Viata si minunile Sfantului Dimitrie cel Nou, CUVIOSUL DESCULT ALE CARUI SFINTE MOASTE OCROTESC BUCURESTII (reportaje video si predici audio)

27-10-2013 Sublinieri

sf-dimitrie-basarabov-5

COMOARA VIE  SI STRALUCITOARE, DE MARE PRET, ASCUNSA IN TARINA SMERENIEI DESAVARSITE

– pilda rodirii imbelsugate, mai presus de fire si de inchipuire, a celei mai rare si mai esentiale virtuti: TAINUIREA DE SINE

Reportaj TVR, Universul credintei

***

Documentar TRINITAS TV, 2012, cuprinzand, pe langa pilda sa de discretie si modestie, marturii extraordinare despre minunile de netagaduit, vechi si noi, savarsite pentru indreptarea si izbavirea oamenilor

***

PREDICA PROTOS. DOSOFTEI de la Man. Putna la praznicul Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou (2012):

Preacuviosi parinti, iubiti credinciosi,

Ieri l-am sarbatorit pe Sf. Mare Mc. Dimitrie, iar astazi, cum bine stim, este praznuirea Sf. Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului. Unul este mucenic – cel de ieri, cel de astazi – Dimitrie Basarabov – este un cuvios.  Daca Sf. Dimitrie de ieri a fost mai marele orasului Tesalonic (Tesalonicul era in Imperiul Roman unul din cele mai importante orase; daca ar fi sa facem o comparatie cu tara noastra, el este cum ar fi Constanta), Sf. Dimitrie de astazi are o viata care a ramas ascunsa cumva de noi, si nu numai datorita secolelor care au trecut de atunci, de cand a trait pe acest pamant, dar si datorita vietii sale de zi cu zi, o viata obisnuita, in care poate nici toti cei din jurul lor nu si-au dat seama pe cine au intre ei. Era dintr-un sat micut, Basarabi, se indeletnicea cu pastoritul, iar mai apoi a intrat intr-o manastire care era in zona acelui sat, si a trait ca sihastru intr-o pestera unde a fost si depus trupul sau, iar mai tarziu Dumnezeu a randuit ca acest trup sa fie descoperit nestricacios, ca sfinte moaste, printr-o minune Dumnezeiasca si o vindecare. Satul acela nu este departe de Bucuresti, este in Bulgaria dar este la 80 de km, iar in 1865 manastirea a fost refacuta chiar cu ajutor romanesc (acea manastire de acolo). Dupa descoperirea sa in apele Lomului – prin randuiala lui Dumnezeu si printr-o purtare de grija pe care noi nu stim ce cauze a avut, dar ii cunoastem efectele minunile pe care le savarseste Sf. Dimitrie cu noi, cu romanii – in 1774 moastele sale, printr-un general rus, si prin mijlocirea unui negustor aroman, Hagi Dimitrie si a Mitropolitului Tarii Romanesti, Grigore al II-lea de atunci ; deci din acel an, din 1774, moastele se afla in Bucuresti.

Asadar au trecut multi ani, nici nu stim exact cati, pana ca oamenii sa vada ca si acel locuitor din satul lor, din manastirea din zona lor, s-a facut un vas ales al lui Dumnezeu. Si prin acest cuvant ales deschidem principalul gand pe care vrem sa vi-l punem la inima si in minte, pentru ca adesea crestinul se izbeste de neintelegerea cuvantului Mantuitorului Care spune ca multi sunt chemati, dar putini alesi. Si spunem fiecare dintre noi adesea: «Da, cutare este sfant, il cinstesc, ma rog lui. Dar, vezi, eu nu sunt ca el» chiar daca poate uneori avem aceeasi meserie, ori aceeasi slujire in lume, cum ar fi cazul Sf. Dimitrie de a fi pastor, ori de a fi monah. Si este o indreptatire pentru ne-urcarea noastra duhovniceasca: «Eu nu sunt ca sfantul cutare!». Si cand spunem aceasta practic pe Dumnezeu Il socotim si responsabil si vinovat de aceasta stare a noastra. Adica eu nu pot a fac mai mult pentru ca nu mi-a dat Dumnezeu mai multa ravna, ori mai multa putere, ori mai multa smerenie, ori mai multa dragoste, ori la ce capitol ne e noua clar ca nu suntem asa cum ne spune constiinta ca ar trebui sa fim. Si ii socotim cumva pe sfinti privilegiati, ni se pare cumva ca Dumnezeu i-a ales pe ei si i-a facut sfinti. Este adevarat ca si mantuirea si sfintenia sunt un dar. Insa aceste daruri le primensc cei care se fac vrednici sa le poarte. In istoria bisericii noastre, iubiti credinciosi, cunoastem sfinti de tot felul. In ceea ce priveste viata lor omeneasca. Si mai mari, dintre cei mai mari ai lumii, dar si dintre cei mai nebagati de seama ai lumii. Sf. Constantin cel Mare, de exemplu, a fost imparat. Ori Sf. Stefan, in a carui manastire ctitorita de el ne aflam, alaturi de sfintele sale moaste. Mai sunt si alti domni romani, Neagoe Basarab de exemplu, Constantin Brancoveanu, care desigur in vremea lor erau cunoscuti de tot poporul tarii si de alte popoare invecinate. Ori episcopi care erau foarte cunoscuti, cum este Sf. Ioan Gura de Aur, ori Sf. Vasile cel Mare. Ori mitropolitii tarilor noastre romanesti. Cu totii acestia erau foarte cunoscuti. Dar au fost si sfinti care au fost cu totul nebagati in seama si uneori erau asa nebagati in seama pentru ca nu aveau unele caracteristici care ii fac pe oameni sa fie celebri si cunoscuti. Bunaoara, noi pretuim astazi mult inteligenta si ni se pare ca asigura succesul. Dar este un sfant, Pavel cel Simplu, Pavel cel Prost, cum apare in traducerile mai vechi, adica Pavel cel Smerit de fapt, care era impreuna vietuitor cu Sf. Antonie cel Mare, si care facea minuni alese pentru simplitatea lui, nu pentru multa lui stiinta de orice. Fara a mai da si alte exemple, caci le cunoastem bine din calendare si din Vietile Sfintilor, istoria bisericii ne arata ca au fost sfinti din toate varstele, toate categoriile sociale cum am spune. Au fost chiar si sfinti care au fost talhari, Moise Arapul, de exemplu, a fost talhar. Dar chiar si in Evanghelii avem exemple de sfinti care au fost departe de Dumnezeu in anumite momente ale vietii, precum Zaheu vamesul, iar apoi si-a indreptat viata. Chiar si marele apostol Petru a avut momente in care s-a lepadat de Mantuitorul Hristos.

Pe scurt, istoria bisericii este istoria unor oameni care au devenit sfinti. Nu a unor sfinti care au fost separati de oameni de la venirea lor in lume si pana au ajuns in Rai. Asadar, tot omul, din tot locul si din toata vremea a avut, are si va avea nu numai posibilitatea de a se mantui, dar si de a se sfinti. Exista o chemare catre toata faptura omeneasca pentru a fi alaturi de Hristos in Imparatia Cerurilor. Aceasta chemare insa, care este continua din partea lui Dumnezeu – atata vreme cat traim pe acest pamant fiecare dintre noi, fiecare om – aceasta chemare asteapta, sau are nevoie pentru a fi implinita, de un raspuns al omului, al nostru. De aceea se spune ca multi sunt chemati de Dumnezeu, dar putini se aleg, putini sunt alesi. Cei alesi se despart dintre cei chemati prin insesi faptele si viata lor. Nu printr-un arbitrariu al lui Dumnezeu care alege:«Tu si tu, trebuie sa te scot dintre ei pentru ca am ceva anume cu tine!» Nu. La fel la Judecata. Dumnezeu nu construieste statutul de sfant. El nu face pe unii oi si pe altii capre. Ci pur si simplu constata, desparte oile de capre. Or, atunci cand Biserica face o canonizare, nu ea construieste sfintenia unui sfant, ci o constata. Vede pe cei care l-au cunoscut mai intai, apoi poporul, si apoi Sinodul, simt ca acea persoana se impartaseste de slava lui Dumnezeu. Si recunosc ca este un sfant in Imparatia lui Dumnezeu. Iubiti credinciosi, daca intelegem acest lucru, ca Dumnezeu Se adreseaza, in chemarea catre mantuire si catre sfintenie, tuturor oamenilor, din toata vremea si din tot locul, trebuie sa nu uitam sau sa ne amintim permanent ca aceasta chemare ne cuprinde si chiar pe noi insine, nu numai pe toti ceilalti. Vedeti, de multe ori noi stim sa spunem: «A, pai acum sa faca binele», ii dam sfatul cel bun, dar cand vine vorba de noi, ni se pare ca acest sfat avea o greutate mai mare, ni se pare ca nu se aplica, ca «la mine e ceva mai special», «la mine nu este ca la altii de usor», «la mine e altfel», ni se pare ca nu suntem intelesi si ca ni se spun acele cuvinte care nu se potrivesc situatiei noastre. Este de fapt o indreptatire care ne pandeste pe toti ca, in diferite momente, sa spunem: «Cu mine este mai greu decat a fost cu altii». Caci adevarul este ca fiecare dintre noi ne luptam exact cu noi insine intr-o anumita ispita sau intr-o anumita patima.

sf-dimitrie-basarabov-2Despre Sf. Dimitrie de astazi traditia ne-a pastrat o caracteristica a lui: ca era foarte smerit. Si ne-a mai pastrat o intamplare: anume faptul ca, dupa ce a calcat din greseala intr-un cuib de pasare, si-a luat un canon sa mearga restul vietii descult cu acel picior. Intamplarea aceasta simpla si acest putin lucru pe care-l stim ne spun, insa, multe despre el; exact ca la o analiza medicala la care, din cateva picaturi de sange, aflam multe lucruri despre starea noastra de sanatate. Este o intamplare care arata marea lui acrivie : adica, atunci cand a facut o greseala fara intentie, fara rea vointa, si-a luat totusi un canon aspru pentru ca a inteles ca acea greseala s-a datorat, poate, neatentiei sale si si-a dat seama in cat de mult pericol pune neatentia viata duhovniceasca a omului.

Odata ce intelegem ca suntem cumva egali, ca Dumnezeu Se comporta egal cu noi in aceste chemari, mai avem un hop de depasit: in a face ceea ce trebuie fata de noi insine si fata de ceilalti. Si anume, adesea vedem diferente in lume pe care le percepem dureros: vedem ca unii sunt bogati iar altii saraci, ca unii platesc pentru o masa salariul pe un an intreg al altora, ca unii sunt sanatosi iar altii bolnavi si ajung chiar sa moara de foame, ori ca unii copii, de exemplu, la nastere sunt asteptati cu multe scutece si seturi de jucarii iar altii nici nu sunt lasati sa se nasca.

Ei bine, daca lipseste o dreapta intelegere, o dreapta raportare la aceste inegalitati, ne pandesc doua patimi cumplite care sunt adevarate ucigase de suflet.

Pe de o parte este nesimtirea sufleteasca: ce ma intereseaza pe mine de asta, ce pot eu sa le fac? Ei bine, daca ne va interesa, atunci vom gasi si ce sa facem, atat cu fapta cat si cu rugaciunea. Caci noi trebuie sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa plangem cu cei ce plang. Sa nu fim nesimtitori la durerea aproapelui, caci Hristos Insusi nu este nepasator la ea si, daca vom fi, ne vom desparti de El. Si, desigur, nici sa fim nesimtitori la pierderea sufleteasca a aproapelui, adica atunci cand vedem ca are multe din lucrurile acestei lumi, dar isi pierde sufletul; atunci trebuie sa ne pese de sufletele lor. Caci aceasta ispita a neinteresului, a nesimtirii, provine dintr-un egoism si, daca ii dam curs, atunci ni se impietreste inima.

Si a doua ispita fata de inegalitatile existente in lume este sa vrem sa le schimbam intr-un mod nepotrivit. Miscarea care a clamat cel mai mult ca va elimina nedreptatea din lume a fost comunismul, care a spus ca va aduce egalitatea intre oameni. Dar, pentru ca corifeii acestei miscari nu au pus acest gand intr-o impreuna lucrare cu Hristos-Domnul si s-au lasat stapaniti de inchipuirea de sine ca pot sa faca ceva bun fara Dumnezeu, lucrarea lor s-a transformat intr-una din cele mai mari tragedii ale omenirii. 120 milioane de oameni au fost omorati in diversele tari comuniste iar, pe langa acestia, un numar de cateva ori mai mare de copii nenascuti au fost omorati, caci stiti ca Lenin a fost primul care, in 1920, a ingaduit ca statul sa nu se mai ocupe si de viata copiilor nenascuti si a legalizat avortul. Si la noi in tara, tot comunistii, in 1957, au ingaduit aceasta si au introdus in ’67 niste restrictii care au fost inlaturate in 1990.

Exista, insa, un raspuns bun la aceasta observare a inegalitatilor si acest raspuns nu este acela de a rasturna pe cel aflat aparent sus, de a-l uri pe cel bogat, pe cel favorizat, de a-i dori raul, de a-l invidia ori, cum numeau comunistii «lupta de clasa». Si, daca ne pasa cu adevarat de cei aflati in dureri si necazuri, atunci pe acestia trebuie sa-i ajutam sa se ridice si sa iasa din ele si sa capete izbavire fara a-i invidia, fara a-i uri, fara a face rau altora. Aceasta este, cumva, o punere in practica a acelui cuvant al Mantuitorului pe care-l citim in Evanghelia duminicii Infricosatoarei Judecati, in care ne spune sa-i hranim pe cei flamanzi, sa-i imbracam pe cei goi, sa dam apa celor insetati dar nu ne spune sa luam acestea de la cei care au ci, daca vrem sa ne jertfim pe noi, sa ne jertfim pe noi pentru a-i ajuta pe altii.

Desigur, a-i ajuta pe cei aflati intr-o situatie dificila inseamna, asa cum am mai spus, si ajutor duhovnicesc. Dar sa stiti ca cine nu reuseste sa ajute trupeste ii va fi greu sa ajute duhovniceste; pentru ca inima noastra mai usor vede, simte, se sensibilizeaza la cele trupesti si mai usor se lucreaza cele trupesti decat cele duhovnicesti. De aceea, mila este toata Scriptura, asa cum spunea si Alexandru Vlahuta, si mai ales cei din lume au aceasta milostenie materiala ca o aripa catre Dumnezeu asa cum calugarii au rugaciunea ca o milostenie duhovniceasca, aripa catre Dumnezeu.

280_p17agi0lv01sil1npu12tf19c11vujaPoate unii dintre dvs. care vin mai des la manastire au citit o minune a Sf. Dimitrie Basarabov, o milostivire a lui fata de un doctor din Bucuresti. Vedeti ca intamplarile vietii noastre, cat sunt ele de grele, nu ne pregatesc numai pentru perioada de pana la sfarsitul vietii noastre pamantesti, ci ele zidesc cumva si ceva ceea ce avem, modul in care fiinta noastra trebuie sa fie in vesnicie, pentru a fi impreuna cu Hristos, iar pana la Judecata de Apoi mai exista o legatura intre cei trecuti dincolo si cei din lumea aceasta. Si daca Sf. Dimitrie Basarabov a fost atat de indurerat de omorarea acelui puisor de pasare, minunea cu acest doctor din Bucuresti are o anumita legatura. Acesta era un medic care facea intreruperi de sarcina si intr-un moment viata lui a ajuns foarte rea: i s-a imbolnavit sotia, a pierdut foarte mult din averea sa, fiul sau s-a apucat sa duca o viata necuviincioasa (s-a apucat de droguri). Omul acesta era, intr-un anume fel, credincios, si in momentul culminant al crizei lui sufletesti, al crizei din familia sa, era in aceasta zi de 27 octombrie, si, pentru ca era in Bucuresti, s-a dus si s-a rugat la moastele Sfantului Dimitrie si a spus sa-i arate ce are el de facut cu viata sa. Si, dupa aceea, intr-o vedenie, Sf. Dimitrie Basarabov i s-a aratat, i-a spus sa boteze atatia copii cati a omorat si i-a spus ca, pe masura ce va face aceasta si nu va mai face si alte pacate, va vedea cum viata lui s-a schimbat. Si dupa un numar de ani, dupa vreo 5 ani, cand acest doctor a spus aceasta minune ce i s-a intamplat, povestea ca intr-adevar exact asa a fost: sotia s-a vindecat de o boala foarte grea pe care-o avea, copilul a cerut singur sa fie internat intr-o clinica de detoxifiere si chiar si averea (pe care credea ca o va pierde, va saraci daca nu va mai face ceea ce facea) si-a refacut-o. Si spunea: cu foarte multa blandete si cu foarte multa lumina l-a indemnat sa faca binele si a pus in practica, ceea ce a si facut.

101_0365Asadar, iubiti credinciosi, si pe Sf. Dimitrie, si pe toti Sfintii, si pe acest om de care am povestit adineauri, si pe fiecare dintre noi Dumnezeu ne cheama mereu. Si singurele bariere care sunt in calea  mantuirii noastre, si-n calea sfinteniei, in calea unirii cu Hristos intr-un cuvant, sunt acele bariere pe care noi insine ni le ingaduim. Daca ne ingaduim, insa, puterea de a le da la o parte odata ce le-am ingaduit, este bine de la Dumnezeu.

Vedeti, gestul pe care Sf. Dimitrie – in care si-a luat acel canon – nu s-a restrans numai la a umbla descult. Ci trebuie sa constientizam ca, in umbletul sau descult, el a avut si-o rugaciune fierbinte pentru a fi iertat de cele intamplate fara de voie, cat si pentru alte lucruri din viata sa, dar, mai ales, se va fi rugat ca sa dobandeasca si el acel cuget al lui Dumnezeu Care Se milostiveste de toata faptura. Si l-a dobandit.

Pentru a putea da, asadar, aceste bariere pe care ni le ingaduim – noi insine – deoparte, solutia este sa alergam la Dumnezeu cu o rugaciune fierbinte, din toata inima, si cu increderea deplina in dragostea Lui pentru noi, si in puterea Lui. Si sa avem totodata vointa de a face ceea ce constiinta ne spune; caci atunci cand ne rugam, Dumnezeu ne va spune in constiinta ce avem de facut, ne va da un raspuns prin constiinta noastra, fie ca auzim acel raspuns intr-o carte, fie ca-l auzim la un om, fie ca-l auzim la Biserica, dar constiinta ne va spune: acesta este raspunsul la rugaciunea pe care ai facut-o.

Sf. Cuvios Dimitrie Basarabov sa ne ajute sa-i iubim pe cei smeriti si sa iubim smerenia, sa ne fie mila de intreaga faptura, de sufletul nostru si de sufletele oamenilor, si sa tindem mereu catre Hristos, Cel Care incununeaza pe… (cei care se nevoiesc).

*

PREDICA A PR. CIPRIAN NEGREANU (Biserica Studentilor, Cluj) la praznicul Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou:

2011:

Va recomandam si:


Categorii

Documentare, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Minuni si convertiri, Parintele Ciprian Negreanu, Parintele Dosoftei Dijmarescu, Sfantul Dimitrie Basarabov, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Viata si minunile Sfantului Dimitrie cel Nou, CUVIOSUL DESCULT ALE CARUI SFINTE MOASTE OCROTESC BUCURESTII (reportaje video si predici audio)

  1. Pingback: Sfantul Dimitrie Basarabov , ocrotitorul Bucurestilor | albastru de ...
  2. Pingback: Din MINUNILE CUVIOSULUI DIMITRIE CEL NOU savarsite asupra unor credinciosi din zilele noastre: “Roaga-te Sfantului Dimitrie si n-o sa ramai fara raspuns!” -
  3. Sa ne ajute Sfantul Dimitrie Basarabov cu rugaciunile sale sa cunoastem cu sufletele noastre o faramitura din gingasia sufletului sau. Amin

  4. Adevăratul pelerinaj nu este la mall, ci la sfinţii lui Dumnezeu. Nu este atât de importantă ultima ratare a fotbalistului bulgar Berbatov, nu suntem atei pe filiera sovietică Andropov, ci urmaşi ai ortodoxiei Romanovilor, ultima dinastie de ţari creştini. Da, noi toţi pravoslavnicii. De aceea, mergem în căutarea sfântului Basarabov, noul Dimitrie al ţării noastre. În acatiste îl cinstim pe omul lui Dumnezeu, numindu-l „diamant al răbdării”, „credincios ca şi Abel”. Peştera sfântului de lângă râul Lom, locul sfinţeniei, devine o continuare peste veacuri a rugăciunilor neîntrerupte. Aici, în această peşteră sacră, regăsim credinţa adevărată, nefalsificată. Să nu credem că Noul Dimitrie a vindecat doar pe fetiţa consemnată în sinaxare! Chiar pe noi ne va vindeca, chiar azi, de vom şti să ne plecăm smeriţi genunchii. A vindecat şi un urmaş al apostolilor, pe episcopul Ioanichie. Nu ne rugăm lui pentru chestii senzaţionale (a oprit războiul ruso-turc, a încetat ciuma), ci pentru că vrem să ajungem şi noi Acolo unde este dânsul acum, în sânul lui Avraam.

    Hristos l-a trimis şi pe Noul Dimitrie ca pe o oaie în mijlocul lupilor, spunându-i că se va mântui doar dacă va răbda până la sfârşit. Şi a răbdat şi s-a mântuit, iar acum ajută pe alţii să se mântuiască. Rugăciunea deasă nu va rămâne fără rod. Şi noi aparţinem dinastiei îngerilor: nu ne dăm în spectacol pentru a impresiona, nu mimăm amabilitatea, nu suntem irascibilizi sau rigizi. Ajutăm pe alţii, încurajăm, felicităm, apreciem, protejăm. În această Familie, viaţa nu este o interjecţie („Offf!”), ci este curajul bucuriei.

    Sfinte Dimitrie Basarabov, roagă-te poentru noi, industrializaţii! Nu ne lăsa să consumăm lucruri inutile, nenecesare şi dăunătoare. Ajută-ne să nu pierdem Sensul vieţii! Eliberează-ne din lagărul necredinţei. Reînscrie-ne pe traiectoria privegherilor, nu în loteria fotbalizării. Scapă-ne de ispita de a considera uzina un templu. Nu ne lăsa să rătăcim către viţei de aur sau cranii cu 8601 diamante (Nu vrem să stăm la coadă pentru a vedea „piesa” de rezistenţă a lui Damien Hirst!). Integrează-ne în socialul creştin (filantropic), nu în societalul egoist (păgân).

  5. Pingback: Cuviosul Dimitrie cel Nou, păstorul de vite tainuit din Basarabi, dar proslavit cu moaste intregi si facatoare de minuni, SFANTUL SIMPLITATII, BLANDETII SI DELICATETII, OCROTITORUL NOSTRU IUBIT. Slujba, tropar, canon (video, audio) | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: Sarbatoarea Bucurestiului. INTALNIREA CU SFANTUL CARE NE ADUNA SI NE UNESTE, CUVIOSUL DIMITRIE CEL NOU. De ce avem evlavie la SFINTI, de ce ne inchinam la SFINTELE MOASTE? “Eu cred că cine se luptă să fie prieten cu sfinţii este iubit de ei. Noi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate