Sfintitul marturisitor GHEORGHE CALCIU – interviu video (2005): PLANUL MASONERIEI ESTE SA SUBJUGE INTREAGA OMENIRE SI SA DISTRUGA CREDINTA CRESTINA. Ecumenismul – cea mai mare ispita!

9-12-2013 Sublinieri

Interviul dat lui Marian Oprea pentru postul TV N24 (2005):

Vedeti si:

calciu_sau_nebunia_hristos2

[despre tortionarul Ţurcanu]:

“… am simţit în el o forţă extraordinară. Şi avea în el această forţă extraordinară mistică, era o mistică diabolică. Dar poate că legenda care s-a creat în jurul lui, poate că spaimele pe care le-am trăit noi până am ajuns să fim faţă în faţă cu el, au contribuit la această înțelegere a misticismului diabolic care era în el şi care ne speria.

– Deci era un posedat, că altfel n-avem cum să spunem, oricâte sarcini ar fi primit, putea să facă acele momente de tortură şi de groază.

– Sigur era un posedat. Bătaie a fost tot timpul, dar când apărea el era un surplus de spaimă, un surplus de dominaţie extraordinară. Şi mă întreb dacă era el realmente aşa sau proiectarea legendară a spaimelor pe care noi le trăiam înainte de întâlnirea lui îi dădeau această forţă, această opresiune puternică împotriva noastră.

– Care este, după părerea dumneavoastră, răul cel mai mare al societăţii comuniste? Care a fost răul cel mai mare, care nu trebuie uitat tocmai pentru a nu se repeta?

– Pentru că sunt preot, răul cel mai mare a fost lupta împotriva Bisericii şi distrugerea lucrului Bisericii și subordonarea Bisericii începând de la Sinod şi până la ultimul preot. Toţi făceau plecăciune în faţa comunismului. Deci eu am părut ca un singular când am protestat împotriva comunismului, împotriva dărâmării bisericilor, împotriva încercării de a introduce materialismul în Biserică, împotriva chemării preoţilor la armată, şi mai ales împotriva distrugerii bisericilor.

gheorghe-calciu– Dar aţi fost un revoltat şi înainte de a îmbrăca haina.

– Dar bineînţeles că am fost!

– Şi atunci care era răul de atunci?

– Răul de atunci era că încercau să facă o prăpastie între vechea generaţie şi noua generaţie, între generaţia de dinainte de instalarea comunismului şi generaţia de după continuarea comunismului. Această pauză, această prăpastie eram noi, generaţia tânără, studenţii, încât făcând această prăpastie şi lipsind orice punte de comunicare între vechea şi noua generaţie, aceştia trebuiau să devină fără nicio opoziţie constructorii comunismului.

– Şi dumneavoastră aţi simţit că se încerca o manipulare?

– Toţi am simţit şi de multe ori am avut momente de protest, de revoltă, când eram la medicină, şi chiar de sechestrare a autorităţii, când au venit să-l aresteze pe profesorul Grigore Popa.

– Nu mai reţin exact spusele papei Ioan Paul al II-lea, dar sensul, cred că dumneavoastră l-aţi perceput, era că comunismul a fost, totuşi, o experienţă benefică pentru societatea umană. Cum comentaţi?

– Comunismul a fost o experienţă benefică pentru noi în sensul că el a despărţit foarte net binele de rău. Adică în perioada aceasta a comunismului, cine avea o înţelegere a lucrurilor putea vedea foarte bine să diferențieze albul de negru. În momentul de faţă, toată experienţa aceea trebuie schimbată. Sau înţelegerea experienţei. Astăzi lucrurile au foarte multe spaţii gri, unde se amestecă binele cu răul. De exemplu, sub aspectul civilizaţiei şi al bunului trai din occident, noi nu mai distingem satanismul occidentului. Toată această mişelie a ascunderii adevărului, a introducerii în lume, prin lumea culturală, a elementului materialist al plăcerii şi al nedistingerii între bine şi rău. Toate sunt bune, toate sunt adevărate, toate sunt permise, începând de la satanism şi până la, ştiu eu, ultima decadenţă a moralei umane.

– Dacă dumneavoastră spuneaţi că în comunism religia şi Biserica, în special, erau folosite pentru idealurile comuniste, cum comentaţi că astăzi, iată, marii oameni politici ai lumii folosesc cuvântul Domnului şi se consideră chiar trimişi şi purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu. Să luăm cazul concret al preşedintelui Bush; citeam că pentru prima oară în istoria Casei Albe, în fiecare dimineaţă se fac acolo rugăciuni şi există şi [alte] momente și Bush consideră că este un trimis.

– Au fost mulţi “trimişi ai Domnului” în lume. Astea sunt forme de greşită înţelegere sau poate de dominaţie demonică, pentru că nu poţi să faci rugăciune şi în acelaşi timp să ucizi oameni. Şi Dumnezeu pedepseşte, aţi văzut că America a fost pedepsită în timpul războiului din Serbia, foarte greu, au fost furtuni, au fost accidente, au fost morţi. Şi acum Dumnezeu pedepseşte.

– Deci acestea sunt un semn din partea lui Dumnezeu?

– Absolut. Sigur că da. America va trebui să răspundă în faţa lui Dumnezeu pentru că ea foloseşte numele lui Dumnezeu şi practică lucrurile satanei.

– Pot convieţui, după părerea dumneavoastră, în pace şi armonie, un creştin, un musulman şi un evreu? Care ar fi secretul?

Respectul reciproc este singura manifestare de bună armonie. În niciun caz rugăciunea împreună sau slujirea împreună.ecumenicism Acelea depăşesc acordul dintre rituri diferite.

– Se închină toţi oamenii la acelaşi Dumnezeu?

– Nu întotdeauna. Noi ştim un singur Dumnezeu Care Se revelează nouă şi numai Lui ne închinăm. Celelalte sunt forme deformate sau greşite.

– Ajutaţi-ne să înţelegem corect versul “Că toţi dumnezeii păgânilor sunt draci”, din Psalmul 95.

– Da, pentru că toţi aceia erau idoli. “Ochi aveau și nu vedeau, gură aveau şi nu vorbeau, urechi şi nu auzeau”, spune psalmul. Aşa că toţi aceia erau idoli şi idolii sunt întruchipări ale diavolului. Nu e niciun fel de dificultate de înţelegere.

– Care credeţi că sunt ispitele cele mai mari cu care trebuie să se confrunte un ortodox astăzi?

–  Ecumenismul.

– Următoarea întrebare era dacă sunteţi de acord cu existenţa dialogului ecumenic.

– Nu. Absolut deloc. Ecumenismul este o formă mai subtilă a masoneriei. Masoneria încearcă să distrugă credinţa ortodoxă, credinţa creştină în general. Ecumenismul încearcă să subjuge prin câteva idei care par foarte generoase: ‘De ce să ne certăm între noi? Să trăim ca fraţii, să ne iubim ca fraţii, putem trăi împreună putem să ne rugăm împreună…’, ceea ce nu este permis în cazul ortodoxiei. Toate Sinoadele Ecumenice interzic această co-rugă în legătură cu toţi cei care sunt aparte de ortodoxie. Dacă nu respectăm aceste canoane, sub imperiul ecumenismului și al presiunilor de occident, al promisiunilor pe care occidentul ni le face, care sunt toate deşarte, înseamnă că am încălcat toate canoanele Bisericii cu adevărat ecumenice.

– Deci acum dumneavoastră spuneaţi că acum masoneria nu joacă un rol demn de admirat şi preţuit.

Nu, deloc. Pentru că totdeauna vrea să ascundă ceva.

– Dar ea a jucat, în istoria naţiunilor, un rol pozitiv.

– De exemplu?

–  Realizarea statelor naţionale.

free-masons– Toate au fost determinate de planul lor final. Ea a creat revoluţia franceză, ea a creat revoluţia rusă, şi în toată această perioadă, atunci când masoneria avea nevoie să stăpânească pe cineva, la început a susţinut împăraţii şi regii, după aceea a dărâmat, ca să creeze alte instituţii, state naţionale; după ce a distrus toate aceste lucruri, acum încearcă să refacă un singur imperiu, în care cei câţiva unşi, nu ştiu de cine, trebuie să conducă lumea.

Deci spuneţi dumneavoastră că masoneria are un plan.

– Dar bineînţeles că are un plan!

– Care ar fi acest plan?

– Acest plan este să subjuge întreaga omenire.

Se spune că Statele Unite ale Americii ar fi o creaţie a masoneriei.

– Incontestabil.

– Dumneavoastră ce simţiţi? Cât este de implicată?skull_bones05_02

– Este foarte implicată, pentru că aproape toţi preşedinţii Americii au fost masoni. Bush face parte din gruparea „Craniul şi oasele. Vă închipuiţi ce înseamnă „Craniul şi oasele”, nu?

– Dar şi tatăl lui a făcut parte.

– Şi tatăl lui a făcut parte.

– Şi ce-aţi simţit când v-aţi întâlnit, când v-a vizitat Bush senior?

Parintele-Calciu-si-Ronald-Reagan-Roncea-Ro– Da, a fost atunci, în perioada Revoluţiei, şi m-a chemat la Casa Albă. De altfel, am fost şi la Reagan, şi la el am simţit într-adevăr ceva, adică nu era mason. Avea o carismă Reagan. Poate că era consecinţa teatrului pe care îl jucase. Dar privind acum, aşa, retrospectiv, cred că într-adevăr Dumnezeu îi dăduse ceva. Bush n-avea nimic deosebit, fiul său are, dar în sens rău.

Americanii au un patriotism şi un naţionalism exacerbat. A fost exploatat acest sentiment. În plus, Bush dă Americii ideea, care a fost dintotdeauna acolo, că este cea mai mare ţară, cea mai puternică, cea mai dreaptă, cea mai democrată, şi că misiunea ei este să răspândească democraţia în toată lumea. Nu democraţia interesează, interesează sufletul.

– Există astăzi parcă o industrie mediatică. Cărţi precum „Codul lui Da Vinci”, filme precum „Patimile lui Hristos”, documentare, toate parcă sugerează dorinţa de a face din Hristos un erou, şi din procesul şi răstignirea lui un fel de afacere Dreyfus. Se încearcă parcă înlocuirea adevărului cu un mit. Este acest fenomen un pericol pentru credinţă? Şi dacă da, ce ar fi de făcut?

– Cred că toate acestea sunt nişte lucrări sau publicaţii care caută senzaţionalul. Acum sufletul omului este împins, este atras. Toate sunt demonice, asta este incontestabil. Dar sufletul lui este atras de senzaţional. Şi am văzut asta şi în chestiunea Piteștiului: când eram întrebat în occident cum a fost Piteştiul, nu-i interesa procesul nostru sufletesc, nu-i interesa căderea şi ridicarea noastră. Îi interesa cum eram torturați, toate făceau un fel de pitoresc în jurul Piteştiului, înăbuşind sensul real al celor care s-au petrecut acolo. Aceasta este firea omului superficial, dar cei care au o credinţă adâncă nu se lasă induşi în eroare.

– Da, dar provocarea este foarte mare.

– Nu-i aşa de mare.

– Iată, se spune că Iisus a fost căsătorit cu Maria Magdalena, că urmaşii lui Iisus sunt cei care ai creat şi au condus Franţa, au ajuns astăzi… Nu este niciun pericol…?

– Feţii lor frumoşi nu sunt ca ai noştri.

– Există două curente în lume astăzi: europeniştii şi globaliştii pe de o parte, şi, să le spunem, naționaliștii, pentru care patria reprezintă o realitate fundamentală, pe de cealaltă parte. În rândurile celor din urmă se înscria şi se înscrie mesajul papei Ioan Paul al II-lea: „Dumnezeu deschide sensul de patrie spre o dimensiune eshatologică şi eternă, dar nu suprimă conţinutul său temporal.” Dumneavoastră de ce curent vă simţiţi atras?

– De curentul naţionalist, naţionalist în sens biblic. Dumnezeu a creat lumea, a împărţit-o în popoare, și la sfârşit, la Judecata de Apoi, va chema toate popoarele la judecată, toate neamurile. Nu va chema nici pe globalişti, nici pe europeniști, ci ne va chema pe noi, și noi vom da răspuns în faţa lui Dumnezeu pentru modul în care am contribuit la menţinerea neamului pe care Dumnezeu l-a creat şi l-a vrut etern, cu o misiune specială. Dacă şi-o împlineşte, trăieşte. dacă nu, moare. Toată experienţa lui Dumnezeu făcută în Mesopotamia, în Egipt, în Grecia, toate au falimentat din cauza unor păcate speciale ale fiecărei naţiuni.

– Ce păcate speciale are naţiunea română?

– Naţiunea română? Eu cred că naţiunea română rămâne încă pe linia misiunii pe care o are în această lume: de a menţine ideea ortodoxă, care este adevărata credinţă şi ideea de neam în sens mistic, pe care o menţinem fiindcă acest considerent rămâne încă foarte adânc în sufletul românilor.

A fost Ceauşescu naţionalist?

– Nu, a fost comunist. Toate ţările care au fost comuniste au fost naţionaliste, dar greşit naţionaliste; au fost naţionaliste material, nu pe linia de credinţă. Naţionalismul de credinţă este un naţionalism care poate convieţui în bună pace cu toate celelalte neamuri.

– Nae Ionescu constata că un om religios adevărat este și un om moral, dar moralitatea sa este numai o consecinţă a religiozităţii sale. Cum putem să facem distincția între morală şi religie pe de o parte, între religie şi ştiinţă pe de cealaltă parte?

– Nu putem face o distincţie, vorbind de morala adevărată, între credință şi morală, pentru că toată Biblia este un şir de concepte morale şi religioase, adică întâi religioase, apoi morale. Astea sunt valabile pentru oricine. Deci nu se despart.

Când am ajuns la seminar era părintele Răzuş, care preda apologetica, şi care spunea aşa: „Lupta dintre ştiinţă şi religie aparţine evului mediu”. În momentul de faţă, religia precede ştiinţa. Şi este adevărat că fiecare descoperire, dincolo de aspectele distructive ale fiecărei descoperiri, poate că multe dintre aceste descoperiri, intenţional sunt bune la cel care le descoperă, dar ştiinţa în sine este obiectivă. Ea poate fi folosită ori aşa, ori aşa. Şi toate aceste elemente de invenţie sunt folosite în sens rău de toate naţiunile. Probabil că și dacă românii ar fi fost o ţară mare, conducerea ei, care ar fi tot masonă sau atee, chiar dacă se închină la Dumnezeu şi zice că Dumnezeu ne ajută, cum face domnul Băsescu, dar care a subminat tot timpul construirea Catedralei Neamului, ei ar fi folosit ştiinţa în sensul ei obiectiv. Poţi s-o foloseşti ori aşa, ori aşa, ştiinţa nu are morală. Religia are morală.

basescu-1– De ce spuneţi că a subminat construirea catedralei neamului? A subminat poate amplasarea, locul..

– Toate astea au fost intenţii diabolice. Ce, de atunci a făcut ceva? Mută catedrala ca pe o machetă mică unde vrea el. El este împotriva credinţei. L-am auzit în America, când a venit, l-au întrebat reporterii dacă el crede în Dumnezeu, a mormăit ceva neînţeles, ei au insistat și atunci a răspuns: „Pe vapor nu era biserică. Dacă eşti ateu, spune că eşti ateu! Dacă eşti credincios, spune că eşti credincios cu adevărat! El, însă, joacă un rol dublu.

– Mi-amintesc de o spusă a lui Petre Ţuţea: „Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.”

– Da, dar nu este întotdeauna adevărat ceea ce spune Petre Ţuţea. Degeaba, în sens spiritual.

– De o bună perioadă apare această acuză, că apartenenţa la Mişcarea Legionară din tinereţea unor oameni de fapt a marcat întreaga viaţă, opera lor totală şi, vezi Doamne, trebuie pusă la index. Să nu uităm de scandalurile provocate de Emil Cioran, acum vreo 2-3 ani în Franţa. Iată, acum, Constantin Noica.

– Aceasta este o răzbunare a evreilor, pentru că ei sunt exclusiviști, ei nu acceptă nimic din ceea ce ar face o anumită opoziţie faţă de influenţa lor în lume. Eu nu am nimic împotriva evreilor, dar nu-i socotesc pe evrei ca pe un popor bolnav pe care trebuie numai să-l lauzi, să-l mângâi, să-i dai medicamente.

– Un popor normal.

E un popor normal, sigur că da. Ei au greşelile lor, au valorile lor, ceea ce nimeni nu poate contesta, dar ca să distrugi o cultură şi un om numai pentru că ţi se pare că a fost antisemit, asta este o crimă. Pentru că noi recunoaştem toate lucrurile bune ale evreilor. Yehudi Menuhin, ceilalţi, sunt acceptaţi. De ce este nevalabilă numai pentru că nu este făcută într-un sens filosemit, să spunem? Eu cred că lucrurile acestea sunt lucruri bolnave din punct de vedere spiritual, din punct de vedere cultural, şi că trebuie să menţinem valorile noastre, indiferent de unde vin, atunci când ele sunt pozitive faţă de Biserică şi faţă de neam.

– De ce ne naştem, dacă murim?

– Pentru că Dumnezeu a creat lumea pieritoare. Numai când lumea se va purifica prin Judecata de Apoi va rămâne eternă. O lume dezbrăcată de materialitate şi care va trăi în eternitate.

– Şi ce înseamnă Dumnezeu?

– Dumnezeu este o Persoană. O Persoană Care este unică în esenţă, dar întreită în fiinţă, în persoane, în mod egal absolut. Şi Dumnezeu este bun, creator al întregii lumi, pentru că lumea s-a născut din nimic, prin Dumnezeu. N-are sfârşit, n-are început. Este greu să înţelegi ce-i ăla sfârșit şi început. Mi-aduc aminte că eram copil şi atunci mi-am închipuit că Dumnezeu este un cerc; nu ştii unde începe și unde se sfârşeşte. Sau nu ştii dacă are început şi sfârşit, dar există. Dar era o chestie copilărească.

– Avea multă substanţă spirituală.

– Da, eu am trăit sub grija mamei, care era o persoană foarte credincioasă, şi toate mi le închipuiam și mi le explicam în Dumnezeu.

– E bine că în constituţia Uniunii Europene, iată, o încercare de construire a unui sistem de valori european, nu apare nimic, nicio referinţă la rădăcinile creştine ale Europei? Cum apreciaţi?

– E foarte bine pentru ei.

– Şi pentru noi, ce să facem? Că spunea odată preşedintele Traian Băsescu… Domnia sa, când a venit din Turcia înţeleg că a făcut și un apel pentru ca Europa să se întoarcă, totuşi, cu faţa spre credinţă. Şi ortodoxia să aibă un cuvânt de spus.

– Să dea Dumnezeu să fie aşa!

– Dar ce e de făcut?

Nu ne interesează ce fac ceilalţi, noi ne păstrăm… Noi avem constituția noastră spirituală, avem structura noastră spirituală şi noi rămânem credincioşi. Suntem consecinţa creştinismului și a ortodoxiei şi rămânem pe această linie. Sigur vor fi deviaţii, unii vor merge pe altă linie, dar pentru cei care reprezentăm cu adevărat esenţa naţiunii şi a credinţei, rămânem în ceea ce trăim acum.

– Consideraţi că primirea Turciei în Uniunea Europeană reprezintă un pericol?

– Nu, nu consider.

– Deci aveaţi dreptate când spuneaţi că buna înţelegere şi comunicarea trebuie să stea între toate confesiunile și între toţi oamenii. Cum apreciaţi Biserica şi implicarea Bisericii în societatea românească de astăzi? Credeţi că tinerii sunt mai aplecaţi către valorile spirituale, către suflet, către credinţă astăzi?

– Cred că sunt două categorii de tineri: unii care sunt aplecaţi către valorile materiale, şi aceştia cred că Europa le va aduce câinii cu covrigi în coadă, şi pe de altă parte tinerii care înţeleg, poate nu total clar, dar înţeleg că neamul nostru are o misiune. Poate sunt încă confuzi în ceea ce priveşte misiunea neamului nostru românesc, poate că preoţii nu explică suficient ce înseamnă să fii un neam, ce înseamnă să ai o credinţă, dar cred că aşa, în mod confuz, ei totuși merg pe o linie bună. I-am văzut cât sunt de ataşaţi de Biserică, îi văd trecând pe lângă biserică, tineri care n-o fac pentru spectacol, trec pe lângă biserică şi îşi fac cruce, şi toate aceste forme, chiar dacă sunt absolut materiale, să zicem, ele lucrează în duh. Poziţia mea în faţa lui Dumnezeu, poziţia fizică, îngenuncherea, lucrează în inima mea. Rugăciunea chiar cu buzele lucrează în inima mea, şi, în timp, toate lucrurile acestea iau valorile lor spirituale.

– Şi Biserica, ca instituţie?

238915-16filmul1– Biserica, ca instituţie, trebuie să fie faţă de lume cu autoritate sacră, şi nu subordonată isteriei sociale, aşa cum a fost în cazul Tanacu. În cazul Tanacu s-a lucrat cu o patimă demonică din partea presei, demonică din partea justiţiei și cu spaimă din partea Bisericii.

– A murit un om.

– A murit un om. Cum a murit omul acela? Adică cineva, o doamnă din înalta societate a României, calcă nişte oameni, merge în spital – ea a fost traumatizată, eu nu zic că a făcut-o cu intenție, dar s-a spus ceva despre ea? Nu s-a spus nimic! Trebuiau s-o fi arestat-o şi pe ea pentru omor foarte grav. Omorul foarte grav nu implică intenţia. Cine dintre preotul şi maicile acelea au avut intenţia de a omorî pe cineva? Ce a făcut justiţia atunci este o încălcare a tuturor… – de altfel, între justiţia română şi dreptate nu este nicio relaţie. Ei ar fi trebuit să plătească pentru arestarea abuzivă şi despre încadrarea abuzivă. De la început au știut despre ce este vorba. Şi presa a exacerbat toată chestiunea aceasta. Biserica s-a speriat. Imediat au făcut o declaraţie care nu avea nimic de-a face cu realitatea. Şi au făcut o dezbrăcare de har a preotului fără măcar a-l interoga. Canoanele spun foarte precis, şi tot Sinodul a ştiut foarte precis că nu se poate face aşa ceva. A făcut-o pentru că din timpul comunismului a fost obligată să facă anumite acte faţă de societatea civilă, acte care contravin canoanelor Bisericii.

– Aţi spus în acel material că această acţiune împotriva părintelui de la Tanacu v-a reamintit de procesele pe care le-aţi trăit dumneavoastră înainte de a pleca din ţară.

– Exact aşa a fost, da.

– Deci pe undeva ne sugeraţi că multe nu s-au schimbat, dar putem să ne gândim că, totuşi, poate viaţa aşa este.

– Nu cred că viaţa aşa este. Aşa sunt oamenii! Viaţa, viaţa spirituală este cu totul alta. Sigur că şi eu am greşit, şi părintele a greşit, eu nu exclud deloc aceasta. Dar ca să spui că ceea ce a fost acolo este din evul mediu, că a fost… Când Biserica Ortodoxă a omorât pe cineva? Eu am fost foarte supărat de fraza din comunicatul sinodal, că „ceea ce s-a întâmplat la Tanacu nu este emblematic pentru Biserica Ortodoxă”. Deci, din când în când mai ucidem şi noi pe cineva, îl mai chinuim, îl mai punem pe cruce, dar nu este emblematic – asta este o chestie care mi s-a părut aşa, pur și simplu o îngenunchere a Bisericii în faţa acestei prese demonizate și care are un limbaj dincolo de orice expresie umană. Trebuie să-şi păstreze o autoritate, autoritate sacră faţă de lumea civilă.

– Părinte, ce rol mai joacă astăzi românii de pretutindeni? Le spunem „românii de pretutindeni”, termenul este îmbrăţişat tot mai mult de limbajul oficial. În primii ani, toţi au dorit să-şi recupereze…, prima lor grijă faţă de ţară a fost recuperarea trecutului lor, chit că era material, chit că era sufletesc. Ce se întâmplă cu ei astăzi? De ce, totuşi, după 16 ani, când există o libertate totală care poate şi jigneşte, cum aţi spus dumneavoastră, iată, declaraţia preoţilor vizavi de astfel de cazuri, cum a fost părintele [de la] Tanacu. Ce se întâmplă cu această relaţie? Căci în primul rând ea ar trebui să fie mai întâi o relaţie sufletească. Cine greşeşte, sau aşa este sămânţa noastră de români?

– Ei, nu pot să spun că aşa este sămânţa noastră de români. Sunt două categorii de „români de pretutindeni”: aceia care au plecat din cauza suferinţei, a persecuţiilor, arestărilor, și aşa mai departe, şi refugiaţii economici. Din cei care au plecat din cauza persecuţiilor sau idealurilor, să zicem, niciunul nu şi-a recuperat averea. Cei care au plecat economic, imediat au venit să-şi recupereze averea. Aşa că şi aici în ţară sunt aceste diferenţe, şi acolo sunt diferenţe. Pentru mine, perioada cea mai grea acolo în occident este că există două Biserici separate între ele, şi care nu se pot împăca. Adică Biserica veche, cu înaltpreasfinţitul Valerian Trifa, şi care a stat tare împotriva comunismului, a protestat împotriva dărâmării bisericilor, a protestat atunci pentru mine când am fost în închisoare, şi Biserica cealaltă, care spunea că nu se dărâmă biserici în România, deşi ştia că se dărâmă, că toate sunt transferate, că Partidul Comunist este îngăduitor faţă de Biserică, ajută Biserica să sporească, şi că eu am fost un rebel care am predicat neonazismul şi aşa mai departe. Toate aceste lucruri au rămas în inimile oamenilor. Pentru mine n-a rămas nimic în inimă. Și sigur că dorinţa mea ar fi să fim o singură Biserică. Totuşi, aceste răni ale trecutului au rămas, dincolo de chestiunea de aici, din România. Şi rănile acestea se vindecă foarte greu. Cred că este cea mai grea vindecare aceasta, vindecarea spirituală. Credeam că nu-i aşa de grea, însă constat că este foarte grea.

– Dar relaţia românilor de acolo, de dincolo, cu românii de acasă?

– Ce s-a întâmplat: după Revoluţie am văzut că mulţi au încercat să vină în ţară, au fost rău primiţi, eu personal am venit în luna martie parintele_calciuaici, după Revoluţie, și am încercat să merg la Patriarhie să mă împac, să-mi redea funcţia pe care am avut-o, să ştergem tot trecutul. Patriarhia era absolut goală, nu era nimeni, am intrat înăuntru, era la uşă un călugăraş care tremura de frică, el îşi închipuia ce au spus prima dată minerii, că au o telegramă pe care trebuie s-o citească, dar să nu intre nimeni, nici măcar Iliescu, că eu vin în ţară pentru un parastas şi că sub acest pretext eu o să răstorn guvernul. Acolo erau Raţiu, Coposu, liberalii, niciunul n-a zis: „Dom’le, dar cum? Adică tu eşti deasupra preşedintelui?” Raţiu mă cunoştea foarte bine. Au tăcut toţi! Probabil că era o vreme de spaimă a tuturor și ei nu îndrăzneau să zică niciun cuvânt. Securitatea mă urmărea tot timpul, vizibil, cu maşinile, preoţii care veneau să stea de vorbă cu mine erau arestaţi sub pretexte de, ştiu eu, contravenție la circulaţie, şi li se spunea să nu ia legătura cu mine. Şi Ambasada americană mi-a spus să plec. Şi am plecat. Eu venisem cu un diplomat american. Şi mi-am dat seama că cel puţin zece ani eu n-o să mai am acces în ţara asta. Dar s-a intamplat sa vin mai curand. Am ajuns la Patriarhie…

Aceasta a fost situaţia. Unii au rămas cu răni. Eu n-am rămas cu răni. Eu am venit la Patriarh, i-am cerut iertare pentru tot ceea ce s-a întâmplat între noi, el m-a iertat, am fost pe la alţi ierarhi, aşa că… nu toată lumea poate să ierte aşa de uşor. Eu am iertat, i-am iertat şi pe cei care m-au anchetat, pe toţi i-am iertat.

– Ce s-a întâmplat în decembrie ’89? Aici, la noi. După părerea dumneavoastră, ce s-a întâmplat?

– A fost un teatru. Evident că a fost. E interesant, noi am privit mai obiectiv lucrurile de acolo decat din România, şi am ştiut că toată această Revoluţie este un fapt…, un teatru pe care l-au jucat noii comunişti în faţa vechilor comunişti.

– Deci v-aţi dat seama din primele momente.

– Cred că şi Americanii au avut îndoieli, probabil că şi noi. Noi, în mod instinctiv; ei, probabil că ştiau anumite lucruri. Şi atunci a rămas o îndoială şi tot timpul am privit cu îndoială ce s-a întâmplat în România.

– Credeţi că astăzi elitele trebuie să mai joace, în societatea aceasta de tranziţie, rolul pe care l-au jucat atâtea zeci, sute de ani în istoria noastră sau masele trebuie să preia acest rol?

– Ştiţi ce spune Horaţiu? Odio vulgus profanum – Urăsc vulgul profan. Cea mai elitistă ţară din lume este America. Absolut. Prin acţiune masonică, prin mafii politice, dar la conducere este întotdeauna o elită, în special economică. Nu inteligenţă. Bush n-are nicio inteligenţă, în rest e un biet om oarecare. El şi Condoleezza şi toţi ăştia sunt implicaţi în problema petrolului, aşa că toate acţiunile sunt conduse. Nu-i interesează pe americani nimic în privinţa populaţiei. Nivelul cultural al populaţiei este foarte, foarte mic. Sunt poate milioane de analfabeţi care trăiesc muncind și toată această clasă medie care susţine întreaga Americă. Dar când un element este foarte bun, începând, să zicem, din liceu, este urmărit, este ajutat, este trimis la facultate, este pus în toate condiţiile de a lucra; iar dacă n-au aceste elemente, le aduc din alte părţi. Nu-i interesează nimic altceva. Şi toată această masă este compusă din intelectuali elitişti care tot ceea ce fac, fac spre folosul tuturor, pentru că ei vor să le meargă bine în afacerile lor. Şi aşa merge toată această maşină americană, care este o maşină coruptă. Totuşi, interesele sunt în asemenea fel încât maşina americană merge. Dar merge înainte. Şi totul se sprijină pe clasa medie. Nenorocirea României este că n-are o clasă medie. Clasa medie îşi plăteşte taxele, clasa medie munceşte şi ziua şi noaptea, clasa medie respectă legile; cei de sus nu-şi plătesc taxele – ca şi la noi –, cei de jos nu plătesc, că n-au ce plăti şi trăiesc din munca clasei medii. Toată această clasă medie masivă şi obscură duce înainte întreaga societate americană. Câteodată se mai răscoală şi la lege apare acea „voce mută”, cum o numesc în America, care isi spune cuvantul impotriva unui candidat. Dar dacă candidatul este însurat şi are copii, dacă candidatul este moral, dacă are câini pe care-i iubeşte, pisici, totul este bine…

– Părinte, cu ce ocazie aţi venit acum în Bucureşti? Aţi fost la Tulcea, noi am încercat să dăm de dumneavoastră şi am dat de dumneavoastră. Ce vă aduce, totuşi?

Eu n-am rupt legătura cu ţara mea şi cu poporul român niciodată, n-am simţit, chiar dacă aparent a fost o luptă după Revoluţie atunci, imediat, sau înainte, inima mea este tot aici. Şi după ce am început să revin în ţară, în fiecare an am revenit cu aceeaşi dragoste şi cu un sentiment deosebit, adică de fiecare dată mă simt ca nou, ca şi cum aş veni pentru prima dată în ţară.

– Descoperiţi şi la noi ceva nou de fiecare dată?

– Descopăr de fiecare dată altceva nou aici, da. În fiecare an după Înălţarea Sfintei Cruci, care este hramul bisericii noastre din America, în prima luni după aceea plec în ţară ca să stau trei săptămâni, să nu lipsesc prea mult de la biserică, decât două duminici, şi vin și am făcut în fiecare an o parte a ţării.4IMG_1543 Prima oară am făcut Moldova şi am vizitat mănăstirile şi am găsit acolo stareţi cu care am fost în închisoare, am găsit acolo monahi cu care stătusem în închisoare, şi mai ales am găsit această puternică credinţă în mănăstiri şi antiecumenismul lor, care este şi al meu, pentru păstrarea pură a credinţei şi pentru… Călugărul nu se ceartă niciodată cu nimenea, adică nu s-au certat cu catolicii sau cu protestanţii sau cu altcineva. Ei s-au rugat totdeauna şi asta este şi poziţia mea. Da, am văzut mănăstirile toate şi acest duh care pluteşte peste Moldova ca o aripă de înger şi-i face pe oameni mai credincioşi. Sigur că suntem plini de păcate toţi, şi că ei sunt plini de păcate, apropo de poporul ăsta din Moldova, dar are în el o propensiune spre duhovnicie şi spre credinţă.

Pe urmă am făcut Carpaţii Orientali, mănăstirile de aici, care au un spirit total deosebit de cel din Moldova, am făcut Ardealul de mijloc şi anul celălalt am făcut Ardealul de nord şi Dobrogea, pe care am lăsat-o la urmă. Toate mănăstirile de aici, se poate vedea, şi toate rămăşiţele acestea ale ortodoxiei, în special în Dobrogea, care are cea mai veche urmă de ortodoxie. Şi, dacă Dumnezeu îmi mai dă zile, voi lua aceleaşi trasee din nou, pentru că într-adevăr simt că inima mea aici este, sufletul meu aici este. Şi poate o voi convinge pe nevastă-mea să ne întoarcem, pentru că nu vrea să vină înapoi din cauză că fiul meu nu mai vrea să se întoarcă, şi nepotul…

– Şi n-aveţi curaj să-i lăsaţi singuri în viaţă?

– Nu, ea nu vrea să se despartă de ei, eu aş veni şi mâine. Dar ea nu vrea să se despartă pentru că, nu ştiu, aşa e dragostea de mamă.

– Părinte, i-aţi cunoscut probabil pe toţi preşedinţii post-decembrişti de la noi.

– Da.

– Unde i-aţi cunoscut prima dată direct? În America? V-au solicitat să-i ajutaţi…?

– Primul care m-a vizitat la biserică a fost Constantinescu. Eu n-am invitat pe niciunul la biserică. Dacă vrea să vină, să vină. Primul care a venit de bună voie a fost Constantinescu şi-mi aduc aminte că noi, cei din occident, îl stimam foarte mult pe Constantinescu, şi apoi a apărut această decepţie – decepţie şi la el, probabil, şi la noi. Si a venit la vecernie, era înconjurat de nişte bodyguarzi din ăştia şi am văzut nişte fete tinere, bodyguarde, ce erau, cu rochiţe scurte, şi nu le-am dat voie să intre în biserică. Am ieşit afară să văd ce este acolo şi ele fumau și le-am spus: „Afară din curtea bisericii, n-aveţi voie să fumaţi aici. Hai! Aici nu se fumează.”Iertați-ne…”, nu-ştiu-ce… Mă rog… Dar i-am citit lui Constantinescu din Matei, adică am făcut o vecernie şi am citit din Matei un text al Mântuitorului în care face portretul conducătorului, deosebit de frumos, aşa, şi concis, în câteva fraze face portretul conducătorului. Şi am citit aceste text biblic şi am spus: „Domnule preşedinte, aşa ne dorim să fie conducătorul nostru: <Cel ce vrea să fie primul să fie slugă tuturor>. Cel ce vrea să fie întâiul să îngrijească de ceilalţi.” Şi spuneau cei care au fost acolo că-i curgea sudoarea lui Constantinescu pe obraz, nu ştiu dacă din cauza asta sau poate era cald că era înghesuială, dar eu am luat-o ca pe o reacţie a lui la textul religios. Cred că avea un sentiment mistic în el Constantinescu. Dar a fost un caracter slab, un prost organizator, s-a lăsat sedus de ce i se spunea, ca să facă declaraţii fantastice înainte de a fi ales, şi totul să cadă apoi într-o mocirlă din asta. Pe altcineva n-am invitat, pe nimenea.

[…]

– Vă rog, pentru încheierea acestei ore de discuţii pentru care vă mulţumim, să adresaţi, dacă se poate, un mesaj telespectatorilor noştri, celor care nu pot beneficia de slujbele dumneavoastră, de spusele dumneavoastră în America, şi de ce nu aveţi şi aici în România atunci când veniţi în Bucureşti sau oriunde câte o slujbă?

– Eu cred că în România nu mă duc decât acolo unde sunt invitat. Trimit mesajele mele înainte ca să se ştie unde am programul şi cine vrea să mă invite, mă invită. Am fost invitat la Constanţa, am slujit acolo; am fost invitat în Tulcea, am slujit acolo. Şi voi sluji acum la o biserică militară de aici. Aşa că ceea ce vreau să spun este că nici eu, nici oricare alt preot nu suntem nimic, decât că același har în avem toţi.

pr-cleopa--pr-ioanichie-calciu-dumitreasa Părintele Cleopa spunea aşa: Au venit oameni la mine să se plângă că preotul ăla este beţiv, că pică prin şanţuri, că face o serie de lucruri care sunt neconforme cu poziţia unui preot și eu le-am spus: Vina este a voastră, pentru că preotul este îndreptat de popor. Ia luaţi-l de acolo, spălaţi-l, îmbrăcaţi-l în haine curate, duceţi-l în biserică şi să-şi pună straiele pe el şi va preface pâinea în Trupul lui Hristos şi vinul în Sângele Lui. Pentru că dincolo de păcatele lui, el este preot. Aşa aş vrea ca toată lumea să primească pe toţi preoţii şi-aşa aş dori ca preoţii să fie cu toții buni. Deci să nu alerge după o biserică pentru că preotul slujeşte frumos; ăla este un dar lumesc. Are o voce frumoasă, are o statură frumoasă, are o prestanţă nu-ştiu-cum, cum o avea părintele Galeriu, toate acestea sunt adaosuri, frumuseţi pe care Dumnezeu i le dă. Dar harul este acelaşi la toţi. Ca duhovnic, pot să aleagă pe oricine, adică pot să caute un duhovnic. Dar în ceea ce priveşte slujba: A, nu mă duc la biserica asta, mă duc la cealaltă că acolo… – predica, poate, e frumoasă, dar dincolo de predică există această forţă a Duhului care lucrează în omul care vine în biserică cu credinţă. Să găsească în fiecare preot ceea ce este cu adevărat dumnezeiesc.

Să ştie ca am o dragoste mare pentru fiecare. Dumnezeu mi-a dat mie, dincolo de toate scăderile, mi-a dat această putere de a iubi. Dacă am făcut o biserică în America, am făcut-o pentru că i-am iubit pe fiecare şi ei mi-au răspuns la iubire. Şi omul răspunde la iubire. Să se iubească unul pe altul. Să înceteze ura, să înceteze vrăjmăşia, vrăjmăşia frăţească, pentru că sunt fraţi care ajung la lupte şi la procese şi, poate, la acte mai grele. Să instaureze în această ţară dragostea creştină, credinţa în Dumnezeu şi, mai ales, să nu pierdem nădejdea“.

Calciu MANIE1

Legaturi:



Categorii

1. SPECIAL, 22 decembrie 1989, Biserica rastignita, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Parintele Gheorghe Calciu, Portile Iadului, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

15 Commentarii la “Sfintitul marturisitor GHEORGHE CALCIU – interviu video (2005): PLANUL MASONERIEI ESTE SA SUBJUGE INTREAGA OMENIRE SI SA DISTRUGA CREDINTA CRESTINA. Ecumenismul – cea mai mare ispita!

  1. Intr-o noapte diavolul a venit la sfantul Antonie si l-a batut cumplit, in asa masura incat zacea jos ca mort, plin de rani. A doua zi, cand a venit din sat cel ce-i aducea paine, l-a gasit zacand ca un mort. L-a luat in spate si l-a dus la biserica din satul lui si l-a lasat acolo in biserica, iar el a inceput sa planga si sa spuna prin sat ca Antonie e aproape mort. Au venit oamenii la el acolo, in biserica, sa-l vegheze si au adormit.

    Dar Sfantul Antonie, chiar si in aceasta stare de durere cumplita, se ruga – era foarte interiorizat. In timp ce toti ceilalti dormeau, el a deschis ochii si l-a chemat incet pe cel care-i aducea painea. I-a facut semn si l-a rugat sa-l duca inapoi, in mormantul unde-l gasise. Acela l-a luat din nou in spate si l-a dus in pustie. Sfantul Antonie statea intins pe spate si ranile il dureau foarte mult, dar radea de diavoli si le zicea: “Iata, Antonie este aici. Daca ati fi puternici, m-ati omora, dar nu ma omorati pentru ca ma apara puterea lui Dumnezeu”.

    A urmat o alta navala cumplita de duhuri necurate care ii apareau sub forma unor chipuri inspaimantatoare – de lei, tauri, serpi, leoparzi si alte jivine urate care se repezeau asupra lui suierand si urland si mugind, dar el, intarit de ajutorul lui Dumnezeu, le zicea: “Daca ati fi cu adevarat puternici, ati fi venit numai unul. Dar pentru ca v-a slabanogit pe voi Domnul, de aceea veniti atat de multi ca sa ma chinuiti”.

    El gemea de durerea trupului, dar era foarte treaz cu mintea si se ruga cat putea. Deodata, o raza de lumina cereasca a coborat asupra lui si in aceeasi clipa toti diavolii s-au facut nevazuti. Si Iisus i Se arata cu o blandete nespusa, iar Antonie Il intreaba: “Unde erai? Unde ai fost, Doamne, atata vreme cat m-au chinuit dusmanii mantuirii mele?” Iisus ii raspunde: “Aici eram, Antonie, si priveam la nevointele tale.”

  2. Despre ecumenism

    “10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
    11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”
    (Tit 3:11-12)

    “14. Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
    15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
    16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: “Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.”
    (II Corinteni 6:14-16)
    * Text clar împotriva ecumenismului religios.
    Templul lui Dumnezeu (versetul 16) este Biserica, iar idolii sunt falşii dumnezei ai păgânilor, dar şi patimile:
    “Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli” (Coloseni 3:5).

  3. Doamne,cum sint oamenii lui Dumnezeu,adica ai Tai!Si simpli,si frumosi si intelepti!

    – Şi ce înseamnă Dumnezeu?

    Am gasit in Filocalia 1,parca la Sfintul Antonie:

    Dumnezeu inseamna : Cel fara de inceput,care a facut totul pentru om!

    Aceasta este semnificatia cuvintului Dumnezeu.

  4. Un interviu emotionant.

  5. Globalizarea, Masoneria, Ecumenismul in antiteza cu Noul Testament (Editia Anania):

    In Introducerea la Epistola a Doua catre Tesaloniceni se explica, dupa cum se stie: “A Doua Venire a Domnului (Parusia) se va produce negreşit, dar numai după ce se vor consuma câteva semne premergătoare, evenimente majore precum o APOSTAZIE GENERALA [sublinierea mea], apoi apariţia, lucrarea şi nimicirea lui Antihrist(…)”

    Apoi, in Cap.2 se vorbeste despre ceva esential (de urmarit) legat de ecumenism, masonerie s.a. de acest gen … adica de “IUBIREA ADEVARULUI”:

    “9 Iar arătarea aceluia [Antihrist] va fi prin lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot felul de semne şi minuni mincinoase
    10 şi cu toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier din pricină ca n’au primit IUBIREA ADEVARULUI [sublinierea mea] spre a se mântui.
    11 Şi de aceea le trimite Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei să dea crezare minciunii
    12 şi să fie osândiţi toţi cei ce n’au dat crezare adevărului, ci s’au complăcut în nedreptate.”

    In subsolul paginii editiei Ananina se face precizarea: “Iubirea adevărului” poate însemna fie iubirea de adevăr (genitivul obiectiv), fie iubirea care izvorăşte din adevăr (genitivul subiectiv).

    Prin urmare, este necesar a cerceta prin acest “filtru” al IUBIRII DE ADEVAR/CARE IZVORASTE DIN ADEVAR, atat masoneria cat si ecumenismul ori alte miscari ce-o mai apare…
    Altfel spus, iubirea propovaduita de miscarea ecumnenica, de pilda, este ea o iubire care izvoraste din adevar ??? A te ruga impreuna, a fi frate cu oricine…

  6. Cu adanca luare aminte trebuiesc ascultate cuvintele Parintelui.
    Sa fim atenti cum fiara fara odihna, ispiteste sufletele cele menite mantuirii.
    Cum de nu au chibzuit monahii la dimensiunea gestului lor, stiind ca Sfintia Sa, lasase un testament in care facea referire cu strasnicie, exact la fapta savarsita de dansii?!
    Dumnezeu sa ii ierte pe cei furati de ispita diavolului si sa il odihneasca pe Sfantul Parinte Gheorghe Calciu, la dreapta sa.

    In discutia Parintelui cu reporterul N24, se spune limpede ca Biserica noastra Ortodoxa este organic legata de natiunea romana.
    Din ce in ce mai multi slujitori ai Bisericii “in misiune” isi iau drept modele de vietuire asezari monahale occidentale, considerand ca “modelul” Tismana”, “Petru Voda” sau Varatec”, este depasit, exentric (in sensul de in afara), curentului contopitor contemporan.
    Cu o intorsatura de fraza: “parohia este un spital du­hovnicesc, scopul constituirii ei fiind unic – vindecarea duhovniceasca a membrilor ei, sfintirea, indumnezeirea celor care o alcatu­iesc. Orice alt scop — de ordin national, politic-bisericesc sau social – reprezinta o denatu­rare a ideii de parohie”, un preot al acestor vremi, aseaza drapelul tarii in berna si arunca stregarele cusute de bunici pentru a imbraca icoanele, printre carpele de bucatarie.
    Acestor teologi de scoala noua, le este frica de cuvintele parintelui Calciu. Nu stiu daca le este si rusine, dar frica le este cu siguranta.

  7. Ortodoxia nu are nevoie (și nici folos) de ecumemism.
    Păzirea poruncilor este indeajuns petru al ridica pe ortodox la inalţimea iubirii adrvărate (in Duhul Sfânt).
    Dumnezeu a dăruit bisericii sale tot ce-i trebuie petru mântuire.
    Ecumemismul (in ce este astazi), nu este evanghelic. Sfânta scriptură nu sustine nici un fel de “unitate in diversitate”, ci unitatea duhului in evanghelia păcii, in comuniune cu toate veacurile și cu toți sfinții (de la inceputul bisericii și până in vecii vecilor) .
    Ortodocșii nu au nevoie de ecumemism (și de ecumeniști) petru a fi toleranţi și “iubitori”, ci de pazirea poruncilor, de implinirea făgăduințelor, (de la botez, cununie, hirotonie…), de tainele bisericii.
    Ecumemismul este un afront și o defăimare a ortodoxiei, pentru că o arată a fi intoleranta, neiubitoare, neinstare să se ridice (decât prin ecumemism) la măsura pretenţiilor omenești și prin aceasta defaimând pe intemeietorul ei.
    Ecumemismul nu inalţa la desăvârșit, (la desăvârșire, la măsura dumnezeiască), ci coboară la mintea și la măsura omenescă.
    Ecumemismul pare a fi insa in regulă. Pare nu pune ptobleme ortodoxiei, ci doar unora, (categorisiţi habotnici, cu viziuni inguste, fanatici, medievali… homofobi etc…). Oare acesta este Adevărul?
    Vocea ecumenismului se arată a fi una cu evanghelia, iar acţiunile și idealurile a fi una cu politicile de nivelare, de uniformizare, de globalizare, de inchinare și slujire la un dumnezeu al tuturor (religiilor).
    Iertare.

  8. Pingback: PRIGOANA BISERICII SI A SLUJITORILOR EI. CALOMNIA, ARMA SATANICA PREDILECTA – Predica Parintelui Damaschin Luchian de la Sihastria Putnei la praznicul Sfantului Arhidiacon Stefan, 2011 – (audio + text) -
  9. Pingback: Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa | albastru de ...
  10. Consilierii municipali din Lake Worth City, intruniti in sedinta la data de 2.12.2014 se roaga lui Alah, Satan, Zeus, Iisus, Buda, Krishna, Thor si multumesc ateistilor si agnosticilor care reprezinta 1 din 5 americani.
    https://www.youtube.com/watch?v=BeBq9gLrnPo#t=155

  11. Pingback: “De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri“ (PREDICA AUDIO) | Cuvântul Ortodo
  12. Pingback: Cuvinte de trezire de la staretul Manastirii Putna, Parintele Melchisedec: “CRESTINII SUNT PRIGONITI, parca pacea s-a luat de pe pamant, ispitele s-au inmultit mai mult ca oricand. SA NE RUGAM PENTRU CRESTINII DIN SIRIA, MULTI DINTRE EI SUNT MUCENIC
  13. Pingback: PSIHIATRUL GALINA RADULEANU despre PROPAGANDA ANORMALITATII, dependentele devastatoare ale tinerilor de azi si ofensiva nimicitoare a “minunatei lumi noi”: “ASA CUM PE VREMEA COMUNISMULUI TI SE PUNEA PECETEA DE DUSMAN AL POPORULUI, ACUM
  14. Pingback: SAMBATA SFANTULUI TEODOR (“COLIVEI”). Predica Parintelui Ioanichie Balan (audio + text): “Nu cumva sa intindeti mana in blid strain! MAI BINE SARAC SI CURAT DECAT CU CONSTIINTA DISTRUSA! Sa nu va vindeti credinta!“ | Cuvântul Orto
  15. Pingback: Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta drea
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate