SFINȚII IOACHIM ȘI ANA – RIDICAREA RUȘINII: “Toate greutăţile sunt ridicate şi toate lacrimile sunt auzite, CÂND PE HRISTOS ÎL CHEMI! Hristos plânge pentru noi. Ne ia de pe margine şi ne aşază în mijlocul Raiului, ATUNCI CÂND ÎL CHEMĂM CU ADEVĂRAT! Ridică munţii noştri şi ne şterge ruşinile!”

8-09-2017 Sublinieri

Vedeti si:

Maria Mourza:

Ruşinea nerodirii

– Spre pomenirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului –

Momentul 1

La marea sărbătoare a Domnului,
vorbeşte Tradiţia, toţi evreii aduceau
daruri de jertfă lui Dumnezeu.
Printre ei şi Ioachim,
bărbat evlavios şi foarte bogat.
A alergat primul ca să aducă darurile lui
de jertfă.
Daruri de două ori mai multe faţă de ceilalţi.
Însă nu l-au lăsat.
Nu i-au permis ca acesta să aducă primul daruri,
fiindcă aducea şi ruşine.
Era stigmatizat: nu avea copii.

Era imensă ruşinea aceea de a nu avea copii
şi îl costa scump acest lucru.
Iar Ioachim s-a întristat.
S-a întristat foarte tare şi nu s-a întors la casa lui
Ruşinat şi rănit,
a plecat departe, la loc pustiu:
Nu am să mănânc
şi nu am să beau
şi nu am să mă întorc înapoi,
până ce nu mă va cerceta Domnul Dumnezeul
meu”,
a plâns şi iar a plâns timp de 40 de zile şi
40 de nopţi.

Şi femeia acestuia, Ana, se văieta
şi se nevoia
şi suferea
nu odată, ci de două ori mai mult
– şi văduvă, dar şi fără copii –
şi neîncetat îl striga pe Dumnezeu:
Dumnezeul părinţilor mei,
priveşte la mâinile mele goale,
priveşte la casa mea pustie,
priveşte la sufletul meu care a pustiit,
şi ascultă-mă!
Dumnezeul părinţilor mei,
eliberează-mă de greutatea pe care o port…
Ridică de pe umerii mei ruşinea
şi binecuvintează-mă
precum ai binecuvântat pântecele Sarei.
Ridică-mi ruşinea!
Ridică-mi ruşinea,
ca să pot să mă uit la lume!”.

Momentul 2

Într-o zi,
priveam la cuiburile păsărilor,
care scoteau ţipete în loc de cântare:
Cu cine mă asemăn eu?
Cu ce semăn?
Nu semăn cu fiarele pământului,
fiindcă şi fiarele pământului,
creaturi, sunt în faţa Ta, Doamne.
Cu cine mă asemăn?
Nu cu aceste ape,
fiindcă şi apele
sunt creaţia Ta, Doamne.
Cu cine mă asemăn?
Nu cu pământul,
fiindcă şi pământul îşi dăruieşte roadele
şi Te binecuvintează, Doamne.
Mai vrednic decât păsările,
mai vrednic decât apele,
mai vrednic decât pământurile care rodesc,
mai vrednic decât nemiloasele mele măruntaie
cele negre şi sterpe.

Fructul nerodirii:
amărăciune amară,
rădăcină amară,
înrădăcinată în nucleul existenţei noastre.
Fructul nerodirii:
amărăciune amară,
care udă pâinea pe care o mâncăm
şi pâinea pe care o dăm.
Fructul nerodirii:
gustul morţii.
De ce mai trăiesc?
Vreau să mor!

Momentul 3

Şi în timp ce se jelea cântec de jale,
iată cum o întâmpină îngerul Domnului, zicând:
Ana, Ana,
ţi-a ascultat Domnul cererea
şi vei rămâne însărcinată
şi vei naşte,
iar sămânţa ta va glăsui
peste tot pământul!

Iar Ana a zis:
Să trăiască Domnul!
Să trăiască Dumnezeul meu!
Dacă nasc,
băiat sau fată,
voi închina acest dar
Domnului Dumnezeului meu!

Voi închina…
Ale Tale dintru ale Tale,
de la Tine toate sunt în dar
şi la Tine toate sunt în dar!
De la Tine vin şi la Tine se întorc!
La picioarele Tale Îţi aduc iarăşi tot
ceea ce mi-ai dat.
Cu diferenţa însă că acum
am pus şi sufletul meu înăuntru,
şi, însufleţite,
Ţi le aduc înapoi, Împărate!

Momentul 4

Şi s-au împlinit lunile acesteia,
şi în luna a noua,
stearpa de mai înainte a născut!
Şi bobocii au înflorit,
păsările au dat pui
şi mările s-au umplut de trandafiri!
Stearpa de mai înainte a născut!
Şi fiarele s-au liniştit
şi aerul s-a înmiresmat
şi pietrele s-au făcut pâini,
fiindcă Domnul a ascultat-o pe aceasta
şi a venit la aceasta
şi de ruşinea ei a iertat-o.

Şi Ana a compus un cântec, zicând:
Ascultaţi, stânci şi munţi;
ascultaţi, soare şi lună;
ascultaţi, zăpadă şi grindină:
cea stearpă alăptează!
Ascultaţi, neamurile lui Israel.
Ascultaţi, toate popoarele pământului,
îngeri şi oameni,
căci cea stearpă alăptează!

Ascultaţi-mă, voi care plângeţi,
voi care nu aveţi ochi ca să-i ridicaţi pe ei,
voi care nu aveţi soartă în soare,
voi care nu aveţi loc pe pământ,
voi, cei care sunteţi acolo strâmtoraţi,
ascultaţi-mă!
A ridicat Domnul ruşinea acesteia
şi stearpa alăptează!

Lacrimile au glas,
când lui Dumnezeu te adresezi.
Auzim?
Auzi?
Ascultă-mă,
tu care plângi,
tu care nu mai ai alte lacrimi,
tu care ai îmbătrânit când ai fost la vârsta de
20 de ani,
tu care ai strigat şi nu ai avut răspuns,
tu cu măruntaiele tale cele neroditoare.
Auzi?
Auzi-mă!
Cea stearpă alăptează,
orbii văd,
leproşii se curăţesc,
şchiopii umblă,
cei rătăciţi se întorc,
tâlharii intră în Rai,
nopţile se prefac în zile,
şi cei răi se fac sfinţi,
atunci când Îl chemi pe Hristos!

Momentul 5

Ana a născut
şi a spus moaşei:
Ce am născut?
A spus: femeie.
Iar Ana a spus:
Măreşte sufletul meu pe Domnul în această zi,
şi a chemat-o pe aceasta
şi a numit-o Mariam.

Când s-au împlinit şase luni,
Ana a lăsat-o pe fata ei jos
şi a făcut şapte paşi,
venind înapoi în braţele mamei ei.
Şi cea stearpă de mai înainte
a luat-o pe aceasta
şi a compus un cântec, zicând:
Trăiască Domnul!
Trăiască Dumnezeu!

Aud eu oare?
Auzi tu oare?
Nu eşti singur!
Hristos trăieşte!
Este aici! Ascultă-mă!
Ascultă-mă,
tu care te-ai împăturit ca un ghem de aţă.
Tu care te împăunezi
fiindcă trăieşti.
Tu care te tot învârți,
ca să nu-ţi găseşti locul.
Tu care ai mustrarea de conştiinţă ascunsă
sau vădită, pe care o porţi cu ruşine
şi care te macină,
ascultă-mă!
În Hristos nu există mustrare!
Nu există murdărie!
Nu există oameni
mărginiţi!
Nu sunt pierduţi
din turmă!
Auzi ce-ţi spun?
Toate greutăţile sunt ridicate,
şi toate lacrimile sunt auzite,
când pe Hristos Îl chemi!

Vezi-L
pe Hristos
în Omonia,
în Europa,
peste tot pământul!
Vezi-L pe Hristos în temniţe,
în casele de corecţie,
în cămine,
în palate,
în ascunzişuri,
la înmormântări,
în locurile fără de ieşire!
Acolo unde tu plângi,
acolo plânge şi Acesta.
Precum a plâns cu Marta şi Măria
la mormântul fratelui lor.

Vezi-L
aplecat deasupra ta,
cum îţi ridică greutatea
şi cum o face inexistentă – aşa cum s-a întâmplat
cu păcătoasa
cu puţin înainte de a arunca cu pietre în ea
oamenii aceia.
Vezi cum Acesta este cu tine!
Cum este de partea ta!
Cum Îi pasă de tine
şi cum Acesta împarte ruşinea cu tine!
Vezi cum îi alungă pe cei care îţi vor moartea,
precum s-a întâmplat cu păcătoasa.

Când suntem ai lui Hristos,
Hristos vorbeşte pentru noi,
ne ia apărarea,
plăteşte pentru noi.
Hristos plânge pentru noi.
Ne ia de pe margine
şi ne aşează în mijlocul Raiului,
atunci când Îl chemăm cu adevărat!
Pe toţi ne vrea,
pe toţi ne aude,
pe toate le poate.
Ridică munţii noştri
şi ne şterge ruşinile!

Hristos
– auzi? –
pe nimeni nu alungă.
Cu El este Pavel!
Cu El este Petru!
Cu El este samarineanca!
Cu El este tâlharul!
Cu El este desfrânata!
Cu El este cananeianca!
Cu el este Zaheu!
Toţi L-au chemat.
Toţi sunt cu El în Rai
– auzi? –
Primii şi ultimii!
cu toţi ca nişte sori, ca o lumină,
s-au făcut una cu Hristos
– auzi? –
Cu toţii Îl cheamă…
Cei care fac din glas strigăt,
şi din durere suspin.
Cu toţii îşi revarsă inima lor
în faţa Domnului!
Cu toţii,
în Rai împreună cu El!

Te rog,
auzi-mă!

(Maria Mourza, “In loc de ofranda. Un neinsemnat dar oferit singuratatii omului contemporan”, Editura Bunavestire, 2012)


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Poezii, Sfintii Parinti Ioachim si Ana

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate