SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV: “Nu vorbi despre crestinism cu oameni molipsiti de invataturi mincinoase; nu citi carti despre crestinism scrise de dascali mincinosi!”
“Iarăşi îţi aduc, fiu credincios al Bisericii de Răsărit, cuvânt de sfat nemincinos şi bun. Acest cuvânt nu e al meu: este cuvântul Sfinţilor Părinţi. De la ei vin toate sfaturile mele. Păzeşte-ţi mintea şi inima de învăţătura mincinoasă. Nu vorbi despre creştinism cu oameni molipsiţi de învăţături mincinoase; nu citi cărţi despre creştinism scrise de dascăli mincinoşi. Adevărul se află în tovărăşia Duhului Sfânt: El este Duhul Adevărului. Minciuna o însoţeşte şi o ajută duhul diavolului, care este minciună şi părintele minciunii. Cel ce citeşte cărţile dascălilor mincinoşi intră negreşit în părtăşie cu duhul viclean şi întunecat al minciunii. Lucrul acesta să nu ţi se pară ciudat şi de necrezut: aşa spun răspicat luminătorii Bisericii, Sfinţii Părinţi.
Dacă în mintea şi sufletul tău nu este scris nimic, Adevărul şi Duhul să scrie în ele poruncile lui Dumnezeu şi învăţătura Lui duhovnicească. De ţi-ai îngăduit a-ţi mâzgăli de tot tablele sufletului cu felurite cugete şi întipăriri neduhovniceşti, fără a lua aminte cu înţelepciune şi fereală: “Cine e scriitorul, ce scrie el?“, curăţă cele scrise de scriitori străini, curăţă prin pocăinţă şi lepădarea a tot ce este împotrivitor de Dumnezeu. Să scrie pe tablele tale doar degetul lui Dumnezeu. Pregăteşte pentru acest scriitor minte şi inimă curată, vieţuind cu evlavie şi întreagă înţelepciune: atunci, rugându-te tu şi citind sfintele cărţi, pe nebăgate de seamă şi în chip tainic se va scrie pe tablele sufletului tău legea Duhului.
Nu-ţi este îngăduit să citeşti alte cărţi despre religie decât cele scrise de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii Soborniceşti a Răsăritului. Acest lucru îl cere Biserica de Răsărit de la fiii săi. Iar dacă gândeşti altfel şi socoţi porunca Bisericii mai puţin întemeiată decât socotinţa ta şi a celorlalţi de un cuget cu tine, atunci nu mai eşti fiu al Bisericii, ci judecător al ei. Mă numeşti mărginit, neluminat îndeajuns, rigorist? Lasă-mă în mărginirea şi în celelalte neajunsuri ale mele: voiesc mai bine a rămâne cu toate aceste neajunsuri, fiu al Bisericii de Răsărit decât ca, având toate părutele calităţi, să mă fac mai deştept decât ea şi, ca atare, să-mi îngădui a nu-i da ascultare şi a mă despărţi de ea. Adevăraţilor fii ai Bisericii de Răsărit le va face plăcere glasul meu. Aceştia ştiu că cel care voieşte a primi înţelepciunea cerească trebuie să lepede înţelepciunea sa pământească, oricât de mare ar fi ea, să o lase deoparte, să o taie, s-o recunoască drept nebunie, aşa cum este ea de fapt (I Corinteni 3, 19).
Înţelepciunea pământească este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu: ea, legii lui Dumnezeu nu se supune şi nici nu poate (Romani 8, 7). Dintru început aceasta este firea ei; aşa va şi rămâne până ce va lua sfârşit, când pământul şi lucrurile de pe dânsul, iar dimpreună cu ele şi înţelepciunea pământească, vor arde (II Petru 3, 10).
Sfânta Biserică îngăduie citirea cărţilor eretice numai acelor mădulare ale sale care au mintea şi simţirile inimii vindecate şi luminate de Sfântul Duh, care pot deosebi întotdeauna între adevăratul bine şi răul ce se preface a fi bine şi se ascunde sub chipul adevărului. Marii bineplăcuţi ai lui Dumnezeu, care au cunoscut neputinţa cea de obşte a tuturor oamenilor, s-au înfricoşat de otrava eresului şi a minciunii. Ca atare, ei au fugit cu toată râvna de împreună-vorbirile cu oamenii molipsiţi de învăţăturile cele mincinoase şi de citirea cărţilor eretice. Având înaintea ochilor căderea preaînvăţatului Origen, a lui Arie cel iscusit în certuri, a lui Nestorie cel bun de gură şi a altor bogaţi în înţelepciunea acestei lumi, ce au pierit din pricina nădăjduirii în sine şi a părerii de sine, ei (bineplăcuţii) au căutat mântuirea şi au aflat-o în fuga de învăţăturile mincinoase, în ascultarea faţă de Biserică până în amănuntele cele mai subţiri. Păstorii şi dascălii cei purtători de Duh şi sfinţi ai Bisericii nu citeau scrierile ereticilor celor hulitori de Dumnezeu decât siliţi de nevoia de neînlăturat a întregii obşti creştine. Prin cuvântul lor plin de putere, cuvânt duhovnicesc, ei au înfierat rătăcirile, au vestit tuturor fiilor Bisericii primejdia ascunsă în scrierile eretice sub numele frumoase ale sfinţeniei şi evlaviei.
Eu şi cu tine însă trebuie să ne păzim neapărat de citirea cărţilor alcătuite de dascăli mincinoşi. Orişicine a scris despre Hristos, despre credinţa şi duhovnicia creştină fără să fie mădular al Bisericii de Răsărit, singura sfântă, poartă numele de dascăl mincinos. Spune-mi, cum este cu putinţă să-ţi îngădui a citi orişice carte, când fiecare carte pe care o citeşti te poartă încotro voieşte, te înduplecă să crezi în tot lucrul pentru care îi face trebuinţă încuviinţarea ta, să te lepezi de tot ce are ea nevoie să lepezi?
Experienţa arată cât de pierzătoare sunt urmările citirii fără dreaptă-socotinţă. Printre fiii Bisericii de Răsărit câte idei despre creştinism nu putem întâlni din cele mai tulburi, mai greşite, mai potrivnice învăţăturii Bisericii, mai defăimătoare ale acestei sfinte învăţături, idei însuşite prin citirea cărţilor eretice!
Nu te mâhni, prietene, pentru preantâmpinările mele, care sunt insuflate de faptul ca îţi doresc binele cel adevărat. Tatăl, mama, dascălul bun nu se înfricoşează, oare, pentru pruncul nevinovat şi fără experienţă, atunci când el vrea să intre într-o cameră unde printre lucrurile bune de mâncat se află otravă multă? Moartea sufletului e mai de plâns decât moartea trupească: trupul mort are să învieze şi adeseori moartea trupului se face pricină de viaţă sufletului; dimpotrivă, sufletul omorât de rău este jertfă a morţii veşnice, iar el poate fi omorât de orice gând care cuprinde vreun fel de hulă împotriva lui Dumnezeu, pe care cei neştiutori nu-l bagă nicidecum de seamă. “Va fi o vreme, a proorocit Apostolul Pavel, când învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi, ci după poftele lor îşi vor alege loruşi învăţători să le răsfeţe auzul, şi de la adevăr îşi vor întoarce auzul, iar către basme se vor pleca” (II Timotei 4, 3-4).
Nu te lăsa înşelat de titlurile răsunătoare ale cărţilor care făgăduiesc să-i înveţe desăvârşirea creştină pe cei ce încă au nevoie de hrana pruncilor; nu te lăsa înşelat nici de podoaba cea din afară a cărţii, de vioiciunea, puterea, frumuseţea stilului, nici de faptul ca autorul ar fi, pasămite, sfânt, care şi-a dovedit sfinţenia prin numeroase minuni (aluzie, probabil, la “sfinţii” apuseni ca Francisc de Assisi – n.tr.). Învăţătura mincinoasă nu se dă înapoi de la nici o născocire, de la nici o înşelăciune ca să dea basmelor sale înfăţişarea adevărului şi astfel să otrăvească mai lesne sufletul cu ele. Învăţătura mincinoasă este deja, în sine, înşelare. Ea amăgeşte, înainte de cititor, pe scriitor (II Timotei 3, 13). Semnul după care recunoaştem că o carte e cu adevărat folositoare de suflet este că a fost scrisa de un sfânt scriitor, mădular al Bisericii de Răsărit, încuviinţat şi recunoscut de sfânta Biserică. Amin.”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
cred ca o confirmare contemporana a cuvintelor Sfantului Ignatie, una cutremuratoare este si mucenicia Maicii Heruvima de la Petru Voda
http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/sf_heruvima.html
Cutremuratoare cuvinte!
In vol.3 din Seria “Experiente Ascetice”, intitulat “Aripi duhovnicesti pestru cei osteniti si impovarati”, Sf. Ignatie spune ca fiecare lucru are un “duh” al lui, si la fel si fiecare carte are un “duh” al ei, care este un “dat”, o pecete, un specific al celui care a scris-o.
Or, daca cineva citeste o carte eretica, si care huleste ORTODOXIA, atunci, acel om, COMUNICA cu duhul si cu puterea malefice ale acelei carti.
Este exact ca atunci cand stai intre niste oameni care fumeaza. Chiar daca tu nu fumezi, ajungi de mirosi a fum de tigara, si mai ales parul si hainele miroase de numa, numa.
Intr-o zi am adus vorba cu un frate teolog despre erezii si despre predicile ereticillor si scrierile lor, iar acest frate (acum licentiat in teologie ortooxa, si care pregateste un mster) a spus asa : “mie nu mi-ar fi frica sa ascult un predicator sectar si eretic sau sa citesc o carte sectara, pentru ca am un simt al depistarii de departe a erezii, nasul mintii mele si al sufletului meu, ma instiinteaza de departe daca cineva este sau nu eretic sau daca vorbeste sau nu eretic.”
Am vorbit cu un alt tanar despre ceea ce a spus acest frate teolog, si anume ca el are un “nas launtric, cu senzor antierezie”, si fratele din urma cu care a vorbit a spus despre acest “nas cu senzor antieretic” al licentiatului in teologie cam asa: “Daca cineva merge intr-o fabrica de tutun, cand intra inauntru, i sem face rau, nu suporta mirosul, ochii ii lacrimeaza, nasul i se irita, dar se uita cu mirare la angajatii fabricii de tutun, ca acestia nu au astfel de simptome ca si el, ci sunt vioi si fara sa para ca sunt afectati de mirosul si iritarea tutunului. Maim mult decat atat, doar dupa cateva minute, si nasul si ochii celui care a intrat pentru prima data in fabrica SE OBISNUIESC CU ATMOSFERA SI DAMFUL TUTUNULUI, SI IRITATIA DISPARE TREPTAT. Asa ca spune-i teologului care zice ca are “nasul mintii cu senzor antierezie”, ca daca va sta mult in MIROSUL si DAMFUL GREU AL ADUNARILOR ERETICE, i se va OBISNUI TREPTAT NASUL CU ELE, si VA AJUNGE DE NU VA MAI SIMTI CA PERICULOS MIROSUL UCIGATOR AL EREZIEI, iar “senzorul antierezie”, se va defecta”!!
Mi-a placut mult ACEASTA REPLICA SI EXPLICATIE! a acestui tanar intelept.
Si cand ne gandim ca multi teologi ortodocsi care merg la studii teologice sau filosofice in vest, la universitatile catolice sau protestante (si care poseda doar predania dogmatica si teoretica a Bisericii si nu si pe cea MISTICO ASCETICA SI DUHOVNICEASCA A SFINTILOR PARINTI), ajung treptat ca “nasul mintii lor cu senzor antierezie” sa NU MAI SIMTA MIROSUL UCIGATOR DEM MINTE SI INIMA AL INVATATURILOR APUSENE!! Iar cand se intorc in tara, sunt APOSTOLI NU AI INVATATURILOR SFINTIILOR PARINTI, ci A TEOLOGIEI LUI TOMA DE AQUINO, sau KARL BARTH!
Despre Parintele STANILOAE, se spune ca A DEZROBIT TEOLOGIA ROMANEASCA DIN ROBIA INFLUENTELOR SI CLISEELOR SI FORMULELOR SCHEMATICE SCOLASTICE ALE TEOLOGIILOR OCCIDENTALE, si cu precadere ale teologiei catalice.
Vai de noi, cand Vladicii si profesorii nostrii de la Facultatile de teologie ortodoxa din tara, sunt IMBACSITI DE DUHUL CARTILOR APUSENE!!
Si vai si de cei pe care ii invata, adica de viitorii pastori!!
Tot Sf. Ignatie sspune in lucrarea sa “DESPRE DUHURI, VEDENII SI MINUNI”, ca inaintea aratarii lui Antichrist, CUNOSTIINTA DUHOVNICEASCA CEA MANTUITOARE, SE VA IMPUTINA PE FATA PAMANTULUI CUM NU SE POATE MAI MULT!
DA!, aluatul scolasticii si al filosofiei religioase secularizate occidentale A DOSPIT STUDIILE TEOLOGICE ORTODOXE, si a provocat consecinte grave in inimile si mintile seminaristilor si studentilor teologi, si anume DOAR O CUNOASTERE SEACA SI ARIDA SI INTELECTUALA A ORTODOXIEI si prea putin CUNOASTREA VIE A VIETII DUHOVNICESTI SI A PREDANIEI SFINTILOR PARINTI!
Intr-o alta postare o sa mai revenim asupra acestei chestiuni.
DOAR FILOCALIA SI SF. SCRIPTURA SI P.S.B.-urile si CARTILE NEOPTRISTICE ALE PARINTILOR NEOPTARISTISCI ADUC O CUNOSTIINTA VIE SI DUHOVNICEASCA pentru suflet restul este cum spunea asa lapidar un parinte ortodox “ECHILIBRISTICA MINTALA”!
Domnul sa ne ajute CA PREDANIA SFINTILOR PARINTI SA O CUNOASTEM SI S-O IMPROPRIEM SI INTIPARIM CA O PECETE CAT MAI CLARA IN CEARA INIMII SI MINTII NOASTRE!!
AMIN! Slavit sa fie Domnul!
in comentariul anterior am uitat sa precizezcare ce anume din spusa Sfantului Ignatie m-au dus instantaneu cu gandul la maica Heruvima: “Învăţătura mincinoasă nu se dă înapoi de la nici o născocire, de la nici o înşelăciune ca să dea basmelor sale înfăţişarea adevărului şi astfel să otrăvească mai lesne sufletul cu ele.”
“Profesorii ei i-au apreciat munca şi i-au propus să se înscrie la doctorat. Lucrarea sa de doctorat era axată tot pe tîlcuirea la cartea Facerii: trebuia să dovedească faptul că Sfinţii Părinţi l-au urmat în tîlcuirea lor la Facere pe ereticul Orighen. Svetlana s-a apucat de lucru cu încredere, neştiind ce i s-a cerut, de fapt. Dar, pe măsură ce mai citea din Sfinţii Părinţi cu pricina, realiza hula ce i se cerea să o dovedească. Am aici, rămase de la ea, Tîlcuirea la Facere a Fericitului Augustin (în latină), cea a lui Orighen (în greacă), cea a Fericitului Theodorit al Kirului (în greacă), şi cea a Sfîntului Efrem Sirul (în engleză), ba chiar şi comentariul filosofului evreu Filon din Alexandria (în greacă), lucrări pe care le citise acolo la Budapesta, în original. Cu cît citea mai mult, cu atît înţelegea că nu numai că Sfinţii Părinţi nu l-au urmat pe ereticul Orighen în lucrările lor, ci unul din motivele pentru care au întocmit aceste lucrări a fost acela de a-l combate pe eretic, şi se vedea asta din felul în care abordau fiecare chestiune în parte.”
Multumim mult, Ruxandra si Gheorghe pentru extrem de folositoarele completari!
Totodata v-am solicita sprijinul, doar in masura in care puteti (si oricarui alt cititor fidel pe siteul nostru) pentru transcrierea din anumite carti care nu se gasesc pe net a celor mai puternice si utile cuvinte pentru noi. Cei care puteti, va rugam sa ne contactati pe una din adresele redactia@cuvantul-ortodox.ro sau razbointrucuvant@gmail.com pentru a stabili de comun acord cartile si capitolele.
De asemenea, cei care ati dori sa scrieti cate o meditatie duhovniceasca care sa apara pe site (inclusiv unele comentarii de aici pot fi prelucrate spre a fi publicabile ca articole pe site), le puteti trimite tot pe una din adresele indicate, urmand a decide asupra posibilitatii aparitiei lor. In special pe fratele Gheorghita Vela il rugam sa trimita textele corectate si sa inlocuiasca cuvintele scrise cu majuscule cu bolduri sau italice. 🙂
Va multumim foarte mult!
Mult mi-au bucurat sufletul comentariile anterioare , vazand ca exista crestini exigenti cu ei insisi , tocmai pentru ca si ei ( ca si mine)iubesc duhul scrierilor Sf. Ignatie Briancianinov. Cuvintele sfantului Ignatie sunt ca niste palme pe obrazul crestinului caldicel, ca un dus rece pentru mintile crestinilor ce ,,motaie” pe drumul greu al crucii. Pentru mine, Sf. Ignatie este paznicul trezviei , cel la care alerg cand duhul mi se imputineaza si se clatina in valtoarea vietii sociale pe care o duc in lume,intre oameni indiferenti fata de Dumnezeu.
Sugestiva este si comparatia dintre ortodocsii care citesc carti eretice sau fac studii teologice in occident, si cei ce se obisnuiesc treptat cu damful toxic al tutunului , fara sa-si dea seama.Faina asociere !
Cineva ma intreba de unde sa stie el daca autorul crestin pe care-l citeste este inselat sau pe calea dreapta ? I-am raspuns sa citeasca Sfintii Parinti si a obiectat ca au stil greoi , arhaic si nu-i poate urmari.
I-am recomandat sfinti mai apropiati de noi. Obiectia lui: ,,de unde stiu ca acestia sunt in duhul cel bun, atata timp cat si unii dintre scriitori eretici ii citeaza pe Sfintii Parinti ?!”. Nu am mai spus nimic.
Hristos a inviat!
Iata gasind azi, textul “Totodata v-am solicita sprijinul, doar in masura in care puteti (si oricarui alt cititor fidel pe siteul nostru) pentru transcrierea din anumite carti care nu se gasesc pe net a celor mai puternice si utile cuvinte pentru noi. Cei care puteti, va rugam sa ne contactati pe una din adresele redactia@cuvantul-ortodox.ro sau razbointrucuvant@gmail.com pentru a stabili de comun acord cartile si capitolele.”, cu rusinea ca eu personal nu am carti, dar cu speranta ca le-as putea procura, imprumuta, daca veti considera potrivit, va rog sa imi trimiteti Dumneavoastra pe mail o lista a lor asa incat sa pot incepe cautarea. As redacta bucuroasa pasajele ce le alegeti.
Daca as putea as vrea tare mult sa ajut sa sporeasca aceste Cuvinte…Mie imi folosesc…Cat voi putea “alerga ” la acest site…cum bine spuneati undeva…
Doamne ajuta!
Hristos a înviat!
Citind aceste cuvinte, realizez în ce pericol duhovnicesc se află studenţii de la facultatea de filosofie. Cred că tinerii, care studiază filosofia şi vor să rămână în Biserica lui Hristos, au trebuinţă de lumina harului divin, căci ştiind atâtea concepţii greşite, chiar ateiste şi fiind lipsiţi de experienţă, pot cădea foarte uşor în necredinţă, sau pot adera la învăţături străine de Revelaţia dumnezeiască, având impresia că sunt doar mai “deschişi”, şi pot gândi mai liber decât alţi creştini, care evită citirea acelor cărţi. De asemenea, ştiu de la o persoană demnă de încredere că la facultatea de medicină din Bucureşti, studenţii credincioşi trebuie să fie deosebit de puternici şi, mai ales, întăriţi de harul lui Hristos, pentru că majoritatea profesorilor de acolo sunt atei convinşi şi încearcă să le impună studenţilor convingerile lor religioase. Dacă prin harul lui Dumnezeu voi reuşi să studiez teologia şi va fi necesar să citesc cărţi eretice în folosul Bisericii, cred că le voi citi, dar NUMAI după ce voi dobândi cunoştinţe temenice despre învăţătura cea adevărată a Bisericii noastre şi voi avea o experienţă duhovnicească mai îndelungată.
Până astăzi, nu m-am gândit că citirea unor cărţi eretice ar putea fi dăunătoare pentru sufletele credincioşilor începători în viaţa duhovnicească(aşa cum sunt şi eu) şi lipsiţi de orice experienţă. Mă gândisem că citirea unor astfel de cărţi chiar le-ar putea întări credinţa creştinilor, deoarece citind astfel de scrieri, ei ar putea conştientiza superioritatea adevăratei credinţe faţă de orice concepţie incorectă. Totuşi, acum realizez în ce înşelare am fost… căci un credincios lipsit de dreaptă socoteală, citind cărţi necreştine, şi-ar putea întipări în minte unele dintre acele idei, chiar fără să realizeze şi şi-ar asuma o anumită atitudine, care l-ar îndepărta de Hristos.
Îi mulţumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Înţelepciunea Cea adevărată, pentru că, în nenumărate rânduri, îmi descoperă, prin oameni credincioşi, calea corectă către Împărăţia iubirii Sale! Să nădăjduim şi să ne rugăm ca Domnul să întărească sufletele fraţilor noştri care, din diferite motive, sunt constrânşi să afle şi chiar să reţină idei greşite, ce i-ar putea îndepărta de viaţa cea întru Hristos.
“Dacă creştinismul reprezintă adevărul, atunci orice filosofie despre el este falsă.”
Doamne-ajută!
@ Laura:
Nu doar la filosofie e pericol. Cum am mai discutat…
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/03/22/ierom-ioan-buliga-teologii-sa-invete-din-sfintele-carti-iar-nu-din-mintea-lor/
Regret că, în ultima perioadă, nu am mai putut intra pe site, deoarece am un program foarte încărcat, dar mi-am amintit o idee foarte interesantă, pe care am vrut să v-o împărtăşesc de mai mult timp.
Sfântul Ignatie ne sfătuieşte să nu citim cărţi anticreştine, sau eretice, iar un alt sfânt important al Bisericii noastre, Vasile cel Mare, arată că şi citirea cărţilor laice, care nu au legătură cu religia trebuie realizată cu discernământ duhovnicesc. Desigur, formarea unei culturi generale vaste prin citirea celor mai importante scrieri(literare, ştiinţifice etc.), care nu conţin idei împotriva învăţăturii revelate, ne este deosebit de utilă, dar şi lecturarea acestor cărţi trebuie s-o facem cu spirit critic(mai corect, cu dreaptă socotinţă), căci încredere totală nu putem avea decât în Hristos şi în învăţăura Bisericii, pe care El ne-a revelat-o. În rest, orice idee trebuie cercetată.
În acest sens, am aflat că, în secolul al IV-lea, un grup de adolescenţi, care învăţau în şcolile păgâne ale vremii, l-au întrebat pe Sfântul Vasile cel Mare dacă citirea literaturii antice le este de folos, sau reprezintă o piedică în calea mântuirii lor. Sfântul Vasile, care învăţase filosofia antică, dar nu-şi pierduse credinţa dreaptă, le-a răspuns tinerilor că albinele, când caută polenul în flori, aleargă la orice floare, dar nu iau orice, ci duc în stup doar polenul necesar pentru ele. De asemenea, spunea sfântul părinte, tinerii creştini pot citi literatura laică, dar trebuie să aleagă din ea, să selecteze doar acele idei, care sunt compatibile cu dreapta credinţă, iar alte idei să nu accepte, adică să le ia la cunoştinţă, fără a le crede şi fără a le promova: “Noi, dacă suntem înţelpţi, să luăm din cărţi doar ceea ce ni se potriveşte nouă şi ce se înrudeşte cu adevărul, iar restul să-l lăsăm”. Prin aceste cuvinte, n-am intenţia de a-l contrazice pe Sfântul Ignatie(am acceptat cu toată încrederea sfatul său de a nu citi cărţi eretice, sau împotriva creştinismului), ci am încercat să arăt faptul că Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să asimilăm cu discernământ şi ideile, mesajele cărţilor, pe care ne este îngăduit să le citim(laice, dar fără conţinut anticreştin). De aceea, cred că este necesar să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască dreaptă socotinţă, pentru a putea crede dintre toate informaţiile, pe care le învăţăm doar acele idei utile, conforme cu înţelepciunea cea adevărată.
Admin, da, cred că este un pericol şi pentru teologi, în cazul în care încep să se încreadă în mod excesiv în cunoştinţele lor(chiar bazate pe studiul teologic), ignorând cuvintele lui Hristos, conform cărora fără El nu putem face nimic(cf. Ioan15,5), dar aceasta este responsabilitatea fiecărui creştin(teolog, sau nu). Cred că, în mod normal, studiul teologic, ne ajută să distingem mai uşor adevărul, cunoscând mai bine învăţătura Bisericii, bazată pe Revelaţie. Într-adevăr, putem cădea şi în ispita de a ne crede cei mai geniali teologi, precum se considerau ereticii, dar aceasta nu înseamnă să ne ferim de studiul teologic, ci să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască darul sfânt şi de mult preţ al smereniei autentice(care, din păcate, ştiu că îmi lipseşte!).
Domnul să fie cu noi toţi!
“Crede, iubeşte şi nu te înfricoşa.”(Nicolae Steinhardt)
Imi pare nespus de rau , ca pe acest site , unde am citit cu mult drag cuvintele duhovnicesti ale multor sfinti, dar si teologi contemporani , apar si aluzii neadecvate la adresa marelui teolog( de talie internationala ) Dumitru Staniloae , referitor la aducerea prin intermediul scrierilor domniei sale , a suflului spiritualitatii apusene , respectiv catolice (?), probabil , in ortodoxia de rasarit a romanilor.
Desigur , fiecare om capata o oarecare influenta din mediul in care traieste , numai ca dimensiunile staturii teologice ale unui Dumitru Staniloae , impun de la sine influenta in afara sa , si nu din afara sa , catre sine . Multele traduceri si referiri , pe care sfintia sa le aduce in invatatura crestin orodoxa , prin opera vasta si desavarsita a domnieie sale , nu sunt imprumuturi sau influente opozite din alte culturi si credinte , ci referinte , sau corespondente ale ortodoxiei crestine de rasarit , la alte idei omoloage , gasite in scrierile diferitilor autori de tematici crestine.
Exista, din pacate , persoane , care neavand o valoare intrinseca , se dedau la critici si judecati , ca prin acestea sa capete ele insele valore si credibilitate. Insa , oriunde am trai , sau intre ce oameni , fiecare avem legaturi specifice si personale cu Dumnezeu , care nu numai ca ne-a creeat liberi , dar ne-a alcatuit pe toti in acelasi fel si chip . Si , mai ales , Dumnezeu a pus in toti oameni aceeasi putere de a primi adevarul , cum bine abserva si domnul Petre Tutea ( Dumnezeu sa-l ierte ) , deci faptul ca unii imbratiseaza una si altii alta , este nu doar influenta , ci si vointa de decizie proprie , asemenea deciziei de a face , sau a nu face pacatul . Nimeni nu sileste peste vointa omului. Si , in final , dar de mare importanta , sa nu neglijam si sa nu dispretuim grija pe care Dumnezeu o poarta fiecarui om , intentia Lui da a povatui si de gasi toate posibilitatile de indreptare a unei persoane umane pe calea cea buna , cu mult mai multa iconomie si intelepciune dumnezeiasca , in raport cu intelepciunea omeneasca . Spunem ca studentii sunt in pericol de influente ateiste si inca altele ; sa nu uitam ca ne ridicam cu totii din invatatura ateista predata in scolile comuniste din timpul dictaturii ceausiste , dar pentru asta vi se pare ca am pierit cu totii ? Eu de acolo vin , din convingerea declarata ateista , desi aceasta era doar o simpla manifestare ( o influenta , da ) , insa Dumnezeu a lucrat asupra mea si eu am raspuns si asa am ajuns ortodoxa . Ce s-a intamplat cu influenta ? Sa fim mai optimisti si sa nu uitam , sa nu uitam de Dumnezeu si sa nu-L mai scoatem din ecuatie . Aceasta este tentinta unei noi credinte care se profileaza puternic din si catre directia Bisericii , credinta care-L scoate afara din ecuatie pe Dumnezeu , credinta in Dumnezeu , fara Dumnezeu.
@ Simona:
Unde ati gasit aici asa ceva despre Parintele Staniloae? Nu stim cine ar putea gandi asa ceva, noi in niciun caz. Pe aceasta pagina am gasit numai o referire in comentariul lui Gh. Vela, care spune exact contrariul, si anume ca “A DEZROBIT TEOLOGIA ROMANEASCA DIN ROBIA INFLUENTELOR SI CLISEELOR SI FORMULELOR SCHEMATICE SCOLASTICE ALE TEOLOGIILOR OCCIDENTALE, si cu precadere ale teologiei catalice”.
“IDespre Parintele STANILOAE, se spune ca A DEZROBIT TEOLOGIA ROMANEASCA DIN ROBIA INFLUENTELOR SI CLISEELOR SI FORMULELOR SCHEMATICE SCOLASTICE ALE TEOLOGIILOR OCCIDENTALE, si cu precadere ale teologiei catalice.
Vai de noi, cand Vladicii si profesorii nostrii de la Facultatile de teologie ortodoxa din tara, sunt IMBACSITI DE DUHUL CARTILOR APUSENE”!!
Aceste fraze ( din textul Velei Gheorghe )mi s-au parut a fi mai degraba contrare , caci in succesiunea prezentata ceva nu se leaga ; stiind ca Pr. Dumitru Staniloae , in amplele sale traduceri din germana , franceza , etc, nu numai ca nu vrea sa faca o distinctie riguroasa a ortodoxiei de restul ( chiar si oameni de stiinta ), ci gaseste similitudini si impletiri intre rasarit si apus . Autoarea articolului din care am preluat textul , leaga pe neopatristi de Sfintii Parinti , care nu intotdeauna fac o pereche potrivita si aici vad duhul unei scindari care se prefigureaza actulamente , prezentata de autoare la modul invers ,ca o continuitate a suflului patristic. Ori , neopatristicii la care , hai sa zic , banuiesc ca se refera , nu sunt in aceeasi barca cu Dumitru Staniloae , care vede separarea ortodocsilor de eterodocsi , ca pe un” infern”. Adevaratul ortodox nu se vede traind in separare de semenii sai si in iubirea sa asemanatoare Fiului , prefera sa se rastigneasca pe sine , iar nu pe aproapele sau. Neopatristii ? Cine sunt ei si ce vor ? Caci neo nu poate sa insemne decat nou , deci diferit de vechi , diferit de Sfintii Parinti , diferit de Parintele Dumitru Staniloae .Poate ca autoarea doar a auzit acele cuvinte despre Pr. Dumitru Staniloae , fara sa citeasca opera sa , caci , iar spun , banuiesc , dumneaei nu face parte din arca lui Staniloae . Dar poate ma insel , sa dea Dumnezeu . Oricum , imi cer iertare pentru inconvenient si-mi pare sincer rau , daca v-am contrariat . Imi asum vina.
P.S. Poate m-am inselat cu adevarat si pentru motivul ca am auzit critici la adresa Pr . Dumitru Staniloae cum ca ar fi mai mult spre apus si ca ar cam fi diluat putin din credinta ortodoxa , ori eu sunt o indragostita de Parintele Dumitru Staniloae , tocmai pentru ortodoxia lui.
Imi cer iar iertare , nu stiu cine e Gheorghe Vela , am crezut ca Vela este prenume feminin. Daca am interpretat gresit spusele domniei sale , ii cer iertare inca o data , iar daca intr-adevar domnia sa este de partea proorociilor si a buletinelor si a cipurilor , care au facut ravagii in randurile moldovenilor , pana la alienare , ii cer de asemenea iertare , desi nu sunt de acord cu astfel de credinte .
@ simona:
A dezrobi = a elibera (de sub influenta teologiei catolice). Deci e de bine.
Profesorii de teologie evocati mai jos sunt cei de astazi (o parte dintre ei) care sunt influentati puternic de duhul apusean.