NE PASA UNII DE ALTII? O predica de referinta a Parintelui Dosoftei de la Putna (audio si text) despre TALCUL EVANGHELIEI DEMONIZATULUI DIN GADARA, PENTRU NOI, CEI DE ASTAZI. “Marturisirea adevarata se naste din rugaciune si rugaciunea se hraneste cu marturisirea Adevarului”

25-10-2011 Sublinieri

“A fi impreuna cu Dumnezeu obliga la o continua lupta de curatire de patimi…”

Predica de mare profunzime si de mult folos a PARINTELUI DOSOFTEI (Man. Putna) la Evanghelia vindecarii demonizatului din tinutul Gherghesenilor (2009)

sursa: STRAJERII ORTODOXIEI

“Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul zicand: ‘Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu’. Si a plecat, vestind in toata cetatea cat bine ii facuse Iisus”

DEMONIZAREA PRIN PATIMI

Iubiti credinciosi, daca cineva ne-ar intreba pe fiecare din noi daca suntem demonizati, cu siguranta ca majoritatea am raspunde ca nu. Daca, insa, cineva ne-ar intreba daca lumea, societatea in care traim, este demonizata, ar fi mult mai multe raspunsuri de dat. Stim toti ceea ce se intampla in jur. De ce, oare, aceasta diferenta intre raspunsuri?

Evanghelia a fost, este si va fi Vestea cea Buna. Omul sincer care se intalneste cu Evanghelia este cucerit de invataturile ei, de puterea, de harul pe care Dumnezeu il transmite prin citirea si auzirea ei. Daca acestea efecte le are asupra noastra citirea Cuvantului Mantuitorului Hristos si ale Sfintilor Apostoli, cat de puternica trebuie sa fi fost intalnirea fata catre fata cu Fiul lui Dumnezeu! Puterea Harului Duhului Sfant care i-a facut pe apostoli sa-l urmeze, pe pacatosi sa se intoarca de la pacat la virtute, pe bolnavi  de la boala la sanatate. In fata acestei puteri dumnezeiesti, cea mai mare posibila, demonii care pusesera stapanire pe sufletul acestui om din tinutul Gherghesenilor s-au infricosat: “Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-te, nu ma chinui!s-a auzit spunand din gura omului, dar nu el vorbea, ci demonii din ei.

In viata noastra am auzit de oameni demonizati, poate am si vazut. Ei nu sunt oameni bolnavi psihic, desi uneori cei bolnavi psihic si cei demonizati au comportament asemanator.

Demonizatii sunt un caz extrem a ceea se intampla cu fiecare dintre noi in anuminte momente. Sa privim un om manios. Se spune ca mânia e caruta dracilor si asa este! Pentru ca de fiecare data cand ne maniem, mintea noastra nu ne mai apartine. Ea este sub stapanirea demonilor. Dar nu numai cand ne maniem suntem in aceasta stare, ci orice patima care ne stapaneste, cand o implinim, nu (noua) ne implinim o dorinta, ci demonilor. Ne hraneste sufletele invidia? Nu, ci ne distruge. Ne hraneste sufletele mandria? Nu,  ci ne prabuseste. Ne hraneste sufletul slava desarta, dorinta aceasta de a placea oamenilor, care atat de mult ne stapaneste astazi? Nu, ci ne chinuieste cumplit, caci atunci cand vrem sa fim laudati de oameni suntem in stare sa ne injosim cumplit pentru aceasta. In acest fel, cu cat este mai intensa o patima in noi, cu atat demonii ne stapanesc prin ea mai mult si ne asemanam cu demonizatul din Evanghelia de astazi.

Ce haine nu imbraca el, ca se spune ca umbla dezbracat? Haina harului Sfantului Duh care ne pazeste de demoni. In ce morminte se ascundea? Fiecare patima este un mormant al sufletului nostru in care ne ascundem de lumina si adevarata viata pe care ne-o aduce harul Sfantului Duh, dragostea lui Dumnezeu. Si cu cat mai mult ne ascundem, cu atat mai mult intunericul ni se pare firesc si lumina ne oboseste ochii pe care i-am stricat prin patimi. Daca nu s-ar fi intalnit cu Mantuitorul, demonizatul ar mai fi petrecut multa vreme in acea cumplita stare. Caci demonii, oricat de mult rau fac omului, tot mai mult vor sa faca. Ei sunt un stapan nedrept. Oricat de mult le slujeste cineva, traind in pacate si patimi, ei nu il iubesc, ci il urasc si ii pregatesc noi chipuri de a-i face rau. Este exact contrariul lui Dumnezeu, Care oricat de rau am face, dragostea Lui nu se imputineaza si ne pregateste alte drumuri pe care sa ne intoarcem catre El.

Cum de mai traia acest demonizat? Cum de mai traim noi cand ne afundam in pacate? Daca Dumnezeu i-ar lasa pe demoni sa isi faca toata puterea pe care le-am dat-o prin acceptarea patimilor, soarta noastra nu ar fi alta decat cea a turmei de porci, moartea. Dar mila lui Dumnezeu il vindeca pe demonizat, asa cum vindeca pe oricine se apropie de el.

“SA FII CUMINTE!” Cine este “intreg la minte”?

Despre demonizat se spune ca l-au gasit concetatenii lui imbracat si intreg la minte. Mai mult nu se spune despre tranformarea acestui om. Este insa suficient. Era imbracat cu harul Sfantului Duh. Si atunci cand se imbraca in aceasta dumnezeiasca haina, omul devine cu adevarat om. De-abia atunci, adauga Evanghelia, el este intreg la minte.

La noi, la romani, exista un cuvant care cuprinde toate lucrurile bune pe care trebuie sa le faca un copil: Sa fii cuminte! ii spune mama inainte de a pleca de acasa si daca o va asculta, copilul va face numai lucruri bune. In ce masura suntem noi intregi la minte? Fiecare dintre noi asa ne consideram. Dar oare, daca suntem asa, de ce atat de des nu ne intelegem intre noi? De ce oameni care au foarte multa minte si de la care ne-am astepta la foarte mult  se comportam ca si cum nu ar avea minte? Demonizatul avea minte, dar aceasta era stapanita de demoni. Mantuitorul, inlaturand demonii din sufletul lui, i-a indepartat pe acestia si din mintea lui. A facut-o libera sa vada voia lui Dumnezeu! Diferenta dintre un om cu minte si un om fara minte nu sta in cat de multa sau putina inteligenta are cineva. Omul cu minte este cel care isi carmuieste viata cum trebuie. Cel fara minte nu si-o carmuieste cum trebuie. Cum devenim noi, intr-un fel sau altul?

Doar mintea care se uneste cu harul Sfantului Duh este o minte cuminte. Mintea unita cu dumnezeiescul Har este ca o ploaie la buna vreme care face sa rodeasca sufletul omului care o are si sufletele celor din jur. Mintea fara harul Sfantului Duh este ca o furtuna oarba. Cu cat este mai puternica, cu atat distruge mai  mult. Asa se explica de ce oameni foarte inteligenti au facut si fac atat de mult rau: pentru ca mintea lor multa si dar al lui Dumnezeu este orbita prin patimile ei le-au sadit in suflet. Ea nu mai este luminata de harul Sfantului Duh si, oarba fiind, nu mai vede Adevarul, nu mai vede pe Dumnezeu si nu mai intelege legile si poruncile Lui. Nu trebuie sa cautam mult astfel de exemple, ele sunt chiar in jurul nostru.

Cat de clara este porunca: “Cresteti si va inmultiti!” Cat de clar este ca, odata zamislit in pantecele mamei, copilul ce va sta acolo noua luni nu este numai un trupusor mic, ci un suflet. Si atunci doctorii care cunosc atat de bine cum se dezvolta in fiecare saptamana trupul, mamele care simt ca o viata noua a aparut, legislatorii care spun cu atata ardoare ca promoveaza drepturile omului, cum de toti acestia nu vad nicio greseala atunci cand permit omorarea unui copil in primele luni de viata? Si doctorii au minte si juristii. De ce nu vede mintea lor un adevar atat de evident? Pentru ca atunci cand vine vorba despre acest subiect, ei spun lui Dumnezeu si harului Sau: “Du-te de la noi!” Si atunci mintea lor devine singura. Dar nu singura, pentru ca in orice moment in mintea noastra, pe langa gandurile pe care le avem din experienta sunt si ganduri pe care le sadeste Dumnezeu, dar si ganduri pe care le trimit demonii. Ramasa fara harul Duhului Sfant, mintea este rapita usor de demoni prin viclenia lor.

PACATUL NU NE LASA SA VEDEM ADEVARUL, NU LIPSA INTELIGENTEI!

Cum Il alungam si noi pe Dumnezeu? Patimile care striga: “Du-Te de la noi!”

A cunoaste adevarul despre un eveniment, despre un om, este a cunoaste ceea ce Dumnezeu spune despre acel eveniment, despre acel om. Iar omul nu poate cunoaste Adevarul decat daca mintea si sufletul sau sunt unite cu Dumnezeu. Atata timp cat aceasta unire exista, omul nu greseste. Cand omul insa se desparte de Dumnezeu, pierde harul Duhului Sfant si devine orb in ciuda inteligentei sale.

Asadar, ceea ce ne desparte de Adevar nu este lipsa inteligentei, ci pacatul. Gherghesenii stiau prea bine in ce stare se afla demonizatul inainte: sfarama lanturile si nimeni nu il putea stapani, dormea in morminte si nu avea legaturi cu restul oamenilor. Dupa vindecarea lui de catre Mantuitorul, el este alt om. Ce ar fi facut gherghesenii daca mintea lor le-ar fi fost intreaga? I-ar fi spus Mantuitorului: Multumim ca l-ai vindecat pe acesta, era o povara nu numai pentru el, dar pentru noi toti. Noi, parintii lui, fratii lui, surorile lui, rudele lui si vecinii lui, cunoscutii si prietenii de dinainte de a fi demonizat sufereau mult pentru starea in care se afla, dar mai sunt si alte necazuri si probleme in cetatea noastra. Daca pe acesta, care era cel mai grav caz l-ai vindecat, celelalte probleme le vei rezolva mai usor. Sunt oameni care nu se inteleg, sunt bolnavi care se chinuiesc si multe altele. Haide, vino sa ne ajuti si cu acelea!

Asa fac oamenii normali cand gasesc ceva folositor. De exemplu, daca gasim o pastila, un ceai care ajuta intr-o boala, nu-l alungam pe cel care ni le-a dat, ci trimitem si pe altii sa cumpere de acolo. Dar gherghesenii ce fac cu Mantuitorul? “Si l-au rugat pe El toata multimea din tinutul Gherghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare”.

L-au rugat pentru ca se temeau de el, altfel l-ar fi izgonit. Se temeau caci vazusera cum turma de porci se azvarlise de pe tarm in lac. Si le era frica sa nu pateasca si ei ceva. Oricare dintre noi, auzind aceasta intamplare, vor spune ca gherghesenii s-au inselat amarnic. Au alungat de la ei pe Cel care putea sa ii ajute si mai mult. Ei bine, au gresit gherghesenii, dar noi ce facem? Oare noi, ca popor, care Il cunoastem pe Dumnezeu, un popor care se impartaseste cu El, care rosteste de atatea ori la Pasti “Hristos a inviat!” si nu concepe sa treaca zilele Craciunului fara sa asculte colindele care vestesc Nasterea lui Dumnezeu, noi Il tinem cu noi tot timpul anului? Ori dupa ce plecam duminica de la Sfanta Liturghie ii spunem “Du-te de la noi!”?’

Frati crestini, in Evanghelia de astazi sunt doua cai de raportare la Mantuitorul Hristos: este cea a Gherghesenilor, despre care am vorbit, cea a nemultumirii, a nerecunostintei, a fugii de Dumnezeu. Cea de-a doua cale este a acelui care a fost demonizat si a fost vindecat. Dupa vindecare, acesta sta la picioarele Mantuitorului, iar cand Mantuitorul pleaca, doreste sa Il urmeze. Harul Duhului Sfant care s-a salasluit intru el dupa alungarea demonilor il cheama sa-L urmeze pe Cel plin de har. Dar Iisus ii spune: Intoarce-te in casa ta si spune cat de mult bine ti-a facut tie Dumnezeu! El Il asculta si va vesti in toata cetatea cat ii facuse Iisus, ne spune Evanghelia. Aceste doua cai ne stau si noua in fata astazi si in fiecare duminica, de orice Paste ori Craciun, dupa orice moment al vietii noastre, cand intrezarim lucrarea lui Dumnezeu cu noi.

Pentru a merge pe prima cale a alungarii lui Dumnezeu, nu este nevoie sa ii spunem Mantuitorului “Du-te de la noi!”. Acum suntem la Sfanta Liturghie. Dar este suficient sa nu Il chemam mai tarziu, sa ne petrecem restul zilei fara sa ne gandim daca ce facem ii place sau nu lui Dumnezeu sau nu, daca El ar fi vrut ca eu sa fac altceva sau nu. Ori, asa cum se intampla la un spital, in Saptamana Mare si in Saptamana Luminata nu se fac avorturi, iar apoi se fac. De parca in aceste doua saptamani mamele sunt insarcinate cu copii, iar apoi nu mai sunt.

 

Despre ghergheseni nu se spune ca nu ar fi crezut in Dumnezeu. (…) De ce, dar, prefera ei compania porcilor si nu pe aceea a lui Dumnezeu atunci cand acestea s-au exclus una pe alta? Pentru ca a fi impreuna cu Dumnezeu obliga la o continua lupta de curatire de patimi. “Cine se aseamana se aduna”, spune un proverb si “Nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor”. Deci ca sa ramana cu Dumnezeu, ei ar fi trebuit sa fie de acord cu declararea unui razboi patimilor. Dar s-au temut ca ii va costa prea mult. “Iata, un singur om s-a vindecat si am pierdut o turma de porci. Ce va fi de acum incolo” Asadar, patimile pe care le acceptam constituie niste strigate catre Dumnezeu: “Pleaca de la noi!

NEPASARE SI NEMARTURISIRE

Care este patima care acum, in acest moment al intalnirii cu Vindecatorul, ii impiedica sa fie vindecati? Nu este lacomia, iubirea de avere pentru acea turma de porci, ci este indiferenta fata de oameni. Daca multimea nu era indiferenta fata de soarta ei ca si comunitate, nu mai conta o turma de porci. Dar multimii nu ii pasa de ceea ce se intampla cu ea, cu sufletele membrilor ei. Aceasta patima, nepasarea fata de semeni este cea care ne impiedica si pe fiecare dintre noi sa alegem calea cea de-a doua, calea marturisirii. Iisus il trimite sa spuna tuturor minunea vindecarii, dar cu scoaterea tuturor demonilor din el vindecatul este un om plin de Duhul Sfant. Acesta ii da putere sa faca ascultare si se intoarce pentru a deveni un marturisitor.

Iubiti credinciosi, sfintii pe care ii iubim atat de mult si care ne sunt mari folositori au fost cu totii niste marturisitori. Fiecare societate, fiecare epoca are nevoie de marturisirea celor credinciosi. Sfintii Mucenici de astazi, Marcian, Martirie si Valerian au marturisit adevarul de credinta impotriva ereziilor din secolul IV. Sfanta Tavita a marturisit invierea ei de catre Sf Ap Petru.

Ne intrebam: dar oare noi ce avem de marturisit astazi? In primul rand Adevarul, pentru ca societatea moderna nu mai este interesata de Adevar. Modul cum se neaga Adevarul nu este unul direct, ci indirect, prin nemarturisirea lui, prin nespunerea lui, si aceasta din nepasare pentru ceilalti. Gandirea de astazi ne indeamna: “Ce daca fiecare crede ceva, fiecare cu credinta lui! Drepti sunt toti indiferent de credinta sau fara credinta. Nu spune nimic”. Cineva vrea sa faca avort: “Ce treaba ai tu cu aceea? E treaba lor, e copilul lor, ce treaba ai tu cu ei?” Cineva doreste legalizarea prostitutiei: “Ce te intereseaza pe tine? Nu mergi acolo, daca nu vrei si lasa pe cei care vor sa faca asta sa se duca”. Si pentru ca cei care ar sti Adevarul nu devin martori ai Adevarului, ai lui Dumnezeu, pierdem aceasta Lumina, pentru ca nu o impartasim altora. Inima noastra devine din ce in ce mai egoista si mai insingurata. Credinta este dragoste, este comuniune, este legatura profunda cu ceilalti. Cand nu ne pasa de cei de langa noi, oricat ni s-ar parea ca suntem de credinciosi, credinta nu este intru noi. Caci cum putem sa credem in Hristos care a murit pentru oameni, cand noua nu ne pasa de ei? Or zice unii ca ceea ce se intampla in tara nu tine de noi, cei mici, ci de cei mari. Este o inselare acest mod de a gandi. Nu este adevarat. Fiecare dintre noi avem rude, verisori, cumnati, cunoscuti, incat din om in om imediat se ajunge la orice om din aceasta tara. La orice om important din aceasta tara, daca noi, cei mici am spune la unul si la altul: “Aceea nu e bine, cealalta e bine” ar ajunge si la cei mari si ar spune: “Poporul nu vrea asta”. Dar pentru ca poporul nu spune, ceilalti se lasa pacaliti, inselati de cei care nu vor binele tarii. De aceea, doar cel care Il marturiseste pe Dumnezeu in comun cu altii Il poate pastra pe Dumnezeu in legatura dintre ei.

De ce este tara dezbinata? Pentru ca lipseste harul Duhului Sfant din legaturile intre oameni. Daca vrem ca tara sa fie unita, ca poporul sa fie unit, ca un sat ori un oras, ori o clasa scolara, orice comunitate mai mare sau mai mica sa fie unita, acea comunitate are nevoie de harul lui Dumnezeu.

Daca vrem sa ne intarim intelegerea Adevarului si sa spunem celorlalti Adevarul (bunaoara, o patima nu se stinge prin alimentarea ei, asa cum focul nu se stinge punand lemne peste el), sa le spunem celor care ne indeamna sa fim nepasatori:

Cine crezi ca va lucra in prostitutie? Vor fi surorile, verisoarele, rudele tale. Vor fi fratii, cumnatii, unchii tai, esti bucuros de aceasta?

– Frate si sora, ceea ce porti in pantece este cel mai minunat lucru care care exista in lume, un om, nu-l omori, caci Dumnezeu i-a dat viata si a sadit suflet in el!

La fiecare din noi, daca ne pasa de ceilalti, Dumnezeu ne va da cuvant marturisitor. Atata doar ne trebuie pentru a marturisi adevarul – sa ne pese de ceilalti.

 

In primii ani ai comunismului se mai pastra un obicei: in fiecare sat se alegea un om care era platit de sat pentru a pazi in duminici si sarbatori ca nimeni sa nu lucreze. Satul, comunitatea se pazea pe sine intru respectarea Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta avem si noi nevoie astazi sa facem, sa ne pazim pe noi si sa marturisim Adevarul, nu tinandu-L numai in inima noastra, numai in ceea ce citim, numai la Biserica. Marturisirea nu inseamna mandrie, din contra, doar in smerenie se poate marturisi Adevarul. Sfintii Mucenici erau acoperiti de darul smereniei, numai prin acesta au putut indura chinurile. De asemenea, marturisirea Adevarului nu inseamna neglijarea rugaciunii. Marturisirea adevarata se naste din rugaciune si rugaciunea se hraneste cu marturisirea Adevarului.

Mai mult decat orice, marturisirea Adevarului este un chip al dragostei noastre pentru Dumnezeu si pentru oameni. Si daca dragostea lipseste dintre noi, din lumea noastra si ne doare cand simtim lipsa ei, ca nu se revarsa asupra noastra si ca n-o putem revarsa asupra altora, este pentru ca marturisirea Adevarului lipseste din aceasta lume. Pentru a ramane in Adevar, in Adevarul pe care il marturisim in Crez la Sfanta Liturghie,  pentru a ramane in harul Domnului nostru Iisus Hristos si in dragostea lui Dumnezeu Tatal si in impartasirea Sfantului Duh pe care Il primim de la preot, sa facem ceea ce l-a indemnat Mantuitorul pe cel vindecat: Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu! Amin.

Legaturi:

***


Categorii

Avort, Ce este pacatul?, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Dosoftei Dijmarescu, Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor (Gadarei), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

26 Commentarii la “NE PASA UNII DE ALTII? O predica de referinta a Parintelui Dosoftei de la Putna (audio si text) despre TALCUL EVANGHELIEI DEMONIZATULUI DIN GADARA, PENTRU NOI, CEI DE ASTAZI. “Marturisirea adevarata se naste din rugaciune si rugaciunea se hraneste cu marturisirea Adevarului”

  1. Predici la Duminica a XXIII-a după Rusalii (vindecarea demonizatului din ținutul gherghesenilor)

    http://blog.patermihail.ro/arhive/1342

  2. Pericopa evanghelica:

    Luca 6, 37- 45

    37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.
    38. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
    39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
    40. Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.
    41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
    42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
    43. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.
    44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.
    45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.

    Pericopa apostolica:

    Filipeni 2, 16- 23

    16. Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit.
    17. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi.
    18. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
    19. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi.
    20. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat,
    21. Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
    22. Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său.
    23. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

  3. Oare s-ar schimba ceva in viata noastra daca am constientiza ca, Cel ce ne primeste acum cu dragoste, are puterea de a vedea intr-un viitor nu prea indepartat tradarea cu care va fi rasplatit?

    Este peste masura intelegerii noastre omenesti si poate ca tocmai de aceea cautam sa inabusim glasul constiintei care ne spune ca drumul ales nu este cel bun.

  4. “Intoarce-te in casa ta si spune FRATILOR TAI cat bine ti-a facut tie Dumnezeu’in alte variante.
    Marturisesc si eu in fata fratilor de pe acest site cat bine mi-a facut Dumnezeu.O recunosc rudele mele,vecinii.Am fost sprijinit permanent in mod vizibil,in chip minunat.Din pacate faptele mele nu sunt vrednice de asa iubire divina.
    Nu in ultimul rand trebuie amintit si binele de a ajunge pe acest site.Am trait aici si bucurii duhovnicesti si nu doar lumesti.

  5. Nepasarea fata de cei apropiati merge, asadar, mana in mana cu putinatatea credintei. Adeseori auzim cu un iz de resemnare: “Oricum eu nu pot sa fac nimic, eu nu pot sa schimb nimic”, sau: “e treba celuilalt, ce ma priveste pe mine?” si acest lucru este chiar o scuza foarte usor acceptata de toti, care se transmite in mod contagios. Acest mod de gandire este de fapt o inselare si o centrare pe sine, iar Dumnezeu este uitat in relatiile interpersonale.

    Nepasarea fata de ceilalti presupune ignoararea faptului ca toti suntem legati in Trupul mistic al Bisericii, si ca ceea ce-l afecteaza pe fratele meu ma afecteaza si pe mine, chair daca intr-un mod indirect.Slabiciunile noastre sunt purtate de comunitate iar faptul ca noi ramanem drepti in Hristos serveste de asemeni comunitatii.

    Din pacate preferam sa traim fiecare pe frecventa lui in loc sa fim in faza cu totii, pe “frecventa” Duhului Sfant. Si in loc sa ne curatim mintea de artefactele colturoase ale pacatelor din noi, ne complacem in mazgaleala vietii noastre.

    Dar cat de saraciti ne gasim atunci cand il izgonim pe Hristos din viata noastra, mai ales atunci cand vedem pe acest martor pe care ni l-a lasat Hristos sa marturiseasca despre El: constiinta. Constiinta, imbracata in har din mila Domnului, dupa ce s-a intunecat in momente de ratacire, ne aduce aminte ca porcii pe care i-am hranit au fost vehiculul necuratului. Constiinta a fost intunecata atunci cand avem porcii in grija – patimile, iar odata ce ea a fost eliberata de Hristos, si patimile au fugit. Parandu-ne rau de a nu le mai avea, ramanem lipsiti de Hristos, dar nu si de constiinta care este pusa spre mustrare.

  6. Cred ca primul pas catre celalalt este ascultarea…
    Stiu, avem o idee preconceputa in ortodoxie ca “ascultarea” trebuie facuta numai fata de duhovnic.
    Pe mine, duhovnicul meu (arhimandrit), calugar de peste 35 de ani, m-a invatat ca ascultarea trebuie sa o facem intre frati/surori.
    Daca o sa va spun ca duhovnicul meu, de cate ori i-am cerut ceva, mi-a raspuns : “da, te ajut cu asta pentru ca trebuie sa fac ascultare”, si i-am raspuns “cum parinte sa faceti ascultare….” eu neintelegand, si el mi-a raspuns; “cand un frate/sora te roaga ceva, trebuie sa faci ascultare”. Si mi-am dat seama ca ascultarea nu inseamna doar o supunere mecanica duhovnicului, ci a iubi, a-ti pasa de apropele tau.
    Iertati-ma.

  7. “Intoarce-te IN CASA TA si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Si a plecat, vestind IN TOATA CETATEA…”

  8. @Ioana: Interesanta observatie! Nu l-a rabdat inima pentru ca si-a cunoscut boala si a vazut ca s-a vindecat! Eu (ca sa nu vorbesc in numele altora) cu siguranta nu imi cunosc bolile sufletesti in intregime de vreme ce inca inima mea nu striga dupa Doctor! Iar grija si dragostea Sa le iau ca de la sine intelese, nu ca minuni de fiecare zi 🙁

    Citind viata Maicii Arsenia am inteles un pic mai bine cum suntem legati unii de altii: era in Duminica Iertarii de dinaintea Postului Mare si obiceiul calugaresc era ca fiecare monahie sa ceara iertare tuturor. Maicii i se parea ciudat sa ceara iertare celor carora nu le gresise cu nimic. Dar si-a dat seama in cele din urma- prin lipsa dragostei, a rabdarii si prin alte neputinte ale sale a ranit pe cele din jurul sau (indirect, nu direct), de fapt le-a luat sansa de a simti si a se bucura de dragostea ei…

    Doamne, ajuta!

  9. Mihaela Pana,
    de fapt, observatia este a dlui cristi_g. Eu am vrut doar sa scot in evidenta ce a spus dumnealui mai sus.

    Referitor la “obiceiul calugaresc”, din Duminica Iertarii, se practica si in comunitatea in care traiesc eu, chiar daca nu suntem calugari. Este “vital” sa cerem iertate, e o datorie a noastra, dar la fel de important este sa si fim pregatiti sa oferim iertarea atunci cand este ceruta. Este parerea parintelui meu duhovnicesc, nu a mea.

    Domnul sa va ajute, pentru rugaciunile Sf. Dimitrie cel Nou si ale Sf.Mc. Nestor!

  10. Pericopa evanghelica
    Luca XVI, 19-31

    19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
    20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
    21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
    22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.
    23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
    24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
    25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
    26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
    27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
    28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
    29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
    30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
    31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

    Pericopa apostolica
    Galateni VI, 11-18

    11. Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.
    12. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos.
    13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
    14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
    15. Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
    16. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, – pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu!
    17. De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.
    18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

  11. Pingback: TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si superficialitate?
  12. Pingback: PREDICI AUDIO LA DUMINICA VINDECARII DEMONIZATULUI DIN GADARA: IPS Bartolomeu si Arhim. Damaschin (Sihastria Putnei). “Cum iesim biruitori in lupta cu diavolul?” -
  13. Pingback: Soborul SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL, GAVRIIL si al tuturor puterilor ceresti. PREDICI (audio + text) de la Manastirea Putna: ICOANA ADEVARULUI UNIT CU DRAGOSTEA -
  14. Pingback: Predici audio la Duminica slabanogului din Capernaum: RUGACIUNEA PENTRU CELALALT ARE MARE PUTERE, IUBIREA DE APROAPE DESCHIDE ORICE POARTA! -
  15. Pingback: PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: “Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE” -
  16. Pingback: Anturajul ca o troaca de porci. URACIUNEA si OTRAVA VORBELOR MURDARE sau DESARTE. Puterea de corupere a tovarasiei pacatoase. TERIBILUL AVERTISMENT IMPOTRIVA PARTASIEI CU PACATUL -
  17. Pingback: LUCRAREA DEMONILOR IN SUFLETELE NOASTRE. Forme de manifestare a indracirii si CUM PUTEM LUPTA CU INFLUENTELE DIAVOLESTI -
  18. Pingback: TAINA PRIETENIEI SI A INCREDERII daruite noua de SFANTUL EFREM CEL NOU. Sa nu calcam in picioare aceasta incredere! Cum se adevereste: “Nimic nu este acoperit care sa nu iasa la iveala si nimic ascuns care sa nu ajunga cunoscut” -
  19. Pingback: Interviu cu PARINTELE CIPRIAN GRADINARU din Namur (Familia Ortodoxa): “E NEVOIE DE OSTENEALA SI DE DUREREA INIMII. Tot omul care vrea sa pastreze harul trebuie sa se nevoiasca tot timpul, nu doar Duminica dimineata!“ - Recomandari
  20. Pingback: RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI: “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?” -
  21. Pingback: CUM NE PUTEM ASEMANA CHIPULUI DIAVOLULUI? “Asa cum cel demonizat umbla fara nicio haina pe el, asa si noi… daca avem un gand rau despre cineva, ii dam drumul cu usurinta, nu mai acoperim cu nimic“. RACNETUL TERORIZANT AL DEMONULUI si 
  22. Pingback: PREDICA VIDEO si alte multe CUVINTE ACTUALE la TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL: “Ceva trebuie sa fac cu omul asta, imi spune adevarul si eu nu suport adevarul… Si asa suntem si noi! Daca vrei sa suporti adevarul, trebuie sa-ti schim
  23. Pingback: RAZBOIUL NECONTENIT CU “STAPANITORUL ACESTEI LUMI”: “De partea cui sunt, intr-adevar: a lui Hristos ori a diavolului?” | Cuvântul Ortodox
  24. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI (II) – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: “Ce ar trebui să facă o persoană care a reuşit să învingă un obicei păcătos?” CUM SE POATE INTOARCE DUHUL NECURAT IN OM, IMPREUNA CU ALTE SAPTE DUHURI MAI RELE? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate