va de aceasta invatatura! Trebuie sa aducem si trupul, si mintea, si inima sub carmuirea Du
  9. Pingback: SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT si cateva principii-trepte ale urcusului sau catre Dumnezeu: “NU DEVII MARE DECAT PRIN LUCRURILE MICI” si… NU TE INTOARCE INAPOI! Cat poate costa o singura clipa de ezitare si de neascultare? | Cuvântul Ortodo
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate