Joi, 20 august, Parintele Symeon de la Essex a plecat la Domnul
- Prima sursa de la care am primit vestea, unde gasiti si cateva fotografii inedite de anul trecut, de la Iasi, cu regretatul Parinte: Cidade de Deus – A murit părintele Symeon de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – Essex
Cuvant de invatatura al parintelui Symeon de la Essex, rostit la Putna, 21 mai 2008
Parintele Symeon de la Essex si Parintele Rafail Noica – Biserica Memoriala Mihai Viteazul, Alba-Iulia, 1993
Parintele Symeon Bruschweiller, de origine elvetian, s-a convertit de la protestantism la Ortodoxie la varsta de 30 de ani si era cel mai varstnic vietuitor al manastirii ortodoxe Sfantul Ioan Botezatorul din Maldon, Essex, ctitorita de Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, caruia i-a fost ucenic foarte apropiat. A fost un om prin excelenta al rugaciunii inimii, un parinte duhovnicesc cu viata sfanta, foarte cald, deschis si iubitor, care a incercat sa ne transmita prin insasi fiinta sa, in mod viu, iubirea fara margini a lui Dumnezeu pentru noi si sa-l aduca pe “omul recent”, dinspre duhul lumesc si neo-paganatatea New Age catre Ortodoxie, impartasindu-i duhul si invataturile Sfantului Siluan Athonitul, invatandu-l in primul rand smerenia si viata launtrica, pentru dobandirea Duhului Sfant. Ultima oara a vizitat tara noastra in mai, anul trecut.
Sa ne reamintim si noi cateva din cuvintele sale:
- De aici puteti asculta/descarca scurte inregistrari cu parintele Symeon de la Essex
- Părintele Simeon de la Essex – Extras despre Rugăciunea lui Iisus din vol. ”Celălalt Noica”
- Parintele Symeon de la Essex ne spune care sunt amenintarile Bisericii din zilele noastre
“Astazi, amenintarea apare un pic diferit, ea apare prin patrunderea duhului lumii in Biserica, ceea ce se mai numeste si secularizare, nu mai este un atac prin violenta sau prin martiriu, ci prin seducerea sau (am putea spune) prin coruperea gandirii. E o ideologie care se raspandeste fara sa o vedem, fara sa o simtim, dar care ne patrunde pe toti. Daca noi acceptam acesta ideologie a secularizarii, am putea ramane crestini doar in exterior, dar inlauntrul nostru nu suntem de fapt crestini, nici in viata noastra si nici in credinta noastra. De aceea noi trebuie sa pastram cu foarte multa grija comoara Bisericii noastre ortodoxe. Sa stim, sa fim atenti, sa discernem pericolul pe care il reprezinta secularizarea pe de o parte si, pe cealalta parte, forma corupta care se gaseste la secte”.
“Faptul de a-l aşeza pe Sfântul Siluan printre sfinţii „Bisericii universale” (expresie echivocă) sau printre „marii iniţiati” ai altor religii, trecând sub tăcere viziunea sa dogmatică (mărturisirea credinţei ortodoxe), contextul său ecleziologic (apartenenţa sa la Biserica Ortodoxă) şi practica sa ascetică (moştenitoare a marii tradiţii a Părinţilor filocalici), e incorect din punct de vedere „metodologic” şi va crea mereu confuzii care ar fi mal bine să fie evitate. Faptul de a-l izola pe Sfântul Siluan din mediul său favorizează un relativism foarte pe gustul zilei unei epoci în care punctele de reper dispar şi „totul e permis” pentru că totul e posibil. In marele bâlci al globalizării, să ştim să receptăm în chip onest pe acest umil ambasador dezarmat care propovăduieşte dragostea de vrăjmaşi şi se roagă pentru mântuirea tuturor oamenilor. Şi, întorcându-ne spre el, să-l întrebăm: „Veghetorule, unde este noaptea?” (Isaia 21,11)”.
“Primul stagiu (prima etapa) cere trairea in smerenie. Ce este smerenia altceva decat… a trai in adevar inaintea lui Dumnezeu? A fi tu insuti din toata inima si din tot sufletul inaintea Domnului. Poate ca atunci vom descoperi ca suntem saraci, ca suntem slabi, ca suntem pacatosi. Dar sa nu ne temem: orisiunde am fi, orisicare ar fi calea pe care am luat-o, orisicare ar fi situatia in care va gasiti, oricat de indepartata de Dumnezeu ar fi ea, trebuie tot mereu sa va aduceti aminte ca sunteti iubiti de Dumnezeu! Orisicare ar fi acea situatie in care va aflati! Si datorita acestei dragoste (iubiri), va puteti abandona in mainile lui Dumnezeu in orice situatie in care va aflati.
Abandonarea in mainile lui Dumnezeu este etapa cea de-a doua. Ne este indispensabila (aceasta etapa), caci daca nu stim sa ne abandonam, ce poate face Dumnezeu? Caci El este cel care va face, ne face (intru) sfinti. Dar nu poate sa faca din noi sfinti decat daca suntem cu adevarat in mainile Lui. Si v-as spune atunci sa nu va fie frica si sa va abandonati cu totul in mainile lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de mila si de iubire. Uitati-va la ce ne-a spus Hristos in pilda fiului risipitor, in intalnirea sa cu samarineanca, asemanatoare cu cea cu femeia pacatoasa. Unde vedeti o osandire din partea Dumnezeului nostru? Nu este decat un cuvant al iubirii. Acest cuvant, care urmareste creatia in fiinta noastra astazi este descoperirea acestui cuvant al dragostei si al milei, care ne da adevarata pace a inimii.
Asa ca sa cerem tuturor sfintilor care au cunoscut aceasta cale pe pamant, sa le cerem ca sa mijloceasca pentru noi, in fata Domnului nostru, pentru ca sa intelegem si noi cat este de important sa ne abandonam in mainile lui Dumnezeu prin smerenie. Este ceea ce va urez eu din inima!”
Vesnica sa-i fie pomenirea!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
O, vino, vino Doamne.
O, vino, vino Doamne,
Mângâie poporul Tău
O, vino, vino Doamne,
Şi scoate-ne din jugul celui rău.
Pe Tine azi Te cheamă, în jale şi-n durere
Şi mâna ce se’ntinde şi ochiu’abia deschis.
Coboară-Te şi’alină şi-adu o mângâiere,
Acolo unde uşa spre milă s-a închis.
Coboară-Te şi’alină atâta’ndurerare
Ce-n ochi şi-n glas şi-n suflet, atâţia o închid,
Şi şterge atâtea lacrimi, străine şi amare,
Deschide uşi ce oameni azi nu le mai deschid.
C-amar loveşte moartea,în case’nfometate
Şi plânge adânc în cuget, poporul Tău întreg.
Adu-ne iar lumina Cerscule’mpărate
Ca să’nţeleag’odată şi cei ce nu’nţeleg.
Deschide larg în suflet, chemările iubirii
Să mergem unde ura cu ură a ucis,
Şi să deschidem vieţii, cărările’nfrăţirii,
În locu’n care calea spre ceruri s-a închis.
Adu-ne iar lumina, cunoaşterii divine
Smerite-n ascultare, în Har prin Duhul Sfânt,
Să ne trăim credinţa şi viaţa ortodoxă,
În dragostea de Tine şi semeni pe pământ.
Iisus, Îţi sunt dator
Iisus, Îţi sunt pe veci dator
Recunoştinţă şi iubire,
Şi –acum şi-n veacul viitor
Să Îţi aduc o scumpe Mire,
Că în fiinţă m-ai adus,
Şi tot pământul mi-ai supus
Că mi eşti izbăvitor.
Îţi datorez atît de mult,
Cu tot ce am şi-n tot ce sunt,
Să Te iubesc şi să Te-ascult,
Să-mi plâng păcatul pe pământ,
Să fiu curat să mă sfinţesc,
Prin ce mi-ai dat să-ţi mulţumesc,
Mai mult, mereu mai mult.
Să–Ţi mulţumesc neâncetat
Iisus Îţi sunt pe veci dator,
Că m-ai răbdat şi m-ai iertat
Deşi eu cel risipitor,
Am consumat şi am distrus,
Atâtea-n viaţă, o Iisus
Prin traiu-mi muritor.
Pentru biserică şi har,
Şi jertfa Ta mântuitoare
Ce se aduce pe altar,
Şi pentru viaţa viitoare
Dator î-Ţi sunt să-Ţi mulţumesc,
Să Te urmez şi să-Ţi slujesc,
Iisus fără hotare .
Iisuse Doamne pentru toate,
Îţi datorez recunoştinţă
În adevăr şi-ntru dreptate,
Pentru botez pntru credinţă
Pentru iertare şi iubire
Iisuse pentru mântuire
Şi pentru marea-Ţi bunătate.
,,Uitaţi-vă ….în pilda fiului risipitor, în întâlnirea cu samarineanca…..cu femeia păcătoasă. Unde vede-ţi vre-o osândire din partea Dumnezeului nostru ? ’’.
Nu cunosc nimic despre acest părinte –înafară de cele puse pe pagină- din care am extras aceste cuvinte. Le-am extras pentru a arăta că mi-au plăcut foarte mult. Sfinţia sa le-a ales din toată scriptura, considerându-le mai de seamă, mai aproape de sufletul său, şi desigur cele mai convingătoare la tema discutată. Ce frumos au fost spuse.Iată modelul ce mi se cere în relaţiile mele cu semenii. Minunaţi sunt oamenii lui Dumnezeu.În fiecare dragostea divină a pus câteva briliante duhovniceşti fără de seamăn.
“sa ne abandonam in mainile lui Dumnezeu prin smerenie”
Ce este smerenia? A intrebat ucenicul pe Sf.Isaac Sirul si, cum se poate cunoaste oarecine la ce masura a ajuns? (in cele duhovnicesti):
“Intrebare: Dar de unde simte cineva, ca a ajuns la smerenie?
Raspuns: Din acelea ca-i greata sa placa lumii prin petrecerea sau cuvintele lui, si slava acestei lumi este urata in ochii lui.
Toate gandurile bune vin in inima de la Harul Dumnezeiesc. Si toate gandurile cele rele se apropie de suflet numai ca sa-l incerce si sa-l ispiteasca. Omul, cand ajunge sa cunoasca masura neputintei sale, a ajuns la desavarsirea smereniei. Toate neputintele oamenilor le poarta Dumnezeu; dar pe omul, care carteste, El nu-l rabda, decat doar ca sa-l pedepseasca. Gura, care multumeste pururea, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu; si inima care multumeste pururea, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu; si inima care staruieste in multumire, primeste Harul. Inaintea Harului, alearga smerenia; si parerea de sine alearga inainte pedepsei. Cel mandru este lasat sa cada in hula; cel ce se inalta din pricina ca lucreaza virtutea, este lasat sa cada in curvie; si cel ce se mandreste cu intelepciunea sa, este lasat sa cada beznei necunostintii.”
Iar semnul inaintarii duhovnicesti este netemerea de moarte sau de orice intamplare rea: “Cela ce a ajuns la dragostea de Dumnezeu, nu mai vrea sa ramana aici. Fiindca dragostea risipeste frica. (…)Cand omul se afla in lenevire, se teme de ceasul mortii cand iese in intampinarea lui Dumnezeu, omul se teme de apropierea judecatii. Cand omul este foarte inaintat in dragoste, aceste doua temeri sunt inghitite (pier). Asa ca, atunci cand cineva petrece in cunostinta si randuiala trupeasca, se teme de moarte; si cand ajunge la cunostinta cea sufleteasca si la randuiala cea buna, mintea lui in orice ceas se misca intru amintirea judecatii viitoare. Din dragoste se naste cunostinta; si din cunostinta se naste sanatatea sufletului; si sanatatea sufletului este o putere care vinde din indelunga rabdare.”
@Nicolae Mirean
Si nu numai cu samarineanca ci, si cu desfranta care vroiau s-o omoare pentru adulter; ce frumos i-a pus la punct pe cei care vroiau s-o omoare ‘cine e fara de pacat, sa ridice primul piatra’; dupa salvarea ei, lasata fiind in viata (trupeasca) a atentionat-o cu blandete ca si pe paraliticul coborat de pe acoperis; primei i-a spus pentru ca se risipisera osanduitorii ‘nici eu nu te osandesc’ iar paraliticului vindecat ‘de-acum sa nu mai gresesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau’; si la unul si la altul a aratat mila dar i-a povatuit prin Insasi purtarea Sa ca, asa i-ar place sa fim si noi unii cu altii:
-in primul caz, neosandind si iertand la randul nostru iar prin asta sa ne asemanam Lui iar, prin exemplul dat participam la intoarcerea aceleia/aceluia care a gresit umilindu-se la inima pentru bunatatea si dragostea aratata, nemaiavand nici El pricina de (in)dreptare printr-un glas mai aspru (dreptatea Sa) pe care, noi (multi dintre noi) I-o cerem impotriva fratilor care ne-au gresit stapaniti fiind de orgoliul ranit;
-in al doilea caz, a aratat ca fiecare om merita cel putin a doua sansa, pregatit fiind pentru aceasta datorita anilor de suferinta care, l-au pus fata in fata cu sine vis-a-vis de purtarea lui fie dupa lume, fie dupa Dumnezeu…boala fiind piatra de care s-a spalat/primenit sufletul prin suferinta incercata ca sa ‘se intoarca si sa fie viu’; atentionarea vine dupa vindecare totusi, stiind prea bine ca, omul cand ii este bine si huzureste repede uita de unde vine, pentru ce poposeste aici si la ce este chemat incepand sa faca precum sluga care, vazand ca Stapanul Casei intarzie incepe sa-si faca de cap in Via Lui.
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos să-i primească Părintelui Symeon strădania și nevoința spre dobândirea Duhului Sfânt!
http://calindragan.wordpress.com/2009/08/23/parintele-simeon-de-la-essex-extras-despre-rugaciunea-lui-iisus-din-vol-%e2%80%9dcelalalt-noica%e2%80%9d/
http://savatie.wordpress.com/2009/08/24/scurta-pomenire-despre-parintele-simeon-de-la-essex/