SFANTUL TIHON – un patriarh martir al secolului XX

8-04-2008 Sublinieri

patriarhtihon-rusia-2-icoana1917.jpg

O pilda vie care ilustreaza in vremurile noastre chemarea evanghelica de a te impotrivi cu curaj silniciilor cand acestea acapareaza stapanirile si le transforma in instrumente satanice de lupta impotriva lui Dumnezeu si a omului (vezi cuvintele Sf. Iustin Popovici), o aflam tot ieri, pe 7 aprilie, cand a fost ziua de praznuire a unui patriarh-mucenic al veacului trecut, a Sfantului Patriarh Tihon. Ales intai-statator al Bisericii Ortodoxe Ruse exact in anul in care a avut loc lovitura de stat bolsevica (1917), Patriarhul Tihon a ales dintru inceput calea curajului, calea marturisirii adevarului si a lupta impotriva regimului comunist cu mijloacele evanghelice. Pare neverosimila aceasta “pasare rara” printre Patriarhi, dar cu atat este mai uimitoare si mai mustratoare pilda vietii sale, cu cat a marturisit pe fata in vremurile cele mai vitrege cu putinta (pentru a se vedea pana unde “vremurile dificile” nu pot fi o scuza pentru crestini, fie ei de rang inalt!), ale prigoanei cele mai sangeroase pentru Biserica incredintata lui de Hristos. Redam si noi cateva texte care cuprind marturisirea de credinta pentru care acest mare Pastor si-a dat viata, punandu-si sufletul pentru oile sale:

“Mult iubiti Parinti si frati!

Tocmai am raspuns cu formula rituala „multumesc si primesc”, dar ar trebui mai degraba sa plâng. Cât de grea este aceasta ascultare! Câte lacrimi cere ea! Si mai ales în aceste vremuri atât de tulburi! Precum Moise, spun si eu lui Dumnezeu: „De ce-l chinui, Doamne, pe robul tau? De ce pui pe umerii mei greutatea unui popor întreg?”. Da! De acum înainte pe mine se reazema povara tuturor bisericilor din Rusia si soarta mea este sa-mi jertfesc zilnic viata pentru ele.

Faca-se voia Domnului! El, Care îmi impune aceasta sarcina, va sti sa-mi usureze povara. Gândul ca aceasta alegere s-a îndeplinit si cu voia Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, a carei sfânta icoana a vegheat asupra celor doua adunari, este pentru mine o încurajare si o mângâiere! Ma adapostesc sub Sfântul ei Acoperamânt, rugând-o sa ma întareasca si sa crute acest oras si întreaga Rusie de mizerie si de suferinta.

Eu sunt cel mai mic dintre fratii mei, cum era David. Si totusi Domnul a îngaduit sa fiu ales. Cine sunt eu, Doamne? De ce m-ai chemat? Doamne! Binevoieste acum sa-l binecuvântezi pe robul Tau. Da-i inima luminata si minte înteleapta spre cârmuirea poporului Tau pe calea mântuirii. Fa-l sa arda de dragoste pentru fiii Bisericii Tale! Largeste aceasta inima! Lucrarea unui episcop este o fapta de iubire. Iata restabilita Patriarhia în Rusia, dar în niste vremuri foarte amenintatoare, sub salve de focuri nimicitoare.

Pentru a reface ordinea în Biserica, conducatorul ei va trebui sa ia cu siguranta niste masuri restrictive pentru a-i îndrepta pe razvratiti. Plângând ca Profetul Ilie, putem si noi spune:

„Doamne, fiii Rusiei au parasit credinta Ta, ei au distrus altarele Tale si au tras în biserici si în lacasurile sfinte din Kremlin; i-au masacrat pe preotii Tai!”.

Dar, precum oarecând Profetului, vocea Ta murmura încetisor inimilor noastre:

„Am înca sapte mii de oameni care nu si-au plecat genunchii în fata Baal-ului modern, si care nu l-au parasit pe adevaratul Dumnezeu” (I Regi 19, 14).

Si aud parca vocea Domnului care îmi spune: Mergi! Si aduna-i pe cei datorita carora mai dainuie înca pamântul rus, dar nu parasi oile ratacite si vrednice de mila, sortite pierzaniei si mortii. Du-le sa pasca într-o pasune binefacatoare. Adu înapoi oaia cea pierduta, gândeste-te la oaia cea ranita, întareste-o pe cea bolnava, dar lipseste-te de oaia grasa si neascultatoare.

Fie ca Pastorul Cel mai mare sa-mi vina în ajutor, pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Sale si ale Sfintilor Patriarhi moscoviti. Sa ne binecuvânteze pe toti cu harul Sau. Amin. (Cuvânt pe care l-a tinut când a fost ales Patriarh al Rusiei în anul 1917).

***

Într-un mesaj adresat credinciosilor, în care descria persecutiile împotriva credintei crestine si masacrele bestiale ale nevinovatilor ucisi fara sa fi fost judecati, Patriarhul scria: „Ne întoarcem cu profunda durere spre acesti monstri si le adresam un avertisment de care sa se teama: Smintitilor! Reveniti-va! Încetati masacrele! Purtarea voastra nu e numai cruda, ci cu adevarat satanica, vrednica de focul cel vesnic în viata viitoare si de un blestem înfricosator asupra urmasilor vostri aici pe pamânt! În numele puterii pe care ne-a dat-o Dumnezeu, va excomunicam, aruncând asupra voastra anatema, daca purtati înca numele de crestin, caci prin nastere ati apartinut Bisericii Ortodoxe”.

Si voi, credinciosi copii ai Bisericii lui Hristos, departati-va de acest neam ucigas, dupa cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Îndepartati pe cel rau din mijlocul vostru” (I Corinteni 5, 13).

Ei smulg Bisericii puterea si bunurile ei datorita armelor ucigase, dar voi rezistati prin puterea credintei, îndreptând catre Domnul rugaciunile voastre de cerere. Daca e necesar sa suferim pentru Hristos, va îndemn, copii mult iubiti ai Bisericii, sa suferiti împreuna cu noi! Tuturor va lansez o chemare, voua pastorilor si voua episcopilor, fii si fiice întru Hristos: Grabiti-va sa propovaduiti pocainta! Rugati-va sa înceteze acest conflict fratricid si aceste distrugeri! Chemati la pace, la dragoste, la unire! (Scrisoare pastorala din 19 ianuarie 1918).

(din: Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 2004)

patriarh_tihonrusia1917.jpg

Martirajul Patriarhului Tihon

Pe data de 13 (26) octombrie 1918 Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Tihon a trimis la adresa SNK (Consiliilor comisarilor poporului, institutie bolsevica – n.n.) o scrisoare în care era explicată poziţia Bisericii Ortodoxe. În scrisoare se menţiona:

„Timp de un an menţineţi puterea statului în mîinile voastre. Este strigător la ceruri că se varsă sîngele fraţilor noştri. Acest fapt ne impune să vă spunem adevărul amar: Patria noastră este acaparată, înjosită şi dezmembrată. Trimiteţi în Germania în mare taină aurul ţării ca plată pentru tribut. Refuzaţi să apăraţi Patria de duşmanii săi externi şi în acelaşi timp adunaţi armate. Împotriva cui o să le îndreptaţi? Aţi împărţit poporul în două tabere adverse care luptă între ele şi le-aţi implicat într-un război fratricid nemaipomenit. Dragostea lui Hristos aţi înlocuit-o cu ură, iar pacea aţi înlocuit-o în mod artificial cu duşmănia de clasă. Rusia nu a avut nevoie de o pace ruşinoasă pe care aţi încheiat-o cu duşmanii externi. V-aţi gîndit să distrugeţi definitiv pacea internă. Sînt executaţi episcopii nevinovaţi, preoţii, călugării şi călugăriţele. Vă este puţin că aţi înroşit mîinile poporului rus cu sînge frăţesc. Din instigările voastre au fost jefuite şi acaparate pămînturi, moşii, uzine, fabrici, case, vite, bani, obiecte, mobilă, haine. Aţi împins poporul întunecat şi mărginit la fărădelegi, ademenindu-l cu cîştig uşor, i-aţi întunecat conştiinţa, i-aţi înăbuşit teama de păcat. Unde este libertatea cuvîntului şi a presei, unde este libertatea predicii bisericeşti?Deosebit de dureroasă este încălcarea libertăţii conştiinţei. Aţi pus mîna pe bunurile bisericeşti, adunate de generaţii întregi de credincioşi şi nu v-aţi temut să încălcaţi dorinţa lor postumă. Aţi închis fără nici un motiv un şir de mănăstiri şi biserici. Aţi îngrădit accesul în Kremlin, acest patrimoniu sfînt al poporului credincios.

Trăim vremuri teribile ale dominaţiei voastre care nu se va şterge mult timp din sufletul poporului, eliminînd din el chipul lui Hristos şi imprimînd în el chipul fiarei… Ne adresăm vouă, celor care folosiţi puterea pentru persecutarea aproapelui şi nimicirea nevinovaţilor. Vă adresăm cuvîntul Nostru de înduplecare… lepădaţi distrugerea şi instalaţi ordinea şi legea. Lăsaţi poporul să se odihnească de acest război civil. Poporul rîvneşte şi merită această odihnă. În caz contrar vi se va cere sîngele prorocilor (Luca, XI, 50) şi toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri (Matei, XXVI, 52)”.

[…]

Lenin dorea procese grabnice asupra clerului de vîrf. Din iniţiativa lui în mai 1922 biroul politic primeşte o hotărîre:

„Să se dea o directivă Tribunalului moscovit:

Să fie judecat imediat Tihon.

Să fie executaţi popii“.

Justiţia a îndeplinit această hotărîre. Pe data de 8 mai la Moscova au fost executaţi 11 clerici şi mireni. Preoţii H. Nadejdin, V. Sokolov, Tihomirov, A. Zaozerski au completat lista miilor de oameni ucişi fără de vină. Conform indicaţiilor lui Lenin pe data de 4 mai 1922 Patriarhul Tihon a fost judecat. Cu el s-a „lucrat” la fel ca şi cu ceilalţi clerici. Era supus unor interogatorii interminabile, era ameninţat, presat, i se făceau promisiuni… Un martor a înregistrat ieşirea Patriarhului din închisoare:

„Mii de oameni au invadat piaţa din faţa închisorii. Nu departe se afla o trăsură. Un detaşament mare de cekişti au format un coridor de la poarta închisorii pînă la trăsură, separînd mulţimea în două. După o aşteptare lungă poarta s-a deschis şi s-a arătat Patriarhul. Părul lung era zbîrlit, barba încîlcită, pe faţa suptă ochii erau adînciţi, iar pe corpul gol era îmbrăcată o mantie soldăţească veche. Patriarhul era desculţ. Oamenii uluiţi au căzut în genunchi şi şi-au aplecat capetele. Patriarhul mergea încet spre trăsură, binecuvîntînd cu ambele mîini mulţimea, iar pe faţa-i chinuită curgeau lacrimile. Într-atît de puternic era momentul, încît şi opricinicii şi-au aplecat pios capetele în faţa mucenicului“.

Frînt, Patriarhul Tihon s-a stins la 26 martie 1926. Din amintirile unui martor:

La înmormîntarea Sfîntului Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii Tihon a venit mai multă lume decît la înmormîntarea conducătorului proletariatului mondial Lenin. Zi şi noapte poporul venea fără întrerupere să-şi ia rămas bun de la Patriarh. În prima zi, conform zvonurilor, au fost vîndute 60 000 de lumînări. Şirul oamenilor care veneau să-şi ia rămas bun se întindea pe o verstă întreagă…”.

(Extrase din articolul de pe AltermediaOBÎRŞIA RĂULUI (Tainele comunismului) IV)

ll1.jpg

De citit si:


Categorii

Biserica rastignita, Marturisirea Bisericii, Mucenici ai vremurilor noastre, Preotie (pentru preoti), Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “SFANTUL TIHON – un patriarh martir al secolului XX

  1. Pingback: blogul lui laurentiu dumitru » Blog Archive » Linkurile zilei, 8.04.08
  2. A fost Patriarh in adevaratul sens al cuvantului! Cinste lui! Nu s-a rusinat/nu i-a fost teama (probabil ca i-a fost si lui teama ca oricarui om dar s-a temut mai abitir sa taca si sa nu condamne ca un traitor de/in Dumnezeu sa nu le bata obrazul smintitilor atragandu-le atentia); si nu numai atat: a aratat si ‘roadele’ faradelegilor lor pentru urmasii lor obijnuindu-i pe cei de dupa ei cu o viata ticaloasa in care naravurile inaintasilor isi vor fi pus amprenta asupra modului de vietuire a celor din viitor (i-aţi întunecat conştiinţa, i-aţi înăbuşit teama de păcat). Acelasi lucru s-a intamplat si la noi…DAR NOI N-AM AVUT UN PATRIARH CARE SA SFICHIUIASCA PANA CA UN BICI PE OBRAZUL NELEGIUITILOR IN FOLOSUL POPORULUI!

  3. Referitor la ‘Arta de a nu face martiri’ mi-au revenit in minte ceea ce citisem mai demult pe net; m-am cutremurat din nou – mai profund – fiindca, ceea ce este de neinteles – pentru mine – bestialitatea din om, torturile inimaginabile – produse de o minte indiavolita de-a dreptul lasand la o parte orice farama de constiinta, de limita, o totala lipsa de compasiune, de judecata…torturi injositoare, scabroase…minti sociopate vrednice fie de camasi de forta fie de lanturi groase citindu-li-se Molitvele Sf.VAsile cel Mare. D-aia nici nu ma mira si sunt incredintata ca multi, foarte multi il vor primi pe Antihrist fiindca ‘ceva’ din firea lor ratacita il vor accepta, i se vor inchina si ii vor face ‘jocul’…dovada: comunismul cu toate ororile lui in care nimeni nu avea curajul sa spuna nimic, mai mult – sa fie duplicitar – pentru a se proteja pe sine si/sau familia.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » In San Francisco, pe urmele Sfantului Ioan Maximovici - “Apostolul Pavel al zilelor noastre”
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ierarh Nifon - Invatatorul nefatarniciei
  6. ,,Oamenii au căzut în genunchi şi şi-au plecat capetele ……’’ …..,,iar pe faţa-i chinuită curgeau lacrimile…’’ Să lăsăm inima să ne vorbească privind măreţia divină a acestui tablou.Ortodoxia mărturisitoare..Patriarh ortodox… Părinte. Părinte în ADEVĂRUL care-l spune acest cuvânt.Cu inima se cireşte aşa ceva.. -cu inima ortodoxă-.Iată puterea mărtrisirii şi efectul ei.,,oamenii au căzut în genunchi ….’’ …..,,iar pe faţă…îi curgeau lacrimile.’’ Ce tablou . Ce mărurisire mută cu forţă de tunet.OARE PĂRINTELE PLÂNGEA DE MILA SA ? Oare câţi din mulţime nu erau în lacrimi? Lacrimi de dragoste .Lacrimi divine.Lacrimi CARE VORBEAU mai pe înţeles de cât orice vorbă.Ce forţă. Ce dovadă.Păstor şi păstoriţi, sub forţa armelor fac dragostea să-şi arate divina nobleţe.Să-şi arate puterea.Să străbată veşnicia.Ce cuvinte s-ar fi putut spune ?Ce s-ar fi putut striga ? Dar oamenii aucăzut în genunchi şi şi-au plecat capetele. A vobit dragostea mai tare decât tunetul.
    A impesionat şi pe dmonizaţii torţionari. Ce să mai adaug ?
    Doar, că nu vom avea scuză, privind crucea cu Hristos ţintuit în piroane pentru noi, privind acest divin tablou şi viaţa sfinţilor noştri.Căci sfinţii ne vor judeca pe toţi , mari şi mici,mireni şi clerici.Iată dovadă de credinţă, piatră de poticneală înorice cale a credinţei în care î-şi face loc compromisul.
    Iertaţi-mi cutezanţa.

  7. Pingback: Konstantin V. Zorin: LA CE AR PUTEA FOLOSI BOALA SI SUFERINTA? SITUATIILE LIMITA SI CERCETAREA PRONIEI DUMNEZEIESTI -
  8. Pingback: In cautarea “mainii calde a lui Dumnezeu”. SOLJENITAN SI CAUZELE PROFUNDE SI ESENTIALE ALE RAULUI DEVENIT TOTALITAR. De ce reusesc conspiratiile? (II) -
  9. Pingback: Alexandr Soljenitan: OMUL-FLUVIU, CU O INIMA MARE CAT RUSIA. MECANISMUL GULAGULUI (I) -
  10. Pingback: IPS Ilarion Alfeiev despre REGIMUL ANTIHRISTIC bolsevic si comoara NOILOR MARTIRI ai Rusiei - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Pingback: Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III) -
  12. Pingback: PARINTELE IOAN – un sfant rus inaintevazator ascuns sub mantia smereniei, evocat de fiul sau duhovnicesc, ARHIMANDRITUL TIHON, in “Nesfintii sfinti” (II) -
  13. care este ziua de pomenire a Sfantului Patriarh Tihon?

  14. @ Gheorghe:

    7 aprilie, stiam noi.

  15. Pingback: FAMILIA DE MUCENICI A TARULUI NICOLAE ROMANOV, ultimul imparat rus (✝17 iulie) si INCEPUTUL SANGEROASEI REVOLUTII BOLSEVICE -
  16. Pingback: SFANTA DUCESA ELISABETA FEODOROVNA – crinul nobletei desavarsite stropit cu sangele muceniciei. ✝18 iulie – 96 DE ANI DE LA MOARTEA MARTIRICA a unui vlastar imparatesc ales, de viță “victoriană”, care a unit frumusetea ingerea
  17. Pingback: Cum a trecut Maica Eufrosina de la Diveevo prin iadul bolsevic: “TOATE ACESTEA SUNT PEDEAPSA LUI DUMNEZEU. DOMNUL A INGADUIT ACEASTA STAPANIRE” -
  18. Pingback: SCHIMONAHIA MARGARETA (Maica Eufrosina) – ultima supravietuitoare a vechiului DIVEEVO, prin care s-a implinit o proorocie a SFANTULUI SERAFIM DE SAROV, dupa mai bine de 150 de ani (si VIDEO) -
  19. Pingback: MUCENICIA SFINTEI DUCESE ELISABETA si a insotitorilor sai, ucisi de bolsevici la Alapaievsk (18 iulie 1918): “Domnul a socotit ca a venit ceasul sa-I purtam crucea. Sa ne silim deci sa ne facem vrednice de ea!” – CANTAREA DE BIRUINTA A S
  20. Pingback: Un patriarh martir al secolului XX « CER SI PAMANT ROMANESC
  21. Pingback: Sfantul Ioan Maximovici despre ASASINAREA FAMILIEI IMPERIALE A TARULUI MARTIR NICOLAE: “Mult mai greu este păcatul uciderii Unsului ortodox al lui Dumnezeu…” | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: 100 DE ANI DE LA ABDICAREA ȚARULUI MUCENIC NICOLAE SI DE LA INCEPEREA PERSECUTIILOR BOLSEVICE ANTICRESTINE. Biserica Ortodoxa Rusa din afara Granitelor cere scoaterea mausoleului lui LENIN din Piata Rosie
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate