TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)

11-10-2010 Sublinieri

“Masoneria nu lupta direct împotriva vreunei credinte, ci din contra, pentru a-si întinde “tentaculele” în toate punctele cheie, încurajeaza pe membrii sai sa ramana fideli credintei în care se afla, DAR, în acelasi timp, le insufla duhul sincretist sub influenta caruia, încet-încet, sa treaca de la certitudinea ca numai credinta lor e adevarata, la minciuna ca toate credintele sunt adevarate “în felul lor“.

“Stiind influenta imensa a Bisericii asupra opiniei publice, franc-masoneria încearca sa-i faca pe ierarhi sa ridice condamnarea data asupra masoneriei. Aceasta se încearca înca din 1966. In ziarul american Chicago Tribune din 21 martie 1966 se spune:

Un rabin a predicat astazi de la un amvon protestant si a cerut papei Paul al Vl-lea sa ridice interdictia pusa romano-catolicilor de a fi membri în lojile masonice. Rabinul era William F. Rosenblum, mare capelan in masonerie si rabin emeritus la Templul Israel. A tinut aceasta predica la slujba (service of worship) anuala masonica savârsita în biserica presbiteriana de pe strada nr. 5. Rabinul Rosenblum a salutat recentele reforme instituite de Conciliul ecumenic Vatican II si a adaugat: «Se pare ca a venit vremea ca sanctitatea sa sa ridice interdictia ce este în vigoare de mai multa vreme, ce interzice romano-catolicilor sa fie membri în lojile noastre masonice. Oricare ar fi fost motivele impunerii acestei restrictii nu exista nici un motiv ca ea sa continue în vremurile si lumea de azi. Masoneria sustine doua importante principii ce sunt importante pentru întreaga umanitate: credinta în Dumnezeu si dreptul fiecarui om de a fi liber. Acestea sunt principii pe care si biserica catolica de asemenea le sustine. Catolicii pot fi buni masoni si masonii pot fi buni catolici»[1].

O alta deosebire teologica dintre Biserica si masonerie este aceea ca în timp ce crestinul stie care este Adevarul si se lupta sa asculte de El, masoneria cauta adevarul:

„S-ar putea spune ca masoneria este chiar opusa religiilor. Ea considera ca adevarul trebuie cautat, în timp ce într-o religie se presupune ca el este cunoscut si nu mai este nevoie sa se umble dupa el, ci doar sa fie adorat”[2].

Iar în Ritualul Ucenicului mason i se spune acestuia ca „intrând în randurile Francmasoneriei ai pornit alaturi de fratii tai în cautarea Adevarului”. Aceasta deosebire fundamentala este cu totul adevarata si ea a fost subliniata si de Fericitul Parinte Sofronie, pentru toti cei care, crestini fiind, declara ca înca mai cauta adevarul:

„Eu cred în Hristos. Eu cred lui Hristos. Eu sunt legat cu dragostea lui Hristos. Eu am încredere numai în Hristos pe Care l-am cunoscut in Biserica. Odinioara, cautarea «fiintarii» autentice m-a adus la Athos. Acum, din toate puterile sufletului, doresc sa ma aseman, fie si în cea mai mica masura, lui Hristos, caci în El se cuprinde, pentru mine, autentica, vesnica, dumnezeiasca viata; cât despre a cauta – eu am încetat s-o fac”[3].

Aceasta teorie despre cautarea adevarului pare a avea un loc si în iudaism, unde exista în loc de dogme niste principii fundamentale:

„Continutul acestor principii e acceptat în prezent de orice evreu credincios, însa mai mult ca punct de pornire pentru aprofundari ulterioare decât ca lucru stabilit definitiv”[4].

Daca Sfântul Apostol Pavel a spus:

„Chiar daca noi, sau un înger din cer, v-ar vesti alta Evanghelie decât cea pe care v-am vestit-o noi, sa fie anatema”(Gal 1, 6),

atunci, este evident ca numai un crestin care nu cunoaste nici macar alfabetul credintei sale ar putea subscrie la filozofia masonica, al carei motto este: Masoneria nu cunoaste limite în cautarea adevarului”[5]. Auzind aceste cuvinte atât de categorice ale Sfântului Pavel, cum ar putea un crestin sa adere, numai la o alta evanghelie, ci chiar la o totala „non-evanghelie”, caci dupa cum stim, referintele crestine au fost eliminate demult din masonerie?!

„Propriu Ordinului este sa permita fiecaruia sa-si determine propria sa etica, sa-si aleaga propria sa cale de perfectionare si de asemenea, daca doreste, propria cale de mântuire”[6].

Cum ar putea un crestin accepta o asemenea filozofie când stie clar (daca-si cunoaste credinta) ca nu exista decât o singura etica desavârsita, cea evanghelica, si nu exista decât o cale de ‘perfectionare’ si mântuire: împlinirea poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos?! Un crestin matur nu va putea niciodata sta alaturi de un neortodox sau necrestin fara sa încerce, împins de iubirea aproa­pelui, prin mijloace duhovnicesti, sa-l faca sa se întoarca la dreapta credinta si sa-i usureze astfel calea spre întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, dupa al Carui chip a fost creat. Si un astfel de crestin adevarat, deci „misionar”, nu ar putea fi niciodata acceptat în „sfatul necredinciosilor” lojelor, unde toti „respecta” credinta celuilalt si fiindca nu constientizeaza importanta dreptei credinte si a dreptei vietuiri, lasa pe necrestini, neortodocsi sau nepracticanti, pe calea pierzarii.

Cum ar putea Biserica sa fie de acord cu ridicarea condamnarilor asupra masoneriei când aceasta organizatie promoveaza o filozofie de viata bazata pe principii total opuse celor evanghelice? Iata ce aflam dintr-un dictionar masonic recent:

„Exista totusi, între Biserica (e vorba despre tot ceea ce semnifica drept Biserica în toate religiile lumii) si Masonerie, o prapastie de netrecut: dogma. Biserica si-a înaltat întreg edificiul spiritual pe dogma. Masoneria Universala, eliberându-l pe om de orice constrângeri, respinge cu desavârsire orice dogma. Ordinul masonic este adogmatic. El lasa adeptului libertatea sa caute singur dru­mul spre Adevar. Aceasta regula sacra a Masoneriei a facut posibila adunarea – sub acoperisul aceluiasi Templu – a unor barbati care apartin diferitelor religii de pe mapamond. […] Ordinul masonic este o institutie adogmatica. Masoneria nu s-a împacat niciodata cu tarcul strâmt, osificat, al dogmei. In Masonerie, omul trebuie sa gândeasca liber, sa nu fie strâns, limitat între zidurile dogmelor. Nu exista nimic mai strain spiritului Masonic decât dogma. Arta Regala ne învata sa gândim corect, abia din clipa când renuntam la dogmele profane, precizam totusi ca Masonii nu au nimic împotriva dogmelor religioase, ale cultelor, ale sectelor, ci ei exclud dogma doar din modul lor de gândire Masonica, lasând la latitudinea fratelui sa adopte orice religie doreste. Pe drumul cautarii eternului Adevar uman, pe drumul cunoasterii de sine, dogma însa, nu-l poate însoti pe om. … Spiritul uman trebuie sa fie eminamente liber. Neîngradit de dogme. De aceea, Confreria noastra – spre deosebire de toate bisericile lumii – respinge dogmatismul, învatându-l pe om sa gândeasca corect. Sa gândeasca cu mintea lui, nu cu mintea altora. Astfel gânditorul – mason se produce pe sine însusi. El se naste din propria sa opera” (subl.n.)[7].

Ce frumos si firesc rasuna aceste cuvinte pentru mentalitatea descrestinata de azi! Dar ce consecinte dezastruoase, atât vremelnice cât si vesnice, are o astfel de gândire care nu numai ca nu propune nici un adevar, dar nici macar nu arata calea autentica pentru aflarea lui, ci pur si simplu, nestiind pe unde merge, împinge pe calea relativismului si a dezorientarii suflete nenumarate. Observam duplicitatea evidenta: pe de o parte se spune ca e acceptata orice religie ar dori masonul sa îmbratiseze, dar pe de alta parte, i se sugereaza în nenumarate chipuri sa nu care cumva sa creada ca a aflat Adevarul sau ca numai religia sa îl detine. Acesta este principiul dizolvant de baza al masoneriei, prin care deturneaza diversele comunitati de credinta de la sensul lor originar. Dar, trebuie sa amintim, ca oricât de mult ar declara cineva ca nu-si bazeaza gândirea pe dogme, totusi acest lucru este imposibil. Câteva principii calauzitoare neschimbate are orice om, chiar daca acesta poate sa fie aberatia ‘accept ca fiecare are adevarul lui’. Chiar si masoneria spune ca „ea nu are dogme, ci doctrina. Si totusi, o dogma exista si în Confreria noastra: unica dogma fiind aceea ca Ordinul masonic este adogmatic” (Ibid., p. 27). Asadar toti relativistii recunosc în cele din urma importanta dogmei, a unor principii neschimbabile, care sa-i tina în limitele sanatatii mintale, caci fara acestea lumea s-ar transforma în spital de alienati. Asa stând lucrurile, tragem concluzia ca mult trambitatul „adogmatism” al unora nu este decât un refuz indirect al dogmei crestine si o acceptare a altor dogme, ale altcuiva decât Domnul nostru Iisus Hristos. Acest lucru este afirmat si într-un studiu masonic unde se arata limpede ca ce doreste masoneria nu este deloc o simpla schimbare legata de iubire si toleranta ce s-ar petrece doar la nivelul sentimental, ci o înlocuire desavârsita în planul principiilor, al dogmelor, a învataturii crestine cu cea masonica:

„Fiecare mason stie ca nu exista remediu pentru problemele omenesti decât în spriritualitate. «Este esential sa remarcam faptul ca unirea trebuie îndeplinita în ordinea pur intelectuala, în întelegerea ordinii divine si a principiilor metafizice. Fara aceasta baza strict doctrinala (sic!) nu se va putea construi nimic solid; toate combinatiile politice si economice vor fi neputincioase; acordul asupra principiilor odata realizat, întelegerea – în toate celelalte domenii – va rezulta de aici în mod necesar»”[8].

Pe site-ul Marii Loji Nationale din România se spune ce este francmasoneria:

„O instruire pe calea vietii; o educatie morala; un pas catre viata spirituala; o perfectionare realizata în trepte; …[9].

Tot aici este negat faptul masoneria ar fi o societate filantropica. Masoneria considerând ca poate oferi toate acestea adeptilor sai, este limpede ca încearca sa ofere o „alternativa” la calea Bisericii care, prin harul ei, include în drumul spre mântuire si toate aceste deziderate masonice.

Din aceste cuvinte, constatam înca o data justetea condamnarilor de pâna acum ale masoneriei, condamnari întemeiate pe faptul ca francmasoneria, ca orice alta erezie din trecut, încearca sa înlocuiasca adevarurile-dogmele descoperite de Dumnezeu oamenilor, cu alte învataturi descoperite de alte ‘entitati’ oamenilor. Si oare ce e mai bine? Sa cred în adevarurile spuse de un muritor patimas sau în cele izvorâte din dumnezeiasca gura a Domnului si a Duhului Sfânt, calauzitorul Bisericii?

Masoneria se considera, în paralel cu Biserica, o cale la fel de legitima catre Lumina si Adevar. Un cunoscut istoric al masoneriei si frate, Albert Lantoine, spunea într-o scrisoare din 1937 catre suveranul pontif ca

„noi [masonii] suntem liber cugetatori. Voi sunteti credinciosi, dar este posibil sa ne întâlnim la calea Dreptilor. […] Francmasoneria disciplineaza spiritele, la fel cum Biserica disciplineaza sufletele” (Gabut, op.cit., p. 157).

Dar o astfel de separare a „jurisdictiilor” este numai o amagire, bazata pe o inventata deosebire a „ariilor de acoperire” (spirite si suflete), distinctie formulata pentru necunoscatorii care înca mai cred ca masoneria nu vrea sa se substituie Bisericii si religiilor în general. Se încearca astfel statornicirea ideii „complementaritatii celor doua forte spirituale” (Ibid.). Aici va aparea obiectia ca masoneria nu vrea sa se substituie religiei. Poate ca nu vrea ea însasi sa devina religia laico-ezoterica a lumii, da cu siguranta vrea sa substituie mesajul originar al crestinismului si al religiilor care se considera unica explicatie adevarata a lumii, cu un mesaj mai tolerant. Ea se considera cu o mândrie ascunsa, ca fiind un corector al religiilor care le poate aduce pe calea cea dreapta din ‘fanatismul’ si ‘intoleranta’ lor. Dar cum nu încearca sa se substituie Sfintei Biserici ce a calauzit milioane de suflete catre reîntâlnirea cu Tatal Ceresc, când masonii spun clar de sute de ani:

„fratii cei mai savanti gândesc ca exista motive foarte întemeiate pentru a crede ca adeva­rata Masonerie nu este decât Stiinta omului prin excelenta, adica, cunoasterea originii si a destinatiei sale” (J. de Maistre, op. cit., p. 8)?

Oare Biserica de când a fost înfiintata, vorbeste ea oare despre altceva decât despre aceste lucruri si multe altele?

Pentru ca amagirea sa fie „ca la carte” si fiindca masonii au realizat ca omul fara religie nu poate trai, atunci au preluat si în ordinul lor multe elemente ritu­alice pentru ca aceasta organizatie sa para înlocuitorul perfect pentru orice alte religii, filozofii si organizatii umanitare. Faptul ca masoneria se doreste a fi a organizatie atotcuprinzatoare, totala, o dovedesc si cele trei curente existente în masonerie:

„In prezent, în Masoneria Universala exista trei curente majore: 1. Curentul Caritabil, existent cu predilectie în Marile Loji din SUA care dis­pun de uriase resurse financiare. 2. Curentul Social, întâlnit în mod frecvent îa Marile Loji din America Latina. Aici Masoneria a fost (si este) în avangarda marilor schimbari sociale si politice. 3. Curentul spiritual, prezent mai ales în Marile Loji de Europa” (Dex-ul masonic, voi. 1, p. 308).

Dupa cum se observa, în masonerie sunt acoperite cele mai importante „sectoare” ale vietii: social, politic si spiritual. Despre elementele ritualice din Ordin, putem constata faptul ca ele sunt preluate din diverse religii, mai ales din crestinism, pentru a satisface si dorinta de „iz” spiritual din sufletul omului. Astfel gasim aici: templu, altar, Mare Preot, înalt Mare Preot („în timpul oficierii ritualului, Marele Preot poarta o tunica specifica, roba, ephod si mitra”, Dex Masonic, vol. 2, p. 233), diacon, miruire, tamâiere, rugaciune, botez („ca sacrament al artei regale”), Cartea Legii Sacre („toate juramintele depuse în Templu se fac, în genunchi, în fata Altarului, cu mana pe Cartea Legii Sacre”) etc.

Dar, dupa cum se stie, crestinul nu poate gasi absolut nimic în masonerie din cele ce îi sunt necesare pentru mântuire), care sa nu poata fi gasit în Sfânta si Tainica Biserica care îl „initiaza” mai bine ca oricine în toate tainele lumii acesteia si ale celei viitoare. Si astfel, inutilitatea masoneriei devine evidenta pentru crestinul constient.

O alta cale prin care se încearca apropierea celor doua, Biserica si franc-masoneria, este aceea, folosita si de miscarea ecumenica, de a semna împreuna diverse declaratii comune pe probleme sociale si umanitare. Una dintre primele astfel de declaratii a fost cea semnata în Franta, în 1985, în care se vorbea despre imigranti, tolerarea diferentelor, manifestarile de intoleranta, ideologiile extremiste discriminatorii etc. Printre semnatarii acelei declaratii se numarau: Consiliul permanent al episcopatului catolic, Consiliul Federatiei Protestante, Comitetul inter-episcopal ortodox, Consiliul Superior rabinic, Marea Moschee Paris, laolalta cu cinci obediente masonice, Liga pentru drepturile omului, Liga Internationala contra Rasismului si Antisemitismului si altii. Problema nu este textul declaratiei, care poate ca ar fi fost acceptabil, ci faptul ca este o declaratie comuna, menita sa aiba un impact de imagine asupra societatii si sa puna pe acelasi plan în mintea oamenilor, aceste organizatii omenesti cu dumnezeiasca Biserica a Domnului Iisus Hristos, crestinii laolalta cu religiile, Biserica Ortodoxa laolalta cu confesiunile crestine. Acest impact de imagine îl remarca bucurie si masonul care povestea acest fapt, spunând ca o astfel de declaratie comuna „ar fi parut un sacrilegiu cu 30 de ani în urma”. (Gabut, op.cit., p. 198). Acelasi autor povesteste despre esecul, de data aceasta, al unei alte actiuni comune, între romano-catolici, reprezentati chiar de un monsenior (Thomas) si francmasoni. Este vorba de o caseta video, realizata în 1992, prin colaborarea celor doua institutii, ce urma a fi difuzata pe un post de televiziune. Titlul acestui film era: Gradina secreta. Privire asupra catolicilor francmasoni din Marea Loja a Frantei. Dar când „totul era gata pentru un eveniment mediatic major” actualul papa, pe atunci, fermul cardinal Ratzinger – Prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, i-a interzis monseniorului difuzarea casetei si de asemenea „l-a somat sa întrerupa orice dialog cu francmasonii” (Ibid., p. 200). Observând cu întelepciune aceste actiuni cu scop ascuns ale masoneriei, în încercarea ei de a câstiga binecuvântarea Bisericii si de a pacali opinia publica cum ca este o organizatie în perfect acord cu învatatura crestina, trebuie sa avem si aici acea întelepciune de sarpe, recomandata de Domnul, si sa stim cum sa evitam colaborarile necurate care stim ca ar putea induce în eroare pe oameni si a le periclita astfel mântuirea. De ex., cu ce ar fi mai prejos o declaratie de una singura a Bisericii Ortodoxe, ce ar trata aceleasi probleme, fata de o declaratie în comun cu tot felul de organizatii si religii Oare nu ajung toate în aceleasi ziare, la cunostinta aceluiasi public? Biserica are mesajul ei, tonul ei, perspectiva ei cu totul aparte, duhovniceasca, de abordare a problemelor societatii si de aceea ea nu trebuie sa se alieze cu oricine. De aceea spuneau parintii duhovnicesti ca si de-ar vrea diavolul sa semnezi alaturi de el ca Dumnezeu exista, sa nu o faci[10].

Gândirea corecta politic, de care vorbeam mai sus, nu pare a fi altceva decat mentalitatea ce domneste în masonerie, adusa publicului larg si impusa acestuia ca adevar suprem. Adica: nimeni nu are adevarul, ci sunt diferite perspective asupra lui si numai prin toleranta si dialog putem ajunge mai întelepti învatând de la toti câte ceva. Despre acest fapt marturisea si fostul poet avangardist evreu, Marcel Avramescu, trecut prin temnitele comuniste si ajuns apoi Parintele Mihail:

„Intr-un chip sau altul si sub haina mai mult sau mai putin stralucitoare a feluritelor teorii „spiritualiste”, ocultiste, sau… metafizice, aceasta este tendinta – de cele mai adeseori nemarturisita – a tuturor acestor mistici ale înselaciunii: de a se înstapâni asupra cugetelor si asupra inimilor oamenilor, asezându-se cu îndrazneala în mijlocul vietii religioase a lumii si deasupra Bisericii lui Dumnezeu. Aceasta tendinta nu este, de altfel, prea îndepartata de aceea a ma­soneriei care, de asemenea, vrea sa înfaptuiasca, înlauntrul ei mai întâi, si a prin lucrarea ei, o legatura între toate popoarele si între toate cultele – desi tot în afara Bisericii si deasupra ei…[11].

Aceasta înstapânire în mijlocul vietii religioase a oamenilor se face printr-o metoda anti-Hristica, adica exact contrariul metodei Mântuitorului Hristos. Daca Domnul a vorbit numai pe fata si nu a spus nimic în ascuns (In. 18, 20), aceasta organizatie lucreaza numai în ascuns, prin infiltrarea comunitatilor religioase de orice fel, dobândirea puterii în cadrul lor, prin înlaturarea celor ‘traditionalisti’ din ele si impunerea unui duh sincretist. Metoda a fost folosita atât de masoni, pentru infiltrarea catolicismului, de comu­nisti pentru infiltrarea bisericilor si actualmente de aceleasi forte oculte (cu alte denumiri) pentru punerea Bisericii Ortodoxe pe un fagas dorit de ei.

Iata câteva indicii despre existenta si lucrarea unor astfel de practici necurate si subversive. Un document al Securitatii din 1948 spunea:

„In felul acesta ar fi vacante 9 locuri (2 mitropoliti, 4 episcopi si 3 arhierei). Cum la alegeri vor fi promovati câtiva arhierei, s-ar mai vacanta si locurile lor, care trebuie ocupate. Ar putea sa si fie alesi cel putin 12 vladici devotati Guvernului din cei 26 câti compun Sinodul BOR. Prin introducerea celor 12 alesi se va putea pune mâna pe întregul Sinod si conducerea suprema a Bisericii va fi la dispozitia Guvernului. Conform legii BOR, nu se admit candidati pe care nu-i confirma Guvernul…. Cu ocazia sarba­torii Pastilor ei vor da obisnuitele lor pastorale catre cler si popor. Din cuprin­sul lor se va vedea daca ei au curajul si convingerile lor în legatura cu politica Guvernului. In timpul locotententei se poate vedea si se poate urmari fiecare in parte, pentru a se capata convingeri precise daca ei pot fi promovati titulari”[12].

„Chiar de la începuturile gândirii liberale a existat o tendinta în directia libertatii neîngradite. Hobbes si Locke, precum si Parintii Fondatori ai Americii [masoni] care le-au urmat au vrut sa atenueze credintele extreme, îndeosebi credintele religioase, care duc la lupte civile…. Pentru a face functional acest aranjament exista un efort, chiar daca secret, de a slabi credintele religioase, în parte prin plasarea – ca rezultat al unui intens efort epistemologic – religiei în domeniul opiniei, opus cunoasterii” (subl.n., A. Bloom, op.cit., p. 26).

Marele Comandor (de religie mozaica) al Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Român, Marcel Shapira, descria tactica masonica. Desi masoneria spune ca nu face politica si nici religie, aceasta minciuna ascunde de fapt urmatoarea practica:

“Masoneria ca organizatie, n-are veleitati politice. Ea nu e pregatita nici structural, nici filozofic ori psihologic sa conduca un stat. Masoneria se pune în valoare când e vorba de idei umanitare, dar si în acest caz masonul actioneaza ca persoana particulara. Astfel, legea securitatii sociale în Franta este opera francmasoneriei, dar ea n-a fost initiata de Ordinul Masonic, ci de un deputat mason care a actionat în calitate de om politic[13].

Inselatoria devine astfel vadita: masoneria nu face politica si nici religie, în loji nu se discuta nici politica si nici religie, ci doar masonul, fiecare din pozitia în care este, ia decizii politice si religioase în conformitate cu directivele primite în lojile masonice. De aceea “cea mai mare taina masonica sunt listele cu membri lojelor”, spunea Andrei Bogdanov, Marele Maestru al Marii Loji a Rusiei[14]. Caci altfel cum s-ar putea împaca minciuna ca “în loji nu se face politica“, spusa spre amagirea celor creduli, cu urmatoarele cuvinte ale aceluiasi:

“De asemenea, putini cunosc faptul ca valul revolutionar de la 1848, care a cuprins Europa, a fost declansat de masoni” (Ibid.)?

Mircea Eliade spunea despre conducerea Portugaliei din 1880:

„Aproape toti oamenii mari politici, toti presedintii de guvern, toti ministrii sunt masoni” (Salazar…, ed. cit., p. 28).

Marcel Shapira spunea ca în vremea lui Titulescu „virtualmente majoritatea diplomatilor prezenti la Societatea Natiunilor erau masoni” (art. cit., p. 7) si „astazi foarte multi parlamentari francezi sunt masoni” (Ibid., p. 13). Iar despre Parlamentul actual al României se spune ca este în procent de 80% compus din masoni. Eliade ne mai da un indiciu atunci când descrie istoria Portugaliei:

„Restul [de prigonire a Bisericii] îl va face ministrul de justitie, evreul Alfonso Costa, neînfricat adversar al Bisericii. In sesiunea solemna a masoneriei portugheze, Costa marturiseste deschis: «In doua generatii, Portugalia va elimina definitiv catolicismul…»” (Salazar…, ed. cit., p. 62)

Si ne întrebam: nu face masoneria politica? Nu face religie? Un cunoscut profesor de istorie, student al lui Heidegger, spunea despre acest tip de argumentatie ca masoneria, desi se abtinea de la a condamna direct vreun regim politic sau altul, o facea totusi prin însasi structura, principiile si actiunile sale. „Daca masonul este, oficial, apolitic, cu toate acestea, indirect, el este politic”[15]. Acelasi lucru se poate spune si despre religia din loji: pe fata nu se discuta religie, dar însasi principiile masonice arata, indirect, filozofia care se deosebeste în mod evident de învatatura crestina. Paradoxal este faptul ca se aduce ca argument în favoarea interdictiei discutiilor despre religie faptul ca acestea sunt „contrare spiritului de dragoste si armonie”[16]. Dar cum ar putea fi grairea despre Dumnezeu Care este Iubire (I In. 4, 8), contrara „spiritului dragoste” invocat de masoni?!

Concluzia este ca, da, masoneria nu are nici o culoare politica si nici o credinta religioasa, ci are ceva considerat de frati mai presus de toate acestea, inclusiv mai presus de învatatura crestina de Dumnezeu revelata: o filo­zofie.

„Masoneria se situeaza pe cu totul alt plan [decât religia], anume cel al caii filozofice unde fiecare initiat învata sa se cunoasca pe sine pentru a desco­peri, precum Socrate, Universul si Dumnezeul (Dumnezeii)” (Gabut, op.cit.,p. 219). „Filozofia în chiar esenta ei este întruparea spiritului deschis si tolerant”[17].

Filozofia masonica, asa cum este ea, foarte vaga si aparent atotcuprinzatoare do­reste în ascuns a fi înlocuitorul tuturor religiilor si politicilor, chiar daca, spre în­selarea “initiatilor” masoneria spune ca fiecare e liber sa practice ce religie vrea. Cineva care spune asa ceva arata ca nu pretuieste absolut deloc rolul credintei din viata unui om, asezând-o pe aceasta în plan secundar fata de “poruncile” de om revelate ale masoneriei.

Infiltrarea pare a se face astazi prin promovarea în functii de conducere a Biserica aproape numai a celor care sunt implicati în activitatile ecumeniste. De altfel, la alegerea fostului patriarh ecumenic, Dimitrie, revistele bisericesti spuneau ca alegerea sa a venit ca o surpriza, deoarece

activitatea sa a fost mai mult pastorala decât teologica si numele sau n-a circulat nici în cercurile ecumenice”. (BOR, vol. 90, 1972, nr. 7-8, p. 695)

Asadar criteriile vechi de evaluare a calitatilor unui ierarh au fost aproape cu totul lepadate, fiind înlocuite de unicul criteriu: sa nu fie „reactionar”, ci „progresist”, adica mai nou, sa fie politically correct, sa mearga „în pas cu lumea” sau macar, daca nu participa activ, sa nu se opuna agendelor celor ce vor sa deturneze Biserica de la împlinirea dumneze­iestii sale misiuni.

Aceasta este cea mai plauzibila explicatie pentru înfiintarea unor organisme precum Consiliul Mondial al Bisericilor sau Consiliul Ecumenic al Bisericilor. Promotorii acestui fel de organizatii urmeaza îndeaproape principiile masonice. Masoneria nu lupta direct împotriva vreunei credinte, ci din contra, pentru a-si întinde “tentaculele” în toate punctele cheie, încurajeaza pe membrii sai sa ramana fideli credintei în care se afla, DAR, în acelasi timp, le insufla duhul sincretist sub influenta caruia, încet-încet sa treaca de la certitudinea ca numai credinta lor e adevarata, la minciuna ca toate credintele sunt adevarate “în felul lor”.

Iata cum descrie fericitul Parinte Porfirie, atitudinea vicleana a masoneriei:

„Masonii duc un razboi ascuns si de aceea sunt primejdiosi. Nu-ti spun sa nu-ti faci cruce, sa nu te duci la biserica sau la spovedanie. Iti zic sa te duci, dar sa mergi si la ei. Te influenteaza încet-încet, astfel încât nici nu-ti dai seama ca, la un moment dat, ai încetat practic sa fii crestin si ai devenit mason[18].

De aceea un crestin cu o credinta matura si asumata cu toata inima nu va fi primit niciodata în loji, ci numai cel în care se întrevede posibilitatea convertirii catre mentalitatea relativist-sincretista a Ordinului.

„Ceea ce se poate cere Bisericilor, in plus fata de modul civilizat de a se comporta în raporturile dintre ele, este vointa de a gasi, mergând în adâncimea învataturilor lor, un acord între aceste invataturi în aparenta divergente sau contradictorii. Li se cere adica, pe lânga un «aggiornamento» în raport cu lumea, prin care sa faca conceptia lor accesibila lumii de azi, un «aggiornamento» doctrinar în raporturile între ele însele, prin sa-si apara una alteia tot mai putin straine”[19].

CEB spune ca este

un colaborator al Bisericilor crestine care apartin diferitelor conceptii confesionale, dogmatice si ecleziologice” si ca „în cadrul acestei Institutii [ca si în masonerie, de altfel, n.n.] exista posibilitatea unei foarte largi gradatii de tendinte si pareri crestine teologice si religioase. Tocmai pentru aceasta foarte simpla pricina CEB nu are si nu trebuie sa aiba vreo tendinta proprie teologica sau ecleziologica”.

Aceleasi principii calauzesc si masoneria care se considera un organism ce „contine” toate religiile, dar, în acelasi timp, nu adera la crezul nici uneia dintre ele.

„CEB este un instrument efectiv de slujire a Bisericilor în actiunea lor pentru unitatea Bisericii crestine si pentru unitatea întregii omeniri[20].

Franc-masoneria spune ca

„scopul ei este sa întinda catre toti membri Umanitatii, de pe toata întinderea globului, legaturile fraterne care-i unesc pe franc-masoni”[21].

Dar aceste legaturi fraterne, au si ele niste limite si cine nu se incadreaza în ele este marginalizat din aceasta societate construita de masonerie. Si cei care vor fi „radiati” sunt chiar cei catalogati drept intoleranti. Si cine sunt acestia? Crestinismul a dominat lumea prin intoleranta sa” (Ibid., p. 22). Masoneria ca si corectitudinea politica nu este un „paradis al tolerantei” cum s-ar crede la prima vedere, ci o dictatura cu stapâni cruzi carora daca nu te supui esti „anatematizat” fara drept de apel. Desi pretinde ca promoveaza toleranta, unul dintre cele mai înalte grade ale Ritului Scotian Antic si Acceptat, 31°, se numeste Mare Inspector Inchizitor. Iata si alte marturii despre pretinsa „toleranta” masonica. In ritualul de initiere al ucenicului, acestuia i se spune:

„Candidat, aceste spade îti mai arata însa, ca vei gasi razbunatori ai Francmasoneriei si ai legilor ei, daca îti vei încalca Juramântul prestat si îti vei necinsti cuvântul dat” (MLNR, 6004, p. 57).

Un alt mason spune:

„Toleranta nu înseamna pasivitate, delasare sau indolenta fata de cei care ar încerca – fie din interior, fie din exteri­or, – sa atace, sa submineze si sa distruga structurile vitale ale Templului nostru spiritual. Dispunem si de puterea necesara, si de mijloacele adecvate, pentru a raspunde eficient si rapid – pe masura faptelor distructive – celor care ar încerca sa ne arunce în derizoriu, în disolutie. In destinul celui ce încearca nimicirea Ordinului Masonic, spiritul nostru de toleranta nu opereaza”[22].

Cum ar putea un crestin sa faca parte dintr-o organizatie ce promoveaza o asemenea mentalitate, razbunatoare, când ei sunt ucenicii Celui care a zis Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei care va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc (Mt. 5, 44)? Sa ne rugam fierbinte pen­tru disparitia dintre oameni a acestei mentalitati vechi-testamentare si înlocuirea ei cu duhul blând, linistit si atotbiruitor al Domnului nostru Iisus Hristos”.

(va urma)

[1] Vezi si ziarul New York Times din aceeasi zi: George Dugan, Rabbi urges pope lift masonic ban, p. 19.

[2] J. Lhomme, E. Maisondieu, J. Tomaso, Dictionar tematic si ilustrat al Francmasoneriei, editia a II-a, trad. de Catrinel Auneanu, Ed. Libripress, fara an, p. 537.

[3] Arhim. Sofronie, Nevointa cunoasterii lui Dumnezeu, trad. de Ierom. Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2006, p. 297. (vezi si nota 20)

[4] G. Filoramo, M. Massenzio, M. Raveri, R Scarpi, Manual de istorie a religiilor, trad. de Mihai Elin, Ed. Humanitas, Buc, 2004, p. 169. Vezi si mai jos despre adogmatismul iudaic.

[5] *** Constitutia Marii Loji Nationale din România, Ed. a II-a, Buc, A.L., 6000 (2000), p. 8.

[6] Jean-Jacques Gabut, (Mare Maestru honoris causa al Marii Loji a Frantei), Eglise, religions et franc-maconnerie. Le dossier complet, Les Editions du Cerf, Paris, 2006, p. 230.

[7] Olimpian Ungherea, DEX Masonic, vol. 1, Ed. Phobos, Buc, 2007, p. 154 (Biserica) p. 27 (Adogmatism), p. 97 (Arta suprema a gândirii). Vezi si cap. „Problema dogmatismului în masonerie dupa Vuillaume” din Patrick Negrier, Gândirea masonica din secolul al XIV-lea in secolul al XX-lea, trad. de Catrinel Auneanu, Ed. Libripress, Buc, 2007, p. 221-228. Si aici se spune ca, de fapt, „masoneria are propriile dogme”.

[8] Maestrul Cornel Tabârca, „Marele secret al reconcilierii” în Memento Masonic. Studii masonice, Lucrare aparuta sub coordonarea Marelui Maestru al MLNR Gheorghe Comanescu, 6001 (2001), p. 113.

[9] Vezi la: www.mlnr.ro/frameSetRo.php, cap. „Ce este francmasoneria”.

[10] Astfel de semnaturi gasim, de ex., în cazul hrisovului de târnosire al unei biserici orto­doxe din eparhia Tomisului, unde monseniorul romano-catolic Mario Paciello a semnat laolalta cu Arhiepiscopul Tomisului (vezi fotografia originalului în revista ecumenista: Tempi di Unita, aug. 2006, nr. 6, p. 71).

[11] Pr. Mihail Avramescu, „Practici cultice denaturate”, în rev. Glasul Bisericii 11 (1952), nr. 5-7, p. 283. Este, cred, printre singurii teologi care aveau curajul, în acea perioada, sa faca asemenea marturisiri.

[12] Cristina Pâiusan; Radu Ciuceanu, BOR sub regimul comunist, 1945-1958, ed. cit., p. 51, 53.

[13] Intr-un interviu luat de Gabriel Iosif Chiuzbaian, aparut în brosura Francmasoneria. Legenda si adevar, Ed. „Continent XXI” a Societatii Academice „Titu Maiorescu”, fara an, p. 6.

[14] Vezi la: www.hotnews.ro/articol_81384-Seful-masoneriei-ruse-Cel-mai-mare-secret-listele-cu-membri.htm

[15] Reinhart Kosellek, Le Regne de la critique, Paris, Minuit, 1979, p. 70 la Amos Hofman, „Barruel’s theory of conspiracy” în Eighteenth-Century Studies, vol. 27 (1993), nr. 1, p. 45.

[16] David McReady, „The theology of Craft ritual as demonstrated in Emulation working” în „The Canonbury Papers”, vol. 3: Freemasonry and Religion. Many Faiths, One Brotherhood, Canonbury Masonic Research Center, London, 2006, p. 111.

[17] Harold A. Durfee, „Karl Jaspers as the metaphysician of tolerance”, International Journal for Philosophy of Religion, vol. 1 (1970), nr. 4, p. 203.

[18] K. Yannitsiotis, Lânga Parintele Porfirie, trad. de Cristina Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 1999, p. 214.

[19] *** „Comemorarea Reformei si nazuintele ecumeniste contemporane”, Ortodoxia 19 (1967), nr. 4, p. 492.

[20] Citatele sunt din scrisoarea Secretarului General al CEB, Eugene Carson Blake „asupra raportului între CEB si Bisericile membre” în Ortodoxia 22 (1970), nr. 4, p. 631-633.

[21] Declaratia de principii din 1921, la Albert Lantoine, Histoire de Ia franc-maconnerie francaise: la franc-maconnerie chez elle, ed. II, Emile Nourry, Paris, 1927, p. 419.

[22] Olimpian Ungherea, DEX Masonic, voi. 2, Ed. Phobos, Buc, 2007, p. 487 (Legea tolerantei).

(Din: „Zeul tolerantei” si descrestinarea crestinismului. O privire ortodoxa. Editura Christiana, Bucuresti, 2009)

Din aceeasi carte:

***

Legaturi:


Categorii

Corectitudine politica, Documentare, Ecumenism, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Reeducarea ieri, azi si maine, Vremurile in care traim, Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “TOLERANTA SI FRANCMASONERIA (2)

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: HRISTOS SI IROZII DE IERI SI DE AZI. Pastorala de Craciun a PS Sebastian, Episcopul Slatinei: ULTIMA PERSECUTIE A CRESTINISMULUI -
  2. Pingback: Mitropolitul Serafim de Pireu: dovedire amanuntita a LUCIFERISMULUI ANTIHRISTIC continut in CULTUL MASONERIEI - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  3. Pingback: IPS Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei: ECUMENISMUL - PANEREZIE SI MISCARE SIONISTA PENTRU O RELIGIE UNIVERSALA. Papismul nu este Biserica! - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  4. Pingback: Prof. Ion Patrulescu (Timisoara, 2008, ultima parte): “ECUMENISMUL ESTE PROIECTIA IN BISERICA A NOII ORDINI MONDIALE SI PREGATIREA INSTALARII LUI ANTIHRIST. Daca nu esti corect politic, nu ti se da voie sa existi!“ -
  5. Pingback: Un text de acuta actualitate: Toleranta şi “corectitudinea politica”: NOUA MILITIE A GANDIRII (“SPIRITUALA”) SI NOUA REEDUCARE TOTALITARA ANTICRESTINA. Directivele staliniste se aplica la litera astazi. Se intorc anii `50? -
  6. Pingback: PARINTELE ELPIDIE despre formele CELUI DE-AL TREILEA RAZBOI MONDIAL, RELIGIA UNICA si PREGATIREA DUHOVNICEASCA (Omilia din 27.03.2013 - video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  7. Pingback: IPS Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei: ECUMENISMUL – PANEREZIE SI MISCARE SIONISTA PENTRU O RELIGIE UNIVERSALA. Papismul nu este Biserica! - Recomandari
  8. Pingback: OCHIUL ATOATEVAZATOR: simbolul masonic preluat in imagistica crestina - Recomandari
  9. Pingback: Profesorul si masonul Di Bernardo ”profeteste” VENIREA TIRANULUI ILUMINAT, adica a ANTIHRISTULUI, ca solutie la CRIZA OMENIRII - Recomandari
  10. Pingback: Masoneria romaneasca “isi arata muschii”: RADU BALANESCU, LIDERUL MLNR (Marea Loja Nationala) PRIMESTE O FUNCTIE INALTA IN IERARHIA MASONICA MONDIALA. Ce anunta asta pentru Romania si cum de a ajuns Bucurestiul “centrul masonilor din int
  11. Pingback: “De ce oare talharii se aduna imprejurul Bisericii si o batjocoresc?” PENTRU CA NU NE MAI DOARE SI NU MAI APARAM BISERICA ATUNCI CAND ESTE TERFELITA, “pentru ca nu ne mai identificam cu ai nostri“ (PREDICA AUDIO) -
  12. Pingback: Cuvinte de trezire de la staretul Manastirii Putna, Parintele Melchisedec: “CRESTINII SUNT PRIGONITI, parca pacea s-a luat de pe pamant, ispitele s-au inmultit mai mult ca oricand. SA NE RUGAM PENTRU CRESTINII DIN SIRIA, MULTI DINTRE EI SUNT MUCENIC
  13. Pingback: PSIHIATRUL GALINA RADULEANU despre PROPAGANDA ANORMALITATII, dependentele devastatoare ale tinerilor de azi si ofensiva nimicitoare a “minunatei lumi noi”: “ASA CUM PE VREMEA COMUNISMULUI TI SE PUNEA PECETEA DE DUSMAN AL POPORULUI, ACUM
  14. Pingback: Cuvantul ARHIM. MIHAIL la slujba de pomenire de la Caldarusani a PARINTELUI SOFIAN despre PRIGOANA FATISA SI CEA NEVAZUTA IMPOTRIVA CRESTINILOR si despre PUTEREA RUGACIUNII SFINTILOR: “Sa ne rugam mai mult unii pentru altii! Sa pastram credinta drea
  15. Pingback: Avem noi CREDINTA ca RELATIE VIE cu Hristos? PARINTELE ARSENIE MUSCALU ne invata CUM SA DOBANDIM SMERENIA si EVLAVIA AUTENTICE, cum sa traim POCAINTA si cum sa spunem adevarul FARA SA JUDECAM | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate